CELEX:02024R1309-20240508: Regulamentul (UE) 2024/1309 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2024 privind măsurile de reducere a costului instalării rețelelor gigabit de comunicații electronice, de modificare a Regulamentului (UE) 2015/2120 și de abrogare a Directivei 2014/61/UE (Regulamentul privind infrastructura gigabit) (Text cu relevanță pentru SEE)

Vă rugăm să vă conectați la marcaj

Informatii

Data documentului: 08/05/2024
Data intrării în vigoare: 08/05/2024
Autor: Not available
Formă: Repertoriu EUR-Lex

02024R1309 — RO — 08.05.2024 — 000.001

Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

►B

REGULAMENTUL (UE) 2024/1309 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 29 aprilie 2024

privind măsurile de reducere a costului instalării rețelelor gigabit de comunicații electronice, de modificare a Regulamentului (UE) 2015/2120 și de abrogare a Directivei 2014/61/UE (Regulamentul privind infrastructura gigabit)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(JO L 1309 8.5.2024, p. 1)

Rectificat prin:

►C1	Rectificare, JO L 90315, 24.5.2024, p. 1 (2024/1309)

▼B

REGULAMENTUL (UE) 2024/1309 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 29 aprilie 2024

(Text cu relevanță pentru SEE)

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)

Obiectivul prezentului regulament este să faciliteze și să stimuleze introducerea unor rețele de foarte mare capacitate, prin măsuri care promovează utilizarea în comun a infrastructurii fizice deja existente și permit instalarea cu mai multă eficiență a unor rețele noi, pentru a reduce timpul necesar și costurile asociate introducerii acestor rețele.

(2)

În cazul în care oricare dintre dispozițiile prezentului regulament intră în contradicție cu o dispoziție din Directiva 2002/77/CE, (UE) 2018/1972 sau (UE) 2022/2555, dispozițiile relevante ale directivelor respective prevalează.

(3)

Prezentul regulament stabilește cerințe minime pentru atingerea obiectivelor stabilite la alineatul (1). Statele membre pot menține sau introduce măsuri mai stricte sau mai detaliate decât aceste cerințe minime, în conformitate cu dreptul Uniunii, în cazul în care aceste măsuri servesc la promovarea utilizării în comun a infrastructurii fizice deja existente sau la facilitarea unei instalări mai eficiente a unor infrastructuri fizice noi.

(4)

Prin derogare de la alineatul (3) de la prezentul articol, statele membre nu mențin sau nu introduc măsurile prevăzute la alineatul respectiv în ceea ce privește articolul 3 alineatul (5) primul paragraf literele (a)-(e), articolul 3 alineatele (7) și (10), articolul 4 alineatul (7), articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 5 alineatul (5), articolul 6 alineatul (2) și articolul 10 alineatele (7) și (8).

(5)

Prezentul regulament nu aduce atingere responsabilității statelor membre de a proteja securitatea națională și competenței acestora de a proteja alte funcții esențiale ale statului, inclusiv asigurarea integrității teritoriale a statului și menținerea ordinii publice.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile prevăzute în Directiva (UE) 2018/1972, în special definițiile privind „rețeaua de comunicații electronice”, „rețeaua de foarte mare capacitate”, „rețeaua publică de comunicații electronice”, „punctul terminus al rețelei”, „facilitățile asociate”, „utilizatorul final”, „securitatea rețelelor și serviciilor”, „accesul” și „operatorul”.

De asemenea, se aplică următoarele definiții:

„operator de rețea” înseamnă:

(a)

un operator în sensul definiției de la articolul 2 punctul 29 din Directiva (UE) 2018/1972;

(b)

o întreprindere care pune la dispoziție o infrastructură fizică destinată să furnizeze:

(i)

un serviciu de producție, transport sau distribuție a:

—

gazului;

—

energiei electrice, inclusiv a iluminatului public;

—

energiei termice;

—

apei, inclusiv evacuarea sau tratarea apelor uzate și sistemele de canalizare și de drenare;

(ii)

servicii de transport, inclusiv căile ferate, drumurile, inclusiv drumurile urbane, tunelurile, porturile și aeroporturile;

„organisme de drept public” înseamnă organisme care întrunesc cumulativ caracteristicile următoare:

(a)

sunt înființate în mod expres pentru a îndeplini cerințe de interes general, care nu au caracter industrial sau comercial;

(b)

au personalitate juridică;

(c)

sunt finanțate integral sau majoritar de stat, de autorități regionale sau locale sau de alte organisme de drept public ori fac obiectul unei supravegheri exercitate de respectivele autorități sau organisme; sau au un consiliu administrativ, de conducere ori de supraveghere ai cărui membri sunt numiți în proporție de peste 50 % de stat, de autorități locale sau regionale ori de alte organisme de drept public;

„organism din sectorul public” înseamnă un stat, o autoritate regională sau locală, un organism de drept public sau o asociație formată din una sau mai multe astfel de autorități sau din unul sau mai multe astfel de organisme de drept public;

„infrastructură fizică” înseamnă:

(a)

orice element al unei rețele care este menit să găzduiască alte elemente ale unei rețele fără a deveni un element activ al rețelei în sine, cum ar fi țevile, pilonii, conductele, camerele de inspecție, gurile de vizitare, cabinetele, instalațiile de antenă, turnurile și stâlpii, precum și clădirile, inclusiv acoperișurile acestora și părți ale fațadelor lor, sau intrările în clădiri și orice alt bun, inclusiv mobilierul stradal precum stâlpii de iluminat, semnele de circulație, semafoarele, panourile și porțile de taxare, precum și stațiile de autobuz și de tramvai și stațiile de metrou și de tren;

(b)

în cazul în care nu fac parte dintr-o rețea și sunt deținute sau controlate de organisme din sectorul public: clădirile, inclusiv acoperișurile acestora și părți ale fațadelor lor, sau intrările în clădiri și orice alt bun, inclusiv mobilierul stradal precum stâlpii de iluminat, semnele de circulație, semafoarele, panourile și porțile de taxare, precum și stațiile de autobuz și de tramvai și stațiile de metrou și de tren.

Cablurile, inclusiv fibra neagră, precum și elementele rețelelor utilizate pentru furnizarea apei destinate consumului uman, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 1 din Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului (1), nu sunt infrastructuri fizice în sensul prezentului regulament;

„lucrări civile” înseamnă rezultatul unui ansamblu de lucrări de construcții sau de inginerie civilă care este suficient ca atare pentru a îndeplini o funcție economică sau tehnică și care presupune existența unuia sau mai multor elemente ale unei infrastructuri fizice;

„infrastructură fizică interioară” înseamnă infrastructura fizică sau instalațiile existente în spațiul utilizatorului final, inclusiv elementele aflate în coproprietate, destinate să găzduiască rețele de acces cablate și/sau fără fir, în cazurile în care aceste rețele de acces sunt capabile să furnizeze servicii de comunicații electronice și să conecteze punctul de acces în clădire cu punctul terminal al rețelei;

„cablaj de fibră optică interior” înseamnă cabluri din fibră optică existente în spațiul utilizatorului final, inclusiv elementele aflate în coproprietate, destinate să furnizeze servicii de comunicații electronice și să conecteze punctul de acces în clădire cu punctul terminal al rețelei;

„infrastructură fizică interioară pregătită pentru rețele prin fibră optică” înseamnă infrastructura fizică interioară destinată să găzduiască elemente de fibră optică;

„lucrări de renovare majoră” înseamnă lucrări civile executate în spațiul utilizatorului final, care includ modificări structurale ale întregii infrastructuri fizice interioare sau ale unei părți substanțiale a acesteia și care necesită, în conformitate cu dreptul intern, o autorizație de construire;

10.

„autorizație” înseamnă o decizie sau un set de decizii explicite sau implicite luate simultan sau succesiv de către una sau mai multe autorități competente, care sunt necesare în temeiul dreptului intern pentru ca o întreprindere să efectueze lucrări de construcții sau civile necesare pentru instalarea unor elemente ale rețelelor de foarte mare capacitate;

11.

„punct de acces” înseamnă punctul fizic, situat în interiorul sau la exteriorul clădirii, accesibil pentru întreprinderi care furnizează sau sunt autorizate să furnizeze rețele publice de comunicații electronice, prin care este pusă la dispoziție conexiunea cu infrastructura fizică interioară pregătită pentru rețele prin fibră optică;

12.

„drepturi de trecere” înseamnă drepturile menționate la articolul 43 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/1972, acordate unui operator pentru ca acesta să instaleze pe proprietăți publice sau private, deasupra sau dedesubtul acestora infrastructuri necesare pentru instalarea rețelelor de foarte mare capacitate și a facilităților asociate.

Articolul 3

Accesul la infrastructura fizică existentă

(1)

Operatorii de rețea și organismele din sectorul public care dețin sau controlează infrastructura fizică răspund, la solicitarea scrisă a unui operator, tuturor solicitărilor rezonabile de acces la infrastructura fizică respectivă, potrivit unor clauze și condiții echitabile și rezonabile, inclusiv în ceea ce privește prețul, în vederea instalării unor elemente ale rețelelor de foarte mare capacitate sau a unor facilități asociate. Totodată, organismele din sectorul public care dețin sau controlează infrastructura fizică răspund tuturor solicitărilor rezonabile de acces potrivit unor clauze și condiții nediscriminatorii. Astfel de solicitări scrise precizează elementele infrastructurii fizice pentru care se solicită accesul, inclusiv intervalul de timp aferent. Statele membre pot stabili cerințe detaliate legate de aspectele administrative ale cererilor.

(2)

La cererea unui operator, persoanele juridice care sunt active în principal în calitate de chiriași ai unor terenuri sau în calitate de titulari de drepturi asupra unor terenuri, altele decât drepturile de proprietate, pe care se preconizează că vor fi instalate sau au fost deja instalate infrastructuri în vederea introducerii unor elemente ale rețelelor de foarte mare capacitate, ori care gestionează contracte de închiriere în numele proprietarilor de terenuri, pe de o parte, și operatorii, pe de altă parte, negociază accesul la aceste terenuri cu bună-credință, inclusiv cu privire la preț, care, după caz, reflectă condițiile de piață, în conformitate cu dreptul intern al contractelor.

Operatorii și persoanele juridice menționate la primul paragraf de la prezentul alineat informează autoritatea națională de reglementare cu privire la acordurile care au fost încheiate în conformitate cu primul paragraf, inclusiv cu privire la prețul convenit.

Statele membre pot oferi orientări privind termenii și condițiile, inclusiv privind prețul, pentru a facilita încheierea unor astfel de acorduri.

(3)

Statele membre pot dispune ca proprietarii de clădiri comerciale private care nu sunt proprietatea unui operator de rețea sau nu sunt controlate de acesta să răspundă, la solicitarea scrisă a unui operator, cererilor rezonabile de acces la clădirile respective, inclusiv la acoperișurile acestora, în vederea instalării unor elemente ale rețelelor de foarte mare capacitate sau a unor facilități asociate potrivit unor clauze și condiții echitabile și rezonabile și la un preț care să reflecte condițiile pieței. Înainte ca solicitantul de acces să prezinte o astfel de solicitare, toate condițiile următoare trebuie îndeplinite:

(a)

clădirea este situată într-o zonă rurală sau o regiune îndepărtată, astfel cum sunt acestea definite de statele membre;

(b)

nu există nicio altă rețea de foarte mare capacitate de același tip – fixă sau mobilă – cu cea pe care solicitantul de acces intenționează să o instaleze în zona pentru care este depusă cererea de acces și nu există niciun plan de instalare a unei astfel de rețele, conform informațiilor oferite de punctul unic de informare disponibile la data solicitării;

(c)

nu există o infrastructură fizică în zona pentru care se face solicitarea, deținută sau controlată de operatori de rețea sau de organisme din sectorul public, care să fie adecvată tehnic pentru a găzdui elemente ale rețelelor de foarte mare capacitate.

Statele membre pot întocmi o listă de categorii de clădiri comerciale care pot fi scutite de obligația de a da curs unei astfel de cereri de acces din motive de siguranță publică, apărare, securitate și sănătate publică. Lista și criteriile care trebuie aplicate pentru identificarea categoriilor respective de clădiri se publică prin intermediul unui punct de informare unic.

(4)

Atunci când stabilesc clauze și condiții echitabile și rezonabile, inclusiv în materie de prețuri, pentru acordarea accesului și pentru a evita prețurile excesive, operatorii de rețea și organismele din sectorul public care dețin sau controlează infrastructura fizică iau în considerare, după caz, cel puțin următoarele:

(a)

contractele existente și clauzele și condițiile comerciale convenite între operatorii care solicită acces și operatorii de rețea sau organismele din sectorul public care acordă acces la infrastructura fizică;

(b)

necesitatea de a se garanta că furnizorul de acces are o posibilitate corectă de a recupera costurile pe care le suportă pentru a oferi acces la infrastructura sa fizică, luând în considerare condițiile naționale specifice, modelele de afaceri și orice structură de tarifare instituită pentru a oferi o posibilitate corectă pentru recuperarea costurilor; în cazul rețelelor de comunicații electronice, se ține seama, de asemenea, de orice măsură corectivă impusă de o autoritate națională de reglementare;

(c)

orice cost suplimentar de întreținere și adaptare care decurge din asigurarea accesului la infrastructura fizică relevantă;

(d)

impactul accesului solicitat asupra planului de afaceri al furnizorului de acces, inclusiv investițiile în infrastructura fizică la care a fost solicitat accesul;

(e)

în cazul specific al accesului operatorilor la infrastructura fizică, toate orientările relevante în temeiul alineatului (13), în special:

(i)

viabilitatea economică a investițiilor respective, în funcție de profilul de risc al acestora;

(ii)

necesitatea unui randament corect al investițiilor și a unui calendar pentru acest randament al investiției;

(iii)

eventualul impact al accesului asupra concurenței din aval și, în consecință, asupra tarifelor și asupra randamentului investițiilor;

(iv)

eventuala depreciere a activelor rețelei la momentul solicitării accesului;

(v)

eventualele argumente economice care au justificat investițiile la momentul în care acestea au fost realizate, în special investițiile în infrastructura fizică utilizată pentru asigurarea conectivității; și

(vi)

orice posibilitate oferită anterior solicitantului de acces de a coinvesti în instalarea infrastructurii fizice, în special în temeiul articolului 76 din Directiva (UE) 2018/1972, sau de a o coinstala;

(f)

diferitele modele de afaceri ale operatorilor, pentru a ține seama de nevoia acestora de a obține un randament corect al investițiilor care să reflecte condițiile relevante de pe piață, în special în cazul întreprinderilor care furnizează în principal facilități asociate și care oferă acces fizic mai multor întreprinderi care furnizează sau sunt autorizate să furnizeze rețele publice de comunicații electronice.

(5)

Operatorii de rețea și organismele din sectorul public care dețin sau controlează infrastructura fizică pot refuza accesul la o infrastructură fizică specifică pe baza uneia sau mai multora dintre următoarele motive:

(a)

infrastructura fizică la care s-a solicitat accesul nu este adecvată din punct de vedere tehnic pentru găzduirea niciunuia dintre elementele rețelei de foarte mare capacitate menționate la alineatul (1);

(b)

absența spațiului pentru găzduirea elementelor rețelelor de foarte mare capacitate sau a facilităților asociate menționate la alineatul (1), inclusiv după luarea în considerare a nevoilor viitoare de spațiu ale furnizorului de acces, nevoi care au fost demonstrate în mod suficient, de exemplu prin referire la planurile de investiții disponibile public sau prin referire la un procent din capacitatea totală a infrastructurii fizice aplicat în mod consecvent pentru stabilirea capacității rezervate pentru nevoile viitoare;

(c)

existența unor motive întemeiate privind siguranța, securitatea națională și sănătatea publică;

(d)

existența unor motive întemeiate privind integritatea și securitatea oricărei rețele, în special a infrastructurii naționale critice;

(e)

existența unui risc justificat în mod corespunzător de interferențe grave între serviciile de comunicații electronice planificate și celelalte servicii furnizate cu ajutorul aceleiași infrastructuri fizice;

(f)

disponibilitatea altor mijloace viabile de furnizare angro de acces fizic pasiv la rețelele de comunicații electronice, adecvate pentru furnizarea rețelelor de foarte mare capacitate și oferite potrivit unor termeni și condiții echitabile și rezonabile, care sunt furnizate de același operator de rețea sau, în cazul specific al zonelor rurale sau al regiunilor îndepărtate unde o rețea este exploatată exclusiv angro și este deținută sau controlată de organisme din sectorul public, care sunt furnizate de operatorul unei astfel de rețele.

(6)

Statele membre pot prevedea că operatorii de rețea și organismele din sectorul public care dețin sau controlează infrastructura fizică pot refuza accesul la o infrastructură fizică specifică în cazul în care există alte mijloace viabile de acces activ la nivel angro, deschis și nediscriminatoriu, la rețelele de foarte mare capacitate furnizate de același operator de rețea sau de același organism din sectorul public, cu condiția să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(a)

astfel de mijloace alternative de acces la nivel angro sunt oferite potrivit unor clauze și condiții echitabile și rezonabile, inclusiv în materie de preț;

(b)

proiectul de instalare al operatorului solicitant se referă la aceeași zonă de acoperire și nu există nicio altă rețea de fibră optică care să conecteze spațiile utilizatorului final și care să deservească aceeași zonă de acoperire.

Prezentul alineat se aplică numai statelor membre în care un astfel de refuz sau o posibilitate echivalentă de refuz se aplică la data de 11 mai 2024, în virtutea dreptului intern conform cu dreptul Uniunii.

(7)

În cazul refuzului de a acorda acces, astfel cum se menționează la alineatele (5) și (6), operatorul de rețea sau organismul din sectorul public care deține sau controlează infrastructura fizică comunică solicitantului de acces, în scris, motivele specifice și detaliate ale refuzului, nu mai târziu de o lună de la data primirii solicitării complete de acces, cu excepția infrastructurii naționale critice, astfel cum este definită în dreptul intern, pentru care nu sunt necesare motive specifice și detaliate în comunicarea refuzului către solicitantul de acces.

(8)

Statele membre pot înființa sau desemna un organism care să coordoneze solicitările de acces la infrastructura fizică deținută sau controlată de organismele din sectorul public, să ofere consiliere juridică și tehnică prin negocierea condițiilor de acces și să faciliteze furnizarea de informații prin intermediul unui punct unic de informare menționat la articolul 12.

(9)

Infrastructura fizică care face deja obiectul obligațiilor de acces impuse de autoritățile naționale de reglementare în temeiul Directivei (UE) 2018/1972 sau care rezultă din aplicarea normelor Uniunii privind ajutoarele de stat nu face obiectul obligațiilor prevăzute la alineatele (1), (4) și (5), atât timp cât astfel de obligații privind accesul sunt în vigoare.

(10)

Organismele din sectorul public care dețin sau controlează infrastructură fizică sau anumite categorii de infrastructură fizică pot să nu aplice alineatele (1), (4) și (5) acestei infrastructuri fizice sau acestor categorii de infrastructură fizică din motive de valoare arhitecturală, istorică, religioasă sau de mediu sau din motive de securitate, apărare, siguranță și sănătate publică. Statele membre sau, după caz, autoritățile regionale și locale identifică o astfel de infrastructură fizică sau astfel de categorii de infrastructură fizică de pe teritoriile lor pe baza unor motive întemeiate și proporționale. Lista categoriilor de infrastructură fizică și criteriile aplicate pentru identificarea acestora se pun la dispoziție prin intermediul unui punct de informare unic.

(11)

Operatorii au dreptul de a oferi acces la infrastructura lor fizică în scopul instalării de rețele, altele decât rețelele de comunicații electronice sau facilitățile asociate.

(12)

În pofida alineatului (3), prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dreptului de proprietate al proprietarului infrastructurii fizice, în cazurile în care operatorul de rețea sau organismul din sectorul public nu este proprietarul, și nici dreptului de proprietate al oricărei alte terțe părți, cum ar fi proprietarii de terenuri și deținătorii de proprietăți private sau, după caz, drepturilor chiriașilor.

(13)

După consultarea părților interesate, a organismelor naționale de soluționare a litigiilor și a altor organisme sau agenții ale Uniunii competente în sectoarele relevante, după caz, și după luarea în considerare a unor principii bine stabilite și a situațiilor distincte din statele membre, Comisia poate, în strânsă cooperare cu OAREC, să ofere orientări cu privire la aplicarea prezentului articol.

Articolul 4

Transparența în ceea ce privește infrastructura fizică

(1)

Pentru a putea solicita accesul la infrastructura fizică în conformitate cu articolul 3, un operator are dreptul de a accesa, la cerere, următoarele informații minime privind infrastructura fizică existentă, în format electronic, prin intermediul unui punct unic de informare:

(a)

localizarea georeferențiată și/sau ruta;

(b)

tipul și utilizarea actuală a infrastructurii;

(c)

un punct de contact.

Aceste informații minime sunt accesibile, în condiții proporționale, nediscriminatorii și transparente și, în orice caz, nu mai târziu de zece zile lucrătoare de la data depunerii solicitării de acces la informații. În cazuri justificate corespunzător, acest termen poate fi prelungit o singură dată cu cinci zile lucrătoare. Operatorii care solicită acces sunt informați cu privire la prelungirea termenului prin intermediul unui punct unic de informare.

Orice operator care solicită acces la informații în temeiul prezentului articol precizează zona geografică în care intenționează să instaleze elemente ale rețelelor de foarte mare capacitate sau facilități asociate.

Accesul la informațiile minime poate fi limitat sau refuzat atunci când acest lucru este necesar pentru a asigura securitatea anumitor clădiri deținute sau controlate de organisme din sectorul public, securitatea rețelelor și integritatea acestora, securitatea națională, securitatea infrastructurii naționale critice, sănătatea sau siguranța publică ori din motive de confidențialitate sau legate de secrete de exploatare și comerciale.

(2)

În plus față de informațiile minime menționate la alineatul (1) primul paragraf, statele membre pot solicita alte informații privind infrastructura fizică existentă, cum ar fi informații privind nivelul de ocupare a infrastructurii fizice.

(3)

Operatorii de rețea și organismele din sectorul public pun la dispoziție cel puțin informațiile minime menționate la alineatul (1) și, după caz, informațiile suplimentare menționate la alineatul (2) prin intermediul unui punct unic de informare, în format electronic, și pun prompt la dispoziție orice actualizare a informațiilor respective. În cazul în care operatorii de rețea sau organismele din sectorul public nu respectă prezentul alineat, autoritățile competente pot solicita ca informațiile lipsă menționate la alineatul (1) să fie puse la dispoziție în format electronic prin intermediul unui punct unic de informare, în termen de zece zile lucrătoare de la data solicitării, fără a aduce atingere posibilității ca statele membre să impună sancțiuni operatorilor de rețea și organismelor din sectorul public care dețin sau controlează infrastructura fizică pentru nerespectarea acestei obligații.

(4)

Pentru ca perioada de tranziție să fie cât mai scurtă și să nu depășească douăsprezece luni, statele membre pot scuti municipalitățile cu mai puțin de 3 500 de locuitori de obligația menționată la alineatul (3). Statele membre elaborează o foaie de parcurs cu termene-limită pentru punerea la dispoziție, în format electronic, a informațiilor minime menționate la alineatul (1) prin intermediul punctului unic de informare. Informațiile privind derogările respective și foile de parcurs se publică prin intermediul unui punct unic de informare. În timpul acestei perioade de tranziție, municipalitățile respective se asigură că informațiile disponibile sunt accesibile operatorilor.

(5)

Operatorii de rețele și organismele din sectorul public răspund solicitărilor rezonabile de efectuare a unor inspecții la fața locului cu privire la elemente specifice ale infrastructurii lor fizice, la cererea scrisă expresă a unui operator. Astfel de solicitări specifică elementele infrastructurii fizice în cauză vizate pentru instalarea unor elemente ale rețelelor de foarte mare capacitate sau a facilităților asociate. Autorizațiile de efectuare a inspecțiilor la fața locului ale elementelor specificate ale infrastructurii fizice se acordă în condiții proporționale, nediscriminatorii și transparente în termen de o lună de la data solicitării, sub rezerva limitărilor prevăzute la alineatul (1) al patrulea paragraf. Statele membre pot stabili cerințe detaliate legate de aspectele administrative ale solicitărilor.

(6)

Statele membre pot desemna, pe baza unor motive întemeiate și proporționale, infrastructura națională critică, astfel cum este definită în dreptul intern, sau părți ale acesteia care nu fac obiectul obligațiilor prevăzute la alineatele (1), (3) și (5).

(7)

Alineatele (1), (3) și (5) nu se aplică:

(a)

infrastructurii fizice care nu este adecvată din punct de vedere tehnic pentru instalarea rețelelor de foarte mare capacitate sau a facilităților asociate;

(b)

atunci când obligația de a furniza informații cu privire la anumite tipuri de infrastructuri fizice existentă în temeiul alineatului (1) primul paragraf ar fi disproporționată, pe baza unei analize cost-beneficiu efectuate de statele membre și pe baza unei consultări cu părțile interesate; sau

(c)

atunci când infrastructura fizică nu fac obiectul obligațiilor de acces în conformitate cu articolul 3 alineatul (10).

Justificarea, criteriile și condițiile de aplicare a oricăror astfel de excepții se publică prin intermediul unui punct unic de informare și se notifică Comisiei.

(8)

Operatorii care obțin acces la informații în temeiul prezentului articol iau măsurile corespunzătoare pentru a asigura respectarea confidențialității și a secretelor comerciale și de afaceri. În acest scop, statele membre asigură confidențialitatea informațiilor și le utilizează numai în scopul instalării rețelelor lor.

Articolul 5

Coordonarea lucrărilor civile

(1)

Organismele din sectorul public care dețin sau controlează infrastructura fizică și operatorii de rețea au dreptul de a negocia acorduri privind coordonarea lucrărilor civile, inclusiv privind repartizarea costurilor, cu operatorii în vederea instalării unor elemente ale rețelelor de foarte mare capacitate sau a facilităților asociate.

(2)

Atunci când execută sau intenționează să execute, direct sau indirect, lucrări civile, care sunt finanțate integral sau parțial din fonduri publice, organismele din sectorul public care dețin sau controlează infrastructura fizică și operatorii de rețea răspund în condiții transparente și nediscriminatorii oricărei solicitări scrise rezonabile de coordonare a lucrărilor civile respective, formulată de operatori în vederea instalării unor elemente ale rețelelor de foarte mare capacitate sau a facilităților asociate. Statele membre pot stabili cerințe detaliate legate de aspectele administrative ale cererii.

Solicitările de coordonare a lucrărilor civile sunt satisfăcute cu condiția îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții:

(a)

coordonarea lucrărilor civile nu implică costuri suplimentare nerecuperabile, inclusiv costuri ocazionate de întârzieri suplimentare, pentru operatorul de rețea sau pentru organismul din sectorul public care deține sau controlează infrastructura fizică și care a avut inițial în vedere lucrările civile în cauză, fără a aduce atingere posibilității părților în cauză de a conveni asupra repartizării costurilor;

(b)

operatorul de rețea sau organismul din sectorul public care deține sau controlează infrastructura fizică care a avut inițial în vedere lucrările civile deține în continuare controlul asupra coordonării lucrărilor;

(c)

solicitarea este depusă cât mai curând posibil și, atunci când este necesară o autorizație pentru lucrările civile, cu cel puțin o lună înainte de transmiterea proiectului final autorităților care acordă autorizațiile.

(3)

Statele membre pot să prevadă ca solicitările de coordonare a lucrărilor civile formulate de o întreprindere care furnizează sau este autorizată să furnizeze rețele publice de comunicații electronice unei întreprinderi deținute sau controlate de un organism din sectorul public și care furnizează sau este autorizată să furnizeze rețele publice de comunicații electronice, să poată fi considerate ca fiind nerezonabile în cazul în care lucrările civile contribuie la instalarea rețelelor de foarte mare capacitate, cu condiția ca respectivele rețele de foarte mare capacitate să fie situate în zone rurale sau în regiuni îndepărtate, să fie deținute sau controlate de organisme din sectorul public și să fie exploatate exclusiv angro.

(4)

O solicitare de coordonare a lucrărilor civile formulată de o întreprindere care furnizează sau este autorizată să furnizeze rețele publice de comunicații electronice unei întreprinderi care furnizează sau este autorizată să furnizeze rețele publice de comunicații electronice poate fi considerată nerezonabilă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(a)

solicitarea se referă la o zonă care a făcut obiectul uneia dintre următoarele:

(i)

o previziune privind acoperirea rețelelor în bandă largă, inclusiv a rețelelor de foarte mare capacitate, în temeiul articolului 22 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/1972;

(ii)

o invitație de a declara intenția de a instala rețele de foarte mare capacitate în temeiul articolului 22 alineatul (3) din Directiva (UE) 2018/1972;

(iii)

o consultare publică privind aplicarea normelor Uniunii privind ajutoarele de stat;

(b)

întreprinderea solicitantă nu și-a exprimat intenția de a instala rețele de foarte mare capacitate în zona menționată la litera (a) în niciuna dintre cele mai recente proceduri dintre cele enumerate la punctul respectiv, care acoperă perioada în care este formulată solicitarea de coordonare.

În cazul în care o solicitare de coordonare este considerată nerezonabilă în temeiul primului paragraf, întreprinderea care furnizează sau este autorizată să furnizeze rețele publice de comunicații electronice care a refuzat coordonarea lucrărilor civile instalează o infrastructură fizică cu o capacitate suficientă pentru a răspunde eventualelor nevoi rezonabile viitoare de acces al terților.

(5)

Statele membre pot identifica, pe baza unor motive întemeiate și proporționale, tipurile de lucrări civile considerate ca având o amploare limitată, de pildă în ceea ce privește valoarea, dimensiunea sau durata, sau legate de infrastructura națională critică ce ar putea fi exceptate de la obligația de coordonare a lucrărilor civile în temeiul alineatului (2). Justificarea, criteriile și condițiile de aplicare a unor derogări pentru astfel de tipuri de lucrări publice se publică prin intermediul unui punct unic de informare.

Statele membre pot decide ca organismele din sectorul public care dețin sau controlează infrastructura fizică și operatorii de rețea să nu aplice alineatele (2) și (4) tipurilor de lucrări civile care au legătură cu infrastructura națională critică sau din motive de securitate națională identificate de statele membre în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat.

Organismele din sectorul public care dețin sau controlează infrastructura fizică și operatorii de rețea pot decide să nu aplice alineatele (2) și (4) tipurilor de lucrări care sunt identificate de statele membre ca având o amploare limitată în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat.

(6)

Până la 12 noiembrie 2025, după consultarea părților interesate, a organismelor naționale de soluționare a litigiilor și a altor organisme sau agenții ale Uniunii competente în sectoarele relevante, după caz, și după luarea în considerare a unor principii bine stabilite și a situațiilor distincte din statele membre, OAREC, în strânsă cooperare cu Comisia, oferă orientări cu privire la aplicarea prezentului articol, mai ales în ceea ce privește:

(a)

repartizarea costurilor legate de coordonarea lucrărilor civile, astfel cum se menționează la alineatul (1);

(b)

criteriile pe care organismele de soluționare a litigiilor ar trebui să le urmeze atunci când soluționează litigiile care intră sub incidența prezentului articol; și

(c)

criteriile de asigurare a unei capacități suficiente pentru a răspunde nevoilor viitoare rezonabile previzibile, în cazul în care coordonarea lucrărilor civile este refuzată în temeiul alineatului (4).

Articolul 6

Transparența în ceea ce privește lucrările civile planificate

(1)

Pentru a facilita negocierea acordurilor privind coordonarea lucrărilor civile menționate la articolul 5, orice operator de rețea și orice organism din sectorul public care deține sau controlează o infrastructură fizică pune la dispoziție, în format electronic, prin intermediul unui punct unic de informare, următoarele informații minime:

(a)

localizarea georeferențiată și tipul lucrărilor;

(b)

elementele de infrastructură fizică vizate;

(c)

data estimată de începere a lucrărilor și durata acestora;

(d)

data estimată pentru transmiterea proiectului final autorităților competente pentru acordarea autorizațiilor, după caz;

(e)

un punct de contact.

Operatorul de rețea și organismul din sectorul public care dețin sau controlează infrastructura fizică se asigură că informațiile menționate la primul paragraf pentru lucrările civile planificate legate de infrastructura lor fizică sunt corecte, actualizate și puse la dispoziție cu promptitudine, prin intermediul unui punct unic de informare, de îndată ce informațiile sunt disponibile operatorului de rețea pentru lucrările civile pe care preconizează să le întreprindă în următoarele șase luni și, întotdeauna atunci când se are în vedere o autorizație, cu cel puțin două luni înainte de prima depunere a cererii de autorizare către autoritățile competente.

Operatorii au dreptul de a accesa informațiile minime menționate la primul paragraf în format electronic, la cerere motivată, prin intermediul unui punct unic de informare, precizând zona geografică în care intenționează să instaleze elemente ale rețelelor de foarte mare capacitate sau facilitățile asociate. În termen de zece zile lucrătoare de la data primirii solicitării de acces la informații, informațiile solicitate sunt puse la dispoziție în condiții proporționale, nediscriminatorii și transparente. În cazuri justificate corespunzător, acest termen poate fi prelungit o singură dată cu cinci zile lucrătoare. Accesul la informațiile minime poate fi limitat sau refuzat numai în cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura securitatea rețelelor și integritatea acestora, securitatea națională, securitatea infrastructurii critice, sănătatea sau siguranța publică ori din motive de confidențialitate sau legate de secrete de exploatare și comerciale.

(2)

Statele membre pot identifica, pe baza unor motive întemeiate și proporționale, tipurile de lucrări civile considerate ca având o amploare limitată, de pildă în ceea ce privește valoarea, dimensiunea sau durata, sau legate de infrastructura națională critică, precum și situațiile de urgență sau motivele de securitate națională care ar justifica faptul că nu fac obiectul obligației de a pune la dispoziție informațiile minime în temeiul alineatului (1). Justificarea, criteriile și condițiile de aplicare a unor derogări pentru astfel de tipuri de lucrări publice se publică prin intermediul unui punct unic de informare.

Statele membre pot decide ca organismele din sectorul public care dețin sau controlează infrastructura fizică și operatorii de rețea să nu aplice alineatul (1) tipurilor de lucrări civile care au legătură cu infrastructura națională critică sau din motive de securitate națională identificate de statele membre în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat.

Organismele din sectorul public care dețin sau controlează infrastructura fizică și operatorii de rețea pot decide să nu aplice alineatul (1) informațiilor privind tipurile de lucrări civile care au o amploare limitată, precum și din motive de urgență identificate de statele membre în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat.

Articolul 7

Procedura de acordare a autorizațiilor și a drepturilor de trecere

(1)

Autoritățile competente nu restricționează sau nu împiedică în mod nejustificat instalarea niciunui element al rețelelor de foarte mare capacitate sau a facilităților asociate. Statele membre depun toate eforturile pentru a facilita faptul că toate normele care reglementează condițiile și procedurile aplicabile pentru acordarea autorizațiilor și a drepturilor de trecere, necesare pentru instalarea elementelor rețelelor de foarte mare capacitate sau a facilităților asociate, sunt consecvente pe întreg teritoriul național.

(2)

Autoritățile competente pun la dispoziție, prin intermediul unui punct unic de contact, toate informațiile privind condițiile și procedurile aplicabile pentru acordarea autorizațiilor și a drepturilor de trecere care sunt acordate prin intermediul procedurilor administrative, inclusiv orice informații referitoare la derogările vizând unele sau toate autorizațiile sau drepturile de trecere impuse de dreptul intern sau de dreptul Uniunii, precum și privind modalitățile de depunere a cererilor în format electronic și de a obține informații privind statutul cererii.

(3)

Orice operator are dreptul de a depune, prin intermediul unui punct unic de informare, în format electronic, cereri de acordare a tuturor autorizațiilor necesare sau de reînnoire a acestora ori de acordare a drepturilor de trecere necesare, precum și de a obține informații cu privire la statutul cererii sale. Statele membre pot specifica proceduri detaliate pentru obținerea informațiilor respective.

(4)

În termen de 15 zile lucrătoare de la primirea acestora, autoritățile competente pot respinge cererile de acordare a autorizațiilor, inclusiv pentru drepturile de trecere, pentru care nu au fost puse la dispoziție informații minime prin intermediul unui punct unic de informare, în temeiul articolului 6 alineatul (1) primul paragraf, de către același operator care solicită autorizația respectivă.

(5)

Autoritățile competente acordă sau refuză autorizațiile, altele decât cele privind drepturile de trecere, în termen de patru luni de la data primirii unei cereri complete de acordare a unei autorizații.

În termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea cererii, autoritățile competente stabilesc dacă cererea de acordare a unei autorizații sau a drepturilor de trecere este completă. Autoritățile competente invită solicitantul să furnizeze informațiile care lipsesc în termenul respectiv. Stabilirea de către autoritatea competentă a faptului că cererea de acordare a unei autorizații este completă nu conduce la suspendarea sau întreruperea perioadei totale de patru luni prevăzute pentru examinarea cererii de autorizare, perioadă care se calculează începând de la data primirii cererii complete.

Primul și al doilea paragraf nu aduc atingere altor termene-limită sau obligații specifice prevăzute pentru buna desfășurare a procedurii care sunt aplicabile procedurii de acordare a autorizațiilor, inclusiv procedurilor de exercitare a căilor de atac, în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern care respectă dreptul Uniunii, și nu aduc atingere dispozițiilor care acordă solicitantului drepturi suplimentare sau care urmăresc să asigure acordarea cât mai rapidă a autorizațiilor.

Statele membre stabilesc și publică, în prealabil, prin intermediul unui punct unic de informare, motivele pentru care autoritatea competentă poate, în cazuri excepționale și justificate în mod corespunzător, acționând din oficiu, să prelungească termenele menționate la primul paragraf de la prezentul alineat și la alineatul (6).

Orice prelungire trebuie să fie cât mai scurtă posibil și nu depășește patru luni, cu excepția situației în care este necesară pentru respectarea altor termene-limită sau obligații specifice prevăzute pentru buna desfășurare a procedurii care sunt aplicabile procedurii de acordare a autorizațiilor, inclusiv procedurilor de exercitare a căilor de atac, în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern care respectă dreptul Uniunii.

Nu se solicită o prelungire pentru a obține informații lipsă pe care autoritatea competentă a omis să le ceară solicitantului în temeiul celui de al doilea paragraf.

Orice refuz de acordare a unei autorizații sau a unui drept de trecere se justifică în mod corespunzător, pe baza unor criterii obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale.

(6)

Prin derogare de la articolul 43 alineatul (1) litera (a) din Directiva (UE) 2018/1972, în cazul în care, pe lângă autorizații, sunt necesare drepturi de trecere pe, pe deasupra sau pe sub unele proprietăți publice sau, dacă este cazul, private, cu autorizarea prealabilă a proprietarului sau în conformitate cu dreptul intern, pentru instalarea unor elemente ale rețelelor de foarte mare capacitate sau a facilităților asociate, autoritățile competente acordă aceste drepturi de trecere în termen de patru luni sau în termenul stabilit conform dreptului intern, prevalând termenul cel mai scurt, de la data primirii cererii complete, cu excepția cazurilor de expropriere.

(7)

Autoritățile competente pot reînnoi autorizația acordată unui operator pentru lucrări civile necesare pentru instalarea unor elemente ale rețelelor de foarte mare capacitate sau a facilităților asociate în cazurile în care, din motive întemeiate în mod obiectiv, lucrările civile nu au putut începe sau nu au putut fi finalizate înainte de expirarea valabilității autorizației. Reînnoirea autorizației se acordă fără cerințe procedurale suplimentare impuse operatorilor.

(8)

Statele membre pot, printre altele, solicita autorizații pentru instalarea unor elemente ale rețelelor de foarte mare capacitate sau a facilităților asociate pe clădiri sau în situri cu valoare arhitecturală, istorică, religioasă sau de mediu protejate în temeiul dreptului intern sau în cazul în care acest lucru este necesar din motive de siguranță publică, de securitate a infrastructurilor critice sau de mediu.

(9)

Autorizațiile, altele decât drepturile de trecere, necesare pentru instalarea unor elemente ale rețelelor de foarte mare capacitate sau a facilităților asociate nu fac obiectul niciunei taxe sau redevențe în plus față de costurile administrative prevăzute, mutatis mutandis, la articolul 16 din Directiva (UE) 2018/1972.

(10)

Comisia monitorizează punerea în aplicare a prezentului articol în statele membre. În acest scop, statele membre raportează Comisiei o dată la trei ani cu privire la stadiul punerii în aplicare a prezentului articol și cu privire la îndeplinirea condițiilor enumerate în acesta.

(11)

Procedura stabilită la prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 57 din Directiva (UE) 2018/1972.

(12)

Prezentul articol nu aduce atingere posibilității statelor membre de a introduce măsuri suplimentare pentru ca autoritățile competente să accelereze procedura de acordare a autorizațiilor.

Articolul 8

Absența unei decizii cu privire la cererea de autorizare

(1)

În absența unei decizii din partea autorității competente în termenul aplicabil menționat la articolul 7 alineatul (5), autorizația se consideră acordată la expirarea termenului respectiv.

Primul paragraf se aplică cu condiția ca procedura de autorizare să nu se refere la drepturi de trecere. La cerere, operatorul sau orice parte afectată are dreptul de a primi o confirmare scrisă din partea autorității competente că autorizația a fost acordată implicit, după caz.

Statele membre se asigură că orice terță parte afectată are dreptul de a interveni în procedura administrativă și de a contesta decizia de acordare a autorizației.

(2)

Statele membre pot acorda o derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol în cazul în care este disponibilă cel puțin una dintre următoarele căi de atac pentru procedura relevantă de acordare a autorizațiilor:

(a)

operatorul care a suferit prejudicii ca urmare a nerespectării de către autoritatea competentă a termenului aplicabil stabilit în conformitate cu articolul 7 alineatul (5) are dreptul de a solicita despăgubiri pentru prejudicii, în conformitate cu dreptul intern;

(b)

operatorul poate sesiza o instanță sau o autoritate de supraveghere.

(3)

În cazul unei derogări în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol, statul membru în cauză se asigură că, la expirarea termenului stabilit în conformitate cu articolul 7 alineatul (5) și fără a aduce atingere dreptului operatorului de a solicita imediat măsuri reparatorii în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, autoritatea competentă sau orice alt organism determinat de statul membru respectiv invită solicitantul, fără întârzieri nejustificate, la cererea operatorului sau din proprie inițiativă, la o reuniune pentru a facilita adoptarea unei decizii privind cererea de autorizare. Reuniunea este convocată de autoritatea competentă în termen de cel mult două luni de la depunerea cererii. Fără întârzieri nejustificate după reuniune, autoritatea competentă furnizează un proces verbal al discuției care include opiniile părților implicate și indică operatorului o dată la care urmează să fie emisă o decizie privind cererea de autorizare.

Articolul 9

Derogări de la procedurile de acordare de autorizații

(1)

Lucrările civile care se încadrează la oricare dintre următoarele categorii nu sunt supuse niciunei proceduri de acordare a autorizațiilor în sensul articolului 7, cu excepția cazului în care o astfel de autorizație este necesară în conformitate cu alte acte juridice ale Uniunii:

(a)

lucrări de reparare și întreținere care au o amploare limitată, de pildă în ceea ce privește valoarea, dimensiunea, impactul și durata lor;

(b)

modernizări tehnice limitate ale lucrărilor sau instalațiilor existente, cu impact limitat; sau

(c)

lucrări civile la scară mică necesare pentru instalarea rețelelor de foarte mare capacitate, având o amploare limitată, de pildă în ceea ce privește valoarea, dimensiunea, impactul sau durata lor.

(2)

Pe baza unor motive întemeiate și proporționale, statele membre identifică tipurile de lucrări civile cărora li se aplică alineatul (1). Informațiile privind aceste tipuri de lucrări civile se publică prin intermediul unui punct unic de informare.

(3)

Prin derogare de la alineatul (1) și sub rezerva procedurii prevăzute la alineatul (2), autoritățile competente pot solicita autorizații pentru instalarea unor elemente ale rețelelor de foarte mare capacitate sau a facilităților asociate în următoarele situații:

(a)

pentru instalarea pe infrastructură fizică sau pe anumite categorii de infrastructură fizică protejate în conformitate cu dreptul intern din motive de valoare arhitecturală, istorică, religioasă sau de mediu sau din alte motive; sau

(b)

în cazul în care acest lucru este necesar din motive de securitate publică, apărare, siguranță, mediu sau sănătate publică ori pentru a proteja securitatea infrastructurii critice.

(4)

Statele membre pot impune operatorilor care intenționează să efectueze lucrări civile care intră sub incidența prezentului articol obligația să notifice autorităților competente, înainte de începerea lucrărilor, intenția lor de a începe lucrări civile.

Această notificare se limitează la o simplă declarație a operatorului cu privire la intenția sa de a începe lucrările civile și la prezentarea informațiilor minime necesare pentru a permite autorităților competente să evalueze dacă lucrările respective intră sub incidența derogării prevăzute la alineatul (3). Aceste informații minime includ cel puțin data la care se preconizează începerea lucrărilor civile, durata acestora, datele de contact ale persoanei responsabile cu efectuarea lucrărilor și zona vizată de lucrări.

Articolul 10

Infrastructura fizică și cablajele de fibră optică interioare

(1)

Toate clădirile nou construite și clădirile supuse unor lucrări de renovare majoră, inclusiv elementele aflate în proprietate comună, pentru care au fost depuse cereri de autorizații de construcție după 12 februarie 2026, sunt echipate cu o infrastructură fizică interioară pregătită pentru rețele prin fibră optică și cu un cablaj de fibră optică interior, inclusiv cu conexiuni până la punctul fizic în care utilizatorul final se conectează la rețeaua publică.

(2)

Toate imobilele de locuințe colective nou construite sau imobilele de locuințe colective supuse unor lucrări de renovare majoră, pentru care au fost depuse cereri de acordare a autorizațiilor de construire după 12 februarie 2026, sunt echipate cu un punct de acces.

(3)

Până la 12 februarie 2026, toate clădirile, inclusiv elementele acestora aflate în proprietate comună, care sunt supuse unor renovări majore, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 10 din Directiva 2010/31/UE, sunt echipate cu o infrastructură fizică interioară pregătită pentru rețele prin fibră optică și cu un cablaj de fibră optică interior, inclusiv conexiuni până la punctul fizic în care utilizatorul final se conectează la rețeaua publică, dacă acest lucru nu sporește în mod disproporționat costurile lucrărilor de renovare și este fezabil din punct de vedere tehnic. Toate clădirile de locuințe colective supuse unor astfel de renovări majore sunt, de asemenea, echipate cu un punct de acces.

(4)

Până la 12 noiembrie 2025, statele membre adoptă, în consultare cu părțile interesate și bazându-se pe cele mai bune practici din sector, standardele sau specificațiile tehnice relevante care sunt necesare pentru punerea în aplicare a alineatelor (1), (2) și (3). Respectivele standarde sau specificații tehnice fac posibile cu ușurință activitățile obișnuite de întreținere pentru cablajele individuale de fibră optică utilizate de fiecare operator pentru a furniza servicii de rețele de foarte mare capacitate și stabilesc cel puțin:

(a)

specificațiile punctului de acces în clădire și specificațiile interfeței de fibră optică;

(b)

specificațiile cablurilor;

(c)

specificațiile prizelor;

(d)

specificațiile țevilor sau microconductelor;

(e)

specificațiile tehnice necesare pentru a preveni interferența cu cablajul electric;

(f)

raza minimă de îndoire;

(g)

specificații tehnice pentru instalația de cablare.

(5)

Statele membre asigură respectarea standardelor sau specificațiilor tehnice menționate la alineatul (4). Pentru a demonstra această conformitate, statele membre stabilesc proceduri care ar putea include inspecția la fața locului a clădirilor sau a unui eșantion reprezentativ al acestora.

(6)

Clădirile echipate în conformitate cu prezentul articol sunt eligibile, în mod voluntar și în conformitate cu procedurile stabilite de statele membre, pentru a primi eticheta „pregătită pentru rețele prin fibră optică”, în cazul în care statele membre au ales să introducă o astfel de etichetă.

(7)

Alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică anumitor categorii de clădiri, în cazul cărora respectarea acestor alineate este disproporționată în ceea ce privește costurile pentru proprietarii individuali sau coproprietari, pe baza unor elemente obiective. Statele membre identifică aceste categorii de clădiri pe baza unor motive întemeiate și proporționale.

(8)

Statele membre identifică, pe baza unor motive întemeiate și proporționale, tipurile de clădiri, cum ar fi categoriile specifice de monumente, clădiri istorice, clădiri militare și clădiri utilizate în scopuri de securitate națională, astfel cum sunt definite în dreptul intern, care sunt scutite de obligațiile prevăzute la alineatele (1), (2) și (3) sau cărora aceste obligații li se aplică cu adaptările tehnice corespunzătoare. Informațiile privind aceste categorii de clădiri se publică prin intermediul unui punct unic de informare.

Articolul 11

Accesul la infrastructura fizică interioară

(1)

Sub rezerva alineatului (3) și fără a aduce atingere drepturilor de proprietate, orice furnizor de rețele publice de comunicații electronice are dreptul de a-și introduce rețeaua, pe cheltuială proprie, până la punctul de acces.

(2)

Sub rezerva alineatului (3), orice furnizor de rețele publice de comunicații electronice are dreptul de a accesa orice infrastructură fizică interioară existentă în vederea instalării unor elemente ale rețelelor de foarte mare capacitate, în cazul în care duplicarea este imposibilă din punct de vedere tehnic sau neviabilă din punct de vedere economic.

(3)

Orice deținător al unui drept de a utiliza punctul de acces și infrastructura fizică interioară dă curs, potrivit unor clauze și condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii, inclusiv în materie de preț, după caz, tuturor solicitărilor scrise rezonabile de acces la punctul de acces și la infrastructura fizică interioară adresate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice. Statele membre pot stabili cerințe detaliate legate de aspectele administrative ale solicitărilor.

(4)

În absența unei infrastructuri fizice interioare pregătite pentru rețele prin fibră optică, orice furnizor de rețele publice de comunicații electronice are dreptul de a amplasa punctul terminal al propriei rețele în spațiul abonatului, sub rezerva acordului proprietarului și/sau al respectivului abonat, în conformitate cu dreptul intern, utilizând infrastructura fizică interioară existentă, în măsura în care aceasta este disponibilă și accesibilă în conformitate cu alineatul (3), cu condiția reducerii la minimum a impactului asupra proprietății private a terților.

(5)

Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere nici dreptului de proprietate al proprietarului punctului de acces ori al infrastructurii fizice interioare, în cazurile în care titularul unui drept de utilizare a infrastructurii respective sau a punctului de acces nu este proprietarul acestora, nici dreptului de proprietate al terților, cum ar fi proprietarii de terenuri și de clădiri.

(6)

Până la 12 noiembrie 2025, după consultarea părților interesate, a organismelor naționale de soluționare a litigiilor și a altor organisme sau agenții ale Uniunii competente din sectoarele relevante, după caz, și după luarea în considerare a unor principii bine stabilite și a situațiilor distincte din statele membre, OAREC, în strânsă cooperare cu Comisia, publică orientări cu privire la termenii și condițiile accesului la infrastructura fizică interioară, inclusiv vizând aplicarea unor clauze și condiții echitabile și rezonabile, precum și cu privire la criteriile pe care trebuie să le respecte organismele naționale de soluționare a litigiilor atunci când soluționează litigii.

Articolul 12

Digitalizarea punctelor unice de informare

(1)

Punctele unice de informare pun la dispoziție instrumente digitale adecvate, cum ar fi portaluri web, baze de date, platforme digitale sau aplicații digitale, pentru a permite exercitarea online a tuturor drepturilor și respectarea tuturor obligațiilor prevăzute în prezentul regulament.

(2)

Statele membre pot interconecta sau integra total sau parțial mai multe instrumente digitale deja existente sau în curs de dezvoltare care să sprijine punctele unice de informare menționate la alineatul (1), după caz, pentru a evita suprapunerea instrumentelor digitale.

(3)

Statele membre instituie un punct unic de intrare digital la nivel național, constând într-o interfață comună pentru utilizatori care să asigure accesul integrat la punctele unice de informare digitalizate.

(4)

Statele membre asigură resurse tehnice, financiare și umane adecvate pentru a sprijini înființarea și digitalizarea punctelor unice de informare.

Articolul 13

Soluționarea litigiilor

(1)

Fără a aduce atingere posibilității de a sesiza o instanță, orice parte are dreptul de a sesiza organismul național competent de soluționare a litigiilor instituit în temeiul articolului 14, cu privire la litigiile care pot apărea:

(a)

în cazul în care se refuză acordarea accesului la infrastructura existentă sau nu s-a ajuns la un acord privind termenii și condițiile specifice, inclusiv în materie de preț, în termen de o lună de la data primirii solicitării de acces în temeiul articolului 3;

(b)

în legătură cu drepturile și obligațiile prevăzute la articolele 4 și 6, inclusiv în cazul în care informațiile solicitate nu sunt furnizate în termenele aplicabile;

(c)

în cazul în care nu s-a ajuns la un acord privind coordonarea lucrărilor civile în temeiul articolului 5 alineatul (2) în termen de o lună de la data primirii solicitării oficiale de coordonare a lucrărilor civile; sau

(d)

în cazul în care nu s-a ajuns la un acord privind accesul la infrastructura fizică interioară menționat la articolul 11 alineatul (2) sau (3) în termen de o lună de la data primirii solicitării oficiale de acces.

Statele membre pot prevedea că, în cazul litigiilor menționate la alineatul (1) literele (a) și (d), atunci când entitatea de la care operatorul a solicitat accesul este în același timp entitatea îndreptățită să acorde dreptul de trecere asupra proprietății pe care, în care sau sub care este situat obiectul solicitării de acces, organismul național de soluționare a litigiilor competent poate soluționa și litigii privind dreptul de trecere.

(2)

Ținând seama pe deplin de principiul proporționalității și de principiile stabilite în orientările relevante ale Comisiei sau ale OAREC, organismul național de soluționare a litigiilor menționat la alineatul (1) emite o decizie cu caracter obligatoriu pentru soluționarea litigiului:

(a)

în termen de patru luni de la data primirii solicitării de soluționare a litigiilor, în ceea ce privește litigiile menționate la alineatul (1) litera (a);

(b)

în termen de o lună de la data primirii solicitării de soluționare a litigiilor, în ceea ce privește litigiile menționate la alineatul (1) literele (b), (c) și (d).

Aceste termene pot fi prelungite numai în circumstanțe excepționale justificate în mod corespunzător.

(3)

În ceea ce privește litigiile menționate la alineatul (1) literele (a), (c) și (d), decizia organismului național de soluționare a litigiilor poate consta în stabilirea unor clauze și condiții echitabile și rezonabile, inclusiv în materie de preț, după caz.

(4)

Organismele de soluționare a litigiilor își publică deciziile, respectând în același timp principiile confidențialității și protecției secretelor comerciale. Punctul unic de informare asigură accesul la deciziile publicate de organismele de soluționare a litigiilor.

În cazul în care litigiul se referă la accesul la infrastructura unui operator, iar organismul național de soluționare a litigiilor este autoritatea națională de reglementare, se iau în considerare, după caz, obiectivele prevăzute la articolul 3 din Directiva (UE) 2018/1972.

(5)

Prezentul articol completează căile de atac și procedurile judiciare și nu aduce atingere acestora, în conformitate cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Articolul 14

Organismele competente

(1)

Statele membre instituie sau desemnează unul sau mai multe organisme competente care să îndeplinească sarcinile atribuite organismului național de soluționare a litigiilor în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) („organismul național de soluționare a litigiilor”).

(2)

Organismul național de soluționare a litigiilor este distinct din punct de vedere juridic și independent din punct de vedere funcțional de orice operator de rețea și de orice organism din sectorul public care deține sau controlează infrastructura fizică implicată în litigiu. Statele membre care își mențin dreptul de proprietate sau de control asupra operatorilor de rețele asigură separarea structurală efectivă a funcțiilor legate de procedurile naționale de soluționare a litigiilor și a funcțiilor punctului unic de informare de activitățile legate de proprietate sau control.

Organismele naționale de soluționare a litigiilor acționează independent și obiectiv și nu solicită și nu acceptă instrucțiuni de la niciun alt organism atunci când decid cu privire la litigiile care le sunt prezentate. Acest lucru nu exclude supravegherea în conformitate cu dreptul intern. Numai organismele competente de soluționare a căilor de atac au competența de a suspenda sau de a revoca deciziile organismelor naționale de soluționare a litigiilor.

(3)

Organismul național de soluționare a litigiilor poate percepe taxe pentru acoperirea costurilor legate de îndeplinirea sarcinilor care îi sunt alocate.

(4)

Toate părțile implicate într-un litigiu cooperează pe deplin cu organismul național de soluționare a litigiilor.

(5)

Funcțiile unui punct unic de informare menționate la articolele 3-10 și la articolele 12 și 13 sunt îndeplinite de unul sau mai multe organisme competente desemnate de statele membre la nivel național, regional sau local, după caz. Pentru a acoperi costurile aferente exercitării acestor funcții, se pot percepe taxe pentru utilizarea punctelor unice de informare.

(6)

Alineatul (2) primul paragraf se aplică mutatis mutandis organismelor competente care îndeplinesc funcțiile unui punct unic de informare.

(7)

Organismele competente își exercită competențele în mod imparțial, transparent și în timp util. Statele membre se asigură că dețin resurse tehnice, financiare și umane adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor care le sunt atribuite.

(8)

Statele membre publică sarcinile care trebuie îndeplinite de fiecare organism competent prin intermediul unui punct unic de informare, în special atunci când aceste sarcini sunt atribuite mai multor organisme competente sau atunci când sarcinile atribuite s-au modificat. După caz, organismele competente se consultă și cooperează în chestiuni de interes comun.

(9)

Statele membre notifică Comisiei desemnarea tuturor organismelor competente însărcinate, în conformitate cu prezentul articol, să exercite funcții în temeiul prezentului regulament, precum și responsabilitățile ce le revin și orice modificare a acestora, înainte ca desemnarea organismelor respective sau modificarea survenită să producă efecte.

(10)

Orice decizie luată de un organism competent poate face obiectul unei căi de atac, în conformitate cu dreptul intern, în fața unui organism de recurs complet independent, inclusiv a unui organism cu caracter judiciar. Articolul 31 din Directiva (UE) 2018/1972 se aplică mutatis mutandis oricărei căi de atac introduse în temeiul prezentului alineat.

Dreptul la o cale de atac în conformitate cu primul paragraf nu aduce atingere dreptului părților de a sesiza instanța națională competentă cu privire la litigiu.

Articolul 15

Sancțiuni

Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile aplicabile pentru încălcarea prezentului regulament și a oricărei decizii obligatorii adoptate în temeiul prezentului regulament de către organismele competente menționate la articolul 14 și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie adecvate, efective, proporționale și cu efect de descurajare.

Articolul 16

Raportare și monitorizare

(1)

Până la 12 mai 2028, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament. Acest raport va include un rezumat al impactului măsurilor stabilite în prezentul regulament și o evaluare a progreselor înregistrate în direcția atingerii obiectivelor sale, inclusiv dacă și în ce mod regulamentul ar putea contribui în continuare la atingerea obiectivelor în materie de conectivitate stabilite în Decizia (UE) 2022/2481.

Raportul include evoluțiile legate de domeniul de aplicare al prezentului regulament care au un impact potențial asupra progreselor înregistrate în direcția unei instalări rapide și extinse a rețelelor de foarte mare capacitate în zonele rurale, insulare și îndepărtate, cum ar fi insulele și regiunile montane și slab populate, precum și asupra evoluției pieței întreprinderilor care oferă infrastructură de turnuri, și evoluțiile legate de adoptarea diferitelor soluții de rețele de distribuție, inclusiv rețelele de distribuție prin sateliți, în cadrul conectivității digitale de mare viteză.

(2)

În acest scop, Comisia poate solicita statelor membre informații, care trebuie transmise fără întârzieri nejustificate. În special, până la 12 noiembrie 2025, statele membre, în strânsă cooperare cu Comisia, prin intermediul Comitetului pentru comunicații instituit în temeiul articolului 118 din Directiva (UE) 2018/1972, stabilesc indicatori pentru monitorizarea adecvată a aplicării prezentului regulament și mecanismul de asigurare a colectării și raportării periodice a datelor către Comisie.

Articolul 17

Modificarea Regulamentului (UE) 2015/2120

Regulamentul (UE) 2015/2120 se modifică după cum urmează:

La articolul 2 se adaugă următoarele puncte:

„5.

«serviciu de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere» înseamnă serviciu de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere în sensul definiției de la articolul 2 punctul 7 din Directiva (UE) 2018/1972 a Parlamentului European și a Consiliului (*1);

«comunicații naționale» înseamnă orice serviciu de comunicații interpersonale bazate pe numere inițiat în statul membru al furnizorului național al consumatorului și având ca punct terminal orice număr fix sau mobil din planul național de numerotație din același stat membru;

«comunicații în interiorul UE» înseamnă orice serviciu de comunicații interpersonale bazate pe numere inițiat în statul membru al furnizorului național al consumatorului și având ca punct terminal orice număr fix sau mobil din planul național de numerotație din alt stat membru.

La articolul 5a, se adaugă următoarele alineate:

„(7)

Începând cu 1 ianuarie 2029, furnizorii nu aplică consumatorilor prețuri cu amănuntul diferite pentru comunicațiile naționale și comunicațiile în interiorul UE, cu condiția să fie adoptate norme tehnice privind garanțiile în materie de sustenabilitate, utilizare echitabilă și combatere a fraudelor. Până la 30 iunie 2028, Comisia adoptă, după consultarea OAREC, un act de punere în aplicare care stabilește normele tehnice respective în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 5b.

(8)

Începând cu 1 ianuarie 2025, furnizorii pot respecta în mod voluntar obligația de a nu aplica prețuri cu amănuntul diferite, prevăzută la alineatul (7). Furnizorii respectivi sunt scutiți de obligațiile prevăzute la alineatul (1), sub rezerva unei politici de utilizare rezonabilă, astfel încât consumatorii să beneficieze mai devreme de tarife cu amănuntul egale pentru comunicațiile naționale și cele în interiorul UE. În acest scop, Comisia adoptă, până la 31 decembrie 2024 și după consultarea OAREC, un act de punere în aplicare privind măsurile în materie de utilizare rezonabilă, pe baza modelelor de utilizare tipică, precum și în materie de combatere a fraudelor. Actul respectiv de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 5b alineatul (2).

(9)

Până la 30 iunie 2027, după consultarea OAREC, Comisia revizuiește prezentul articol și, pe baza evaluării impactului acestuia, Comisia poate decide, dacă este cazul, să prezinte o propunere legislativă în vederea modificării acestuia.

(10)

Evaluarea menționată la alineatul (9) include:

(a)

evoluția costurilor angro legate de furnizarea comunicațiilor în interiorul UE;

(b)

evoluția concurenței pe piața furnizării de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere și tendința tarifelor cu amănuntul ale comunicațiilor în interiorul UE în diferitele state membre;

(c)

evoluția preferințelor consumatorilor și paleta de oferte și de pachete speciale care nu sunt taxate pe baza consumului real pentru comunicațiile în interiorul UE;

(d)

impactul posibil asupra piețelor naționale de furnizare de servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere și, în special, asupra tarifelor cu amănuntul percepute consumatorilor în general, ținând seama de costurile furnizării de comunicații în interiorul UE, precum și impactul potențial al măsurilor asupra veniturilor pentru furnizori și, dacă este posibil, asupra capacității de investiții a furnizorilor, având în vedere, în special, viitoarea introducere a rețelelor în conformitate cu țintele în materie de conectivitate stabilite prin Decizia (UE) 2022/2481, acolo unde nu se aplică deja taxe suplimentare pentru comunicațiile în interiorul UE;

(e)

amploarea utilizării, disponibilitatea și competitivitatea serviciilor de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere sau a oricăror alternative la comunicațiile în interiorul UE;

(f)

evoluția planurilor tarifare în ceea ce privește comunicațiile în interiorul UE și, în special, măsura în care punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la alineatul (8) a produs rezultate în direcția eliminării diferențelor de preț cu amănuntul pentru consumatori între comunicațiile naționale și cele în interiorul UE.

(11)

Pentru a efectua evaluarea menționată la alineatul (9), OAREC colectează periodic informații relevante de la autoritățile naționale de reglementare. După caz, autoritățile naționale de reglementare pot furniza astfel de date în coordonare cu alte autorități competente. Datele colectate de OAREC în temeiul prezentului alineat sunt comunicate Comisiei cel puțin o dată pe an. Comisa face publice datele respective. Pentru a se asigura că OAREC își poate îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul prezentului alineat, furnizorii sunt obligați să coopereze și să furnizeze datele solicitate, inclusiv date confidențiale, autorităților naționale relevante.”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 5b

Procedura comitetelor

(1)

Pentru a îndeplini obligațiile ce îi revin în temeiul articolului 5a din prezentul regulament, Comisia este asistată de Comitetul pentru comunicații instituit prin articolul 118 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/1972. Comitetul respectiv este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)

În cazul în care se face trimitere la prezentul articol, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.”

La articolul 10 alineatul (5), data de „14 mai 2024” se înlocuiește cu data de „30 iunie 2032”.

Articolul 18

Abrogare

(1)

Directiva 2014/61/UE se abrogă de la ►C1 12 noiembrie 2025 ◄ .

(2)

Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, în cazul în care dispozițiile prezentului regulament care înlocuiesc dispozițiile Directivei 2014/61/UE se aplică de la o dată ulterioară, următoarele dispoziții corespunzătoare din directiva menționată rămân în vigoare până la data respectivă, după cum urmează:

(a)

articolul 4 alineatele (2) și (3) și alineatul (4) prima teză, articolul 6 alineatele (1), (2), (3) și (5) și articolul 7 alineatele (1) și (2) din respectiva directivă rămân în vigoare până la 12 mai 2026;

(b)

articolul 8 alineatele (1)-(4) din directiva menționată rămâne în vigoare până la 12 februarie 2026.

(3)

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexă.

Articolul 19

Intrarea în vigoare și aplicare

(1)

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)

Regulamentul se aplică de la 12 noiembrie 2025.

(3)

Prin derogare de la alineatul (2) de la prezentul articol:

(a)

articolul 5 alineatul (6) și articolul 11 alineatul (6) se aplică de la 11 mai 2024;

(b)

articolul 17 se aplică de la 15 mai 2024;

(c)

articolul 10 alineatele (1), (2) și (3) se aplică de la 12 februarie 2026;

(d)

articolul 4 alineatul (3), articolul 6 alineatul (1), articolul 7 alineatele (2) și (3) și articolul 12 alineatele (1), (2) și (3) se aplică de la 12 mai 2026.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

ANEXĂ

Tabel de corespondență

Directiva 2014/61/UE	Prezentul regulament
Articolul 1 alineatul (1)	Articolul 1 alineatul (1)
Articolul 1 alineatul (2)	Articolul 1 alineatul (3)
Articolul 1 alineatul (3)	Articolul 1 alineatul (3)
Articolul 1 alineatul (4)	Articolul 1 alineatul (2)
—	Articolul 1 alineatul (4)
—	Articolul 1 alineatul (5)
Articolul 2	Articolul 2
Articolul 3 alineatul (1)	Articolul 3 alineatul (11)
Articolul 3 alineatul (2)	Articolul 3 alineatul (1)
—	Articolul 3 alineatul (2)
—	Articolul 3 alineatul (3)
—	Articolul 3 alineatul (4)
Articolul 3 alineatul (3)	Articolul 3 alineatul (5)
—	Articolul 3 alineatul (6)
Articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf	Articolul 3 alineatul (7)
Articolul 3 alineatul (4)	Articolul 13 alineatul (1) litera (a)
Articolul 3 alineatul (5)	Articolul 13 alineatele (2) și (3) și alineatul (4) al doilea paragraf
—	Articolul 3 alineatul (8)
—	Articolul 3 alineatul (9)
—	Articolul 3 alineatul (10)
Articolul 3 alineatul (6)	Articolul 3 alineatul (12)
—	Articolul 3 alineatul (13)
Articolul 4 alineatul (1)	Articolul 4 alineatul (1)
Articolul 4 alineatul (2)	Articolul 4 alineatul (3)
—	Articolul 4 alineatul (2)
Articolul 4 alineatul (3)	Articolul 4 alineatul (1) Articolul 4 alineatul (3)
Articolul 4 alineatul (4) prima teză	Articolul 4 alineatul (3)
—	Articolul 4 alineatul (4)
Articolul 4 alineatul (4) a doua și a treia teză	Articolul 4 alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf
Articolul 4 alineatul (5)	Articolul 4 alineatul (5)
Articolul 4 alineatul (6)	Articolul 13 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) litera (b)
Articolul 4 alineatul (7)	Articolul 4 alineatul (6) Articolul 4 alineatul (7)
Articolul 4 alineatul (8)	Articolul 4 alineatul (8)
Articolul 5 alineatul (1)	Articolul 5 alineatul (1)
Articolul 5 alineatul (2)	Articolul 5 alineatul (2)
—	Articolul 5 alineatul (3)
—	Articolul 5 alineatul (4)
Articolul 5 alineatul (3)	Articolul 13 alineatul (1) litera (c)
Articolul 5 alineatul (4)	Articolul 13 alineatul (2) litera (b) și alineatul (3)
Articolul 5 alineatul (5)	Articolul 5 alineatul (5)
—	Articolul 5 alineatul (6)
Articolul 6 alineatul (1)	Articolul 6 alineatul (1)
Articolul 6 alineatul (2)	—
Articolul 6 alineatul (3)	Articolul 6 alineatul (1)
Articolul 6 alineatul (4)	Articolul 13 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) litera (b)
Articolul 6 alineatul (5)	Articolul 6 alineatul (2)
—	Articolul 7 alineatul (1)
Articolul 7 alineatul (1)	Articolul 7 alineatul (2)
Articolul 7 alineatul (2)	Articolul 7 alineatul (3)
—	Articolul 7 alineatul (4)
Articolul 7 alineatul (3)	Articolul 7 alineatul (5)
—	Articolul 7 alineatele (6), (7), (8), (9), (10), (11) și (12)
Articolul 7 alineatul (4)	—
—	Articolul 8
—	Articolul 9
Articolul 8 alineatul (1)	Articolul 10 alineatul (1)
Articolul 8 alineatul (2)	Articolul 10 alineatul (2)
Articolul 8 alineatul (3)	Articolul 10 alineatul (6)
Articolul 8 alineatul (4)	Articolul 10 alineatele (7) și (8)
Articolul 9 alineatul (1)	Articolul 11 alineatul (1)
Articolul 9 alineatul (2)	Articolul 11 alineatul (2)
Articolul 9 alineatul (3)	Articolul 11 alineatul (3) și articolul 13 alineatul (1) litera (d) și alineatul (2)
Articolul 9 alineatul (4)	Articolul 11 alineatul (3)
Articolul 9 alineatul (5)	Articolul 11 alineatul (4)
Articolul 9 alineatul (6)	Articolul 11 alineatul (5)
—	Articolul 11 alineatul (6)
—	Articolul 12
—	Articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf
—	Articolul 13 alineatul (4) primul paragraf
—	Articolul 13 alineatul (5)
Articolul 10 alineatul (1)	Articolul 14 alineatul (1)
Articolul 10 alineatul (2)	Articolul 14 alineatele (2) și (3)
Articolul 10 alineatul (3)	Articolul 14 alineatul (4)
Articolul 10 alineatul (4)	Articolul 14 alineatul (5)
—	Articolul 14 alineatul (6)
—	Articolul 14 alineatul (7)
Articolul 10 alineatul (5)	Articolul 14 alineatul (9)
Articolul 10 alineatul (6)	Articolul 14 alineatul (10)
Articolul 11	Articolul 15
Articolul 12	Articolul 16 alineatul (1)
—	Articolul 16 alineatul (2)
—	Articolul 17
—	Articolul 18
Articolul 13	—
Articolul 14	Articolul 19
Articolul 15	—

() Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2020 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 435, 23.12.2020, p. 1).

(*1) Directiva (UE) 2018/1972 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice (JO L 321, 17.12.2018, p. 36).”

Top

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește

	Redacția Lex24
	Publicat in Repertoriu EUR-Lex, 27/06/2024