CELEX:32024D1830: Decizia (UE) 2024/1830 a Consiliului din 17 iunie 2024 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului întemeiat pe Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării și referitor la conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității marine în zonele care nu intră sub jurisdicție națională

(1)

În temeiul Deciziei 98/392/CE a Consiliului (2), Comunitatea Europeană a aprobat Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 (UNCLOS) și Acordul din 28 iulie 1994 privind punerea în aplicare a Părții XI din aceasta în legătură cu aspectele pe care le reglementează și asupra cărora competența a fost transferată Comunității de către statele sale membre. Uniunea este, până în prezent, unica organizație internațională care este parte la UNCLOS în sensul articolului 305 alineatul (1) litera (f) din UNCLOS și al articolului 1 din anexa IX la aceasta.

(2)

Acordul întemeiat pe Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării și referitor la conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității marine în zonele care nu intră sub jurisdicție națională (denumit în continuare „acordul”) a fost adoptat la New York, la 19 iunie 2023.

(3)

În concluziile sale din 20 iulie 2023, Consiliul a menționat faptul că Uniunea și statele sale membre s-au angajat să ratifice și să pună în aplicare rapid acordul și a îndemnat toate statele să facă același lucru.

(4)

Uniunea și statele sale membre urmăresc ratificarea acordului înainte de Conferința Organizației Națiunilor Unite privind oceanele care va avea loc în 2025.

(5)

În conformitate cu Decizia (UE) 2023/1974 a Consiliului (3), acordul a fost semnat în numele Uniunii la 20 septembrie 2023, sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară.

(6)

În temeiul articolului 66 din acord, acesta face obiectul ratificării, aprobării sau acceptării de către state și de către organizațiile de integrare economică regională, cum ar fi Uniunea.

(7)

Acordul este în concordanță cu obiectivele de mediu ale Uniunii astfel cum sunt menționate la articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), și anume conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului; ocrotirea sănătății persoanelor; utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale și promovarea pe plan internațional a unor măsuri destinate să contracareze problemele de mediu la scară regională sau mondială și în special lupta împotriva schimbărilor climatice.

(8)

Prezenta decizie nu ar trebui să fie interpretată ca fiind utilizarea de către Uniune a posibilității de a-și exercita competența externă în ceea ce privește domeniile reglementate de acord care intră în sfera de competență partajată. În sfera de competență partajată, statele membre își păstrează competența în măsura în care acordul nu aduce atingere normelor comune sau nu modifică domeniul de aplicare al acestora, inclusiv în ceea ce privește perspectivele lor de evoluție previzibile.

(9)

Încheierea acordului de către Uniune nu aduce atingere competenței statelor membre în ceea ce privește ratificarea, aprobarea sau acceptarea acordului.

(10)

În conformitate cu articolul 67 alineatul (1) din acord, între Consiliu, statele membre și Comisie a fost elaborat un cod de conduită care stabilește înțelegeri interne între Uniune și statele sale membre în ceea ce privește responsabilitățile care revin fiecărora cu privire la îndeplinirea obligațiilor și exercitarea drepturilor prevăzute în acord, care ar urma să se aplice de la data intrării în vigoare a prezentei decizii. Respectivele înțelegeri țin seama în mod corespunzător de interesele legitime ale Uniunii și ale statelor sale membre în sfera de competență care revine fiecărora și respectă pe deplin drepturile și obligațiile care le revin în temeiul UNCLOS.

(11)

În conformitate cu articolul 67 alineatul (2) din acord, Uniunea urmează să declare, în instrumentul său de aprobare, sfera sa de competență cu privire la chestiunile reglementate de acord (denumită în continuare „declarația de competență”).

(12)

În temeiul articolului 70 din acord, coroborat cu articolul 10 alineatul (1) din acord, Uniunea ar trebui să prevadă o excepție pentru a exclude efectele retroactive, astfel cum se prevede la articolul 10 alineatul (1) a doua teză din acord (denumită în continuare „excepția de neretroactivitate”). Prin urmare, dispozițiile acordului ar trebui să se aplice în cazul Uniunii doar activităților legate de resursele genetice marine și de informațiile digitale privind secvențierea resurselor genetice marine din zone care nu intră sub jurisdicție națională care sunt colectate și generate după intrarea în vigoare a acordului pentru Uniune.

(13)

Prezenta decizie nu aduce atingere suveranității, drepturilor suverane și nici jurisdicției statelor membre în conformitate cu UNCLOS.

(14)

Acordul, declarația privind exercitarea competențelor și excepția de neretroactivitate ar trebui să fie aprobate,