CELEX:32021D1885: Decizia (UE) 2021/1885 a Comisiei din 20 aprilie 2021 privind ajutorul de stat SA.43127-2018/C (ex 2015/NN) (ex 2015/N) pus în aplicare de Polonia în favoarea Przewozy Regionalne sp. z o.o. [notificată cu numărul C(2021) 855] (Numai textul în limba polonă este autentic) (Text cu relevanță pentru SEE)

(1)

La 21 septembrie 2015, Polonia a notificat un ajutor de restructurare în favoarea Przewozy Regionalne sp. z o.o. („PR”), în valoare de 770,3 milioane PLN (aproximativ 181 de milioane EUR) (2) („ajutorul de restructurare notificat”). Ajutorul a fost acordat la 30 septembrie 2015 sub formă de investiție de capital de către Agenția pentru Dezvoltare Industrială („IDA”) deținută de stat în proporție de 100 %. Întrucât ajutorul a fost acordat fără o autorizare prealabilă din partea Comisiei, acesta a fost înregistrat ca ajutor ilegal (2015/NN).

(2)

Comisia a solicitat informații suplimentare la: (i) 27 noiembrie 2015, (ii) 23 noiembrie 2016 și (iii) 30 iunie 2017, iar Polonia a răspuns la: (i) 16 februarie 2016, 4 martie 2016 și 3 iunie 2016; (ii) 9 ianuarie 2017 și, respectiv; (iii) 28 iulie 2017. În plus, Polonia a transmis informații la 11 ianuarie 2017, 1 februarie 2017 și 20 iunie 2017. Comisia a organizat reuniuni cu Polonia la 8 aprilie 2016, 26 aprilie 2016, 21 septembrie 2016, 11 ianuarie 2017, 4 iulie 2017 și 13 septembrie 2019.

(3)

În cursul evaluării preliminare și înainte de inițierea procedurii prevăzute la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Comisia a primit scrisori de la părți interesate în care se afirma că PR primise deja ajutor de stat anterior ajutorului de restructurare notificat. Întrucât scrisorile respective nu îndeplineau condițiile prevăzute la articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului (3), Comisia le-a înregistrat ca informații generale privind piața și le-a luat în considerare în evaluarea preliminară.

(4)

Prin scrisoarea din 23 ianuarie 2018, Comisia a informat Polonia că a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE. După inițierea procedurii, Polonia a transmis observații la 25 aprilie 2018. Decizia Comisiei de a iniția procedura („decizia de inițiere a procedurii”) a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (4) la data de 4 mai 2018. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații.

(5)

Între 20 iunie 2018 și 29 iunie 2018, două părți interesate, Asociația Operatorilor Europeni de Transport de Pasageri, cu sediul la Londra (Regatul Unit) („EPTO”), și Fundacja ProKolej, cu sediul la Varșovia (Polonia) („ProKolej”) (5), au prezentat observații Comisiei. La 9 iulie 2018 și la 4 septembrie 2018, Comisia a transmis aceste observații Poloniei. Polonia a prezentat observații cu privire la observațiile respective la 2 octombrie 2018.

(6)

La 28 ianuarie 2019 și la 11 iunie 2019, Comisia a organizat reuniuni cu EPTO.

(7)

La 20 mai 2019, la 25 și 31 octombrie 2019, la 29 noiembrie 2019, la 4 decembrie 2020 și la 30 martie 2021, Polonia a transmis informații suplimentare.

(8)

PR este cel mai mare operator regional de transport feroviar de călători din Polonia, cu o cotă de aproximativ 27 % din piața poloneză în ceea ce privește numărul de călători transportați și de 50 % în ceea ce privește volumul traficului în tren-km. PR are sediul la Varșovia și își desfășoară activitatea în 15 din cele 16 regiuni poloneze (voievodate), fiind unicul furnizor de transport feroviar public regional de călători în șapte dintre acestea, și anume voievodatele cu cea mai slabă dezvoltare economică.

(9)

PR era deținută anterior de cele 16 administrații (regionale) ale voievodatelor. Ca urmare a acordării ajutorului de restructurare notificat, întreprinderea este deținută în prezent de IDA, care deține 50 % + 1 acțiuni în cadrul PR, și de cele 16 administrații (regionale) ale voievodatelor. PR are aproximativ 9 000 de angajați și este clasificată ca întreprindere mare. Toate regiunile în care își desfășoară activitatea PR sunt eligibile pentru ajutor regional în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE.

(10)

Activitatea de bază a PR este furnizarea de servicii de transport feroviar de călători la nivel regional pe baza unor contracte de servicii publice încheiate cu administrațiile (regionale) ale voievodatelor. În plus, la o scară mult mai mică, PR furnizează servicii de transport internațional și „transfrontalier”, precum și închirieri și reparații de material rulant. În trecut, PR furniza, de asemenea, servicii comerciale de transport inter-regional, dar acestea au fost sistate în septembrie 2015.

(11)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (6), contractele de servicii publice pentru serviciile publice de transport feroviar intern de călători pot fi atribuite direct până în decembrie 2023, cu o durată maximă de 10 ani, adică până în decembrie 2033. Unele state membre și-au deschis deja (în parte) piețele pentru concurență pe baza legislației naționale aplicabile. În Polonia, contractele încheiate printr-o procedură competitivă de atribuire au reprezentat aproximativ [4-30] % din volumul total de trafic programat în graficul de circulație pentru perioada 2016-2017. Având în vedere că, în marea lor majoritate, contractele nu au ajuns la termen înainte de sfârșitul anului 2020, situația pieței nu s-a schimbat în mod semnificativ față de graficul de circulație pentru perioada 2016-2017. În scrisoarea sa din 29 noiembrie 2019, Polonia a confirmat (pe baza datelor din 2018) că situația pieței nu s-a schimbat în mod semnificativ.

(12)

În conformitate cu legislația poloneză, transportul feroviar la nivel regional este organizat de voievodate și este asigurat pe baza unui contract de servicii publice încheiat între organizatorul acestui transport (administrația voievodatului) și operator. Organizatorul poate achiziționa servicii de transport fie prin atribuire directă, fie printr-o procedură competitivă de atribuire. În practică, prima variantă a fost utilizată cel mai frecvent. În graficul de circulație pentru perioada 2016-2017, aproximativ [70-95]% din volumul traficului s-a efectuat în baza unor contracte atribuite direct.

(13)

La 22 martie 2018, cadrul legislativ polonez care reglementează achizițiile de servicii publice de transport feroviar de călători a fost modificat prin adoptarea Legii de modificare a Legii transportului public („Legea din 2018”) (7). Legea din 2018 prevede în special că:

(14)

Printre concurenții PR se numără opt operatori „interni” („in-house”) (8), care își desfășoară activitatea în principal în cadrul unui singur voievodat și sunt deținuți de autoritățile voievodatului respectiv (administrația voievodatului), precum și un operator „extern”, Arriva RP, filială a Deutsche Bahn AG și membru în cadrul EPTO. Concurenții PR operează pe anumite rute, de obicei în jurul unor orașe mai mari. Prin urmare, chiar și în regiunile în care există mai mulți operatori, PR deține adesea o cotă semnificativă pe piață.

(15)

Potrivit Poloniei, în trecut, când s-a organizat o procedură competitivă de atribuire, PR a fost deseori singurul ofertant. Acest lucru s-a datorat faptului că ceilalți operatori au considerat că rutele care făceau obiectul procedurii erau neatractive din punct de vedere economic sau, în cazul operatorilor „interni”, aceștia nu au fost interesați să participe la licitații în afara voievodatului în care erau operatorul tradițional. Potrivit Poloniei, în afară de Arriva RP, niciun alt operator extern, național sau străin, nu și-a exprimat vreodată interesul de a intra pe piața feroviară regională poloneză.

(16)

În cadrul deciziei de inițiere a procedurii, Comisia a evaluat ajutorul de restructurare notificat și și-a exprimat îndoielile cu privire la compatibilitatea acestuia cu piața internă. În plus, Comisia a identificat șase măsuri suplimentare care au fost acordate în favoarea PR înaintea ajutorului de restructurare notificat. S-a constatat că două dintre aceste șase măsuri constituie ajutor existent în sensul articolului 1 litera (b) punctul (i) din Regulamentul (UE) 2015/1589 și, prin urmare, nu mai sunt evaluate în temeiul prezentei decizii. S-a constatat că celelalte patru măsuri suplimentare constituie ajutor nou în sensul articolului 1 litera (c) din Regulamentul (UE) 2015/1589. În legătură cu aceste patru măsuri suplimentare, Comisia și-a exprimat îndoielile cu privire la compatibilitatea lor cu piața internă.

(17)

În consecință, Comisia ar trebui să evalueze numai cele cinci măsuri descrise în considerentele 18-22.

(18)

Măsura 1 (ajutorul de restructurare notificat). La 30 septembrie 2015, agenția controlată de stat IDA a achiziționat 50 % + 1 acțiuni în cadrul PR în schimbul sumei de 770,3 milioane PLN (aproximativ 181 de milioane EUR). O parte a notificării reprezintă un plan de restructurare, care se referă, de asemenea, la anularea dobânzii de către administratorul de infrastructură feroviară deținut de stat, PKP Polskie Linie Kolejowe („PKP PLK”), în valoare de […] PLN (aproximativ […] EUR).

(19)

Măsura 2. Anterior ajutorului de restructurare notificat, Polonia a acordat în favoarea PR: (i) în 2008 o sumă de 2 160 de milioane PLN (aproximativ 508 milioane EUR); și (ii) în 2006 și 2007, o sumă de 242,9 milioane PLN (aproximativ 57 de milioane EUR). La 4 decembrie 2020, Polonia a clarificat faptul că aceste plăți au fost efectuate în contextul restructurării aflate în curs a PR, pentru a acoperi pierderile generate în trecut. Polonia a indicat, de asemenea, că astfel de plăți au un caracter diferit față de plățile efectuate în baza contractelor de servicii publice convenite între voievodate și PR între 1 octombrie 2001 și 30 aprilie 2004. În prezenta decizie, măsura 2 va fi denumită „acoperirea pierderilor din trecut”.

(20)

Măsura 3. Anterior ajutorului de restructurare notificat, la 29 martie 2004, PR a încheiat un acord de restructurare a datoriei cu PKP PLK care prevedea restructurarea unei datorii a PR în valoare de 1 902 milioane PLN (aproximativ 448 de milioane EUR) către societățile deținute de stat ale grupului PKP (PKP PLK, PKP S.A., PKP Cargo, PKP Energetyka și PKP Intercity) (9). Acordul prevedea anularea a 40 % din datorie și amânarea rambursării soldului datoriei restante până la 31 decembrie 2007. Acordul a fost modificat între 2005 și 2008, perioada de rambursare fiind prelungită până la 29 noiembrie 2009.

(21)

Măsura 4. Anterior ajutorului de restructurare notificat, în perioada 2009-2014, PR a încheiat 25 de acorduri cu creditorii deținuți de stat [PKP S.A., PKP Energetyka, PKP Intercity, PKP PLK și Institutul de Asigurări Sociale („ZUS”)], care prevedeau amânarea datoriilor restante față de respectivii creditori în valoare totală de [900-1 300 milioane] PLN (aproximativ [235-282] milioane EUR).

(22)

Măsura 5. Polonia a acordat în favoarea PR: (i) în perioada 2006-2010, ajutor pentru formare în valoare de 0,97 milioane PLN (aproximativ 0,23 milioane EUR); (ii) în 2012 și 2013, ajutor pentru recrutare în valoare de 39 000 PLN (aproximativ 0,01 milioane EUR); și (iii) în perioada 2010-2015, ajutor acordat de Polonia ca ajutor de minimis în valoare de 0,7 milioane PLN (aproximativ 0,17 milioane EUR).

(23)

În ceea ce privește măsura 1 și, în special, planul de restructurare prezentat în cadrul notificării, Polonia a explicat că anularea planificată a dobânzii de către PKP PLK a făcut parte dintr-un acord între PKP PLK și PR din data de 21 martie 2013, încheiat în urma medierii între acestea. Polonia a mai explicat că decizia de a încheia un acord a fost bazată pe piață. Potrivit Poloniei, încheierea acordului era mai avantajoasă pentru PKP PLK decât încercarea de a recupera creanțele de la PR prin proceduri judiciare. Polonia a adăugat că anularea dobânzii este o măsură utilizată în mod obișnuit în procesele de restructurare a datoriei financiare, având ca scop maximizarea recuperării preconizate a principalului datoriei.

(24)

În ceea ce privește măsura 2, Polonia a susținut inițial că suma plătită reprezintă, de fapt, plata cu întârziere a unei compensații restante, care nu a fost plătită mai devreme către PR din cauza constrângerilor bugetare legate de reforma sectorului feroviar din Polonia. Ulterior, Polonia și-a completat observațiile inițiale, explicând că măsura 2 acoperă pierderile generate în trecut și a fost acordată în contextul restructurării în curs a întreprinderii respective. În acest sens, Polonia a explicat că constrângerile bugetare, deficitele finanțelor publice și situația economică generală de la începutul anilor 2000 au împiedicat punerea în aplicare a unor reforme structurale în sectorul feroviar din Polonia. Acest lucru a avut un impact direct asupra asigurării finanțării pentru activitatea PR (transferarea cu întârziere a unor active esențiale etc.) și a condus la o deteriorare treptată a situației financiare a întreprinderii și a deficitului acesteia. Prin urmare, în următorii ani, Polonia a luat măsuri adecvate pentru remedierea problemelor și a situației rezultate ca urmare a punerii în aplicare a reformelor structurale în sectorul feroviar, una dintre aceste măsuri fiind acoperirea pierderilor menționată.

(25)

În ceea ce privește măsura 3, Polonia a explicat că reforma sectorului feroviar polonez a condus la deficitul înregistrat de PR. La 29 martie 2004 a fost încheiat un acord de restructurare a datoriei, menit să soluționeze situația financiară a PR. Acordul a fost modificat ulterior, în perioada 2005-2008, dar, potrivit Poloniei, principalele clauze ale acordului au fost menținute. Polonia a explicat, de asemenea, că era mai avantajos pentru creditori să modifice acordul decât să solicite despăgubiri prin intermediul procedurilor judiciare. În susținerea afirmațiilor sale, Polonia a furnizat o comparație a valorii actuale a fluxurilor de lichidități ale creditorilor în cadrul a două scenarii alternative (punerea în aplicare a acordului modificat sau procedurile judiciare). Polonia a adăugat că activitățile PR reprezentau o parte semnificativă din veniturile respective ale creditorilor. La momentul respectiv, alți actori străini nu își exprimaseră interesul de a intra pe piața poloneză și, prin urmare, aceștia nu ar fi putut compensa pierderea de venituri din activitățile PR.

(26)

În ceea ce privește măsura 4, Polonia și-a exprimat dezacordul față de constatările preliminare ale Comisiei potrivit cărora acordurile de restructurare a datoriei încheiate în perioada 2009-2014 au constituit ajutor de stat deoarece nu au fost încheiate în condițiile pieței. Polonia a explicat că era o practică obișnuită a creditorilor să evalueze care metodă de recuperare este mai eficientă și asigură o probabilitate mai mare de rentabilitate maximă a datoriei. Potrivit Poloniei, practicile de reeșalonare a datoriilor și de reducere a dobânzii erau frecvente, iar instituțiile financiare utilizau procese de restructurare a datoriilor. Polonia a mai explicat că un consultant independent a efectuat o analiză bazată pe ipoteze prudente pentru a identifica cea mai bună metodă de recuperare. Rezultatele analizei au arătat că acordul de restructurare a datoriei ar fi mai avantajos decât alte metode de recuperare. Polonia a adăugat că PR a plătit datorii către creditorii individuali în conformitate cu acordurile încheiate.

(27)

În ceea ce privește măsura 5, Polonia a explicat că, în perioada 2009-2011, PR a primit un ajutor de 1 177 421 PLN (aproximativ 277 040 EUR). Polonia a susținut că o parte din această sumă (350 007 PLN, aproximativ 82 350 EUR) a fost ajutor de minimis. Restul sumei (827 414 PLN, aproximativ 194 690 EUR) a fost acordat pe baza schemei de ajutoare pentru formare nr. X152/2009 (10), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei (11) („RGECA 2008”). Prin urmare, pragul ajutorului de minimis nu a fost depășit.

(28)

Pe lângă observațiile specifice privind măsurile identificate în decizia de inițiere a procedurii, Polonia a formulat și observațiile următoare.

(29)

Polonia a susținut că, înainte de 2015, PR nu putea fi considerată o „întreprindere aflată în dificultate” în sensul punctului 10 litera (a) din Liniile directoare din 2004 privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate („Liniile directoare din 2004”) (12). Polonia a explicat că, în perioada 2004-2014, PR nu îndeplinea pe deplin cerințele pentru a fi o „întreprindere aflată în dificultate” prevăzute în această dispoziție, și anume: ca mai mult de jumătate din capitalul său social să fi dispărut și peste un sfert din acest capital să fi fost pierdut în ultimele 12 luni. Polonia a susținut că, în perioada 2004-2014, PR a pierdut mai mult de jumătate din capitalul său social, dar a pierdut mai mult de un sfert din acest capital în 12 luni abia în 2005. Potrivit Poloniei, deși în 2005 au fost îndeplinite ambele cerințe, nu se poate presupune că PR a fost o „întreprindere aflată în dificultate” pe parcursul întregii perioade cuprinse între 2004 și 2014. Polonia a afirmat că analiza datelor financiare ale PR sprijină această constatare. Polonia a adăugat că cerințele pentru a constitui o „întreprindere aflată în dificultate” în conformitate cu Liniile directoare din 2004 nu sunt compatibile cu situația specifică a sectorului feroviar reformat din Polonia după 2004, în care își desfășura activitatea PR. Polonia a explicat că sectorul feroviar reformat era subfinanțat din punct de vedere structural și, ca urmare a reformei, PR nu a primit resursele financiare corespunzătoare obligațiilor sale de serviciu public. Polonia a susținut că acest context ar trebui luat în considerare în cadrul evaluării.

(30)

În ceea ce privește volumul de muncă rezultat din contractele multianuale de servicii asumate în planul de restructurare, Polonia a susținut că ipotezele actuale privind exploatarea sunt în concordanță cu ipotezele prevăzute în planul de restructurare, și anume reducerea activității operaționale anuale în perioada 2016-2020. Polonia a explicat că volumul activității operaționale efectuate de PR în cadrul contractelor multianuale de servicii nu este mai mic decât nivelul prevăzut în planul de restructurare. Nivelul activității operaționale desfășurate de PR a fost ușor mai ridicat decât ipotezele din planul de restructurare inițial, ca urmare a unor factori externi neprevăzuți, cum ar fi incapacitatea altor operatori de a furniza serviciile planificate de voievodate. Polonia a afirmat că PR urmărește obiectivele privind activitatea operațională fără abateri negative de la ipotezele formulate în planul de restructurare. Astfel cum s-a solicitat în decizia de inițiere a procedurii, Polonia a furnizat date și explicații cu privire la abaterile de la planul de restructurare. Polonia a explicat că au existat ușoare abateri de la ipotezele din planul de restructurare din cauza unor circumstanțe independente de PR. În mod similar, conform solicitării formulate de Comisie în decizia de inițiere a procedurii, Polonia a pus la dispoziție o actualizare a planului de restructurare, precum și o proiecție financiară completă pentru scenariul cel mai pesimist.

(31)

Polonia a explicat că PR a încercat fără succes să obțină finanțare pentru a investi în material rulant în perioada 2010-2013. Polonia a explicat că contractele de servicii publice pentru furnizarea de servicii de transport feroviar de călători se bazează pe mecanisme menite să prevină supracompensarea. Contractele prevăd o rentabilitate maximă a capitalului angajat (ROCE) de 6 % și sunt monitorizate periodic, iar decontarea compensației este supusă auditării. Polonia a explicat că contractele conțin dispoziții referitoare la aplicarea și decontarea compensației, precum și la raportare și control. Polonia a adăugat că plata compensației face obiectul unor audituri efectuate de operatori independenți și că nu au fost depistate nereguli.

(32)

Polonia a susținut că particularitățile sectorului feroviar din Polonia ar trebui să fie luate în considerare în evaluarea ajutorului de stat în temeiul tratatului și a măsurilor compensatorii propuse de Polonia. Polonia a explicat, în esență, că sectorul feroviar al țării se caracterizează printr-o lipsă de concurență și o lipsă de interes din partea „noilor actori” din alte state membre. Aceste particularități, împreună cu absența riscului de denaturare a concurenței (care este inexistent), ar trebui luate în considerare în evaluarea ajutorului.

(33)

În ceea ce privește măsurile de deschidere a pieței propuse de Polonia și descrise în considerentele 180 și 181 din decizia de inițiere a procedurii, Polonia a explicat că propunerea sa de a autoriza atribuirea directă a contractelor până la 12 decembrie 2020 și de a limita durata contractelor respective la 14 decembrie 2030 este în curs de examinare în fața Parlamentului Poloniei (13). Polonia a declarat că nu s-a angajat (i) să asigure expirarea contractelor atribuite în mod direct pentru unele rute, care reprezintă aproximativ [4-30] % din piață, înainte de sfârșitul anului 2030 și (ii) să mențină deschise pentru concurență rutele deja liberalizate, pentru care în trecut au fost organizate proceduri competitive de atribuire, rute care reprezintă aproximativ [4-30] % din piață ca volum total de trafic în tren-km din graficul de circulație pentru perioada 2016-2017. Polonia a susținut că fraza „materialul rulant va fi restituit autorității care acordă ajutorul sau va fi remunerat în condițiile pieței”, inclusă în considerentul 181 din decizia de inițiere a procedurii, este ambiguă. Potrivit Poloniei, această frază ar putea fi interpretată în sensul că este vizat orice material rulant, indiferent dacă este achiziționat de un organizator sau de un transportator. Polonia a afirmat că această frază ar trebui interpretată în sensul că este vorba doar despre materialul rulant achiziționat de organizator.

(34)

EPTO a susținut că Comisia ar trebui să evalueze nu doar măsura 1, ci și obligația anumitor voievodate de a atribui în mod direct către PR contracte de transport de călători cu o durată de cinci ani. Potrivit EPTO, această obligație constituie ajutor de stat și, prin urmare, ar trebui investigată de către Comisie. EPTO a adăugat că obligația de a atribui în mod direct contracte către PR ar bloca accesul la piața regională poloneză a serviciilor de transport feroviar de călători. EPTO a susținut că presupusa lipsă de interes din partea concurenților față de piața poloneză ar trebui investigată suplimentar. EPTO a susținut că există concurenți potențiali care ar putea intra pe piața poloneză. EPTO a susținut, de asemenea, că nivelul scăzut al concurenței se datorează „mediului de piață anticoncurențial” din Polonia, care este rezultatul faptului că nu există perspective de afaceri pentru întreprinderile feroviare. Acest context ar trebui luat în considerare de către Comisie în evaluarea sa.

(35)

EPTO a afirmat că măsurile de deschidere a pieței propuse de Polonia nu ar permite deschiderea pieței. EPTO a considerat că măsurile de deschidere a pieței nu sunt descrise suficient pentru a permite prezentarea de observații pe marginea acestora. Totuși, EPTO a sugerat că piața poloneză ar trebui să fie deschisă progresiv între 2020 și 2028 prin derularea unor proceduri competitive de atribuire care vor trebui să respecte o serie de cerințe specifice.

(36)

Observațiile EPTO cu privire la planul de restructurare s-au concentrat asupra argumentului Poloniei potrivit căruia PR nu putea desfășura nicio activitate profitabilă deoarece activitatea sa principală era generatoare de pierderi, iar reducerea acestei activități nu ar fi fost în beneficiul niciunui concurent, din cauza lipsei concurenței. EPTO și-a exprimat dezacordul față de acest argument deoarece: (i) activitățile PR ar trebui să fie profitabile datorită sprijinului financiar primit; și (ii) există concurenți care ar fi interesați de deschiderea pieței.

(37)

EPTO și-a exprimat acordul cu privire la posibilitatea ca Comisia să adopte o nouă abordare în ceea ce privește evaluarea compatibilității, pentru a ține seama de situația specifică a sectorului transportului feroviar intern de călători. Totuși, EPTO a susținut că o nouă abordare ar putea fi justificată doar dacă ar fi însoțită de măsuri eficace și imediate de deschidere a pieței.

(38)

ProKolej a susținut că evaluarea Comisiei ar trebui să includă și alte măsuri care constituie ajutor de stat, și anume: (i) o subvenție de 550 de milioane PLN (aproximativ 129 de milioane EUR) acordată voievodatelor pentru achiziționarea, repararea și modernizarea materialului rulant în perioada 2016-2020; și (ii) atribuirea contractelor cu o durată de cinci ani către PR.

(39)

ProKolej a susținut că existau alternative la planul de restructurare care ar fi avut mai puține efecte negative. În primul rând, ajutorul ar fi putut fi acordat fără obligația de a atribui contracte cu o durată de cinci ani către PR. Voievodatele ar fi putut atribui contractele prin intermediul procedurilor de atribuire. În al doilea rând, PR ar fi putut fi împărțită într-o societate operațională și o societate de întreținere a vehiculelor. În al treilea rând, ajutorul ar fi putut fi legat de măsurile de deschidere a pieței, variantă considerată de ProKolej „soluția preferabilă din punct de vedere juridic”.

(40)

ProKolej a precizat că măsurile de deschidere a pieței propuse de Polonia trebuie să asigure deschiderea efectivă, rapidă și vizibilă a pieței. ProKolej a susținut că, pentru a atinge acest obiectiv, măsurile de deschidere a pieței ar trebui să îndeplinească o serie de cerințe, inclusiv în ceea ce privește volumul transportului și durata contractelor.

(41)

ProKolej a adăugat că PR este deja pregătită pentru deschiderea pieței datorită ajutoarelor primite. ProKolej a susținut că, în cazul în care deschiderea pieței are loc treptat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1370/2007, PR va fi în măsură să își consolideze poziția și, prin urmare, celelalte societăți vor fi dezavantajate. ProKolej a afirmat că, prin urmare, ajutoarele primite de PR vor denatura concurența în viitorul apropiat. ProKolej a solicitat ca măsurile de deschidere a pieței să fie puse în aplicare rapid pentru a preveni această situație.

(42)

În ceea ce privește finanțarea din Fondul feroviar acordată voievodatelor pentru achiziționarea, repararea și modernizarea materialului rulant în perioada 2016-2020 (a se vedea considerentul 38), Polonia a susținut că Fondul feroviar a fost instituit în 2005 pentru a colecta resurse financiare pentru investiții în infrastructura feroviară, în reabilitarea și întreținerea liniilor de cale ferată și în eliminarea liniilor de cale ferată inutile. În 2009 au fost adoptate măsuri legislative pentru a permite administrațiilor autonome ale voievodatelor să utilizeze finanțarea din Fondul feroviar pentru achiziționarea, modernizarea și repararea materialului rulant destinat transportului de călători în cadrul unui contract de servicii publice. Acest sprijin financiar a fost planificat inițial pentru perioada 2009-2015 și a fost apoi extins la perioada 2016-2020. Polonia a explicat în 2016 că mai multe societăți de transport feroviar au primit sprijin financiar pentru repararea și întreținerea materialului rulant. Prin urmare, PR nu a beneficiat de un tratament privilegiat în comparație cu alte întreprinderi.

(43)

În ceea ce privește atribuirea directă către PR de contracte multianuale pentru furnizarea de servicii de transport feroviar regional de călători, Polonia a explicat că această practică este conformă cu normele europene și naționale. Polonia a susținut că încheierea de contracte multianuale pentru furnizarea de servicii de transport feroviar regional de călători a fost lăsată la latitudinea autorităților provinciale și nu constituie ajutor de stat. Polonia a explicat, de asemenea, că, în temeiul unui acord de cooperare între acționarii PR și autoritățile provinciale, acestea s-au angajat să încheie contracte multianuale cu PR. Însă acordul de cooperare nu a fost pus în aplicare de autoritățile tuturor voievodatelor în care PR își desfășoară activitatea. Potrivit Poloniei, acest lucru demonstrează că nu a existat o obligație de a încheia contracte multianuale cu PR.

(44)

În ceea ce privește alternativele la planul de restructurare, Polonia a explicat că opțiunea restructurării a fost rezultatul unei analize aprofundate în cadrul căreia au fost luate în considerare și alte variante. Polonia nu a fost de acord cu împărțirea PR într-o societate de transport și o societate de material rulant ca alternativă la restructurare din mai multe motive. Polonia a explicat în special că achiziționarea de material rulant ar putea crește costurile de funcționare suportate de autoritățile locale pentru transportul feroviar regional, ca parte a compensației plătite societăților de transport. Polonia a adăugat că societățile de transport au investit deja sume semnificative în materialul rulant. De asemenea, a adăugat că este necesar personal calificat pentru a furniza servicii de transport feroviar și, prin urmare, simpla deținere a materialului rulant nu ar elimina toate barierele la intrare pentru potențialii concurenți.

(45)

În ceea ce privește măsurile de deschidere a pieței, Polonia a explicat că piața transportului feroviar regional a fost în mare măsură închisă în mai multe state membre. Polonia a explicat, de asemenea, că piața poloneză a transportului feroviar regional de călători nu era suficient de atractivă pentru noii intrați pe piață și, prin urmare, era caracterizată de absența concurenței. Potrivit Poloniei, orice proces de deschidere a pieței ar trebui să țină seama de particularitățile pieței poloneze și să fie realizat cu atenție pentru a evita apariția unor erori structurale care ar împiedica funcționarea pieței. Polonia a susținut că măsurile de deschidere a pieței propuse ar trebui să fie considerate adecvate, având în vedere caracteristicile pieței poloneze.

(46)

Polonia a susținut că selecția operatorilor pentru furnizarea de servicii de transport feroviar regional a fost lăsată la latitudinea autorităților contractante, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1370/2007. Același regulament prevede atribuirea directă a contractelor ca una dintre modalitățile de selecție (alături de licitații și concesiunile de servicii) pentru care pot opta autoritățile contractante. Polonia a explicat că, în majoritatea licitațiilor anterioare, PR a fost singurul ofertant și, prin urmare, câștigător; astfel, rezultatele licitațiilor au fost similare cu atribuirea directă a contractelor. Potrivit Poloniei, în aceste condiții, licitațiile generează costuri suplimentare fără a asigura un nivel mai ridicat de calitate a serviciilor ofertate sau prețuri mai mici. Polonia a adăugat că afirmațiile părților terțe cu privire la cerințele pentru licitații nu sunt relevante. Unele dintre aceste cerințe au fost deja prevăzute în instrumentele relevante ale dreptului Uniunii, iar alte cerințe ar trebui lăsate la latitudinea autorităților contractante. Polonia a adăugat că părțile terțe au posibilitatea de a contesta caietul de sarcini în conformitate cu normele aplicabile achizițiilor publice.

(47)

Comisia trebuie să evalueze dacă măsurile care fac obiectul prezentei proceduri constituie un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(48)

În conformitate cu articolul 107 alineatul (1) din TFUE, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(49)

Prin urmare, pentru ca o măsură să fie calificată drept ajutor în sensul acestei dispoziții, este necesar ca toate condițiile următoare să fie îndeplinite: (i) măsura trebuie să fie imputabilă statului și să fie finanțată din resurse de stat; (ii) măsura trebuie să confere un avantaj economic unei întreprinderi; (iii) acest avantaj trebuie să fie selectiv; și (iv) măsura trebuie să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre.

(50)

IDA este o agenție guvernamentală deținută în proporție de 100 % de stat. Fondurile pentru achiziționarea de acțiuni în cadrul PR au fost transferate către IDA de către Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării de la bugetul de stat pe baza unui acord de subvenționare. Prin urmare, măsura provine în mod clar din resurse de stat și este imputabilă statului. Din motivele expuse în considerentele 81-83, anularea dobânzilor de către PKP PLK este, de asemenea, imputabilă statului și implică resurse de stat.

(51)

Măsura a fost acordată doar pentru PR, prin urmare este selectivă. Astfel cum au afirmat instanțele Uniunii, în cazul ajutorului individual, constatarea avantajului economic permite, în principiu, să se prezume selectivitatea măsurii (14). Acest lucru este valabil indiferent dacă există operatori pe piețele relevante care se află într-o situație de fapt și de drept comparabilă.

(52)

Înainte de a primi ajutorul, PR se afla într-o situație financiară dificilă. Timp de mai mulți ani, aceasta a raportat pierderi, capital propriu negativ și datorii din ce în ce mai mari, iar din 2005 s-a calificat drept întreprindere aflată în dificultate (a se vedea Table 1). De la începutul procesului de reorganizare, în 2000, PR nu a dispus de lichidități interne suficiente, nici de acces la finanțare externă, necesare pentru a-și rambursa datoria și pentru a-și finanța activitatea.

(53)

Înainte de acordarea ajutorului de restructurare notificat, Polonia încercase deja să remedieze dificultățile financiare ale PR prin acordarea altor câteva măsuri (măsurile 2, 3 și 4, descrise în considerentele 19-21. Cu toate acestea, problema îndatorării a culminat în septembrie 2015, când cei mai mari doi creditori ai PR, PKP PLK și PKP Energetyka, au solicitat debitorului să își ramburseze datoria în termen de o săptămână. Cel de-al doilea dintre cei doi a amenințat că va înceta furnizarea de energie. Fără a-și rambursa datoria, PR ar fi devenit insolvabilă.

(54)

Potrivit Poloniei, în lipsa ajutorului, PR nu ar fi fost în măsură să își ramburseze datoria, întrucât nu a fost în măsură să obțină finanțarea necesară de pe piață. Acest lucru ar fi condus la insolvență și la o probabilă lichidare a întreprinderii. Într-adevăr, astfel cum se explică în considerentul 53, cei mai mari doi creditori au solicitat PR să își ramburseze datoriile față de ei într-un termen scurt.

(55)

Acesta este contextul în care Polonia a acordat ajutorul de restructurare notificat în favoarea PR. La 30 septembrie 2015, IDA a achiziționat 50 % din acțiuni plus o acțiune în cadrul PR în schimbul sumei de 770,3 milioane PLN. Scopul acestei investiții de capital a fost de a finanța procesul de restructurare, în principal rambursarea datoriei menționate mai sus, cu obiectivul final de a restabili viabilitatea pe termen lung a PR. IDA nu era acționar al PR înainte de această achiziție și, prin urmare, nu avusese o expunere anterioară. Un acționar existent ar fi putut lua o decizie având în vedere investiția sa existentă și eventualele profituri viitoare, dar IDA a decis să cumpere acțiuni ale unei societăți cu probleme financiare structurale semnificative și relevante. Având în vedere istoricul financiar al PR de încercări eșuate de asigurare a viabilității pe termen lung și cererea celor doi creditori principali ai săi de rambursare a datoriei PR în termen scurt, un investitor în economia de piață nu ar fi făcut o investiție atât de importantă în PR.

(56)

Prin urmare, măsura 1 a conferit un avantaj economic întreprinderii PR, deoarece aceasta nu ar fi putut obține o astfel de finanțare în condiții normale de piață, având în vedere situația sa financiară dificilă.

(57)

În deciziile anterioare adoptate înainte ca transportul feroviar intern de călători să fie liberalizat în temeiul dreptului Uniunii (15), Comisia a considerat că ajutoarele acordate acestuia au afectat concurența și schimburile comerciale. Motivul a fost că transportul internațional de călători a fost liberalizat și că unele state membre și-au deschis unilateral piețele de transport feroviar de călători. În acest sens, trebuie remarcat faptul că PR furnizează, de asemenea, servicii de transport internațional și transfrontalier. În plus, în Polonia există o concurență intermodală între transportul feroviar regional și alte mijloace de transport. În plus, în mai multe voievodate există mai mulți operatori feroviari regionali, inclusiv o filială a întreprinderii dintr-un alt stat membru. În consecință, măsura amenință în mod clar să denatureze concurența și afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(58)

Pe baza acestor motive, Comisia concluzionează că măsura 1 constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(59)

Acoperirea pierderilor din trecut a fost acordată de la bugetul de stat, parțial pe baza Legii din 25 aprilie 2008 de modificare a Legii PKP (16), a acordului dintre PR și ministrul transporturilor, încheiat la 23 iunie 2008, și parțial pe baza Legii din 16 decembrie 2005 privind Fondul feroviar (17) și a reglementărilor ministrului de finanțe. Prin urmare, măsura implică în mod clar resurse de stat și este imputabilă statului.

(60)

În ceea ce privește avantajul economic, măsura a fost acordată sub formă de subvenții directe. Acordarea unui grant nu este un act al unui operator economic privat în economia de piață și degrevează beneficiarul de costuri care, în mod normal, ar fi suportate din bugetul propriu. Măsura a eliberat PR de presiunea financiară rezultată ca urmare a pierderilor generate de-a lungul anilor în contextul restructurării în curs a PR. În acest sens, plățile din 2006 și 2007 au stabilizat rezultatele operaționale ale întreprinderii, iar plățile din 2008 și 2009 au sprijinit poziția societății privind capitalul propriu.

(61)

Prin urmare, Comisia constată că acoperirea pierderilor din trecut a conferit un avantaj economic întreprinderii PR.

(62)

Concluzia privind selectivitatea, denaturarea concurenței și efectul asupra schimburilor comerciale formulată în considerentele 51 și 57 cu privire la măsura 1 se aplică în mod corespunzător măsurii 2.

(63)

Pe baza acestor motive, Comisia concluzionează că măsura 2 constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(64)

Toți creditorii grupului PKP care au participat la restructurarea datoriei PR erau întreprinderi publice. În principiu, resursele întreprinderilor publice reprezintă, de asemenea, resurse de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, deoarece statul este în măsură să controleze utilizarea resurselor respective (18).

(65)

În mod tradițional, statul a exercitat un grad ridicat de supraveghere asupra conducerii societăților din grupul PKP și a activităților acestora, nu în ultimul rând prin influența sa asupra selecției consiliilor de administrație, a căror componență a fluctuat adesea în funcție de schimbările de pe scena politică.

(66)

În plus, societățile grupului PKP nu au fost întotdeauna autonome în luarea deciziilor comerciale importante. De exemplu, statul a fost implicat direct în reorganizarea structurală a sectorului feroviar, în transferul activelor între societățile grupului PKP sau în restructurarea financiară. Din acest punct de vedere, statul este în măsură să controleze utilizarea resurselor grupului PKP.

(67)

În plus, astfel cum se prevede în Legea PKP modificată, restructurarea datoriei a fost inițiată prin decizia ministrului transporturilor, cu acordul ministrului finanțelor publice. Prin urmare, aceasta a fost în mod clar imputabilă statului.

(68)

În conformitate cu acordul inițial de restructurare a datoriei, semnat la 29 martie 2004 (acordul din 2004), 40 % din valoarea principalului datorat de PR și dobânda acumulată până la intrarea în vigoare a acordului urmau să fie anulate, 19,18 % din valoarea principalului urma să fie rambursată în trei tranșe egale la 30 aprilie 2004, 31 mai 2004 și 30 iunie 2004, iar soldul principalului urma să fie rambursat în 24 de tranșe lunare, plătibile din ianuarie 2006 până în decembrie 2007. Dobânda acumulată după intrarea în vigoare a acordului urma să fie anulată în ultima zi de punere în aplicare a acordului, și anume cel târziu la 31 decembrie 2007. În cele din urmă, PR urma să ramburseze în fiecare an calendaristic cel puțin 54 % din datoriile sale curente rezultate din contractele semnate cu societățile din grupul PKP și să achite toate datoriile curente restante aferente perioadelor anterioare până la 31 decembrie 2007 (19).

(69)

La 20 decembrie 2005 și la 28 decembrie 2006, PR a încheiat cu PKP PLK contracte care confirmau anularea dobânzilor acumulate în 2005 și 2006 (20). La 2 aprilie 2007, PR a încheiat cu societățile din grupul PKP o anexă la acordul din 2004 (a se vedea considerentul 68), care prevedea în special o prelungire a perioadei de rambursare de la 31 decembrie 2007 până la 29 noiembrie 2009. Toate datoriile curente noi urmau să fie rambursate integral începând cu 1 ianuarie 2008, astfel cum se prevedea în acordul din 2004. La 6 mai 2008, PR a încheiat un acord cu PKP PLK, iar la 29 iulie 2008, PR a încheiat un acord cu PKP Cargo. Aceste acorduri confirmau valoarea datoriilor PR către PKP PLK și PKP Cargo la 31 decembrie 2007 (1 908 milioane PLN) și prevedeau un grafic de rambursare detaliat până la 29 noiembrie 2009. S-a convenit, de asemenea, ca la datoria restructurată în temeiul acordului din 2004 să nu se acumuleze dobândă până la 29 noiembrie 2009 (în temeiul acordului din 2004, urma să nu se acumuleze dobândă până la 31 decembrie 2007).

(70)

În ceea ce privește acordul din 2004, luat în considerare pe o bază de sine stătătoare (adică fără modificările ulterioare), nu este necesar să se evalueze dacă acesta a conferit un avantaj economic întreprinderii PR, deoarece a fost semnat cu mai mult de 10 ani înainte de notificarea prezentului ajutor de restructurare, adică în afara termenului de prescripție pentru recuperarea ajutorului de către Comisie prevăzut la articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/1589. În consecință, ajutorul respectiv este considerat ajutor existent în temeiul articolului 17 alineatul (3) din regulamentul menționat.

(71)

În ceea ce privește modificările ulterioare descrise în considerentul 69, pentru a stabili dacă acestea au conferit un avantaj economic întreprinderii PR, Comisia trebuie să stabilească dacă, acceptând amânarea rambursării datoriei în condițiile convenite, creditorii PR s-au comportat într-un mod comparabil cu cel al unui creditor privat aflat într-o situație similară (așa-numitul principiu al creditorului în economia de piață sau „MECP”). Evaluarea Comisiei se concentrează asupra tranzacției din perspectiva unui creditor privat prudent ipotetic (21).

(72)

În mod normal, un creditor privat rațional ar fi comparat rezultatul financiar al acțiunilor avute în vedere, și anume: (i) prelungirea perioadei de rambursare a datoriei; și (ii) executarea acordului din 2004, pentru a alege cea mai mare valoare de recuperare posibilă.

(73)

În cazul de față, Polonia nu a furnizat nicio dovadă care să demonstreze că creditorii PR au efectuat o astfel de analiză comparativă sau că modul de acțiune ales, și anume modificarea acordului inițial de restructurare a datoriei, a asigurat cel mai ridicat nivel de recuperare a datoriilor preconizat. Dimpotrivă, Polonia consideră că întreaga măsură (acordul din 2004 împreună cu modificările ulterioare) constituie ajutor de stat și, prin urmare, rezultă că aceasta a conferit un avantaj economic întreprinderii PR.

(74)

Comisia observă că modificările aduse acordului din 2004 descrise în considerentul 69, în special cele efectuate în 2007 și 2008, constau efectiv într-o amânare de 23 de luni fără dobândă a rambursării sumelor datorate de PR societăților din grupul PKP (în comparație cu termenii acordului din 2004), în valoare de cel puțin 1 908 milioane PLN (22). O astfel de amânare fără dobândă a perioadei de rambursare cu aproape doi ani a scutit PR de îndeplinirea obligațiilor sale de plată în conformitate cu graficul inițial prevăzut în acordul din 2004 și, prin urmare, a oferit PR lichidități suplimentare, care ar fi putut fi utilizate pentru finanțarea operațiunilor sale. PR nu ar fi fost în măsură să obțină pe piață lichidități fără dobândă de la creditori privați, chiar dacă s-ar fi aflat într-o situație financiară foarte bună, cu atât mai puțin fiind o întreprindere cu dificultăți financiare. În practica sa, Comisia a concluzionat că o amânare similară fără dobândă a rambursării datoriei constituie ajutor de stat (23).

(75)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că măsura nu respectă principiul MECP și, prin urmare, conferă un avantaj economic întreprinderii PR.

(76)

Concluzia privind selectivitatea, denaturarea concurenței și efectul asupra schimburilor comerciale formulată în considerentele 51 și 57 cu privire la măsura 1 se aplică în mod corespunzător măsurii 3.

(77)

Pe baza acestor motive, Comisia concluzionează că măsura 3 constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(78)

În primul rând, Comisia observă că toți creditorii care au încheiat acorduri de amânare cu PR erau fie întreprinderi de stat, fie instituții publice (ZUS).

(79)

În ceea ce privește ZUS, aceasta face parte din administrația publică, este supravegheată în totalitate de stat și este finanțată din bugetul de stat. Prin urmare, nu există nicio îndoială că deciziile sale de a amâna datoriile PR sunt imputabile statului și că amânările respective implică resurse de stat.

(80)

În ceea ce privește ceilalți creditori, astfel cum se explică în considerentul 64, resursele întreprinderilor publice constituie, în principiu, resurse de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, deoarece statul este în măsură să controleze utilizarea resurselor respective. Din motivele explicate în considerentele 65 și 66, statul este în măsură să controleze și utilizarea resurselor grupului PKP. Amânările implică o potențială pierdere de resurse pentru creditorii respectivi. Prin urmare, trebuie să se considere că acestea implică resurse de stat.

(81)

Având în vedere imputabilitatea, Comisia observă că, în perioada 2009-2014, PKP S.A., PKP Intercity, PKP PLK și PKP Energetyka aparțineau grupului PKP, care este deținut în proporție de 100 % de stat și este supravegheat de ministrul transporturilor. Deși simplul fapt că o măsură este luată de o întreprindere publică nu este suficient în sine pentru ca ea să fie considerată imputabilă statului, imputabilitatea poate fi dedusă dintr-un set de indicatori care rezultă din circumstanțele cazului și din contextul în care a fost luată măsura (24). Printre acești indicatori se numără, de exemplu, natura activităților întreprinderii publice și desfășurarea acestor activități pe piață în condiții normale de concurență cu operatorii privați, gradul de supraveghere exercitat de autoritățile publice asupra conducerii întreprinderii și posibilitatea întreprinderii de a lua în mod autonom o decizie în cauză sau orice alt indicator care arată implicarea autorităților publice în adoptarea măsurii în cauză sau probabilitatea redusă ca acestea să nu fie implicate, ținând seama de domeniul de aplicare al măsurii, de conținutul acesteia sau de condițiile pe care le conține.

(82)

În acest sens, Comisia observă că PR furnizează servicii de transport public care nu sunt exercitate în condiții normale de piață, ci sunt în mare parte achiziționate și finanțate în mod direct de către stat. De asemenea, creditorii, cel puțin PKP PLK (administratorul de infrastructură monopolist) și PKP Intercity (în măsura în care furniza servicii publice interregionale), nu au intrat în concurență în condiții normale de piață cu operatorii privați. În plus, insolvența PR, singurul furnizor de transport feroviar regional în aproape jumătate dintre regiuni, ar fi putut conduce la perturbări grave în furnizarea unui serviciu public important. Prin urmare, statul avea un interes deosebit privind asigurarea lichidității PR.

(83)

În mod tradițional, statul a exercitat un grad ridicat de supraveghere asupra conducerii societăților din grupul PKP și a activităților acestora, nu în ultimul rând prin influența sa asupra selecției consiliilor de administrație, a căror componență a fluctuat adesea în funcție de schimbările de pe scena politică. În plus, în trecut, societățile grupului PKP nu au fost întotdeauna autonome în luarea deciziilor comerciale importante. De exemplu, statul a fost implicat direct în reorganizarea structurală a sectorului feroviar, în transferul activelor între societățile grupului PKP sau în restructurarea financiară. În special, statul a inițiat restructurarea datoriei PR (măsura 3), care a inclus aceiași creditori care au fost ulterior de acord să amâne datoriile PR. Acest lucru nu este surprinzător, având în vedere că grupul PKP este unul dintre cei mai mari angajatori din Polonia (creditorii în cauză aveau peste 50 000 de angajați în 2014) și joacă un rol important în modelarea politicii statului în domeniul transporturilor.

(84)

În cele din urmă, având în vedere domeniul de aplicare al măsurii (valoarea datoriilor amânate a reprezentat aproximativ [peste 120] % din veniturile anuale medii ale PR în perioada în cauză), impactul acesteia asupra creditorilor (PR era al treilea client ca mărime al PKP PLK și PKP Energetyka), legăturile organizaționale puternice dintre debitor, creditori și stat și, nu în ultimul rând, condițiile aparent nelegate de piață în care au fost acordate amânările (a se vedea considerentele 86-95), pare puțin probabil ca deciziile întreprinderilor publice respective de a amâna datoriile PR să fi putut fi luate fără nicio implicare a statului.

(85)

Din aceste motive, Comisia este de părere că se poate considera că autoritățile publice au fost implicate într-un fel sau altul în deciziile de amânare a datoriilor PR. Polonia însăși nu susține că măsura nu este imputabilă statului. Prin urmare, Comisia concluzionează că măsura este imputabilă statului.

(86)

Pentru a stabili dacă măsura a conferit un avantaj economic întreprinderii PR, Comisia trebuie să stabilească dacă, acceptând amânarea datoriilor PR, creditorii s-au comportat într-un mod comparabil cu cel al unui creditor privat aflat într-o situație similară. În această privință, Comisia a ajuns la concluziile următoare.

(87)

De fapt, între 2009 și 2014, patru întreprinderi de stat și ZUS au încheiat cu PR, o societate aflată într-o situație financiară dificilă și deținută, de asemenea, de stat, 25 de acorduri pentru amânarea rambursării datoriilor restante în valoare totală de [900-1 300] de milioane PLN, care reprezentau, astfel cum se menționează în considerentul 84, [peste 120] % din venitul mediu anual al PR în perioada respectivă.

(88)

Polonia nu a prezentat nicio dovadă contemporană care să demonstreze că decizia de a amâna datoriile în condițiile convenite a fost mai favorabilă creditorilor decât modurile alternative de acțiune, cum ar fi, de exemplu, executarea datoriei. Analiza ex post a valorii actualizate nete (VAN) nu poate fi considerată o dovadă suficient de fiabilă, deoarece a fost realizată ex post, și anume după luarea deciziilor de amânare a datoriilor. Un creditor rațional de pe piață ar fi evaluat diferite scenarii înainte de a lua o decizie de amânare a datoriilor, cu scopul de a alege scenariul care ar fi garantat cea mai mare rată de recuperare preconizată. În plus, analiza ex post nu abordează în mod corespunzător dificultățile financiare întâmpinate de PR. În perioada 2005-2010, PR a avut o singură dată un rezultat din exploatare pozitiv și un rezultat net pozitiv. În anii următori, situația a fost similară. Posibilitatea ca PR să își onoreze datoria și să o ramburseze era în mare măsură incertă. Acest lucru era cunoscut de creditorii PR, în special de PKP PLK, care participase deja la restructurarea datoriilor din perioada 2004-2009 (măsura 3). Acest risc ar fi trebuit să aibă un impact asupra ratingului de credit pentru PR, impunând o rată ridicată a dobânzii și garanții reale semnificativ mai bune. Totuși, studiul aplică un rating „B” (slab) în perioada 2009-2013 și „JRC” (dificultăți financiare negative) începând din 2014. Astfel cum se descrie în considerentul 90, PR era o întreprindere aflată în dificultate și ar fi necesitat un rating mai slab decât „B”. Analiza VAN nu este doar efectuată post facto, ci și eronată.

(89)

În plus, condițiile amânărilor au fost destul de favorabile, având în vedere situația financiară precară a debitorului. Concret, perioadele de amânare au fost lungi, variind de la 6 la 21 de luni, iar în cazul unui acord încheiat cu PKP PLK, această perioadă a fost de […] luni, adică mult mai lungă decât perioada medie de executare a datoriei de la un debitor insolvabil, astfel cum pretinde Polonia. În special, acest acord reprezenta […] % din totalul datoriilor amânate în cauză (25). În plus, ratele dobânzii aplicate de creditori au fost scăzute în comparație cu valoarea de referință plauzibilă, de exemplu substitutele pentru ratele pieței („ratele de referință”) care rezultă din aplicarea Comunicării privind ratele de referință (26). În special, ratele dobânzii aplicate în temeiul tuturor acordurilor au fost mai mici decât rata de referință aplicabilă unei întreprinderi aflate în dificultate, cum era PR (27). În această privință, Comisia trebuie să evalueze afirmația Poloniei potrivit căreia PR nu a fost o întreprindere aflată în dificultate pe parcursul întregii perioade 2004-2014 (a se vedea considerentul 29).

(90)

După cum admite Polonia, în 2005 PR a îndeplinit condițiile pentru a constitui o întreprindere aflată în dificultate în temeiul Liniilor directoare din 2004. În fapt, până atunci dispăruse mai mult de jumătate din capitalul social al PR, peste un sfert din acest capital fiind pierdut în ultimele 12 luni. Odată îndeplinită această ultimă condiție pentru o anumită perioadă de 12 luni, întreprinderea în cauză rămâne în dificultate, întrucât prima condiție rămâne îndeplinită. Acest lucru s-a întâmplat în cazul întreprinderii PR începând cu 2006. Prin urmare, pentru perioada de după 2005, PR este considerată o întreprindere aflată în dificultate.

(91)

Chiar dacă s-ar presupune, astfel cum susține Polonia, că PR merita un rating „B” (slab) în perioada 2009-2013 și „JRC” (dificultăți financiare/nefavorabil) începând cu 2014, ratele dobânzii aplicate efectiv au fost mai mici decât ratele de referință corespunzătoare în cazul a 18 acorduri, care au reprezentat […] % din totalul datoriilor amânate. În plus, în cazul a șase acorduri (reprezentând […] % din totalul datoriilor amânate), ratele dobânzii au fost chiar mai mici decât rata de referință aplicabilă unei societăți cu rating „AAA” (puternic). În cele din urmă, garanțiile reale au fost slabe în cazul tuturor acordurilor, cu excepția unuia (a se vedea nota de subsol 27), și au constat doar în executare silită (28). În cazul a 18 acorduri (reprezentând […] % din totalul datoriilor amânate), nu au existat garanții reale.

(92)

Polonia susține că PR era un client important al PKP PLK și PKP Energetyka, prin urmare creditorii respectivi aveau un interes deosebit să își continue relațiile comerciale cu PR. Într-adevăr, astfel cum s-a menționat mai sus, PR era al treilea cel mai mare client al PKP PLK și PKP Energetyka în perioada în cauză, reprezentând în medie […] % și, respectiv, […] % din veniturile acestora. Acesta poate fi un factor pe care un creditor privat l-ar fi luat în considerare, dar nu este suficient pentru a dovedi, singur, conformitatea cu piața a amânărilor în condițiile convenite. În orice caz, acest argument nu se aplică celorlalți creditori, pentru care PR nu era un client atât de important.

(93)

Argumentul Poloniei potrivit căruia PKP PLK și PKP Energetyka au încheiat acorduri de amânare similare și cu alți parteneri de afaceri nu constituie o dovadă suficientă a conformității cu piața a acordurilor lor cu PR. Fără a cunoaște condițiile exacte ale acestor acorduri și situația financiară a debitorilor, nu se poate exclude posibilitatea ca nici aceste amânări să nu fi fost acordate în condițiile pieței. În orice caz, ceea ce este clar este că aceste amânări implicau valori mai mici ale datoriilor și perioade de rambursare mai scurte. În orice caz, pentru a susține conformitatea cu condițiile pieței, Polonia ar trebui mai degrabă să demonstreze că creditorii privați au acordat sau ar fi acordat amânări pentru PR în condiții similare cu creditorii publici în cauză. În această privință, Comisia observă că PR a încheiat efectiv acorduri de amânare cu doi creditori privați. Totuși, nici acordurile respective nu par să demonstreze conformitatea cu condițiile pieței, întrucât implicau o valoare mai mică a datoriilor și, în mod esențial, preconizau o combinație de rate ale dobânzii mai mari și perioade de rambursare mai scurte decât acordurile de amânare încheiate de PR cu societățile din grupul PKP și cu ZUS.

(94)

Polonia susține că ratele dobânzii aplicate în acordurile de amânare au fost stabilite la niveluri comparabile cu ratele medii ale dobânzii practicate în sectorul nefinanciar din Polonia (29). Acest lucru nu este, însă, suficient pentru a dovedi conformitatea lor cu piața, deoarece debitorul mediu din sectorul nefinanciar s-ar fi putut afla într-o situație financiară mai bună și/sau ar fi putut oferi o garanție reală mai bună și, prin urmare, ar fi putut avea o bonitate mai mare decât PR. În mod asemănător, argumentul că plata cu întârziere a datoriilor ar fi o practică de piață frecventă în Polonia nu demonstrează că condițiile acordurilor de amânare sunt conforme cu piața.

(95)

Prin urmare, Comisia consideră că măsura a conferit un avantaj economic întreprinderii PR.

(96)

Concluzia privind selectivitatea, denaturarea concurenței și efectul asupra schimburilor comerciale formulată în considerentele 51 și 57 cu privire la măsura 1 se aplică în mod corespunzător măsurii 4.

(97)

Pe baza acestor motive, Comisia concluzionează că măsura 4 constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(98)

În cazul mai multor măsuri consecutive de intervenție a statului, inclusiv în cazul în care aceste măsuri nu au forme identice, ci diferite, Comisia trebuie să analizeze dacă aceste intervenții sunt atât de strâns legate între ele încât sunt indisociabile și dacă, prin urmare, aceste intervenții trebuie, în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, să fie considerate o singură intervenție (30). Evaluarea posibilității ca mai multe măsuri consecutive de intervenție a statului să fie inseparabile și, prin urmare, să constituie o intervenție unică trebuie efectuată în lumina criteriilor stabilite de jurisprudență. Printre aceste criterii se numără succesiunea în timp a intervențiilor respective, finalitatea lor și situația întreprinderii beneficiare la momentul intervențiilor (31).

(99)

Comisia observă că măsurile care fac obiectul evaluării, deși au fost acordate în momente diferite și sub diferite forme, sunt legate între ele. Toate au vizat soluționarea problemelor recurente de lichiditate ale PR generate de punerea în aplicare nereușită a reformei structurale a sectorului feroviar inițiate în anul 2000, pe baza Legii PKP, și restabilirea viabilității pe termen lung a PR.

(100)

Sumele plătite în contextul restructurării în curs a PR între 2006 și 2009 pentru acoperirea pierderilor din trecut (măsura 2) au abordat deficitul financiar al PR creat în anii precedenți, atunci când, din cauza constrângerilor bugetare, PR a primit doar o parte din finanțarea necesară pentru a-și acoperi costurile. Această plată cu întârziere a deteriorat fluxurile de lichidități, ceea ce a făcut ca PR să fie incapabilă să își onoreze datoria. Pentru a soluționa această problemă, Legea PKP modificată a acordat PR posibilitatea de a încheia cu creditorii un acord de restructurare a datoriilor. În martie 2004, PR a încheiat un astfel de acord cu societățile din grupul PKP, însă acesta s-a dovedit a fi insuficient, deoarece întreprinderea nu a fost în măsură să își ramburseze datoria nici măcar în condițiile restructurate. Pentru a reduce și mai mult povara datoriei, acordul a fost modificat în perioada 2005-2008 (măsura 3). Totuși, problemele de lichiditate ale PR au continuat și aceasta nu a fost în măsură să își achite datoriile la timp. Între 2009 și 2014, societatea a încheiat 25 de acorduri care prevedeau amânarea datoriilor restante (măsura 4). Și acest lucru s-a dovedit insuficient. Datoriile PR au continuat să crească, atingând un nivel la care doi creditori au solicitat rambursarea imediată a creanțelor lor. Pentru a preveni insolvența PR, Polonia i-a acordat întreprinderii finanțare suplimentară sub forma ajutorului de restructurare notificat (măsura 1), din care cea mai mare parte a fost utilizată pentru rambursarea datoriilor restante.

(101)

Acest lucru arată că măsurile care fac obiectul evaluării nu au fost independente, ci inseparabile, în sensul că una singură nu era suficientă pentru a soluționa problema lichidității și pentru a restabili viabilitatea pe termen lung. În fapt, acestea se completează reciproc, până când, cu ultima dintre ele, întreprinderea a devenit lichidă și rentabilă. Din această perspectivă, ajutorul de restructurare notificat și măsurile anterioare restructurării pot fi considerate ca făcând parte din același proces de reorganizare. Acesta a durat mai mult decât se preconizase nu pentru că PR era, prin natura sa, neviabilă, ci pentru că nu dispunea de resurse suficiente pentru a finaliza mai devreme reorganizarea.

(102)

Pe baza motivelor prezentate în considerentele 99-101, Comisia consideră că măsurile care fac obiectul evaluării constituie o reorganizare sau o măsură de intervenție unică, pusă în aplicare la anumite intervale de timp. Prin urmare, este oportun ca măsurile individuale să fie evaluate nu separat, ci împreună.

(103)

Prin urmare, Comisia va evalua dacă măsurile 1-4, reprezentând o intervenție unică, constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(104)

Astfel cum se explică în considerentul 49, calificarea unei măsuri drept ajutor de stat în sensul acestei dispoziții necesită îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: (i) măsura trebuie să fie imputabilă statului și să fie finanțată din resurse de stat; (ii) măsura trebuie să confere un avantaj economic unei întreprinderi; (iii) acest avantaj trebuie să fie selectiv; și (iv) măsura trebuie să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre.

(105)

Astfel cum se explică în considerentele 50, 59, 64-67 și 79-85, măsurile 1-4 au fost luate, în mod individual, fie de diferite entități care aparțin administrației publice, fie de întreprinderi publice și, prin urmare, implică resurse de stat.

(106)

Dovezile de la dosar arată, de asemenea, că fie deciziile de acordare a măsurilor 1-4 au fost luate direct de autorități publice, fie autoritățile publice au fost implicate în aceste decizii, fie imputabilitatea poate fi dedusă din indicatorii rezultați din circumstanțele și contextul în care au fost luate măsurile. În consecință, măsurile 1-4 au fost imputabile, în mod individual, statului.

(107)

Fiecare dintre măsurile 1-4 implică resurse de stat și este imputabilă statului. Prin urmare, Comisia concluzionează că măsura 1-4, considerată o intervenție unică, este imputabilă statului și implică resurse de stat.

(108)

Intervenția unică acoperă perioada cuprinsă între anii 2005, când a fost acordată măsura 3, și 2015, când a fost acordată măsura 1.

(109)

Valoarea totală a ajutorului acordat PR în cadrul intervenției unice a depășit în mod semnificativ valoarea contabilă a întreprinderii (a se vedea tabelul 1). În plus, PR a raportat permanent pierderi și o datorie în creștere între 2005 și 2015. Un operator în economia de piață nu ar fi intervenit de atât de multe ori și atât de semnificativ pe o perioadă atât de lungă în lipsa oricărui semn de îmbunătățire a situației întreprinderii, care se afla deja în dificultate cel puțin din 2005. Scopul principal al intervenției a fost evitarea unei perturbări în furnizarea serviciilor regionale de transport feroviar de călători prin încercarea de a remedia problemele recurente de lichiditate ale PR. Fără intervenția continuă a statului, PR nu ar fi fost în măsură să își furnizeze serviciile și ar fi trebuit, la un moment dat, să intre în insolvență. Prin urmare, Comisia consideră că măsurile 1-4 luate împreună ca intervenție unică au conferit un avantaj economic întreprinderii PR.

(110)

Concluzia privind selectivitatea, denaturarea concurenței și efectul asupra schimburilor comerciale formulată în considerentele 51 și 57 cu privire la măsura 1 se aplică în mod corespunzător intervenției unice.

(111)

Pe baza acestor motive, Comisia concluzionează că măsurile 1-4, ca intervenție unică, constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(112)

Măsurile 1-4, individual sau împreună, constituie ajutor de stat. Luarea în considerare a măsurilor ca intervenție unică sau separat nu schimbă rezultatul evaluării, deoarece natura fiecărei părți a intervenției nu ar fi diferită.

(113)

Măsurile care alcătuiesc împreună măsura 5 au fost acordate de autorități publice, cum ar fi Agenția Poloneză pentru Dezvoltarea Întreprinderilor, Oficiul de Muncă și Fondul de Stat pentru Reabilitarea Persoanelor cu Handicap. Prin urmare, aceasta implică în mod clar resurse de stat și este imputabilă statului.

(114)

Măsura 5 a fost acordată numai pentru PR și a acoperit costuri care, în condiții normale de piață, ar fi fost suportate de PR. Prin urmare, măsura a conferit PR un avantaj economic necuvenit.

(115)

Concluzia privind selectivitatea formulată în considerentul 51 cu privire la măsura 1 se aplică în mod corespunzător măsurii 5.

(116)

Regulamentul (UE) nr. 1407/2013 al Comisiei (32) („Regulamentul de minimis”) prevede că se consideră că ajutorul acordat unei întreprinderi unice nu îndeplinește toate criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din TFUE în cazul în care valoarea totală a unui astfel de ajutor nu depășește 200 000 EUR pe durata a trei exerciții financiare. Astfel cum se explică în considerentul 3 din regulamentul respectiv, ar trebui să se considere că ajutoarele acordate unei singure întreprinderi care nu depășesc pragul respectiv nu au niciun efect asupra schimburilor comerciale dintre statele membre și nu denaturează sau amenință să denatureze concurența. În conformitate cu articolul 7 alineatul (1), regulamentul respectiv se aplică și ajutoarelor acordate înainte de intrarea sa în vigoare (1 ianuarie 2014).

(117)

Potrivit Poloniei (a se vedea considerentul 27), ajutorul acordat pentru PR în cadrul măsurii 5 nu a depășit pragul de minimis în perioada 2009-2011. Deși suma totală s-a ridicat la 1 177 421 PLN (aproximativ 277 040 EUR), suma acordată ca ajutor de minimis a fost de doar 350 007 PLN (82 355 EUR) din acest total.

(118)

Astfel cum se explică în considerentul 22, măsura 5 constă în: (i) ajutor pentru formare în valoare de 0,97 milioane PLN (aproximativ 0,23 milioane EUR); (ii) ajutor pentru recrutare în valoare de 39 000 PLN (aproximativ 0,01 milioane EUR); și (iii) ajutor de minimis în valoare de 0,7 milioane PLN (aproximativ 0,17 milioane EUR). Împreună, aceste ajutoare permit întreprinderii PR să formeze și să recruteze personalul necesar pentru a asigura furnizarea continuă a serviciilor regionale de transport feroviar de călători. Astfel, ele constituie împreună o singură măsură. Cuantumurile lor trebuie luate în considerare cumulativ în sensul Regulamentului de minimis. Valoarea totală a măsurii 5 depășește pragul de minimis în perioada 2009-2011. Prin urmare, cerințele prevăzute de Regulamentul de minimis nu au fost îndeplinite pentru perioada respectivă.

(119)

În consecință, pentru perioada 2009-2011, măsura 5 constituie ajutor de stat în temeiul articolului 107 alineatul (1) din TFUE și, din aceleași motive prezentate în considerentul 57 cu privire la măsura 1, măsura 5 a denaturat sau a amenințat să denatureze concurența și a afectat schimburile comerciale dintre statele membre.

(120)

Pe baza acestor motive, Comisia concluzionează că măsura 5 constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(121)

În conformitate cu articolul 108 alineatul (3) din TFUE, statele membre trebuie să notifice orice planuri referitoare la acordarea sau modificarea unui ajutor și nu trebuie să pună în aplicare măsurile preconizate înainte de pronunțarea unei decizii finale în cadrul procedurii de notificare. Articolul 3 din Regulamentul (UE) 2015/1589 prevede că ajutorul nu poate fi acordat decât în cazul în care Comisia a adoptat, sau se consideră că a adoptat, o decizie de autorizare a acestuia.

(122)

Pentru a evalua în continuare legalitatea ajutorului, Comisia trebuie să analizeze dacă acesta poate fi exceptat de la obligația de notificare.

(123)

Niciuna dintre măsurile care fac obiectul evaluării (măsurile 1, 2, 3 și 4) nu intră sub incidența RGECA 2008, în special deoarece o întreprindere aflată în dificultate, cum era PR, nu este eligibilă pentru ajutor în temeiul RGECA.

(124)

Măsurile 2, 3 și 4 nu au fost notificate Comisiei. Măsura 1 a fost notificată la 21 septembrie 2015. Polonia a acordat, totuși, măsura 1 la 30 septembrie 2015 (a se vedea considerentul 1), fără a aștepta decizia Comisiei de autorizare a ajutorului. În orice caz, chiar dacă Polonia ar fi așteptat decizia Comisiei de autorizare a măsurii 1 – astfel cum se prevede în considerentele 99-102, conform cărora Comisia consideră că măsurile 1-4 constituie o intervenție unică –, acest lucru nu ar fi avut niciun impact asupra legalității ajutorului, deoarece măsurile 2-4 au fost acordate fără nicio decizie a Comisiei de autorizare a ajutorului.

(125)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că ajutorul nu era exceptat de la obligația de notificare și a fost acordat de Polonia fără aprobarea Comisiei, cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) din TFUE și a articolului 3 din Regulamentul (UE) 2015/1589. Prin urmare, acesta a fost acordat în mod ilegal.

(126)

În conformitate cu articolul 108 alineatul (3) din TFUE, statele membre trebuie să notifice orice planuri referitoare la acordarea sau modificarea unui ajutor și nu trebuie să pună în aplicare măsurile preconizate înainte de pronunțarea unei decizii finale în cadrul procedurii de notificare. Articolul 3 din Regulamentul (UE) 2015/1589 prevede că ajutorul nu poate fi acordat decât în cazul în care Comisia a adoptat, sau se consideră că a adoptat, o decizie de autorizare a acestuia.

(127)

Pentru a aprecia legalitatea ajutorului, Comisia trebuie să analizeze dacă acesta poate beneficia de o exceptare de la obligația de notificare.

(128)

Comisia observă că o parte a ajutorului acordat în cadrul măsurii 5 se califică drept ajutor de minimis, îndeplinind toate condițiile relevante din Regulamentul de minimis. Cealaltă parte s-ar fi putut califica pentru exceptarea de la obligația de notificare în temeiul RGECA 2008 dacă PR nu ar fi fost o întreprindere aflată în dificultate la momentul acordării ajutorului.

(129)

Întrucât PR trebuie să fie considerată o întreprindere aflată în dificultate începând din 2005 (33) (a se vedea considerentele 90 și 132), Comisia concluzionează că nu au fost îndeplinite toate condițiile aplicabile prevăzute în RGECA 2008. Prin urmare, ajutorul pentru formare în cauză și orice ajutor care nu îndeplinea condițiile prevăzute în Regulamentul de minimis nu erau exceptate de la obligația de notificare. În consecință, ajutorul a fost acordat în mod ilegal.

(130)

În secțiunea 7.1, Comisia a concluzionat că măsurile 1-4 – atât individual (considerentele 58, 63, 77, 97), cât și împreună, ca măsură de intervenție unică (considerentul 111) – și măsura 5 (considerentul 120) constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. Prin urmare, deși Comisia consideră că măsurile 1-4 constituie o intervenție unică (a se vedea considerentele 99-102), în subsidiar, Comisia va evalua totuși compatibilitatea ajutorului în ceea ce privește măsurile 1-4, atât ca intervenție unică (secțiunea 7.3.1), cât și în mod individual (secțiunea 7.3.2) și, în orice caz, separat pentru măsura 5 (secțiunea 7.3.3).

(131)

În primul rând, astfel cum se prevede în considerentele 99-102, Comisia consideră că măsurile 1-4 constituie o singură intervenție. Astfel, compatibilitatea ajutorului nu va fi evaluată pentru fiecare măsură individuală, ci pentru intervenția unică în ansamblu care cuprinde măsurile individuale.

(132)

În principiu, ajutoarele acordate unei întreprinderi aflate în dificultate, cum era PR, ar trebui să îndeplinească condițiile prevăzute în Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate („Orientările din 2014”) (34). Intervenția unică acoperă perioada cuprinsă între anii 2005, când a fost acordată măsura 3, și 2015, când a fost acordată măsura 1. Potrivit informațiilor furnizate de Polonia, PR a avut capital propriu negativ în fiecare an din perioada 2005-2015, înainte de achiziționarea acțiunilor de către IDA (măsura 1). Prin urmare, Comisia constată că între 2005 și 2015 PR a fost o „întreprindere aflată în dificultate” în sensul punctului 20 din Orientările din 2014 (lucru confirmat și de Polonia, a se vedea considerentul 29). Comisia observă că o parte din intervenția unică (și anume măsura 1) a fost acordată în septembrie 2015, deci după publicarea Orientărilor din 2014. Punctul 137 din Orientările din 2014 prevede că Comisia va evalua compatibilitatea oricărui ajutor de restructurare acordat fără aprobarea sa pe baza Orientărilor din 2014 „în cazul în care ajutorul este acordat integral sau parțial după publicarea [acestora]”. Prin urmare, Orientările din 2014 s-ar aplica în acest caz.

(133)

Totuși, Comisia este de părere că piața serviciilor de transport feroviar intern de călători furnizate în cadrul unor contracte de servicii publice se află într-o situație specifică, ceea ce justifică evaluarea ajutorului acordat întreprinderilor aflate în dificultate care își desfășoară activitatea în acest sector pe un temei juridic diferit.

(134)

Unele segmente ale transportului feroviar (cum ar fi transportul internațional de călători) au fost deja complet liberalizate la nivelul Uniunii. În schimb, piața internă de transport de călători a fost deschisă în mod oficial doar în contextul celui de-al patrulea pachet feroviar (35), începând din ianuarie 2019 (36). În ceea ce privește modalitățile de atribuire a contractelor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1370/2007, astfel cum se menționează în considerentul 11, serviciile de transport feroviar intern de călători, inclusiv serviciile regionale de transport feroviar de călători furnizate în cadrul unor contracte de servicii publice pot fi atribuite în continuare direct pentru o perioadă de tranziție care durează până la 24 decembrie 2023 și pentru o durată care nu depășește 10 ani (37). Această perioadă de tranziție se aplică doar serviciilor de transport feroviar intern de călători furnizate în cadrul unor contracte de servicii publice. Serviciile de transport feroviar intern de călători care nu sunt furnizate în cadrul unor contracte de servicii publice nu beneficiază de această perioadă de tranziție, iar liberalizarea a intrat în vigoare din ianuarie 2019 (38). Majoritatea serviciilor regionale de transport de călători sunt furnizate în cadrul unor contracte de servicii publice. Perioada de tranziție poate oferi în continuare o anumită protecție operatorilor tradiționali împotriva noilor potențiali intrați pe piață. În ansamblu, sectorul este încă dominat de operatorii tradiționali și concurența este redusă, cu excepția câtorva state membre care și-au deschis (parțial) piețele în temeiul legislației naționale.

(135)

În plus, piața serviciilor de transport feroviar regional de călători furnizate în cadrul unor contracte de servicii publice implică un serviciu public important și prezintă caracteristici specifice. Întrucât este posibil ca operatorii tradiționali să nu fie întotdeauna înlocuiți în timp util și într-o măsură suficientă de alți operatori (39), ieșirea lor de pe piață ar conduce adesea la o perturbare a furnizării de servicii de transport feroviar de călători și, prin urmare, ar avea consecințe economice și sociale grave. Acest lucru diferențiază sectorul serviciilor de transport feroviar regional de călători furnizate în cadrul unor contracte de servicii publice de sectoarele care au fost liberalizate anterior în Uniune, indiferent dacă este vorba de transportul feroviar sau de alt tip, cum ar fi, de exemplu, telecomunicațiile sau companiile aeriene.

(136)

Se pare că unii operatori tradiționali, la fel ca PR, se pot confrunta cu moștenirea unei restructurări nefinalizate din cauza unor circumstanțe pe care adesea nu le-au putut controla, cum ar fi, de exemplu, reorganizarea prelungită de către stat a întregului sector feroviar. Ca urmare, este posibil ca aceștia să fi primit un ajutor care, deși se califica în mod oficial drept ajutor de restructurare, să nu fi fost utilizat pentru a restabili viabilitatea lor pe termen lung, ci pentru a remedia problemele recurente de lichiditate. Este posibil ca aceștia să nu fi avut posibilitatea de a realiza o restructurare adecvată înainte de viitoarea liberalizare a sectorului în Uniune. O ultimă oportunitate de restructurare poate fi justificată pentru a asigura viabilitatea pe termen lung și o mai bună pregătire a acestora pentru a concura pe piață pe cont propriu.

(137)

În plus, faptul că Comisia nu a aplicat niciodată companiilor de transport feroviar de călători Orientările din 2014 privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare indică faptul că există o conștientizare a caracteristicilor specifice ale piețelor serviciilor de transport intern de călători, în special în ceea ce privește serviciile regionale furnizate în cadrul unor contracte de servicii publice, care constituie marea majoritate a serviciilor feroviare naționale.

(138)

Jurisprudența (40) recunoaște posibilitatea ca Comisia să se abată de la orientările privind ajutoarele de stat, în special în cazul în care circumstanțe excepționale care nu sunt prevăzute în orientările respective diferențiază un anumit sector de alte sectoare ale economiei. În acest caz, Comisia poate aplica dispozițiile tratatului în mod direct. Având în vedere: (i) caracteristicile specifice ale sectorului (a se vedea considerentele 134-136); (ii) impactul întreprinderii PR atât la nivel regional, cât și la nivel național (a se vedea considerentele 147 și 152), în special impactul asupra regiunilor eligibile pentru ajutoare regionale în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE; și (iii) faptul că Comisia nu a aplicat niciodată Orientările din 2014 privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare pentru întreprinderile feroviare de transport de călători aflate în dificultate (a se vedea considerentul 137), Comisia consideră că este justificat să aplice dispozițiile tratatului în mod direct pentru a evalua compatibilitatea ajutorului acordat (a se vedea considerentul 234).

(139)

În acest sens, Comisia observă că articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE prevede că ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice pot fi considerate compatibile cu piața internă. Având în vedere natura activităților PR și impactul economic al acestora atât la nivel regional, cât și la nivel național (a se vedea considerentele 147 și 152), articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE pare a fi temeiul juridic cel mai adecvat pentru evaluarea compatibilității.

(140)

În consecință, Comisia a decis să evalueze compatibilitatea măsurilor 1-4, considerate o singură măsură combinată, în mod direct în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE, pe baza principiilor generale de evaluare.

(141)

Articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE prevede că pot fi considerate compatibile cu piața internă ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun. Astfel, pentru a putea fi considerat compatibil cu piața internă în conformitate cu această dispoziție, un ajutor de stat trebuie să îndeplinească două condiții, prima fiind aceea că trebuie să fie destinat să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, iar a doua, formulată negativ, fiind că nu trebuie să modifice în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun (41).

(142)

În ceea ce privește prima condiție, Comisia analizează dacă ajutorul este destinat să faciliteze dezvoltarea anumitor activități economice sau a anumitor regiuni economice. În ceea ce privește a doua condiție, Comisia trebuie să evalueze efectele pozitive ale ajutorului asupra dezvoltării activităților pe care acesta intenționează să le sprijine și efectele sale negative asupra pieței interne, în ceea ce privește denaturarea concurenței și efectele nefavorabile ale ajutorului asupra condițiilor schimburilor comerciale.

(143)

Potrivit Poloniei, în lipsa ajutorului, PR nu ar fi fost în măsură să își ramburseze datoria, deoarece nu a reușit să obțină finanțare de pe piață înainte de a primi ajutorul. Acest lucru ar fi condus la insolvență și la o posibilă lichidare a PR.

(144)

Polonia susține că lichidarea PR ar duce la întreruperea continuității furnizării unui serviciu de interes economic general (SIEG), întrucât PR este singurul operator feroviar regional în șapte din cele 16 voievodate și singurul operator care furnizează servicii la nivel național. Ca atare, acesta nu ar fi putut fi înlocuit într-o măsură suficientă pe termen scurt și mediu de un alt furnizor.

(145)

Polonia susține că lichidarea PR ar fi provocat dificultăți sociale grave ca urmare a întreruperii continuității furnizării unui SIEG. În opinia Poloniei, aceasta ar fi determinat, de asemenea, creșterea șomajului și ar fi avut un efect negativ asupra economiei. Polonia estimează că lichidarea PR ar fi dus la pierderea a 15 000-17 500 de locuri de muncă și ar fi produs o scădere cumulată a valorii adăugate în economia poloneză de 1 100-1 700 milioane PLN într-o perioadă de 2-3 ani.

(146)

Polonia a analizat scenarii alternative pentru ajutorul respectiv, care să presupună continuitatea serviciilor, cum ar fi atragerea de capital privat, cedarea de active și reorganizarea datoriilor, dar a considerat că toate acestea erau nerealiste.

(147)

Comisia observă, în primul rând, că PR este, într-adevăr, singurul operator feroviar regional de călători în șapte regiuni și deține o cotă de piață semnificativă (între 66 % și 95 %) în alte trei regiuni. În al doilea rând, în sector există bariere importante la intrare (investiții inițiale importante de capital necesare pentru începerea activității), ceea ce limitează numărul operatorilor care ar putea intra pe piață. În al treilea rând, potrivit Poloniei, niciun operator „extern”, național sau străin (cu excepția Arriva, care deține o cotă estimată de 2 % pe piață), nu și-a exprimat vreodată interesul de a intra pe piața regională poloneză a transportului feroviar de călători. În plus, operatorii „interni” nu sunt în măsură să furnizeze servicii în afara regiunilor lor de origine, deoarece, procedând astfel, și-ar pierde statutul de „operator intern” (42). În al patrulea rând, atunci când, în trecut, autoritățile responsabile au achiziționat servicii de transport prin intermediul unei proceduri competitive de atribuire, PR a fost adesea singurul ofertant. Pe această bază, este rezonabil să se concluzioneze că, în cazul în care întreprinderea PR ar fi dat faliment, niciun alt operator nu ar fi fost în măsură să o înlocuiască pe o scară suficientă pe termen scurt și mediu.

(148)

În opinia Comisiei, afirmația Poloniei potrivit căreia, în absența ajutorului, PR ar fi devenit insolvabilă pare plauzibilă, având în vedere gradul ridicat de îndatorare al PR, lipsa de lichidități interne suficiente și incapacitatea de a genera finanțare pe piață.

(149)

Analiza contrafactuală a Poloniei pe baza scenariilor alternative, care a condus la concluzia că nu exista o alternativă reală la ajutor (a se vedea considerentul 146), pare, de asemenea, plauzibilă. Este puțin probabil ca un investitor privat să își fi exprimat interesul de a achiziționa PR, ținând seama de situația sa financiară dezastruoasă. Cesiunea activelor ar fi fost insuficientă pentru achitarea datoriilor și, un aspect și mai important, ar fi subminat restabilirea viabilității, deoarece majoritatea activelor sunt necesare pentru continuarea activității. În ceea ce privește reorganizarea datoriilor de către creditorii existenți, aceasta ar fi implicat în mod inevitabil un ajutor suplimentar, având în vedere că principalii creditori ai PR erau deținuți de stat.

(150)

Pe de altă parte, ajutorul a permis PR să își reducă datoria și să efectueze reorganizarea cu scopul de a-și restabili viabilitatea pe termen lung. Se pare că acest proces a avut efecte pozitive, dat fiind că întreprinderea a devenit rentabilă în 2016, are capitaluri proprii pozitive și se preconizează că va genera profit până în 2020. În plus, ajutorul a determinat autoritățile locale reticente anterior să încheie contracte de servicii publice pe termen lung cu PR pentru perioada 2015-2021. Acest lucru asigură stabilitatea financiară a PR, necesară pentru finalizarea cu succes a procesului de reorganizare.

(151)

În cele din urmă, astfel cum se menționează în considerentul 9, toate regiunile în care își desfășoară activitatea PR sunt eligibile pentru ajutor regional în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE. Aceste regiuni se caracterizează printr-un nivel de trai anormal de scăzut sau au un grad de ocupare a forței de muncă extrem de scăzut. PR are în mod direct aproximativ 9 000 de angajați și asigură aproximativ 50 % din numărul anual de tren-kilometri. Lichidarea PR ar avea, pe lângă impactul direct asupra angajaților și a contractanților PR, un impact semnificativ asupra mobilității forței de muncă în toate regiunile, reprezentând o amenințare reală la adresa posibilităților existente de ocupare a forței de muncă.

(152)

În plus, voievodatele în care PR este singurul operator sau deține o cotă de piață semnificativă sunt relativ mai sărace, au o rată a șomajului mai mare și o gamă mai restrânsă de alternative de transport public decât celelalte voievodate, în care își desfășoară activitatea operatori interni. Astfel, falimentul PR ar fi prejudiciat mai mult voievodatele din prima categorie decât pe cele din a doua, accentuând și mai mult disparitățile regionale.

(153)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că ajutorul facilitează dezvoltarea serviciilor feroviare regionale în Polonia prin faptul că împiedică o posibilă întrerupere a furnizării serviciilor respective în cazul falimentului PR. De asemenea, acesta reduce inegalitățile dintre regiuni, care probabil ar fi crescut dacă PR ar fi dat faliment.

(154)

Pentru a evalua dacă ajutorul nu afectează în mod nejustificat concurența și condițiile schimburilor comerciale, este necesar să se analizeze necesitatea ajutorului, caracterul adecvat și proporționalitatea acestuia. De asemenea, este necesar să se analizeze efectele ajutorului asupra concurenței și a schimburilor comerciale și să se evalueze efectele pozitive ale ajutorului asupra dezvoltării activităților pe care ajutorul intenționează să le sprijine, în raport cu efectele sale negative asupra pieței interne.

(155)

În primul rând, astfel cum s-a menționat în considerentele 143-146, potrivit Poloniei, în absența ajutorului, PR ar deveni insolvabilă și ar fi lichidată. Lichidarea PR ar fi provocat dificultăți sociale grave ca urmare a întreruperii continuității furnizării unui SIEG și a creșterii șomajului. Aceasta ar fi avut, de asemenea, un efect negativ general asupra economiei. În cele din urmă, Polonia a concluzionat că scenariile alternative care presupuneau continuitatea serviciului în absența ajutorului erau nerealiste.

(156)

Astfel cum s-a menționat în considerentele 148-153, în opinia Comisiei, argumentele Poloniei sunt plauzibile. Prin urmare, Comisia concluzionează că ajutorul este necesar pentru a preveni o dificultate socială gravă legată de întreruperea probabilă a furnizării serviciilor regionale de transport feroviar de călători în cazul falimentului PR.

(157)

În al doilea rând, în ceea ce privește caracterul adecvat al ajutorului, trebuie remarcat faptul că, înainte de a primi ajutorul, PR se afla într-o situație financiară dificilă. Timp de mai mulți ani, întreprinderea a raportat pierderi, capital propriu negativ și datorii din ce în ce mai mari, iar din 2005 a îndeplinit condițiile pentru a fi considerată întreprindere aflată în dificultate. De la începutul procesului de reorganizare, în 2000, PR nu a dispus de lichidități interne suficiente, nici de acces la finanțare externă, necesare pentru a-și rambursa datoria și pentru a-și finanța activitatea. Problema îndatorării a culminat în septembrie 2015, când cei mai mari doi creditori ai PR, PKP PLK și PKP Energetyka, au solicitat debitorului să își ramburseze datoria în termen de o săptămână. Cel de al doilea dintre cei doi a amenințat că va înceta furnizarea de energie. Fără a-și rambursa datoria, PR ar fi devenit insolvabilă. În acest context, este puțin probabil ca un instrument care denaturează concurența mai puțin decât ajutorul, de exemplu modificările în materie de reglementare, să fi împiedicat falimentul PR și, astfel, să fi asigurat continuitatea furnizării serviciilor regionale de transport feroviar de călători.

(158)

Dificultățile financiare ale PR au fost cauzate în principal de pierderile acumulate de-a lungul anilor și de îndatorarea excesivă. Ajutorul, care a luat forma acoperirii pierderilor din trecut și a restructurării datoriilor (inclusiv amânarea datoriilor) a abordat în mod adecvat aceste dificultăți. Investiția de capital din 2015 a depășit abordarea problemelor de lichiditate imediate, oferind PR finanțarea pe termen lung, necesară pentru restabilirea viabilității pe termen lung.

(159)

Din rezultatele financiare efective reiese că, până în prezent, ajutorul atinge obiectivele preconizate, deoarece întreprinderea a devenit rentabilă și și-a reconstruit capitalul propriu (a se vedea tabelul 1). Ca urmare, aceasta a reușit să obțină finanțare de pe piață (rezultând creșterea pasivelor din 2017), care servește drept contribuție proprie la costul reorganizării.

Tabelul 1

Date financiare selectate ale PR pentru perioada 2011-2017 și o previziune pentru 2018, 2019 și 2020, în milioane PLN

(160)

Pe această bază, Comisia concluzionează că ajutorul este adecvat pentru atingerea obiectivului său.

(161)

În al treilea rând, în ceea ce privește proporționalitatea ajutorului, Comisia observă că cea mai mare parte a ajutorului a fost utilizată pentru a acoperi pierderile din exploatare din trecut sau pentru a reduce povara datoriei (restructurarea datoriilor și amânarea datoriilor), care a fost în cele din urmă rambursată de PR. Astfel, PR nu a primit un surplus de lichidități care să poată fi cheltuit în alte scopuri decât asigurarea continuității activității.

(162)

În ceea ce privește investiția de capital din 2015, […] % din valoarea sa totală a fost cheltuită imediat pentru a rambursa datoriile restante către PKP PLK și PKP Energetyka. Suma rămasă, de […] PLN (aproximativ […] EUR), a fost cheltuită pentru modernizarea materialului rulant și restructurarea forței de muncă, adică pentru a remedia celelalte cauze principale ale dificultăților PR (în afară de gradul ridicat de îndatorare), și anume calitatea slabă și cantitatea insuficientă de material rulant și eficiența scăzută a exploatării, cu scopul de a finaliza procesul de reorganizare și de a restabili viabilitatea pe termen lung.

(163)

Pe de altă parte, PR și-a asumat o povară semnificativă a costurilor de reorganizare, generând o contribuție proprie considerabilă sub formă de finanțare externă (împrumuturi bancare în condițiile pieței). Această contribuție proprie, pe care PR va trebui să o ramburseze din resursele proprii, se ridică la […] PLN (aproximativ […] EUR) și reprezintă o parte semnificativă din totalul costurilor de reorganizare.

(164)

Rezultatele financiare efective, precum și proiecțiile financiare arată că ajutorul nu a fost excesiv. Întreprinderea a generat pierderi nete timp de nouă ani consecutivi, între 2008 și 2015, și capital propriu negativ în fiecare an cel puțin din 2004 până în 2014. În 2016 și 2017, aceasta a raportat profituri nete, însă marja de profit de 3,9 % și, respectiv, 5,6 % nu pare a fi excesiv de ridicată (43). În mod similar, se preconiza că PR va genera în perioada 2018-2020 o marjă netă relativ moderată de [1,7-4,1] %. Marjele de profit moderate arată că PR este în prezent compensată la un nivel adecvat pentru furnizarea serviciilor de transport feroviar de călători.

(165)

Din aceste motive, Comisia concluzionează că ajutorul este limitat la ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului său și, prin urmare, este proporțional.

(166)

Deși piața serviciilor de transport feroviar regional intern de călători nu a fost încă complet liberalizată în conformitate cu dreptul Uniunii, Comisia s-a pronunțat în deciziile anterioare în sensul că ajutoarele acordate întreprinderilor de transport feroviar de călători (44) au afectat concurența și schimburile comerciale, deoarece transportul internațional de călători a fost liberalizat, iar unele state membre și-au deschis unilateral piețele serviciilor de transport feroviar de călători. În plus, în Polonia există o concurență intermodală între transportul feroviar regional și alte mijloace de transport. De asemenea, în mai multe voievodate există mai mulți operatori feroviari regionali, inclusiv operatori din alte state membre.

(167)

Cota deținută de PR pe piața serviciilor feroviare intraregionale a scăzut treptat, de la 50 % în 2014 la 42,5 % în prima jumătate a anului 2017 (în ceea ce privește volumul traficului în tren-km). În plus, în conformitate cu planul de restructurare care acoperă perioada care se încheie în 2020, PR intenționează să își reducă volumul traficului cu […] % și numărul de rame electrice cu […] %. În acest fel ar trebui să se elibereze o capacitate suplimentară pentru concurenți.

(168)

Toți concurenții „interni” ai PR (cu excepția PKP Szybka Kolej Miejska) au încheiat contracte pe termen lung atribuite direct cu autoritățile locale cel puțin până în noiembrie 2023. Aceasta înseamnă că PR nu le poate prelua rutele timp de mai mulți ani. Arriva, concurentul „extern” al PR, a avut un contract în vigoare până în decembrie 2020.

(169)

Prin urmare, măsura are efecte asupra concurenței și afectează schimburile comerciale dintre statele membre (45).

(170)

O măsură de ajutor este proiectată în mod adecvat atunci când facilitează dezvoltarea anumitor activități economice sau a anumitor regiuni economice fără a afecta în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun.

(171)

Pe baza observațiilor de mai sus, se poate concluziona că efectele negative ale ajutorului asupra sectorului serviciilor regionale de transport feroviar de călători din Polonia sunt reduse.

(172)

În plus, astfel cum se menționează în considerentul 134, deși sub rezerva principiului atribuirii competitive a contractelor de servicii publice începând din decembrie 2019, piața serviciilor de transport feroviar regional de călători în cadrul unor contracte de servicii publice se află încă într-o perioadă de tranziție în care contractele de servicii publice pot fi în continuare atribuite direct, în mod necondiționat, până în 2023. Polonia s-a angajat să finalizeze acest proces cu trei ani mai devreme (a se vedea considerentele 33 și 213). Acest lucru va duce la o deschidere accelerată a pieței și va contribui la obiectivul Uniunii de a crea spațiul feroviar unic european. Prin urmare, evaluarea comparativă a efectelor măsurii 1-4 a luat în considerare angajamentele Poloniei, care sunt descrise și evaluate în considerentele 212-229 de mai jos.

(173)

Din motivele expuse în considerentele 138 și 139, Comisia consideră că este justificat să se aplice dispozițiile tratatului în mod direct pentru evaluarea compatibilității ajutorului acordat PR și că articolul 107 alineatul (3) litera (c) reprezintă temeiul juridic cel mai adecvat pentru evaluarea compatibilității.

(174)

Astfel cum se explică în considerentul 153, ajutorul de stat facilitează dezvoltarea unei activități atunci când împiedică întreruperea furnizării unui serviciu prin restabilirea viabilității pe termen lung a unei întreprinderi care, în absența ajutorului, ar fi ieșit de pe piață. La momentul acordării fiecărei măsuri individuale, PR se afla în dificultate, astfel cum se definește în Liniile directoare din 2004 și în Orientările din 2014 (a se vedea considerentele 29 și 132).

(175)

PR este principalul operator de servicii regionale de transport feroviar de călători și se confruntă cu concurență doar din partea operatorilor interni ai regiunilor, care își desfășoară activitatea doar în regiunea în care se află, și, într-o foarte mică măsură, din partea Arriva.

(176)

Există bariere importante pentru potențialii participanți pe piață. Acest lucru sporește riscul ca, în cazul în care PR și-ar înceta activitatea, să nu existe un alt operator care să fie în măsură să intervină și să înlocuiască PR rapid și la o scară suficientă (a se vedea considerentul 147).

(177)

În plus, lichidarea PR ar avea un impact semnificativ atât: (i) asupra angajaților și contractanților PR; cât și (ii) asupra mobilității forței de muncă în regiunile care sunt eligibile pentru ajutor regional în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE (a se vedea considerentul 151).

(178)

Deși măsurile individuale au fost realizate de actori diferiți, fiecare dintre ele a contribuit la un obiectiv comun, și anume: asigurarea continuării activităților PR.

(179)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că fiecare dintre măsurile 1-4 facilitează în mod individual dezvoltarea serviciilor regionale de transport feroviar de călători din Polonia, în sensul că acestea previn o dificultate socială gravă legată de posibila întrerupere a furnizării serviciilor de transport feroviar de călători în cazul falimentului PR.

(180)

Dificultățile financiare ale PR au fost cauzate în principal de pierderile acumulate de-a lungul anilor și de îndatorarea excesivă. Prima cauză a fost abordată în mod adecvat prin acoperirea pierderilor din trecut (măsura 2). A doua cauză a fost abordată prin restructurarea datoriilor de către creditorii PR (măsurile 3 și 4) și, în final, prin achiziționarea de acțiuni de către IDA (măsura 1), atunci când cei mai mari doi creditori ai PR au solicitat rambursarea datoriei.

(181)

Instrumentele utilizate au fost adecvate pentru abordarea cauzelor dificultăților financiare, și anume pierderile acumulate au fost abordate prin acoperirea plăților aferente pierderilor din trecut, iar situația critică privind solvabilitatea PR a fost abordată prin instrumente care afectează solvabilitatea unei întreprinderi (restructurarea datoriilor, investiții în capitaluri proprii).

(182)

Astfel cum se descrie în considerentele 147-152, PR este principalul furnizor de servicii regionale de transport feroviar de călători din Polonia. La momentul acordării și al plății măsurilor individuale, piața serviciilor regionale de transport feroviar de călători nu era liberalizată și în Polonia nu exista un număr mare de concurenți în cadrul diferitelor regiuni și niciun concurent la nivel național. În acest context, astfel cum se menționează și în considerentul 157, este puțin probabil ca, la un moment dat, un instrument care denaturează concurența mai puțin decât ajutorul, de exemplu modificările în materie de reglementare, să fi asigurat continuitatea furnizării serviciilor regionale de transport feroviar de călători la un nivel comparabil, astfel încât economiile regionale să nu fie afectate negativ în cazul falimentului PR.

(183)

Astfel cum se menționează în considerentul 132, PR a avut capital propriu negativ în fiecare an al perioadei cuprinse între 2005 și 2015 (înainte de achiziționarea acțiunilor). În plus, pe parcursul întregii perioade, PR a obținut un rezultat net pozitiv o singură dată. Cu excepția anului 2007, PR a înregistrat doar pierderi. Situația nu este semnificativ mai bună în ceea ce privește profitul din exploatare. PR a realizat profit din exploatare doar de trei ori (2007, 2011 și 2014). Aceasta înseamnă că, în majoritatea anilor, operațiunile PR nu au generat venituri suficiente pentru acoperirea costurilor.

(184)

Potrivit afirmațiilor Poloniei (a se vedea considerentul 143), PR nu a reușit să obțină finanțare de pe piață. Având în vedere precaritatea continuă a situației financiare a întreprinderii, acest lucru pare plauzibil pentru întreaga perioadă. De asemenea, pare puțin probabil ca un investitor privat să fi fost interesat să investească în PR. În pofida faptului că piața nu a fost liberalizată și că PR este principalul actor, PR nu a fost în măsură să genereze profituri nete și, prin urmare, nu a putut să distribuie profiturile acționarilor săi sau să crească valoarea participației.

(185)

Astfel cum se menționează în considerentul 149, nici cedarea activelor nu era o opțiune realistă, deoarece majoritatea activelor erau necesare pentru continuarea activității. Prin urmare, creditorii publici existenți reprezentau sursele potențiale pentru reducerea parțială a îndatorării excesive (măsurile 3 și 4). În ceea ce privește măsura 2, pierderile acumulate de-a lungul timpului au contribuit la capitalul propriu negativ. Aceeași limitare privind disponibilitatea altor surse de finanțare decât statul, prezentă în cazul măsurilor 3 și 4, este aplicabilă și măsurii 2. În ceea ce privește măsura 1, astfel cum se menționează în considerentul 157, principalii creditori ai PR solicitaseră deja plata datoriei. În această situație, cel mai probabil nu exista niciun investitor privat sau creditor potențial care să furnizeze fonduri societății PR fără nicio participare din partea statului.

(186)

Orice ajutor trebuie să fie proporțional, ceea ce înseamnă că ar trebui limitat la minimul posibil. Măsura 2 a avut ca scop să acopere pierderile din exploatare din trecut acumulate de-a lungul anilor, iar măsurile 3 și 4 să reducă sarcina datoriei. Astfel cum se menționează în considerentul 161, aceste măsuri nu au furnizat un surplus de lichidități pentru PR, care să fi putut fi cheltuit în alte scopuri decât asigurarea continuității activității. În ceea ce privește măsura 1, astfel cum se explică în considerentele 162-164, marea majoritate a sumei totale a fost cheltuită pentru a plăti datoria restantă, iar PR a participat cu o sumă semnificativă drept contribuție proprie. În plus, atât rezultatele financiare efective, cât și proiecțiile financiare arată că ajutorul nu a fost excesiv.

(187)

Astfel cum se explică în considerentul 178, măsurile individuale au avut un obiectiv comun, și anume continuarea activității PR și obținerea viabilității pe termen lung a întreprinderii. Astfel cum se arată în considerentele 148-150 și 182-187, este plauzibil să se presupună că, în absența ajutorului, PR ar fi dat faliment, ceea ce ar fi dus la o perturbare gravă a furnizării serviciilor de transport feroviar de călători. În acest caz, obiectivul comun nu ar fi fost atins.

(188)

Din aceste motive, Comisia concluzionează că fiecare ajutor acordat individual în cadrul măsurilor 1-4 este adecvat și proporțional. În plus, fiecare ajutor este necesar pentru a preveni o dificultate socială gravă legată de posibila întrerupere a furnizării serviciilor regionale de transport feroviar de călători în cazul falimentului PR.

(189)

În ceea ce privește efectele măsurilor 1-4 asupra concurenței și a condițiilor schimburilor comerciale, observațiile formulate în considerentele 170-172 cu privire la aceste măsuri luate împreună ca intervenție unică sunt aplicabile ca atare fiecăreia dintre măsurile 1-4 în mod individual.

(190)

Comisia observă că măsura 5 diferă de măsurile 1-4 prin faptul că nu abordează în mod direct problemele de lichiditate cu care s-a confruntat PR cel puțin din 2005.

(191)

Obiectivele măsurii 5 au fost de a sprijini formarea personalului PR și de a sprijini activitățile de recrutare, precum și de a oferi sprijin general sub formă de ajutor de minimis.

(192)

Astfel cum se explică în considerentul 118, măsura 5 nu îndeplinea condițiile prevăzute în Regulamentul de minimis în perioada 2009-2011 și, prin urmare, a constituit un ajutor în perioada respectivă.

(193)

Astfel cum se explică în considerentele 132 și 133, în principiu, un ajutor acordat unei întreprinderi aflate în dificultate, cum era PR, ar trebui să îndeplinească condițiile prevăzute în Orientările din 2014. Totuși, Comisia este de părere că ajutoarele acordate întreprinderilor aflate în dificultate care își desfășoară activitatea pe piața serviciilor regionale interne de transport de călători furnizate în cadrul unor contracte de servicii publice trebuie evaluate pe baza unui temei juridic diferit.

(194)

Întrucât era o întreprindere aflată în dificultate cel puțin din 2005 (a se vedea considerentul 90), în conformitate cu articolul 1 alineatul (6) litera (c) din RGECA din 2008, PR nu avea dreptul să primească un ajutor exceptat pe categorii. Prin urmare, ajutorul respectiv nu poate fi considerat compatibil în conformitate cu regulamentul menționat.

(195)

Prin urmare, Comisia a examinat dacă acestui ajutor i s-ar putea aplica alte dispoziții privind compatibilitatea și, în special, dacă ajutorul ar putea fi aprobat în mod direct în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat.

(196)

În cadrul evaluării intervenției unice, Comisia a recunoscut faptul că PR era puternic subfinanțată (a se vedea considerentele 157-159). Comisia a constatat, de asemenea, că PR furnizează servicii regionale de transport feroviar de călători pe o piață în care concurența este limitată din cauza naturii sale neliberalizate și a lipsei de stimulente pentru operatorii externi de a intra pe piață și în care o întrerupere a activității PR nu ar fi putut fi suplinită cu ușurință (a se vedea considerentele 134-137 și 144-152). Deși măsura 5 nu a contribuit la remedierea problemelor de viabilitate ale PR, ea a îmbunătățit capacitatea PR de a-și oferi serviciile pe piața regională de transport feroviar de călători (a se vedea considerentele 197-201). Astfel, având în vedere natura activităților PR și impactul economic al acestora atât la nivel regional, cât și la nivel național, articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE pare să fie temeiul juridic cel mai adecvat pentru evaluarea compatibilității și în cazul măsurii 5.

(197)

Astfel cum se explică în considerentul 165, ajutorul de stat facilitează dezvoltarea unei activități atunci când împiedică întreruperea furnizării unui serviciu.

(198)

Comisia observă că, deși ajutorul acordat în cadrul măsurii 5 nu a abordat în mod direct problemele de lichiditate ale PR, acesta a contribuit totuși la facilitarea furnizării serviciilor de transport feroviar de călători de către PR.

(199)

Transportul feroviar de călători este supus unor cerințe stricte în materie de siguranță. Personalul instruit și calificat participă în mod semnificativ la îndeplinirea acestor cerințe, asigurând exploatarea în condiții de siguranță a transportului feroviar de călători. Prin urmare, personalul este esențial pentru întreprinderile de transport feroviar de călători, care nu pot funcționa în lipsa acestuia.

(200)

Ajutorul acordat în cadrul măsurii 5 a avut ca scop să asigurare disponibilitatea unui personal instruit și calificat pe care PR să se poată baza în desfășurarea activității sale. Având în vedere dificultățile financiare ale PR, pare plauzibil ca, în absența măsurii 5, PR să nu fi fost în măsură să formeze și să recruteze personal într-un mod adecvat și, prin urmare, să își continue activitățile. Acest lucru ar fi putut conduce la o întrerupere semnificativă a serviciilor regionale de transport feroviar de călători dacă, din motive de siguranță, trenurile nu ar fi putut fi operate. Prin urmare, ajutorul acordat în cadrul măsurii 5 a asigurat continuarea furnizării de către PR a serviciilor regionale de transport feroviar de călători. La fel ca și intervenția unică, măsura 5, prin faptul că permite întreprinderii PR să își furnizeze în continuare serviciile, contribuie la facilitarea dezvoltării serviciilor regionale de transport feroviar de călători în Polonia. În același timp, aceasta abordează și inegalitățile dintre regiuni, care probabil s-ar fi accentuat dacă PR nu ar mai fi putut furniza servicii regionale de transport feroviar de călători (a se vedea considerentul 152).

(201)

Pare plauzibil faptul că, în absența ajutorului acordat în cadrul măsurii 5, PR nu ar fi avut capacitatea de a forma și de a recruta personal, ceea ce ar fi condus probabil la o întrerupere a furnizării serviciilor de transport public.

(202)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că măsura 5 facilitează dezvoltarea serviciilor regionale de transport feroviar de călători din Polonia prin faptul că previne o dificultate socială gravă legată de posibila întrerupere a furnizării serviciilor feroviare.

(203)

Astfel cum se explică în considerentul 154, este necesar să se analizeze necesitatea ajutorului, caracterul adecvat și proporționalitatea acestuia. De asemenea, este necesar să se analizeze efectele ajutorului asupra concurenței și a schimburilor comerciale și să se evalueze efectele pozitive ale ajutorului asupra dezvoltării activităților pe care ajutorul intenționează să le sprijine, în raport cu efectele sale negative asupra pieței interne.

(204)

În ceea ce privește necesitatea și caracterul adecvat al ajutorului, astfel cum se explică în considerentele 90 și 157, PR se afla într-o situație financiară dificilă. Acest lucru ar fi putut constitui un obstacol pentru capacitatea PR de a forma și de a recruta personal, acțiuni necesare pentru ca PR să continue să furnizeze servicii regionale de transport feroviar de călători. Având în vedere situația financiară a PR, ținând seama de gradul ridicat de îndatorare al întreprinderii, de lipsa unor lichidități interne suficiente și de incapacitatea de a obține finanțare de pe piață, pare plauzibil ca, în lipsa ajutorului acordat în cadrul măsurii 5, PR să nu fi fost în măsură să formeze și să recruteze personalul necesar pentru a-și desfășura activitatea. Acest lucru ar fi afectat negativ capacitatea PR de a furniza servicii de transport feroviar de călători și astfel ar fi subminat, în ultimă instanță, restabilirea viabilității PR. Comisia observă că furnizarea de servicii publice de transport feroviar de călători de către PR nu a fost întreruptă între 2005 și 2013.

(205)

Prin urmare, Comisia consideră că ajutorul acordat în cadrul măsurii 5 a fost necesar și adecvat pentru atingerea obiectivului său, asigurând capacitatea PR de a forma și recruta personalul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de transport feroviar de călători.

(206)

În ceea ce privește proporționalitatea, Comisia observă că ajutorul acordat în cadrul măsurii 5 s-a ridicat la aproximativ 1 milion PLN (aproximativ 240 000 EUR) în perioada 2006-2013. Comisia observă că valoarea totală a ajutorului acordat în cadrul măsurii 5 este semnificativ mai mică chiar decât […] % din veniturile anuale ale PR.

(207)

În plus, nu există niciun indiciu că PR a utilizat ajutorul în alte scopuri decât pentru a oferi formare sau a recruta personal.

(208)

Din aceste motive, Comisia concluzionează că ajutorul acordat în cadrul măsurii 5 este limitat la ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului său și, prin urmare, este proporțional.

(209)

În ceea ce privește efectul asupra concurenței și asupra schimburilor comerciale, din motivele explicate în considerentele 166-169, ajutorul acordat în cadrul măsurii 5 are un efect asupra concurenței și afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(210)

Totuși, Comisia observă că efectele de denaturare ale acestui ajutor ar trebui să fie mai reduse decât cele ale intervenției unice, având în vedere valoarea sa relativ mică, de aproximativ 1 milion PLN (aproximativ 240 000 EUR).

(211)

Având în vedere cele de mai sus, impactul pozitiv al măsurii 5 asupra dezvoltării activității economice și a regiunilor în cauză depășește potențialele efecte negative ale ajutorului asupra concurenței și a condițiilor schimburilor comerciale. Prin urmare, concurența și condițiile comerciale nu sunt afectate în mod nefavorabil într-o măsură contrară interesului comun.

(212)

La 7 iulie 2017, Polonia a propus măsuri de deschidere a pieței pentru a compensa efectele de denaturare ale ajutorului acordat în cadrul măsurilor 1-4 și al măsurii 5. Aceste măsuri de deschidere a pieței sunt descrise în considerentele 180 și 181 din decizia de inițiere a procedurii.

(213)

În cursul procedurii, Polonia a revizuit măsurile propuse de deschidere a pieței. La 31 octombrie 2019, Polonia a transmis o scrisoare care cuprindea programul de deschidere a pieței până în 2031 (denumit în continuare „programul de deschidere a pieței”) (46). La 29 noiembrie 2019, Polonia a prezentat versiunea finală a măsurilor de deschidere a pieței. Polonia se angajează să introducă următoarele trei măsuri de deschidere a pieței (denumite în continuare „angajamentul 1”, „angajamentul 2” și, respectiv, „angajamentul 3”):

(214)

Comisia observă că angajamentul 2 se referă în mod expres la programul de deschidere a pieței ca anexă la angajamentul 2. Prin urmare, programul de deschidere a pieței face parte integrantă din angajamentul 2 și este reprodus în anexa la prezenta decizie.

(215)

La 4 decembrie 2020, Polonia a transmis Comisiei informații referitoare la îndeplinirea punctului a) din cadrul angajamentului 2. Polonia a informat Comisia că s-a pornit de la premisa că procedurile competitive de atribuire vor fi organizate în voievodatele Podkarpackie și Kujawsko-Pomorskie. Voievodatul Podkarpackie a organizat o procedură de atribuire care a acoperit peste 4 000 000 de tren-kilometri. În schimb, în actuala pandemie de COVID-19, fără precedent, voievodatul Kujawsko-Pomorskie nu a reușit să organizeze o procedură de atribuire care să conducă la selectarea unui furnizor de servicii publice înainte de sfârșitul anului 2020.

(216)

Din cauza acestei situații, voievodatul Kujawsko-Pomorskie a prezentat o declarație prin care se angajează să încheie un contract de servicii publice pentru transportul feroviar regional de călători în cadrul unei proceduri de atribuire din graficul de circulație pentru 2021-2022. Potrivit poziției adoptate de voievodatul Kujawsko-Pomorskie, volumul activității operaționale care urmează să fie contractat ca urmare a procedurii de atribuire este estimat la minimum 5,8 milioane de tren-kilometri pentru fiecare grafic de circulație (adică aproximativ 5,8 % din activitatea operațională măsurată în tren-kilometri pentru graficul de circulație 2016-2017). Ca urmare, prima etapă a liberalizării operațiunilor de transport (peste [4 000 000-30 000 000] tren-kilometri) ar urma să fie finalizată la sfârșitul anului 2021, în loc de 2020, cum fusese planificat inițial.

(217)

Astfel cum se explică în considerentul 13, Legea de modificare a Legii transportului public a fost adoptată la 22 martie 2018. Legea din 2018 prevede în special că:

(218)

Rezultă că întreaga piață regională poloneză a transportului feroviar de călători va fi deschisă concurenței până la 14 decembrie 2030, adică cu trei ani înainte de termenul stabilit în cel de al patrulea pachet feroviar.

(219)

În plus, articolul 8 alineatul (2) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 prevede că articolul 5, referitor la atribuirea contractelor de servicii publice, se aplică serviciilor publice de transport feroviar de călători începând cu 3 decembrie 2019. Articolul 8 alineatul (2) punctul (iii) din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 prevede că articolul 5 alineatul (6) și articolul 7 alineatul (3), care permit atribuirea directă a contractelor de servicii publice, încetează să se aplice din decembrie 2023. Prin urmare, angajamentul 1 reduce perioada în care contractele de servicii publice pot fi atribuite direct, limitând-o la 12 decembrie 2020. Astfel se reduce posibilitatea ca voievodatele să atribuie direct contracte, care ar putea nu doar să limiteze domeniul de aplicare, ci și să întârzie deschiderea efectivă a pieței.

(220)

Având în vedere cele de mai sus, ținând seama de contextul specific al procesului aflat în curs de deschidere a pieței regionale de transport feroviar de călători din Polonia, Comisia consideră că angajamentul 1 este adecvat. Acesta asigură o deschidere efectivă mai rapidă a pieței respective în comparație cu obligațiile legale ale Poloniei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1370/2007.

(221)

Angajamentul 2 asigură faptul că deschiderea pieței se va extinde treptat până la 14 decembrie 2030:

(222)

În plus, procesul de deschidere a pieței pare să creeze oportunități atractive pentru intrarea pe piață a unor noi operatori. În conformitate cu programul de deschidere a pieței, care face parte din angajamentul 2, deschiderea pieței se va realiza treptat pe parcursul unei perioade de 10 ani și în mai multe voievodate. Prin urmare, operatorii nou intrați pe piață vor avea posibilitatea de a participa și, eventual, de a câștiga mai multe proceduri de atribuire. În plus, programul vizează regiuni care par să fie dinamice din punct de vedere economic (pe baza standardelor puterii de cumpărare pe cap de locuitor), în care este mai probabil să se dezvolte serviciile regionale de transport feroviar de călători.

(223)

În contextul specific al procesului aflat în curs de deschidere a pieței regionale poloneze a transportului feroviar de călători, Comisia consideră că angajamentul 2 este, de asemenea, satisfăcător. Angajamentul 2 asigură faptul că deschiderea pieței se va extinde treptat până la 14 decembrie 2030. Prima etapă a procesului de deschidere a pieței va fi finalizată parțial abia în 2021, în loc de 2020, dar această întârziere este justificată de o criză fără precedent.

(224)

Angajamentul 3 garantează că voievodatele vor pune la dispoziția operatorului contractelor de servicii publice materialul rulant achiziționat cu fonduri publice, în mod nediscriminatoriu și în condiții de concurență deplină, pe durata contractelor de servicii publice. Acest angajament este în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 5a din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007, care prevede obligația autorităților competente de a evalua dacă sunt necesare măsuri pentru a asigura accesul efectiv și nediscriminatoriu la material rulant adecvat.

(225)

Din aceste motive, Comisia constată că angajamentele propuse de Polonia vor asigura o deschidere anticipată și semnificativă a pieței serviciile regionale de transport feroviar de călători.

(226)

Comisia observă că, în contextul specific al procesului aflat în curs de deschidere a pieței regionale de transport feroviar de călători din Polonia, angajamentele propuse de Polonia vor permite concurenților actuali și potențiali ai PR să liciteze pentru contracte mai devreme decât impune dreptul Uniunii și, astfel, se vor atenua într-o anumită măsură efectele de denaturare ale ajutorului.

(227)

Din aceste motive, Comisia concluzionează că ajutorul acordat în cadrul măsurilor 1-4 și al măsurii 5 nu denaturează în mod nejustificat concurența și nu afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(228)

Angajamentele propuse de Polonia sunt menite să contracareze efectul negativ asupra concurenței și a schimburilor comerciale produs de întregul ajutor acordat atât în cadrul intervenției unice (măsurile 1-4), cât și în cadrul măsurii 5.

(229)

Întrucât fiecare dintre măsurile 1-4 în mod individual are un efect de denaturare mai mic decât măsurile 1-4 luate împreună ca o singură intervenție, Comisia concluzionează că angajamentele propuse de Polonia sunt suficiente pentru a atenua efectul de denaturare produs de fiecare dintre măsurile 1-4 în mod individual.

(230)

În ansamblu, în opinia Comisiei, efectele pozitive ale ajutorului acordat în cadrul măsurilor 1-4 (atât ca intervenție unică, cât și individual) și, respectiv, în cadrul măsurii 5 asupra dezvoltării activității economice și a regiunilor în cauză depășesc potențialele efecte negative ale acestor măsuri asupra concurenței și a condițiilor schimburilor comerciale. Prin urmare, concurența și condițiile comerciale nu sunt afectate în mod nefavorabil într-o măsură contrară interesului comun. […].

(231)

[…].

(232)

Polonia trebuie să comunice Comisiei, până la 31 decembrie 2030, rapoarte anuale privind măsurile luate pentru a respecta angajamentele propuse și impuse drept condiții.

(233)

Prezenta decizie nu aduce atingere niciunei evaluări viitoare care ar putea fi efectuată în ceea ce privește compatibilitatea contractelor de servicii publice pentru serviciile regionale de transport feroviar de călători ale voievodatelor, inclusiv cu privire la finanțarea materialului rulant în conformitate cu obligațiile de serviciu public, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1370/2007.

(234)

Comisia subliniază că prezenta decizie aplică un standard nou de evaluare a compatibilității măsurilor de ajutor de stat pentru întreprinderile aflate în dificultate din sectorul transportului feroviar regional de călători (49). În viitor, Comisia va aplica același standard în cazurile comparabile care prezintă aceleași caracteristici și, din motive de transparență și previzibilitate, intenționează să clarifice în mod corespunzător orientările relevante în această privință.

(235)

Comisia regretă faptul că Polonia a pus în aplicare ajutorul, încălcând articolul 108 alineatul (3) din TFUE. Comisia concluzionează că ajutorul acordat în cadrul măsurilor 1-4 și 5 constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, care a fost acordat în mod ilegal, cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) din TFUE și a articolului 3 din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului, și care este compatibil cu piața internă în conformitate cu articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE,