CELEX:32022D1842: Decizia (UE) 2022/1842 a Consiliului din 20 septembrie 2022 privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Consiliului ministerial al Comunității Energiei cu privire la încorporarea Regulamentului (UE) 2022/1032 al Parlamentului European și al Consiliului privind înmagazinarea gazelor în acquis-ul Comunității Energiei

(1)   Sub rezerva alineatelor (2)-(5), părțile contractante se asigură că următoarele obiective de constituire de stocuri pentru capacitatea agregată a tuturor instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor care sunt situate pe teritoriul lor și care sunt direct interconectate la o zonă de piață de pe teritoriul lor sunt atinse până la data de 1 noiembrie a fiecărui an:

În scopul respectării prezentului alineat, părțile contractante țin seama de obiectivul de garantare a siguranței furnizării de gaze, în conformitate cu articolul 1.

(2)   În pofida alineatului (1) și fără a aduce atingere obligațiilor altor părți contractante în ceea ce privește constituirea de stocuri în instalațiile în cauză de înmagazinare subterană a gazelor, obiectivul de constituire de stocuri pentru fiecare parte contractantă în care sunt situate instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor este redus la un volum corespunzând unui nivel de 35 % din consumul mediu anual de gaze din perioada precedentă de cinci ani pentru partea contractantă respectivă.

(3)   În pofida alineatului (1) și fără a aduce atingere obligațiilor altor părți contractante în ceea ce privește constituirea de stocuri în instalațiile în cauză de înmagazinare subterană a gazelor, obiectivul de constituire de stocuri pentru fiecare parte contractantă în care sunt situate instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor se reduce cu volumul care a fost furnizat statelor membre ale UE și țărilor terțe în perioada de referință 2016-2021, în cazul în care volumul mediu furnizat a fost de peste 15 TWh pe an în perioada de extracție a gazelor din instalațiile de înmagazinare (octombrie-aprilie).

(4)   <….>

(5)   O parte contractantă poate îndeplini parțial obiectivul de constituire de stocuri prin luarea în calcul a GNL stocat fizic și disponibil în instalațiile sale de GNL în cazul în care sunt îndeplinite ambele condiții următoare:

(6)   Părțile contractante iau măsurile necesare pentru a îndeplini obiectivele intermediare sau pentru a se asigura că acestea sunt îndeplinite, după cum urmează:

(7)   Pentru 2023 și pentru anii următori, fiecare parte contractantă cu instalații de înmagazinare subterană a gazelor prezintă Secretariatului Comunității Energiei, până la data de 15 septembrie a anului precedent, un proiect de traiectorie de constituire de stocuri cu obiective intermediare pentru lunile februarie, mai, iulie și septembrie, inclusiv informații tehnice, pentru instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor de pe teritoriul său și direct interconectate la zona sa de piață, în formă agregată. Traiectoria de constituire de stocuri și obiectivele intermediare se bazează pe rata medie de constituire de stocuri din perioada precedentă de cinci ani.

În cazul părților contractante pentru care obiectivul de constituire de stocuri este redus la 35 % din consumul lor în conformitate cu alineatul (2), obiectivele intermediare ale traiectoriei de constituire de stocuri se reduc în consecință.

Pe baza informațiilor tehnice furnizate de fiecare parte contractantă și ținând seama de evaluarea Grupului de coordonare în domeniul siguranței aprovizionării, Secretariatul Comunității Energiei adoptă o decizie pentru a stabili traiectoria de constituire de stocuri pentru fiecare parte contractantă. Decizia respectivă se adoptă până la data de 15 noiembrie a anului precedent, dacă este necesar și inclusiv în cazul în care o parte contractantă a prezentat un proiect actualizat de traiectorie de constituire de stocuri. Aceasta se bazează pe o evaluare a situației generale în materie de siguranță a furnizării de gaze, precum și pe o evaluare a evoluției cererii și ofertei de gaze în Comunitatea Energiei și în fiecare parte contractantă și este stabilită într-un mod care să garanteze siguranța furnizării de gaze, evitând în același timp sarcinile inutile pentru părțile contractante, pentru participanții la piața gazelor, pentru operatorii de înmagazinare sau pentru clienți și fără a denatura în mod nejustificat concurența dintre instalațiile de înmagazinare situate în părți contractante învecinate și/sau în statele membre.

(8)   În cazul în care o parte contractantă nu își poate îndeplini, într-un anumit an, până la 1 noiembrie, obiectivul de constituire de stocuri din cauza caracteristicilor tehnice specifice ale uneia sau mai multor instalații de înmagazinare subterană a gazelor de pe teritoriul său, cum ar fi debite de injectare excepțional de scăzute, acesteia i se permite să își atingă obiectivul de constituire de stocuri până la 1 decembrie. Partea contractantă informează Secretariatul Comunității Energiei înainte de 1 noiembrie, indicând motivele întârzierii.

(9)   Obiectivul de constituire de stocuri nu se aplică în cazul în care și atât timp cât una sau mai multe părți contractante cu instalații de înmagazinare subterană a gazelor au declarat o situație de urgență la nivel național în temeiul articolului 11.

(10)   Autoritatea competentă a fiecărei părți contractante monitorizează în permanență respectarea traiectoriei de constituire de stocuri și raportează periodic Grupului de coordonare în domeniul siguranței aprovizionării. În cazul în care nivelul de stocuri constituite într-o anumită parte contractantă este cu mai mult de cinci puncte procentuale sub nivelul traiectoriei de constituire de stocuri, autoritatea competentă ia, fără întârziere, măsuri eficace în vederea creșterii acestuia. Părțile contractante informează Secretariatul Comunității Energiei și Grupul de coordonare în domeniul siguranței aprovizionării cu privire la măsurile luate.

(11)   În cazul unei abateri substanțiale și susținute a unei părți contractante de la traiectoria de constituire de stocuri care compromite îndeplinirea obiectivului de constituire de stocuri sau în cazul unei abateri de la obiectivul de constituire de stocuri, Secretariatul Comunității Energiei, după consultarea Grupului de coordonare în domeniul siguranței aprovizionării și a părții contractante în cauză, emite o recomandare către partea contractantă respectivă sau către celelalte părți contractante în cauză în ceea ce privește măsurile care trebuie să fie luate imediat.

În cazul în care abaterea nu este redusă în mod semnificativ în termen de o lună de la data primirii recomandării Secretariatului Comunității Energiei, Secretariatul, după consultarea Grupului de coordonare în domeniul siguranței aprovizionării și a părții contractante în cauză, ia o decizie, ca măsură de ultimă instanță, pentru a impune părții contractante în cauză să ia măsuri care să corecteze efectiv abaterea, inclusiv, dacă este cazul, una sau mai multe dintre măsurile menționate la articolul 6b alineatul (1), sau orice altă măsură pentru a asigura îndeplinirea obiectivului de constituire de stocuri prevăzut la prezentul articol.

Atunci când decide ce măsuri trebuie să fie luate în conformitate cu al doilea paragraf, Secretariatul Comunității Energiei ia în considerare situația specifică a părții contractante în cauză, cum ar fi dimensiunea instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor în raport cu consumul intern de gaze, importanța instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor pentru siguranța furnizării de gaze în regiune și orice instalații de stocare a GNL existente.

Orice măsură luată de Secretariatul Comunității Energiei pentru a aborda abaterile de la traiectoria de constituire de stocuri sau de la obiectivul de constituire de stocuri pentru 2022 ține seama de intervalul scurt de timp pentru punerea în aplicare a prezentului articol la nivel național, care este posibil să fi contribuit la abaterea de la traiectoria de constituire de stocuri sau de la obiectivul de constituire de stocuri pentru 2022.

Secretariatul Comunității Energiei se asigură că măsurile adoptate în conformitate cu prezentul alineat:

(1)   Părțile contractante iau toate măsurile necesare, inclusiv asigurarea de stimulente financiare sau compensații pentru participanții la piață, pentru a îndeplini obiectivele de constituire de stocuri stabilite în conformitate cu articolul 6a. Atunci când se asigură că obiectivele de constituire de stocuri sunt îndeplinite, părțile contractante acordă prioritate, atunci când este posibil, măsurilor bazate pe piață.

În măsura în care măsurile enumerate la prezentul articol reprezintă atribuții și competențe ale autorității naționale de reglementare în conformitate cu articolul 41 din Directiva 2009/73/CE, astfel cum a fost adaptată și adoptată prin Decizia 2011/02/MC-EnC a Consiliului ministerial, autoritățile naționale de reglementare au responsabilitatea de a lua măsurile respective.

Măsurile luate în conformitate cu prezentul alineat pot cuprinde în special:

(2)   Măsurile adoptate de părțile contractante în temeiul alineatului (1) se limitează la ceea ce este necesar pentru îndeplinirea traiectoriilor de constituire de stocuri și a obiectivelor de constituire de stocuri. Aceste măsuri sunt clar definite, transparente, proporționale, nediscriminatorii și verificabile. Măsurile nu denaturează în mod nejustificat concurența sau buna funcționare a pieței interne a gazelor și nu pun în pericol siguranța furnizării de gaze pentru celelalte părți contractante sau pentru Comunitatea Energiei.

(3)   Părțile contractante iau toate măsurile necesare pentru a asigura utilizarea în mod eficient a infrastructurii existente la nivel național și regional, în beneficiul siguranței furnizării de gaze. Măsurile respective nu blochează sau restricționează în niciun caz utilizarea transfrontalieră a instalațiilor de înmagazinare sau a instalațiilor de GNL și nu limitează capacitățile transfrontaliere de transport alocate în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (UE) 2017/459 al Comisiei, astfel cum a fost adaptat și adoptat prin Decizia 2018/06/PHLG-EnC a Grupului permanent la nivel înalt.

(4)   Atunci când iau măsuri în temeiul prezentului articol, părțile contractante aplică principiul «eficiența energetică înainte de toate», îndeplinind totodată obiectivele măsurilor lor respective, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului, astfel cum a fost adaptat și adoptat prin Decizia 2021/14/MC-EnC a Consiliului ministerial.

(1)   O parte contractantă care nu dispune de instalații de înmagazinare subterană se asigură că participanții la piață din partea contractantă respectivă au încheiat acorduri cu operatori de înmagazinare subterană sau cu alți participanți la piață din părțile contractante și/sau statele membre în care există astfel de instalații de înmagazinare subterană a gazelor. Respectivele acorduri prevăd utilizarea, până la 1 noiembrie, a unor volume de stocuri care corespund unui nivel de cel puțin 15 % din consumul mediu anual de gaze din perioada precedentă de cinci ani al părții contractante care nu dispune de instalații de înmagazinare subterană a gazelor. Cu toate acestea, în cazul în care capacitatea transfrontalieră de transport sau alte limitări tehnice nu permit părții contractante care nu dispune de instalații de înmagazinare subterană a gazelor utilizarea integrală a 15 % din volumele de stocuri respective, acea parte contractantă stochează numai volumele posibile din punct de vedere tehnic.

În cazul în care limitările tehnice nu permit unei părți contractante să își îndeplinească obligația de la primul paragraf, iar partea contractantă respectivă are obligația de a stoca alți combustibili pentru a înlocui gazul, obligația de la primul paragraf poate fi îndeplinită, în mod excepțional, printr-o obligație echivalentă de a stoca alți combustibili decât gazul. Partea contractantă în cauză face dovada limitărilor tehnice și a echivalenței măsurii.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), o parte contractantă care nu dispune de instalații de înmagazinare subterană a gazelor poate să dezvolte un mecanism de împărțire a sarcinii cu una sau mai multe părți contractante și/sau cu unul sau mai multe state membre care dispun de instalații de înmagazinare subterană a gazelor («mecanismul de împărțire a sarcinii»).

Mecanismul de împărțire a sarcinii se bazează pe datele relevante ale celei mai recente evaluări a riscurilor în temeiul articolului 7 și ține seama de toți parametrii următori:

Părțile contractante informează Secretariatul Comunității Energiei și Grupul de coordonare în domeniul siguranței aprovizionării cu privire la mecanismul de împărțire a sarcinii până la … [două luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii]. În lipsa unui acord privind un mecanism de împărțire a sarcinii până la data respectivă, părțile contractante care nu dispun de instalații de înmagazinare subterană a gazelor demonstrează că respectă alineatul (1) și notifică în acest sens Secretariatul Comunității Energiei și Grupul de coordonare în domeniul siguranței aprovizionării.

(3)   <…>

(4)   Părțile contractante care nu dispun de instalații de înmagazinare subterană a gazelor pot oferi stimulente sau compensații financiare participanților la piață sau operatorilor de transport și de sistem, după caz, pentru deficitul de venituri sau pentru costurile suportate de aceștia ca urmare a respectării obligațiilor de înmagazinare în conformitate cu prezentul articol, în cazul în care deficitul respectiv sau costurile respective nu pot fi acoperite prin venituri, pentru a asigura respectarea obligației lor de înmagazinare a gazelor în alte părți contractante și/sau state membre în temeiul alineatului (1) sau punerea în aplicare a mecanismului de împărțire a sarcinii. În cazul în care stimulentul sau compensația financiară este finanțată printr-o taxă, taxa respectivă nu se aplică punctelor de interconectare transfrontaliere.

(5)   În pofida alineatului (1), în cazul în care o parte contractantă deține instalații de înmagazinare subterană a gazelor situate pe teritoriul său a căror capacitate agregată este mai mare decât consumul anual de gaze al părții contractante respective, părțile contractante fără instalații de înmagazinare subterană a gazelor care au acces la instalațiile respective fie:

În cazul în care partea contractantă care nu dispune de instalații de înmagazinare subterană a gazelor poate demonstra că a fost rezervată o capacitate de înmagazinare echivalentă cu volumul acoperit de obligația de la primul paragraf litera (a), se aplică alineatul (1).

Obligația de la prezentul alineat este limitată la 15 % din consumul mediu anual de gaze din perioada precedentă de cinci ani din partea contractantă în cauză.

(6)   <…>

(1)   Operatorii de înmagazinare raportează nivelul de stocuri autorității competente din fiecare parte contractantă în care se află instalațiile în cauză de înmagazinare subterană a gazelor și, dacă este cazul, unei entități desemnate de partea contractantă respectivă (denumită în continuare «entitatea desemnată») după cum urmează:

(2)   Autoritatea competentă și, dacă este cazul, entitatea desemnată de fiecare parte contractantă monitorizează nivelurile de stocuri constituite în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor de pe teritoriul lor la sfârșitul fiecărei luni și raportează Secretariatului Comunității Energiei rezultatele, fără întârzieri nejustificate.

Secretariatul Comunității Energiei poate, după caz, să invite Comitetul de reglementare al Comunității Energiei să acorde asistență în ceea ce privește această monitorizare.

(3)   Pe baza informațiilor furnizate de autoritatea competentă și, dacă este cazul, de entitatea desemnată de fiecare parte contractantă, Secretariatul Comunității Energiei raportează periodic Grupului de coordonare în domeniul siguranței aprovizionării.

(4)   Grupul de coordonare în domeniul siguranței aprovizionării acordă asistență Secretariatului Comunității Energiei în ceea ce privește monitorizarea traiectoriilor de constituire de stocuri și a obiectivelor de constituire de stocuri și elaborează orientări pentru Secretariatul Comunității Energiei cu privire la măsurile adecvate de asigurare a conformității în cazul în care părțile contractante se abat de la traiectoriile de constituire de stocuri sau nu îndeplinesc obiectivele de constituire de stocuri.

(5)   Părțile contractante iau măsurile necesare pentru a respecta traiectoriile de constituire de stocuri și obiectivele de constituire de stocuri și pentru a asigura respectarea obligațiilor de înmagazinare impuse participanților la piață, inclusiv prin impunerea unor sancțiuni și amenzi suficient de disuasive asupra participanților la piață respectivi.

Părțile contractante informează fără întârziere Secretariatul Comunității Energiei cu privire la măsurile de executare luate în temeiul prezentului alineat.

(6)   În cazul în care trebuie să se facă schimb de informații sensibile din punct de vedere comercial, Secretariatul Comunității Energiei poate convoca reuniuni ale Grupului de coordonare în domeniul siguranței aprovizionării care să permită doar participarea părților contractante și a Secretariatul Comunității Energiei.

(7)   Schimbul de informații se limitează la ceea ce este necesar pentru a monitoriza respectarea prezentului regulament.

Secretariatul Comunității Energiei, autoritățile naționale de reglementare și părțile contractante păstrează confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial primite în scopul îndeplinirii obligațiilor care le revin.”

(1)   Până la 1 iunie 2023 și ulterior anual, Secretariatul Comunității Energiei prezintă rapoarte Consiliului ministerial, care conțin:

(1)   Părțile contractante se asigură că fiecare operator de înmagazinare, inclusiv orice operator de înmagazinare controlat de un operator de transport și de sistem, este certificat în conformitate cu procedura prevăzută la prezentul articol, fie de către autoritatea națională de reglementare, fie de o altă autoritate competentă desemnată de partea contractantă în cauză în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1938 al Parlamentului European și al Consiliului, astfel cum a fost adaptat și adoptat prin Decizia 2021/15/MC-EnC a Consiliului ministerial (denumită în continuare în fiecare caz «autoritatea de certificare»).

Prezentul articol se aplică, de asemenea, operatorilor de înmagazinare controlați de operatorii de transport și de sistem care au fost deja certificați în temeiul normelor privind separarea prevăzute la articolele 9, 10 și 11 din Directiva 2009/73/CE, astfel cum a fost adaptată și adoptată prin Decizia 2011/02/MC-EnC a Consiliului ministerial.

(2)   Autoritatea de certificare emite un proiect de decizie privind certificarea referitor la operatorii de înmagazinare care operează instalații de înmagazinare subterană a gazelor cu o capacitate mai mare de 3,5 TWh atunci când, indiferent de numărul de operatori de înmagazinare, în ansamblul instalațiilor de înmagazinare, stocurile constituite erau, la 31 martie 2021 și la 31 martie 2022, la un nivel care, în medie, reprezenta mai puțin de 30 % din capacitatea lor maximă, până la … [150 de zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei decizii] sau în termen de 150 de zile lucrătoare de la data primirii unei notificări în temeiul alineatului (9).

În ceea ce privește operatorii de înmagazinare menționați la primul paragraf, autoritatea de certificare depune toate eforturile pentru a emite un proiect de decizie privind certificarea până la1 ianuarie 2023.

Pentru toți ceilalți operatori de înmagazinare, autoritatea de certificare adoptă un proiect de decizie privind certificarea până la … [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii] sau în termen de 18 luni de la data primirii unei notificări în temeiul alineatului (8) sau (9).

(3)   Atunci când evaluează riscul pentru securitatea aprovizionării cu energie, autoritatea de certificare ia în considerare orice risc pentru siguranța furnizării de gaze la nivel național sau la nivelul Comunității Energiei, precum și orice atenuare a unui astfel de risc, care rezultă, printre altele, din:

(4)   În cazul în care autoritatea de certificare stabilește că o persoană care, în mod direct sau indirect, controlează sau își exercită vreun drept asupra operatorului de înmagazinare în sensul articolului 9 din Directiva 2009/73/CE, astfel cum fost adaptată și adoptată prin Decizia 2011/02/MC-EnC a Consiliului ministerial, ar putea pune în pericol securitatea aprovizionării cu energie sau interesele esențiale în materie de securitate ale Comunității Energiei sau ale oricărei părți contractante, autoritatea de certificare refuză certificarea. Ca opțiune alternativă, autoritatea de certificare poate să emită o decizie privind certificarea sub rezerva unor condiții care să garanteze o atenuare suficientă a riscurilor care ar putea influența în mod negativ constituirea de stocuri în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor și cu asigurarea că viabilitatea condițiilor poate fi asigurată pe deplin printr-o punere în aplicare și monitorizare eficace. Astfel de condiții pot include, în special, obligația pentru proprietarul sistemului de înmagazinare sau operatorul de înmagazinare de a transfera gestionarea sistemului de înmagazinare.

(5)   În cazul în care autoritatea de certificare ajunge la concluzia că riscurile legate de furnizarea de gaze nu pot fi eliminate prin condițiile stabilite în conformitate cu alineatul (4), inclusiv prin obligația pentru proprietarul sistemului de înmagazinare sau operatorul de înmagazinare de a transfera gestionarea sistemului de înmagazinare și, prin urmare, refuză certificarea, aceasta:

(6)   Autoritatea de certificare notifică fără întârziere Secretariatului Comunității Energiei proiectul de decizie privind certificarea, împreună cu toate informațiile relevante.

Secretariatul Comunității Energiei transmite autorității de certificare un aviz obligatoriu cu privire la proiectul de decizie privind certificarea în termen de 25 de zile lucrătoare de la data unei astfel de notificări. Autoritatea de certificare respectă avizul Secretariatului Comunității Energiei.

(7)   Autoritatea de certificare emite decizia privind certificarea în termen de 25 de zile lucrătoare de la primirea avizului Secretariatului Comunității Energiei.

(8)   Înainte de punerea în funcțiune a unei instalații de înmagazinare subterană a gazelor nou construită, operatorul de înmagazinare este certificat în conformitate cu alineatele (1)-(7). Operatorul de înmagazinare notifică autorității de certificare intenția sa de a pune în funcțiune instalația de înmagazinare.

(9)   Operatorii de înmagazinare notifică autorității de certificare relevante orice tranzacție planificată care ar necesita o reevaluare a conformității lor cu cerințele de certificare prevăzute la alineatele (1)-(4).

(10)   Autoritățile de certificare monitorizează în mod continuu respectarea de către operatorii de înmagazinare a cerințelor de certificare de la alineatele (1)-(4). Acestea deschid o procedură de certificare în scopul reevaluării respectării cerințelor în oricare din circumstanțele următoare:

(11)   Părțile contractante iau toate măsurile necesare pentru a asigura exploatarea continuă a instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor de pe teritoriile lor respective. Respectivele instalații de înmagazinare subterană a gazelor pot înceta operațiunile numai în cazul în care cerințele tehnice și de siguranță nu sunt respectate sau în cazul în care autoritatea de certificare stabilește, în urma unei evaluări și ținând seama de avizul Secretariatului Comunității Energiei, potrivit căruia o astfel de încetare a operațiunilor nu ar diminua siguranța furnizării de gaze la nivelul Comunității Energiei sau la nivel național.

Se iau măsuri compensatorii adecvate, dacă este cazul, în situația în care încetarea operațiunilor nu este permisă.

(12)   Secretariatul Comunității Energiei poate publica orientări privind aplicarea prezentului articol.

(13)   Prezentul articol nu se aplică părților din instalațiile de GNL care sunt utilizate pentru înmagazinare.”