CELEX:02019R0287-20250511: Regulamentul (UE) 2019/287 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 februarie 2019 de punere în aplicare a clauzelor de salvgardare bilaterale și a altor mecanisme care permit retragerea temporară a preferințelor aferente anumitor acorduri comerciale încheiate între Uniunea Europeană și țări terțe

Vă rugăm să vă conectați la marcaj

Informatii

Data documentului: 11/05/2025
Data intrării în vigoare: 11/05/2025
Emitent: Not available
Formă: Repertoriu EUR-Lex

02019R0287 — RO — 11.05.2025 — 003.001

Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

►B

REGULAMENTUL (UE) 2019/287 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 13 februarie 2019

de punere în aplicare a clauzelor de salvgardare bilaterale și a altor mecanisme care permit retragerea temporară a preferințelor aferente anumitor acorduri comerciale încheiate între Uniunea Europeană și țări terțe

(JO L 053 22.2.2019, p. 1)

Astfel cum a fost modificat prin:

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
►M1	REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2024/1362 AL COMISIEI din 13 martie 2024	L 1362	1	17.5.2024
►M2	REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2024/2634 AL COMISIEI din 29 iulie 2024	L 2634	1	4.10.2024
►M3	REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2025/880 AL COMISIEI din 25 februarie 2025	L 880	1	8.5.2025

▼B

REGULAMENTUL (UE) 2019/287 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 13 februarie 2019

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)

Prezentul regulament stabilește dispozițiile de punere în aplicare a clauzelor de salvgardare bilaterale și a altor mecanisme privind retragerea temporară a preferințelor tarifare sau a altor tratamente preferențiale conținute în acordurile comerciale încheiate între Uniune și una sau mai multe țări terțe și menționate în anexa la prezentul regulament.

Aceste dispoziții se aplică fără a aduce atingere vreuneia dintre dispozițiile specifice conținute în acordurile comerciale și enumerate în anexă, referitoare la clauzele de salvgardare bilaterale sau la alte mecanisme pentru suspendarea temporară a preferințelor tarifare sau a altor tratamente preferențiale în cazul în care astfel de dispoziții nu sunt în conformitate prezentul regulament.

Prin urmare, prezentul regulament nu împiedică Comisia să negocieze astfel de dispoziții specifice în cadrul viitoarelor acorduri comerciale.

(2)

Articolul 194 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (1) continuă să se aplice pentru aplicarea măsurilor de salvgardare pentru suspendarea temporară a preferințelor tarifare sau a altor tratamente preferențiale conținute în acordurile comerciale încheiate între Uniune și țările terțe care nu sunt menționate în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament:

„acord” înseamnă un acord comercial menționat în anexa la prezentul regulament;

„clauză de salvgardare bilaterală” înseamnă o dispoziție privind retragerea temporară a preferințelor tarifare care este prevăzută într-un acord;

„părți interesate” înseamnă părțile afectate de importurile produsului;

„industrie a Uniunii” înseamnă totalitatea producătorilor de produse similare sau aflate în concurență directă din Uniune, care își desfășoară activitatea pe teritoriul Uniunii, sau producătorii din Uniune ale căror producții colective de produse similare sau aflate în concurență directă constituie o proporție majoră a producției totale a produselor respective în Uniune; în cazurile în care un produs similar sau aflat în concurență directă este doar unul dintr-o serie de produse fabricate de producătorii din Uniune, industria Uniunii este definită în raport cu operațiunile specifice realizate pentru producerea produselor similare sau aflate în concurență directă;

„prejudiciu grav” înseamnă o degradare generală considerabilă a situației industriei Uniunii;

„amenințarea unui prejudiciu grav” înseamnă un prejudiciu grav care este iminent în mod evident, a cărui existență se determină pe baza unor informații verificabile;

„produs sensibil” înseamnă un produs identificat într-un acord specific ca fiind relativ mai vulnerabil la creșterea importurilor decât alte produse;

„perioadă de tranziție” înseamnă o perioadă de 10 ani de la intrarea în vigoare a acordului, cu excepția cazului în care aceasta este definită altfel în acordul relevant;

„țara în cauză” înseamnă o țară terță care constituie parte la un acord.

Articolul 3

Principii

(1)

O măsură de salvgardare poate fi instituită în conformitate cu prezentul regulament în cazul în care un produs care provine din țara în cauză este importat în Uniune:

(a)

în cantități atât de mari, în valori absolute sau prin raportare la producția Uniunii; și

(b)

în astfel de condiții, încât cauzează sau amenință să cauzeze un prejudiciu grav industriei Uniunii; și

(c)

creșterea importurilor este rezultatul efectului obligațiilor care decurg în temeiul acordului respectiv, inclusiv al reducerii sau eliminării taxelor vamale pentru produsul respectiv.

(2)

O măsură de salvgardare poate lua una dintre următoarele forme:

(a)

o suspendare a unei reduceri suplimentare a nivelului taxei vamale aplicabile produsului vizat prevăzută în programul de eliminare a tarifelor din acordul cu țara în cauză;

(b)

o creștere a taxei vamale aplicabile produsului în cauză la un nivel care să nu depășească valoarea cea mai mică dintre:

(i)

nivelul taxei vamale aplicabile națiunii celei mai favorizate pentru produsul în cauză, în vigoare în momentul adoptării măsurii de salvgardare; sau

(ii)

nivelul de bază al taxei vamale, astfel cum este specificat în programul de eliminare a tarifelor din acordul cu țara în cauză.

Articolul 4

Monitorizare

(1)

Comisia monitorizează în mod periodic evoluția statisticilor privind importul oricăror produse sensibile menționate în anexa la prezentul regulament cu privire la fiecare acord. În acest scop, Comisia cooperează și face schimb de date în mod regulat cu statele membre și cu industria Uniunii.

(2)

În baza unei cereri justificate în mod corespunzător din partea sectorului industrial vizat din Uniune, Comisia poate extinde domeniul monitorizării menționate la alineatul (1) la orice produse sau sectoare, altele decât cele menționate în anexă.

(3)

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport anual de monitorizare cu privire la datele statistice referitoare la importurile de produse sensibile, precum și de orice produse sau din orice sectoare asupra cărora monitorizarea a fost extinsă.

Articolul 5

Deschiderea unei investigații

(1)

Comisia deschide o investigație la cererea unui stat membru, a oricărei persoane fizice sau juridice care acționează în numele industriei Uniunii sau a oricărei asociații fără personalitate juridică care acționează în numele industriei Uniunii, sau la inițiativa Comisiei, în cazul în care există suficiente dovezi prima facie privind un prejudiciu grav sau o amenințare de prejudiciu grav la adresa industriei din Uniune, constatate pe baza factorilor menționați la articolul 6 alineatul (5).

(2)

O cerere de deschidere a unei investigații poate fi transmisă, de asemenea, în comun de industria Uniunii sau de orice persoană fizică sau juridică care acționează în numele industriei Uniunii ori de orice asociație fără personalitate juridică care acționează în numele industriei Uniunii și a sindicatelor. În plus, cererile de deschidere a unei investigații pot fi sprijinite de sindicate. Aceasta nu afectează dreptul industriei Uniunii să retragă cererea.

(3)

Cererea de deschidere a unei investigații conține următoarele informații:

(a)

rata și volumul creșterii importurilor produsului în cauză în valori absolute și relative;

(b)

cota de piață internă absorbită de importurile crescute și variațiile nivelului vânzărilor, producției, productivității, utilizării capacităților, profiturilor și pierderilor și ocupării forței de muncă în ceea ce privește industria Uniunii.

(4)

Domeniul de aplicare al produsului care face obiectul unei investigații poate viza una sau mai multe linii tarifare sau unul sau mai multe subsegmente al uneia sau mai multor linii tarifare, în funcție de circumstanțele specifice ale pieței, sau poate urmări orice segmentare a produsului aplicată în mod obișnuit în industria Uniunii.

(5)

De asemenea, poate fi deschisă o investigație în cazul în care se constată o creștere bruscă a importurilor concentrată în unul sau mai multe state membre, cu condiția să existe suficiente dovezi prima facie privind un prejudiciu grav sau o amenințare de prejudiciu grav la adresa industriei din Uniune, astfel cum au fost constatate pe baza factorilor menționați la articolul 6 alineatul (5).

(6)

Comisia transmite statelor membre o copie a cererii de deschidere a unei investigații înainte de a deschide investigația. În cazul în care Comisia intenționează să deschidă o investigație din proprie inițiativă în temeiul alineatului (1), aceasta furnizează informații statelor membre de îndată ce a stabilit necesitatea deschiderii investigației respective.

(7)

În cazul în care Comisia constată că există suficiente dovezi prima facie pentru a justifica deschiderea unei investigații, aceasta deschide investigația și publică un aviz de deschidere a investigației (denumit în continuare „avizul de deschidere”) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Investigația se deschide în termen de o lună de la data primirii cererii de către Comisie în temeiul alineatului (1).

(8)

Avizul de deschidere conține următoarele elemente:

(a)

un rezumat al informațiilor primite de către Comisie și o cerere ca orice informație relevantă să fie comunicată Comisiei;

(b)

termenul în care părțile interesate își pot face cunoscute observațiile în scris și în care acestea pot comunica informații Comisiei, în cazul în care este necesar să se țină seama de aceste observații și informații pe parcursul investigației;

(c)

termenul în care părțile interesate pot cere să fie audiate de către Comisie în conformitate cu articolul 6 alineatul (9).

Articolul 6

Desfășurarea investigației

(1)

După publicarea avizului de deschidere în conformitate cu articolul 5 alineatele (7) și (8), Comisia deschide o investigație.

(2)

Comisia poate cere statelor membre să îi furnizeze informații, caz în care statele membre iau toate măsurile necesare pentru a da curs oricărei astfel de cereri. Dacă aceste informații sunt de interes general și nu sunt confidențiale în sensul articolului 12, acestea sunt incluse în dosarul neconfidențial, astfel cum se prevede la alineatul (8) de la prezentul articol.

(3)

Atunci când este posibil, investigația este finalizată în termen de șase luni de la data publicării avizului de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Termenul respectiv poate fi prelungit cu încă trei luni în circumstanțe excepționale, cum ar fi numărul neobișnuit de mare al părților interesate sau situațiile de piață complexe. Comisia informează toate părțile interesate cu privire la o astfel de prelungire și explică motivele acesteia.

(4)

Comisia adună toate informațiile pe care le consideră necesare pentru a stabili condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) și, după caz, verifică aceste informații.

(5)

Comisia evaluează toți factorii relevanți de natură obiectivă și cuantificabilă care afectează situația industriei Uniunii, în special nivelul și volumul creșterii importurilor produsului în cauză, în valori absolute și relative, cota de piață internă absorbită de importurile sporite și variațiile referitoare la industria Uniunii cu privire la nivelul vânzărilor, producției, productivității, utilizării capacităților, profiturilor și pierderilor și ocupării forței de muncă. Această listă nu este exhaustivă, iar Comisia poate lua în considerare și alți factori relevanți pentru a stabili dacă există un prejudiciu grav sau o amenințare a unui prejudiciu grav, cum ar fi stocurile, prețurile, rentabilitatea capitalului angajat, fluxul de numerar, nivelul cotelor de piață și alți factori care cauzează sau care ar fi putut cauza prejudicii grave sau care prezintă o amenințare de prejudiciu grav la adresa industriei Uniunii.

(6)

Părțile interesate care au comunicat informații în conformitate cu articolul 5 alineatul (8) litera (b) și reprezentanții țării în cauză pot lua cunoștință, prin cerere scrisă, de toate informațiile obținute de Comisie în legătură cu investigația, cu excepția documentelor interne întocmite de autoritățile Uniunii sau de cele ale statelor membre, cu condiția ca astfel de informații să fie relevante în vederea prezentării dosarului lor, să nu fie confidențiale, în sensul articolului 12, și să fie utilizate de Comisie în cadrul investigației. Părțile interesate pot de asemenea prezenta observațiile lor privind astfel de informații. Atunci când există suficiente dovezi prima facie în sprijinul observațiilor respective, Comisia le ia în considerare.

(7)

Comisia se asigură că toate datele și statisticile utilizate în cadrul investigației sunt reprezentative, disponibile, inteligibile, transparente și verificabile.

(8)

Imediat ce există condițiile tehnice necesare, Comisia asigură accesul online, protejat cu o parolă, la dosarul neconfidențial („platforma online”), pe care îl gestionează și prin care se difuzează toate informațiile relevante și care nu sunt confidențiale în sensul articolului 12. Se acordă acces la platforma online părților interesate, statelor membre și Parlamentului European.

(9)

Comisia audiază părțile interesate, în special în cazul în care acestea au solicitat în scris să fie audiate, în termenul stabilit în avizul de deschidere publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, demonstrând că rezultatul investigației este susceptibil de a le afecta și că există motive speciale pentru a fi audiate. Comisia audiază părțile interesate și cu alte ocazii, dacă există motive speciale în acest sens.

(10)

Comisia facilitează accesul la investigație al sectoarelor industriale neomogene și fragmentate, care sunt compuse în mare parte din întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri), prin intermediul unui serviciu de asistență dedicat pentru IMM-uri, de exemplu prin activități de sensibilizare, prin furnizarea de informații generale și de explicații cu privire la proceduri și la modalitatea de a depune o cerere, prin distribuirea de chestionare standard în toate limbile oficiale ale Uniunii și prin răspunsuri la întrebări generale, fără legătură cu un caz anume. Serviciul de asistență dedicat pentru IMM-uri pune la dispoziție formulare standard pentru statisticile ce urmează a fi transmise pentru reprezentativitate, precum și chestionare.

(11)

Atunci când informațiile nu sunt furnizate în termenul stabilit de Comisie sau atunci când investigația întâmpină un obstacol semnificativ, Comisia poate lua o decizie pe baza datelor disponibile. În cazul în care constată că o parte interesată sau o parte terță a furnizat informații false sau înșelătoare, Comisia nu ține seama de informațiile respective și poate utiliza datele disponibile.

(12)

Comisia instituie biroul consilierului-auditor, ale cărui competențe și responsabilități sunt stabilite în cadrul mandatului său adoptat de Comisie; biroul respectiv garantează exercitarea efectivă a drepturilor procesuale ale părților interesate.

(13)

Comisia informează, în scris, țara sau țările în cauză cu privire la deschiderea unei investigații.

Articolul 7

Măsuri prealabile de supraveghere

(1)

Comisia poate adopta măsuri prealabile de supraveghere cu privire la importurile unui produs dintr-o țară în cauză atunci când evoluția importurilor produsului respectiv este de așa natură, încât ar putea duce la una dintre situațiile menționate la articolele 3 și 5. Respectivele măsuri prealabile de supraveghere se adoptă prin intermediul unor acte de punere în aplicare în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 17 alineatul (2).

(2)

Măsurile prealabile de supraveghere sunt valabile pentru o perioadă limitată. În lipsa unor dispoziții contrare, acestea încetează să fie valabile la sfârșitul celei de a doua perioade de șase luni care urmează primei perioade de șase luni de la introducerea măsurilor respective.

Articolul 8

Instituirea unor măsuri de salvgardare provizorii

(1)

Comisia adoptă măsuri de salvgardare provizorii în circumstanțe critice în care este probabil ca o întârziere să cauzeze un prejudiciu care ar fi dificil de reparat, impunând adoptarea de măsuri imediate, în urma unei constatări preliminare a Comisiei bazate pe factorii menționați la articolul 6 alineatul (5), conform căreia există suficiente dovezi prima facie care indică faptul că un produs originar din țara în cauză este importat:

(a)

în cantități atât de mari, în valori absolute sau prin raportare la producția Uniunii; și

(b)

în astfel de condiții, încât cauzează sau amenință să cauzeze un prejudiciu grav industriei Uniunii; și

(c)

creșterea importurilor este rezultatul reducerii sau al eliminării taxelor vamale aplicabile produsului respectiv.

Respectivele măsuri de salvgardare provizorii se adoptă prin intermediul unor acte de punere în aplicare în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 17 alineatul (2).

(2)

Din motive imperioase de urgență justificate corespunzător, în cazul în care un stat membru solicită intervenția imediată a Comisiei și în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura menționată la articolul 17 alineatul (4). Comisia adoptă o decizie în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea solicitării.

(3)

Măsurile de salvgardare provizorii nu se aplică timp de mai mult de 200 de zile calendaristice.

(4)

În cazul în care măsurile de salvgardare provizorii sunt abrogate deoarece investigația arată că nu sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 3 alineatul (1), orice taxă vamală percepută în temeiul măsurilor de salvgardare provizorii respective se rambursează automat.

(5)

Măsurile de salvgardare provizorii se aplică oricărui produs pus în liberă circulație după intrarea în vigoare a măsurilor respective. Cu toate acestea, respectivele măsuri nu împiedică punerea în liberă circulație a produselor aflate deja în drum spre Uniune, atunci când destinația acestora nu mai poate fi schimbată.

Articolul 9

Încheierea investigațiilor și a procedurilor fără instituirea de măsuri

(1)

În cazul în care în urma unei investigații se ajunge la concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1), Comisia publică o decizie de încheiere a investigației și a procedurilor în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 17 alineatul (3).

(2)

Comisia publică un raport în care prezintă rezultatele și concluziile întemeiate la care a ajuns în ceea ce privește toate chestiunile relevante, de fapt sau de drept, acordând importanța cuvenită protejării informațiilor confidențiale în sensul articolului 12.

Articolul 10

Instituirea unor măsuri de salvgardare definitive

(1)

În cazul în care în urma unei investigații se ajunge la concluzia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1), Comisia poate adopta măsuri de salvgardare definitive în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 17 alineatul (3).

(2)

Comisia publică un raport care cuprinde o sinteză a faptelor materiale și a considerațiilor relevante pentru decizia luată, acordând importanța cuvenită protejării informațiilor confidențiale în sensul articolului 12.

Articolul 11

Durata și reexaminarea măsurilor de salvgardare

(1)

O măsură de salvgardare rămâne în vigoare numai pe perioada necesară pentru a preveni sau pentru a remedia prejudiciul grav adus industriei Uniunii și pentru a facilita adaptarea. Această perioadă nu depășește doi ani, în afara cazului în care este prelungită în conformitate cu alineatul (2).

(2)

Durata inițială a unei măsuri de salvgardare prevăzute la alineatul (1) poate fi prelungită cu cel mult doi ani dacă măsura de salvgardare este necesară în continuare pentru a preveni sau pentru a remedia prejudiciul grav adus industriei Uniunii și dacă există dovezi conform cărora industria din Uniune se adaptează.

(3)

Orice stat membru, orice persoană fizică sau juridică care acționează în numele industriei din Uniune sau orice asociație fără personalitate juridică care acționează în numele industriei din Uniune poate solicita o prelungire astfel cum este menționată la alineatul (2) din prezentul articol. În acest caz, înainte de a lua o decizie cu privire la prelungire, Comisia efectuează o reexaminare pentru a investiga dacă condițiile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol sunt îndeplinite, ținând seama de elementele menționate la articolul 6 alineatul (5). Comisia poate iniția o astfel de reexaminare din proprie inițiativă dacă există suficiente dovezi prima facie potrivit cărora condițiile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol au fost îndeplinite. Măsura de salvgardare rămâne în vigoare în așteptarea rezultatului reexaminării respective.

(4)

Avizul de deschidere a unei reexaminări menționate la alineatul (3) din prezentul articol este publicat în conformitate cu articolul 5 alineatele (7) și (8). Reexaminarea este efectuată în conformitate cu articolul 6.

(5)

Orice decizie cu privire la o prelungire în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol se efectuează în conformitate cu articolele 9 și 10.

(6)

Durata totală a unei măsuri de salvgardare nu poate depăși patru ani, inclusiv perioada de aplicare a oricărei măsuri de salvgardare provizorii, perioada inițială de aplicare și orice prelungire a acesteia.

Articolul 12

Confidențialitate

(1)

Informațiile primite în aplicarea prezentului regulament pot fi utilizate doar în scopul în care au fost solicitate.

(2)

Informațiile de natură confidențială și informațiile furnizate în mod confidențial, primite în temeiul prezentului regulament, nu se dezvăluie fără consimțământul expres al persoanei care le furnizează.

(3)

Fiecare cerere de tratament confidențial indică motivele pentru care informația ar trebui să fie confidențială. Părțile interesate care furnizează informații confidențiale sunt obligate să prezinte rezumate cu caracter neconfidențial. Aceste rezumate sunt suficient de detaliate pentru a permite o înțelegere rezonabilă a conținutului informațiilor confidențiale. În cazuri excepționale, părțile respective pot indica faptul că informațiile nu pot face obiectul unor rezumate. În aceste cazuri, părțile interesate indică motivele pentru care nu este posibil un rezumat. Cu toate acestea, în cazul în care se constată că o cerere de tratament confidențial nu este justificată și că persoana care a furnizat informația nu dorește nici să o facă publică, nici să autorizeze divulgarea acesteia în termeni generali sau sub formă de rezumat, informația în cauză poate să nu fie luată în considerare.

(4)

În orice caz, o informație este considerată confidențială atunci când este probabil ca dezvăluirea acesteia să aibă consecințe nefavorabile semnificative pentru persoana care a furnizat-o sau pentru sursa acesteia.

(5)

Alineatele (1)-(4) nu împiedică autoritățile Uniunii să facă trimitere la informații cu caracter general, în special la motivele pe care sunt bazate deciziile luate în temeiul prezentului regulament. Cu toate acestea, autoritățile Uniunii țin seama de interesul legitim al persoanelor fizice și juridice care doresc ca secretele lor de afaceri să nu fie dezvăluite.

Articolul 13

Raport

(1)

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport anual cu privire la aplicarea, punerea în aplicare și îndeplinirea obligațiilor incluse în fiecare acord, inclusiv cu privire la capitolul privind comerțul și dezvoltarea durabilă, dacă acordul conține un astfel de capitol, și în prezentul regulament.

(2)

Raportul include, printre altele, informații cu privire la aplicarea oricărei măsuri provizorii și măsuri de salvgardare definitive, a oricărei măsuri prealabile de supraveghere, a oricărei măsuri de supraveghere regională și măsuri de salvgardare, încheierea oricărei investigații sau proceduri fără instituirea de măsuri, precum și informații privind activitățile diferitelor organisme responsabile de punerea în aplicare a acordului și activitățile grupurilor consultative interne.

(3)

În raport se prezintă, de asemenea, un rezumat al statisticilor și al evoluției schimburilor comerciale cu fiecare țară în cauză.

(4)

În termen de două luni de la prezentarea raportului de către Comisie, Parlamentul European poate să invite Comisia la o reuniune a comisiei sale competente pentru a prezenta și pentru a explica orice aspect legat de punerea în aplicare a prezentului regulament.

(5)

Comisia publică raportul în termen de cel mult trei luni de la prezentarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu.

Articolul 14

Alte mecanisme și criterii pentru retragerea temporară a preferințelor tarifare sau a altor tratamente preferențiale

(1)

În cazul în care un acord prevede alte mecanisme și criterii care permit retragerea temporară a preferințelor tarifare sau a altor tratamente preferențiale cu privire la anumite produse, cum ar fi un mecanism de stabilizare referitor la regiunile ultraperiferice ale Uniunii, de exemplu, atunci când condițiile stabilite în acordul relevant sunt întrunite, Comisia adoptă acte de punere în aplicare:

(a)

de suspendare sau de confirmare a nesuspendării preferințelor tarifare sau a altor tratamente preferențiale privind produsul în cauză;

(b)

de reinstituire a preferințelor tarifare sau a altor tratamente preferențiale, atunci când condițiile stabilite în acordul relevant sunt întrunite;

(c)

de ajustare a suspendării pentru a se conforma condițiilor prevăzute în acordul relevant; sau

(d)

de luare a oricărei alte măsuri prevăzute în acordul relevant.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 17 alineatul (3).

(2)

În cazul în care motive imperioase de urgență impun acest lucru, dacă o întârziere în luarea măsurilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat sau pentru a preveni un impact negativ asupra situației pieței Uniunii, în special ca urmare a creșterii importurilor, sau în alte cazuri prevăzute de acordul în cauză, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (4).

Articolul 15

Acte delegate

Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 16, cu scopul de a modifica anexa pentru a adăuga sau a elimina rubrici referitoare la:

(a)

un acord;

(b)

orice dispoziție specifică menționată la articolul 1 alineatul (1) al doilea paragraf;

(c)

orice produse sensibile;

(d)

orice dispoziții de stabilire a unor norme specifice pentru alte mecanisme astfel cum sunt menționate la articolul 14 privind, printre altele, dacă este cazul, monitorizarea, termenele pentru investigații și raportarea.

Articolul 16

Exercitarea delegării de competențe

(1)

Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)

Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 15 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani, începând de la 14 martie 2019. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)

Delegarea de competențe menționată la articolul 15 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)

Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)

De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)

Un act delegat adoptat în temeiul articolului 15 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 17

Procedura comitetului

(1)

Comisia este asistată de comitetul instituit prin articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/478 al Parlamentului European și al Consiliului (2). Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(4)

Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 coroborat cu articolul 4 din regulamentul respectiv.

Articolul 18

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

▼M1

ANEXĂ

DISPOZIȚIILE SPECIFICE INCLUSE ÎN ACORDURI ȘI PUSE ÎN APLICARE PRIN PREZENTUL REGULAMENT

Acordul de liber schimb între Uniunea Europeană și Republica Singapore

Data aplicării

21.11.2019

Clauze de salvgardare bilaterale sau alte mecanisme

Capitolul trei Măsuri de apărare comercială, secțiunea C Clauză de salvgardare bilaterală

Dispoziție (dispoziții) inclusă (incluse) în acord:

Articolul 3.11 alineatul (3)

„(3) Determinarea menționată la articolul 3.10 (Aplicarea măsurilor de salvgardare bilaterale) nu se face decât în cazul în care ancheta demonstrează, pe bază de dovezi obiective, existența unei legături cauzale între creșterea importurilor din cealaltă parte și prejudiciul grav sau amenințarea unui prejudiciu grav. În acest sens, se acordă atenția cuvenită altor factori, inclusiv importurilor aceluiași produs din alte țări.”

Articolul 3.11 alineatul (4)

„(4) Fiecare parte se asigură că autoritățile sale competente finalizează orice anchetă de acest tip în termen de un an de la data deschiderii.”

Articolul 3.11 alineatul (5) litera (c)

„(5) Niciuna dintre părți nu aplică o măsură de salvgardare bilaterală în conformitate cu articolul 3.10 (Aplicarea măsurilor de salvgardare bilaterale) alineatul (1):

[…]

Articolul 3.11 alineatul (6)

„(6) Nicio măsură nu se aplică din nou importurilor aceleiași mărfi în decursul perioadei de tranziție, cu excepția cazului în care s-a scurs o perioadă de timp egală cu jumătate din perioada în care această măsură de salvgardare a fost aplicată anterior. În acest caz, articolul 3.13 (Compensarea) alineatul (3) nu se aplică.”

Articolul 3.11 alineatul (7)

„(7) Atunci când o parte încetează aplicarea unei măsuri de salvgardare bilaterale, nivelul taxei vamale este nivelul care s-ar fi aplicat, în conformitate cu lista acesteia prevăzută în anexa 2-A, în cazul în care măsura nu ar fi fost luată.”

Acord de liber schimb între Uniunea Europeană și Republica Socialistă Vietnam

Data aplicării

1.8.2020

Clauze de salvgardare bilaterale sau alte mecanisme

Capitolul 3 Măsuri de apărare comercială, secțiunea C Clauză de salvgardare bilaterală

Dispoziție (dispoziții) inclusă (incluse) în acord:

Articolul 3.11 alineatul (4)

„(4) Investigația trebuie să demonstreze totodată, pe bază de dovezi obiective, existența unei legături cauzale între creșterea importurilor și prejudiciul grav sau amenințarea unui prejudiciu grav. Investigația trebuie, de asemenea, să ia în considerare existența oricărui alt factor, în afara creșterii importurilor, care ar putea cauza simultan un prejudiciu grav.”

Articolul 3.11 alineatul (5)

„(5) Fiecare parte se asigură că autoritățile sale competente finalizează investigația menționată la alineatul (1) în termen de un an de la data deschiderii.”

Articolul 3.11 alineatul (6) litera (c)

„(6) O parte nu poate aplica o măsură de salvgardare bilaterală:

[…]

Articolul 3.11 alineatul (7)

„(7) Pentru a facilita ajustarea în situația în care durata preconizată a unei măsuri de salvgardare bilaterală depășește doi ani, partea care o aplică liberalizează măsura treptat la intervale regulate în cursul perioadei de aplicare.”

Articolul 3.11 alineatul (8)

„(8) Atunci când o parte încetează aplicarea unei măsuri de salvgardare bilaterale, nivelul taxei vamale este nivelul care s-ar fi aplicat, în conformitate cu lista prevăzută în anexa 2-A (Reducerea sau eliminarea taxelor vamale), în cazul în care măsura nu ar fi fost luată.”

Articolul 3.14

„14. Pentru a asigura eficiența maximă a aplicării regulilor privind măsurile comerciale prevăzute în prezentul capitol, autoritățile responsabile de investigații ale părților utilizează limba engleză pentru comunicare și pentru documentele transmise în contextul anchetelor privind măsurile comerciale.”

Acord între Uniunea Europeană și Japonia pentru un parteneriat economic

Data aplicării

1.2.2019

Clauze de salvgardare bilaterale sau alte mecanisme

Capitolul 5 Măsuri de apărare comercială, secțiunea A Dispoziții generale și secțiunea B Măsuri de salvgardare bilaterale și articolul 18 Măsuri de salvgardare din anexa 2-C Autovehicule și piese de schimb

Dispoziție (dispoziții) inclusă (incluse) în acord:

Articolul 5.1 litera (d)

„(d) «perioadă de tranziție» înseamnă, pentru o anumită marfă originară, perioada care începe la data intrării în vigoare a prezentului acord și care se încheie la 10 ani după data finalizării reducerii sau eliminării taxelor vamale privind marfa respectivă în conformitate cu anexa 2-A.”

Articolul 5.2 alineatul (2) litera (b) punctul (ii)

„(ii) nivelul taxei vamale aplicat națiunii celei mai favorizate care este în vigoare în ziua precedentă datei intrării în vigoare a prezentului acord.”

Articolul 5.3 alineatul (2)

„(2) Măsurile de salvgardare bilaterale se pot aplica numai pe durata perioadei de tranziție.”

Articolul 5.3 alineatul (3)

„(3) În scopul facilitării adaptării în cazul în care durata prevăzută pentru o măsură de salvgardare bilaterală este mai mare de un an, partea care menține măsura de salvgardare bilaterală liberalizează în mod progresiv măsura de salvgardare bilaterală la intervale regulate în cursul perioadei de aplicare.”

Articolul 5.3 alineatul (4)

„(4) Nicio măsură de salvgardare bilaterală nu se aplică importului unui anumit produs originar care a făcut deja obiectul unei astfel de măsuri de salvgardare bilaterale pentru o perioadă de timp egală cu durata de aplicare a măsurii de salvgardare bilaterale anterioare sau timp de un an, în funcție de care dintre aceste perioade este mai lungă.”

Articolul 5.3 alineatul (5)

„(5) La încetarea unei măsuri de salvgardare bilaterale, nivelul taxei vamale aplicabil produsului originar care a făcut obiectul măsurii corespunde nivelului care ar fi fost în vigoare în absența măsurii de salvgardare bilaterală.”

Articolul 5.4 alineatul (2)

„(2) Ancheta trebuie să fie finalizată, în toate cazurile, în termen de un an de la data deschiderii sale.”

Articolul 5.4 alineatul (4)

„(4) Stabilirea faptului că creșterea importurilor unui produs originar a cauzat sau amenință să cauzeze un prejudiciu grav industriei interne nu se poate face decât în cazul în care ancheta demonstrează, pe bază de elemente de probă obiective, existența unei legături de cauzalitate între creșterea importurilor produsului originar și prejudiciul grav sau riscul producerii unui prejudiciu grav pentru industria internă. În cadrul acestei stabiliri, trebuie să fie luați în considerare și alți factori, în afara creșterii importurilor de produs originar, care cauzează, de asemenea, un prejudiciu industriei interne în același timp.”

Articolul 5.8

„8. Notificările menționate la articolul 5.5 alineatul (1) și la articolul 5.7 alineatul (2) și orice alte comunicări între părți în temeiul prezentei secțiuni se redactează în limba engleză.”

Articolul 18, Salvgardare din anexa 2-C privind autovehiculele și piesele de schimb

„(1) Pe o perioadă de 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, fiecare dintre părți își rezervă dreptul de a suspenda concesiile echivalente sau alte obligații echivalente în cazul în care cealaltă parte (*): (a) nu aplică sau încetează aplicarea unui regulament ONU care figurează în apendicele 2-C-1; sau (b) introduce sau modifică orice altă măsură de reglementare care anulează sau reduce avantajele aplicării unui regulament ONU care figurează în apendicele 2-C-1.

(2) Suspendările în temeiul alineatului (1) rămân în vigoare numai până în momentul luării unei decizii în conformitate cu procedura accelerată de soluționare a litigiilor menționată la articolul 19 din prezenta anexă sau până în momentul găsirii unei soluții acceptabile pentru ambele părți, inclusiv prin consultări în conformitate cu articolul 19 litera (b) din prezenta anexă, luându-se în considerare momentul care survine primul.

(*) Nivelul suspendării concesiilor sau a altor obligații nu va fi mai mare decât nivelul valorii comerțului bilateral dintre părți cu produse reglementate de regulamentul ONU menționat la alineatul (1) litera (a) sau (b) din prezentul articol.”

Acord de liber schimb între Uniunea Europeană și Noua Zeelandă

Data aplicării

1.6.2024

Clauze de salvgardare bilaterale sau alte mecanisme

Capitolul 5 Instrumente de apărare comercială, secțiunea D Măsuri de salvgardare bilaterale

Dispoziție (dispoziții) inclusă (incluse) în acord:

Articolul 5.7 literele (c), (e) și (g)

„(c) «deteriorare gravă» înseamnă dificultăți majore într-un sector economic care fabrică mărfuri similare sau direct concurente;

[…]

(e) «amenințare de producere a unei deteriorări grave» înseamnă o deteriorare gravă care este în mod clar iminentă pe baza faptelor și nu doar pe baza unor acuzații, presupuneri sau posibilități îndepărtate;

[…]

(g) «perioadă de tranziție» înseamnă o perioadă de șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.”

Articolul 5.8 alineatul (2) litera (b) punctul (ii)

„(ii) nivelul taxei vamale aplicat națiunii celei mai favorizate care este în vigoare în ziua precedentă datei intrării în vigoare a prezentului acord.”

Articolul 5.9 alineatul (1) literele (a) și (c)

„(1) O măsură de salvgardare bilaterală nu poate fi aplicată:

(a) cu excepția cazului în care și pentru perioada necesară pentru a preveni sau a remedia prejudiciul grav sau amenințarea cu producerea unui prejudiciu grav industriei naționale ori deteriorarea gravă sau amenințarea cu producerea unei deteriorări grave a situației economice a regiunii sau regiunilor ultraperiferice;

[…]

Articolul 5.9 alineatul (2) litera (a)

„(2) Perioada menționată la alineatul (1) litera (b) poate fi prelungită cu un an dacă:

(a) autoritățile de investigație competente ale părții importatoare stabilesc, în conformitate cu procedurile specificate în subsecțiunea 1 (Norme procedurale aplicabile măsurilor de salvgardare bilaterale), că măsura de salvgardare bilaterală continuă să fie necesară pentru a preveni sau a remedia prejudiciul grav sau amenințarea cu producerea unui prejudiciu grav industriei naționale ori deteriorarea gravă sau amenințarea cu producerea unei deteriorări grave a situației economice a regiunii sau regiunilor ultraperiferice;”.

Articolul 5.9 alineatul (3)

„(3) Atunci când una dintre părți încetează să aplice o măsură de salvgardare bilaterală, nivelul taxei vamale este nivelul care ar fi fost în vigoare pentru marfa în cauză, în conformitate cu anexa 2-A (Programe de eliminare a tarifelor).”

Articolul 5.9 alineatul (4)

„(4) O măsură de salvgardare bilaterală nu se aplică importului unei mărfi a unei părți care a făcut deja obiectul unei astfel de măsuri de salvgardare bilaterale pentru o perioadă egală cu jumătate din durata măsurii de salvgardare bilaterale anterioare.”

Articolul 5.9 alineatul (5)

„(5) Niciuna dintre părți nu aplică în mod simultan și cu privire la aceeași marfă:

(a) o măsură de salvgardare bilaterală provizorie, o măsură de salvgardare bilaterală sau o măsură de salvgardare pentru regiunile ultraperiferice în temeiul prezentului acord; și

(b) o măsură de salvgardare în temeiul articolului XIX din GATT 1994 și al Acordului privind măsurile de salvgardare.”

Articolul 5.10 alineatul (1):

„(1) În circumstanțe critice în care o întârziere ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat, o parte poate aplica o măsură de salvgardare bilaterală provizorie, în urma unei determinări preliminare a existenței unor dovezi clare conform cărora importurile unei mărfi originare din cealaltă parte au crescut ca urmare a reducerii sau eliminării unei taxe vamale în temeiul prezentului acord, iar aceste importuri cauzează un prejudiciu grav sau amenință cu producerea unui prejudiciu grav industriei naționale ori o deteriorare gravă sau amenință cu producerea unei deteriorări grave a situației economice a regiunii sau regiunilor ultraperiferice.”

Articolul 5.10 alineatul (3)

„(3) Taxa vamală instituită ca urmare a măsurii de salvgardare bilaterale provizorii se rambursează cu promptitudine în cazul în care investigația ulterioară menționată în subsecțiunea 1 (Norme de procedură aplicabile măsurilor de salvgardare bilaterale) nu stabilește că creșterea importurilor mărfii care face obiectul măsurii de salvgardare bilaterale provizorii cauzează un prejudiciu sau amenință cu producerea unui prejudiciu grav industriei naționale ori o deteriorare gravă sau amenință cu producerea unei deteriorări grave a situației economice a regiunii sau regiunilor ultraperiferice.”

Articolul 5.11

„Regiuni ultraperiferice

(1) În cazul în care un produs originar din Noua Zeelandă este importat în mod direct pe teritoriul uneia sau mai multor regiuni ultraperiferice ale Uniunii (*) în cantități atât de mari și în astfel de condiții încât cauzează o deteriorare gravă sau amenință cu producerea unei deteriorări grave a situației economice a regiunii sau a regiunilor ultraperiferice în cauză, Uniunea poate, în mod excepțional, după examinarea soluțiilor alternative, să aplice măsuri de salvgardare bilaterale limitate la teritoriul regiunii sau regiunilor ultraperiferice în cauză.

(2) În sensul alineatului (1), stabilirea unei deteriorări grave se bazează pe factori obiectivi, printre care următoarele elemente:

(a) creșterea volumului importurilor, în termeni absoluți sau în raport cu producția internă și cu importurile din alte surse; și

(b) efectul unor astfel de importuri asupra situației industriei relevante sau a sectorului economic vizat, inclusiv, printre altele, asupra nivelului vânzărilor, a producției, a situației financiare și a ocupării forței de muncă.

(3) Fără a aduce atingere alineatului (1), prezenta secțiune se aplică mutatis mutandis oricărei măsuri de salvgardare adoptate în temeiul prezentului articol.

(*) La data intrării în vigoare a prezentului acord, regiunile ultraperiferice ale Uniunii sunt Guadelupa, Guyana Franceză, Martinica, Réunion, Mayotte, Saint-Martin, Insulele Azore, Madeira și Insulele Canare. Prezentul articol se aplică, de asemenea, unei țări sau unui teritoriu de peste mări care își schimbă statutul de regiune ultraperiferică printr-o decizie a Consiliului European în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 355 alineatul (6) din TFUE de la data adoptării deciziei respective. În cazul în care o regiune ultraperiferică a Uniunii își schimbă statutul în conformitate cu aceeași procedură, articolul 5.11 (Regiuni ultraperiferice) încetează să se mai aplice de la data intrării în vigoare a deciziei relevante a Consiliului European. Uniunea notifică Noii Zeelande orice modificare referitoare la statutul teritoriilor considerate regiuni ultraperiferice ale Uniunii.”

Articolul 5.14 alineatul (2)

„(2) Pentru a aplica o măsură de salvgardare bilaterală, autoritatea de investigație competentă demonstrează, pe baza unor dovezi obiective, existența unei legături de cauzalitate între creșterea importurilor produsului în cauză și prejudiciul grav sau amenințarea cu producerea unui prejudiciu grav sau existența unei legături de cauzalitate între creșterea importurilor produsului în cauză și deteriorarea gravă sau amenințarea cu producerea unei deteriorări grave. Autoritatea de investigație competentă examinează și alți factori cunoscuți decât creșterea importurilor, pentru a se asigura că prejudiciul cauzat de acești alți factori nu este atribuit creșterii importurilor.”

Articolul 5.14 alineatul (3)

„(3) Investigația trebuie să fie finalizată, în toate cazurile, în termen de un an de la data deschiderii sale.”

▼M2

Acordul de parteneriat economic între Uniunea Europeană, pe de o parte, și Republica Kenya, membră a Comunității Africii de Est, pe de altă parte

Data aplicării	1.7.2024
Clauze de salvgardare bilaterale și/sau alte mecanisme	Titlul VI Măsuri de protecție comercială
Dispoziție (dispoziții) inclusă (incluse) în acord	Articolul 50 alineatul (1) „(1)În urma examinării soluțiilor alternative, o parte poate aplica măsuri de salvgardare pe o perioadă limitată, care derogă de la articolele 10 și 11, în condițiile și în conformitate cu procedurile prevăzute la prezentul articol.” Articolul 50 alineatul (2) „(2) Măsurile de salvgardare menționate la alineatul (1) se pot adopta atunci când un produs originar din una dintre părți este importat pe teritoriul celeilalte părți în cantități atât de importante și în astfel de condiții încât cauzează sau riscă să cauzeze: (a) un prejudiciu grav ramurii industriei naționale de produse similare sau direct concurente pe teritoriul părții importatoare; (b) disfuncționalități într-un sector al economiei, în special în cazul în care aceste disfuncționalități cauzează dificultăți sau probleme sociale majore care ar putea genera o gravă deteriorare a situației economice a părții importatoare; sau (c) disfuncționalități pe piețele de produse agricole similare sau direct concurente (1)sau ale mecanismelor care reglementează acele piețe. Articolul 50 alineatul (3) literele (b) și (c) „(3) Măsurile de salvgardare menționate la prezentul articol nu depășesc ceea ce este necesar pentru a remedia sau a preveni prejudiciul grav sau disfuncționalitățile, astfel cum sunt definite la alineatul (2) și alineatul (5) litera (b). Măsurile de salvgardare ale părții importatoare pot să constea numai în una sau mai multe din următoarele acțiuni: (b) majorarea taxei vamale la produsul în cauză până la un nivel care nu depășește taxa vamală aplicată altor membri OMC; și (c) introducerea contingentelor tarifare pentru produsul în cauză.” Articolul 50 alineatul (4) „(4)Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(3), în cazul în care un produs originar din statul (statele) partener(e) CAE este importat în una sau mai multe regiuni ultraperiferice ale UE în cantități atât de importante și în astfel de condiții încât cauzează sau riscă să cauzeze una dintre situațiile menționate la alineatul (2), UE poate să adopte măsuri de supraveghere sau de salvgardare limitate la regiunea sau regiunile în cauză în conformitate cu procedurile prevăzute la alineatele (6)-(9).” Articolul 50 alineatul (5) „(5) (a) Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(3), în cazul în care un produs originar din UE este importat în statul (statele) partener(e) CAE în cantități atât de importante și în astfel de condiții încât cauzează sau riscă să cauzeze una dintre situațiile menționate la alineatul (2), statul (statele) partener(e) CAE poate (pot) să adopte măsuri de supraveghere sau de salvgardare limitate la teritoriul lor în conformitate cu procedurile prevăzute la alineatele (6)-(9). (b) Statul (statele) partener(e) CAE pot să adopte măsuri de salvgardare, în conformitate cu procedurile prevăzute la alineatele (6)-(9), în cazul în care, ca rezultat al reducerii taxelor un produs originar din UE este importat pe teritoriul acestuia (acestora), în cantități atât de importante și în astfel de condiții încât cauzează sau riscă să cauzeze disfuncționalități unei industrii incipiente producătoare de produse similare sau direct concurente. O astfel de dispoziție este aplicabilă doar pentru o perioadă de zece (10) ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord. Această perioadă poate fi prelungită de către Consiliul APE pentru o perioadă de maximum cinci (5) ani.” Articolul 50 alineatul (6) „(6) (a) Măsurile de salvgardare menționate la prezentul articol sunt menținute numai pe perioada necesară pentru a preveni sau remedia prejudiciul grav sau disfuncționalitățile, astfel cum sunt definite la alineatele (2), (4) și (5). (b) Măsurile de salvgardare menționate la prezentul articol se aplică pentru o perioadă de maximum doi (2) ani. În cazul în care circumstanțele care au justificat instituirea măsurilor de salvgardare continuă să existe, aceste măsuri pot fi prelungite pentru o perioadă suplimentară de maximum doi (2) ani. În cazul în care statul (statele) partener(e) CAE aplică o măsură de salvgardare, sau în cazul în care UE aplică o măsură de salvgardare limitată la teritoriul uneia sau mai multor regiuni ultraperiferice, astfel de măsuri pot fi instituite totuși pentru o perioadă de maximum patru (4) ani, iar în cazul în care circumstanțele care au justificat instituirea măsurilor de salvgardare continuă să existe, acestea pot fi prelungite pentru o perioadă suplimentară de patru (4) ani. (c) Măsurile de salvgardare menționate la prezentul articol care depășesc un (1) an conțin dispoziții clare care prevăd eliminarea lor treptată până cel târziu la sfârșitul perioadei stabilite. (d) Nicio măsură de salvgardare menționată la prezentul articol nu se aplică importului unui produs care a făcut deja obiectul unei astfel de măsuri timp de cel puțin un (1) an de la data expirării măsurii respective.” Articolul 50 alineatul (7) „(7) La punerea în aplicare a alineatelor (1)-(6), se aplică următoarele dispoziții: (a) în cazul în care una dintre părți consideră că este prezentă una dintre circumstanțele prevăzute la alineatele (2), (4) sau (5), aceasta înaintează de îndată cazul spre examinare Comitetului înalților funcționari; (b) Comitetul înalților funcționari poate formula orice recomandare necesară pentru remedierea circumstanțelor apărute; în cazul în care Comitetul înalților funcționari nu formulează nicio recomandare pentru remedierea circumstanțelor sau în cazul în care nu s-a găsit nicio altă soluție satisfăcătoare în termen de treizeci (30) de zile de la înaintarea problemei către Comitetul înalților funcționari, partea importatoare poate adopta măsurile corespunzătoare pentru a remedia circumstanțele, în conformitate cu prezentul articol; (c) înainte de adoptarea oricărei măsuri prevăzute la prezentul articol sau în cazurile în care se aplică alineatul (8) de la prezentul articol, statul (statele) partener(e) CAE furnizează, în cel mai scurt timp, Comitetului înalților funcționari toate informațiile relevante necesare unei analize în profunzime a situației, în vederea găsirii unei soluții acceptabile pentru părțile în cauză; (d) la alegerea măsurilor de salvgardare în conformitate cu prezentul articol, trebuie să se acorde prioritate măsurilor care perturbă cel mai puțin funcționarea prezentului acord; (e) orice măsură de salvgardare adoptată în temeiul prezentului articol se notifică de îndată în scris Comitetului înalților funcționari și face obiectul unor consultări periodice în cadrul acestui comitet, în special în vederea stabilirii unui calendar pentru eliminarea acesteia, de îndată ce circumstanțele permit acest lucru.” Articolul 50 alineatul (8) „(8)Atunci când circumstanțe excepționale impun luarea unor măsuri imediate, partea importatoare în cauză poate adopta cu titlu provizoriu măsurile prevăzute la alineatul (3), (4) sau (5), fără a respecta cerințele de la alineatul (7). Aceste măsuri pot fi luate pentru o perioadă maximă de o sută optzeci (180) de zile în cazul în care măsurile sunt adoptate de UE și de două sute (200) de zile în cazul în care măsurile sunt adoptate de statul (statele) partener(e) CAE sau în cazul în care măsurile luate de UE sunt limitate la teritoriul uneia sau mai multor regiuni ultraperiferice. Durata oricăror astfel de măsuri provizorii se consideră ca fiind o parte a perioadei inițiale și a oricărei prelungiri menționate la alineatul (6). În adoptarea acestor măsuri provizorii, se ține cont de interesul tuturor părților implicate, inclusiv de nivelul lor de dezvoltare. Partea importatoare în cauză informează cealaltă parte și înaintează de îndată problema spre examinare Comitetului înalților funcționari.” Articolul 50 alineatul (9) „(9)Dacă o parte importatoare supune importurile unui produs unei proceduri administrative care are drept scop furnizarea rapidă de informații privind tendința fluxurilor comerciale care pot provoca problemele menționate la prezentul articol, aceasta informează fără întârziere Comitetul înalților funcționari.” Articolul 50 alineatul (10) „(10)Acordul OMC nu se invocă în scopul de a împiedica o parte să adopte măsuri de salvgardare conforme cu prezentul articol.”
(1) În sensul prezentului articol, produsele agricole sunt cele care intră sub incidența anexei I la Acordul OMC privind agricultura.”

▼M3

Acord interimar privind comerțul între Uniunea Europeană și Republica Chile

Data aplicării

1.2.2025

Clauze de salvgardare bilaterale și/sau alte mecanisme

Capitolul 5 Instrumente de apărare comercială, secțiunea C Măsuri de salvgardare bilaterale

Dispoziție (dispoziții) inclusă (incluse) în acord

Articolul 5.9 litera (b)

„(b) «perioadă de tranziție» înseamnă:

(i) o perioadă de șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord sau

(ii) pentru orice marfă pentru care lista din anexa 2 a părții care aplică o măsură de salvgardare bilaterală prevede o perioadă de eliminare a tarifelor de șapte ani, perioada de eliminare a tarifelor pentru marfa respectivă plus doi ani.”

Articolul 5.10 alineatul (2) litera (b) punctul (ii)

„(ii) nivelul taxei vamale aplicat națiunii celei mai favorizate pentru marfa în cauză în vigoare în ziua imediat anterioară datei intrării în vigoare a prezentului acord.”

Articolul 5.11 alineatul (1) litera (c)

„(1) O măsură de salvgardare bilaterală nu poate fi aplicată:

…

Articolul 5.11 alineatul (2)

„(2) Atunci când una dintre părți încetează să aplice o măsură de salvgardare bilaterală, nivelul taxei vamale este nivelul care ar fi fost în vigoare pentru marfa în cauză în conformitate cu lista sa din anexa 2.”

Articolul 5.11 alineatul (3)

„(3) Pentru a facilita adaptarea industriei în cauză într-o situație în care durata preconizată a unei măsuri de salvgardare bilaterale depășește un an, partea care aplică măsura o liberalizează progresiv la intervale regulate în cursul perioadei de aplicare.”

Articolul 5.14

„(1) O parte nu aplică o măsură bilaterală de salvgardare astfel cum este menționată în prezenta secțiune pentru importul unei mărfi care a făcut deja obiectul unei astfel de măsuri, cu excepția cazului în care s-a scurs o perioadă egală cu jumătate din perioada în care s-a aplicat măsura de salvgardare pentru perioada imediat precedentă. O măsură bilaterală de salvgardare care a fost aplicată de mai multe ori pentru aceeași marfă nu poate fi prelungită cu încă doi ani, astfel cum se prevede la articolul 5.11 alineatul (1) litera (b).

(2) O parte nu aplică, în privința aceleiași mărfi și în cursul aceleiași perioade:

(a) o măsură de salvgardare bilaterală sau o măsură de salvgardare bilaterală provizorie în temeiul prezentului acord; și

(b) o măsură de salvgardare globală în conformitate cu articolul XIX din GATT 1994 și cu Acordul privind măsurile de salvgardare.”

Articolul 5.15

„Regiunile ultraperiferice (*) ale Uniunii Europene

(1) În cazul în care o marfă originară din Chile este importată pe teritoriul uneia sau mai multor regiuni ultraperiferice ale Uniunii Europene în cantități atât de mari și în astfel de condiții încât cauzează sau amenință să cauzeze o deteriorare gravă a situației economice a regiunii ultraperiferice în cauză, Uniunea Europeană poate aplica, după examinarea soluțiilor alternative, în mod excepțional, măsuri de salvgardare bilaterale limitate la teritoriul regiunii în cauză.

(2) În sensul alineatului (1), «deteriorare gravă» înseamnă dificultăți majore într-un sector economic care produce mărfuri similare sau direct concurente. Determinarea deteriorării grave se bazează pe factori obiectivi, inclusiv pe următoarele:

(a) creșterea volumului importurilor, în termeni absoluți sau în raport cu producția internă și cu importurile din alte surse; și

(b) efectul importurilor menționate la alineatul (1) asupra situației industriei sau a sectorului economic vizat, inclusiv, printre altele, asupra nivelului vânzărilor, a producției, a situației financiare și a ocupării forței de muncă.

(3) Fără a se aduce atingere alineatului (1), alte dispoziții din prezenta secțiune aplicabile măsurilor de salvgardare bilaterale se aplică, de asemenea, oricăror măsuri de salvgardare adoptate în temeiul prezentului articol. Orice mențiune referitoare la un «prejudiciu grav» din alte dispoziții ale prezentei secțiuni se interpretează ca «deteriorare gravă» atunci când se aplică în legătură cu regiunile ultraperiferice ale Uniunii Europene.

(*) La data intrării în vigoare a prezentului acord, regiunile ultraperiferice ale Uniunii Europene sunt: Guadelupa, Guyana Franceză, Martinica, Réunion, Mayotte, Saint-Martin, Insulele Azore, Madeira și Insulele Canare. Prezentul articol se aplică, de asemenea, unei țări sau unui teritoriu de peste mări care își schimbă statutul în cel de regiune ultraperiferică printr-o decizie a Consiliului European în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 355 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, de la data adoptării deciziei respective. În cazul în care, în urma procedurii respective, o regiune ultraperiferică a Uniunii Europene încetează să mai aibă acest statut, prezentul articol încetează să se aplice țării sau teritoriului de peste mări respectiv de la data deciziei Consiliului European în acest sens. Uniunea Europeană notifică Chile cu privire la orice schimbare survenită cu privire la teritoriile considerate regiuni ultraperiferice ale Uniunii Europene.”

Articolul 5.17 alineatul (2)

„(2) Se consideră că cererea a fost făcută de către sau în numele industriei naționale în cazul în care este susținută de producători naționali a căror producție colectivă reprezintă mai mult de 50 % din producția națională totală de mărfuri similare sau direct concurente, produse de partea din industria națională care își exprimă fie sprijinul, fie opoziția față de cerere. Cu toate acestea, o autoritate de investigație competentă nu deschide o investigație în cazul în care producătorii interni care își exprimă sprijinul pentru cerere reprezintă mai puțin de 25 % din producția internă totală de mărfuri similare sau direct concurente, produse de industria națională.”

Articolul 5.18 alineatul (3) litera (a)

„(a) elemente de probă privind existența unui prejudiciu grav sau a unei amenințări de prejudiciu grav cauzate de creșterea importurilor unei mărfi originare din cealaltă acord, ca urmare a reducerii sau eliminării unei taxe vamale în temeiul prezentului acord; investigația demonstrează, pe baza unor elemente de probă obiective, existența unei legături de cauzalitate între creșterea importurilor mărfii în cauză și prejudiciul grav sau amenințarea unui prejudiciu grav. Factorii cunoscuți, alții decât creșterea importurilor, sunt, de asemenea, examinați pentru a se asigura că prejudiciul grav sau amenințarea unui prejudiciu grav cauzat de acei alți factori nu este atribuită creșterii importurilor;”

Articolul 5.18 alineatul (5)

„(5) Fiecare parte se asigură că autoritatea sa de investigație competentă finalizează orice investigație în temeiul prezentului articol în termen de 12 luni de la data deschiderii acesteia.”

Articolul 5.19 alineatul (2)

„(2) Părțile interesate care furnizează informații confidențiale sunt rugate să furnizeze rezumate neconfidențiale ale acestora sau, în cazul în care părțile respective precizează că informațiile nu pot fi rezumate, să prezinte motivele pentru care nu pot fi rezumate. Rezumatele trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite o înțelegere rezonabilă a conținutului informațiilor transmise cu titlu confidențial. Cu toate acestea, dacă autoritatea de investigație competentă constată că o cerere de tratament confidențial nu este justificată și dacă partea interesată în cauză nu dorește nici să facă publice informațiile, nici să autorizeze divulgarea lor în mod generalizat sau sub formă de rezumat, autoritatea de investigație competentă poate să nu țină seama de aceste informații, cu excepția cazului în care se poate demonstra, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea respectivă, pe baza unor informații din surse adecvate, că informațiile sunt corecte.”

Articolul 5.22

„Pentru a facilita depunerea documentelor în cadrul procedurilor de salvgardare, autoritatea de investigație competentă a părții responsabile de procedură acceptă documentele prezentate în limba engleză de către părțile interesate, cu condiția ca părțile respective să transmită ulterior, într-un termen mai lung stabilit de autoritatea competentă, o traducere a documentelor în limba procedurii de salvgardare.”

▼B

Declarație comună a Parlamentului European și a Comisiei

Parlamentul European și Comisia sunt de acord cu privire la importanța unei cooperări strânse privind punerea în aplicare a acordurilor enumerate în anexa la Regulamentul (UE) 2019/287 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 februarie 2019 de punere în aplicare a clauzelor de salvgardare bilaterale și a altor mecanisme care permit retragerea temporară a preferințelor aferente anumitor acorduri comerciale încheiate între Uniunea Europeană și țări terțe. În acest scop, aceste instituții sunt de acord că în cazul în care Parlamentul European adoptă o recomandare privind deschiderea unei anchete de salvgardare, Comisia analizează cu atenție dacă sunt întrunite condițiile specificate în regulament privind deschiderea unei anchete din oficiu. În cazul în care Comisia consideră că aceste condiții nu sunt întrunite, aceasta prezintă un raport comisiei responsabile a Parlamentului European, care cuprinde o explicație privind toți factorii pertinenți pentru deschiderea unei astfel de anchete.

(1) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).

(2) Regulamentul (UE) 2015/478 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2015 privind regimul comun aplicabil importurilor (JO L 83, 27.3.2015, p. 16).

Top

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește

	Redacția Lex24
	Publicat in Repertoriu EUR-Lex, 11/06/2025