CELEX:32024R0920: Regulamentul delegat (UE) 2024/920 al Comisiei din 13 decembrie 2023 de completare a Regulamentului (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează factorii declanșatori legați de performanță și criteriile de calibrare a acestor factori declanșatori

(1)

În scopul aplicării factorilor declanșatori cu caracter retrospectiv menționați la articolul 26c alineatul (5) al treilea paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/2402, este necesar să se precizeze punctul de plecare de la care se măsoară fie creșterea cuantumului cumulat al expunerilor aflate în stare de nerambursare, fie creșterea pierderilor cumulate. Ca regulă generală, data încheierii tranzacției ar trebui considerată drept punct de plecare pentru măsurare. Cu toate acestea, pot exista cazuri în care data de încheiere a tranzacției nu poate fi utilizată ca punct de plecare pentru măsurare, inclusiv în cazul în care tranzacția presupune o perioadă de reconstituire sau o perioadă predefinită în care este constituit portofoliul securitizat, după data de încheiere. Prin urmare, este necesar să se stabilească norme specifice pentru aceste cazuri.

(2)

Punctul de detașare (D) al unei tranșe determină momentul în care principalul tranșei respective este complet erodat ca urmare a pierderilor din portofoliul-suport. În consecință, atunci când tranșa protejată începe să suporte pierderi, punctul de detașare scade în mod corespunzător. Pentru a se evita ca tranșele care oferă îmbunătățirea calității creditului să fi fost deja amortizate atunci când apar pierderi semnificative la sfârșitul tranzacției, factorul declanșator suplimentar cu caracter retrospectiv menționat la articolul 26c alineatul (5) al treilea paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/2402 ar trebui să fie corelat de o reducere a punctului de detașare al tranșei protejate cu cel mai înalt rang, astfel încât să se garanteze îmbunătățirea calității creditului oferită de tranșa protejată cu cel mai înalt rang în raport cu tranșele de rang mai înalt păstrate de inițiator pe întreaga durată de viață a tranzacției. Din același motiv, factorul declanșator cu caracter prospectiv menționat la articolul 26c alineatul (5) al treilea paragraf litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/2402 ar trebui să apară atunci când performanța preconizată a portofoliului de expuneri-suport se reduce ca urmare a creșterii, în timp, a riscului de concentrare din securitizare sau, în cazul tranzacțiilor în care riscul de concentrare este mai puțin pronunțat, ca urmare a deteriorării, în timp, a calității medii a creditului respectivului portofoliu de expuneri-suport.

(3)

Un portofoliu foarte concentrat de expuneri-suport crește riscul de pierderi majore în securitizare. Dat fiind că riscul de concentrare este mai pronunțat în portofoliile de expuneri-suport cu un nivel scăzut de granularitate, este necesar să se stabilească un prag de granularitate minimă pentru portofoliul de expuneri-suport, măsurat pe baza numărului efectiv de expuneri din portofoliu. În cazul în care riscul de concentrare este mai puțin pronunțat, factorul declanșator cu caracter prospectiv ar trebui să fie condiționat de calitatea medie a creditului portofoliului-suport. Pentru a stabili acest factor declanșator, calitatea creditului portofoliului-suport ar trebui măsurată de la inițierea securitizării.

(4)

Întrucât nu este posibil să se prevadă o calibrare universală care să poată fi aplicată tuturor tranzacțiilor, având în vedere varietatea tipurilor de portofolii-suport și de structuri ale securitizărilor înscrise în bilanț, este necesar să se prevadă criterii pentru stabilirea nivelurilor factorilor declanșatori legați de performanță menționați la articolul 26c alineatul (5) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) 2017/2402. Pentru a garanta că nu există niciun risc semnificativ ca tranșele care oferă o îmbunătățire a calității creditului să fi fost amortizate într-o asemenea măsură încât să nu asigure suficientă protecție pentru a absorbi pierderile semnificative care apar la sfârșitul tranzacției, criteriile respective ar trebui stabilite cu prudență. În acest scop, părțile la securitizare ar trebui să testeze eficacitatea factorilor declanșatori cu caracter retrospectiv într-un scenariu de distribuție a pierderilor cu concentrarea pierderilor la sfârșitul perioadei, luând în considerare pierderile preconizate pe întreaga perioadă de maturitate a tranzacției la data încheierii acesteia.

(5)

Pentru a nu interfera cu contractele existente încheiate înainte de specificarea factorilor declanșatori obligatorii legați de performanță și a criteriilor de calibrare a acestora, este necesar să se prevadă un regim tranzitoriu pentru securitizările STS înscrise în bilanț care sunt în curs.

(6)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare înaintat Comisiei de Autoritatea Bancară Europeană.

(7)

Autoritatea Bancară Europeană a organizat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat eventualele costuri și beneficii aferente și a solicitat opinia Grupului părților interesate din domeniul bancar instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2),

1.

„tranșa protejată cu cel mai înalt rang” a unei securitizări înseamnă tranșa cel mai puțin subordonată din punctul de vedere al distribuției pierderilor care beneficiază de o protecție eligibilă a creditului în temeiul contractului de protecție a creditului;

2.

„bandă de risc de credit” înseamnă un segment al portofoliului-suport căruia îi sunt atribuite expunerile din portofoliul respectiv în conformitate cu articolul 4 alineatul (5) și care implică un grad de risc de credit măsurat pe baza unor criterii legate de riscul de credit, fiecare segment mutual exclusiv implicând un risc de credit mai mare sau mai mic decât cel al altui segment;

3.

„scenariu de distribuție a pierderilor cu concentrarea pierderilor la sfârșitul perioadei” înseamnă un scenariu în care două treimi din cuantumul absolut al pierderilor preconizate să apară pe durata întregii perioade de maturitate a tranzacției la data încheierii acesteia au loc în ultima a treia parte a perioadei de maturitate preconizate.

(a)

factorii declanșatori se activează înainte ca tranșele care oferă protecție a creditului să fi fost amortizate într-o asemenea măsură încât tranșele respective să nu poată absorbi pierderile semnificative care apar în ultima parte a perioadei de maturitate a tranzacției;

(b)

în ceea ce privește factorii declanșatori cu caracter retrospectiv, eficacitatea acestora a fost testată într-un scenariu de distribuție a pierderilor cu concentrarea pierderilor la sfârșitul perioadei;

(c)

în cazul în care inițiatorul aplică partea a treia titlul II capitolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru a determina cerințele de fonduri proprii pentru expunerea sa la securitizare, atât calculul pierderilor preconizate pe durata de viață, cât și ipotezele de utilizat în scenariul de distribuție a pierderilor cu concentrarea pierderilor la sfârșitul perioadei trebuie să fie coerente cu cele utilizate pentru evaluarea transferului semnificativ și corespunzător al riscului în temeiul articolului 245 din regulamentul respectiv.