CELEX:32024R1896: Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/1896 al Comisiei din 11 iulie 2024 de instituire a unei taxe antidumping la importurile de anumite tipuri de policlorură de vinil (PVC) originară din Egipt și din Statele Unite ale Americii

(1)

La 15 noiembrie 2023, Comisia Europeană („Comisia”) a deschis o investigație antidumping cu privire la importurile de policlorură de vinil („PVC”) originară din Egipt și din Statele Unite ale Americii („țările în cauză”) în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază. Ea a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) („avizul de deschidere”).

(2)

Comisia a deschis investigația în urma unei plângeri depuse la data de 2 octombrie 2023 de către Polyvinyl Chloride Trade Committee (denumit în continuare „reclamanții”). Plângerea a fost depusă în numele industriei Uniunii producătoare de PVC în sensul articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. Plângerea conținea elemente de probă privind existența unui dumping și a unui prejudiciu important cauzat de acesta, care erau suficiente pentru a justifica deschiderea investigației.

(3)

În temeiul articolului 14 alineatul (5a) din regulamentul de bază, Comisia ar trebui să înregistreze importurile care fac obiectul unei investigații antidumping în cursul perioadei de informare prealabilă, cu excepția cazului în care dispune de suficiente elemente de probă în înțelesul articolului 5 conform cărora cerințele prevăzute la litera (c) sau la litera (d) de la articolul 10 alineatul (4) nu sunt îndeplinite.

(4)

Reclamanții nu au solicitat înregistrarea, iar Comisia a constatat că nu au fost îndeplinite cerințele prevăzute la articolul 10 alineatul (4) litera (d) din regulamentul de bază. În plus față de nivelul importurilor care au cauzat un prejudiciu în cursul perioadei de investigație („PI”, a se vedea considerentul 32), nu a mai existat o creștere substanțială a importurilor după PI.

(5)

Din motivele expuse la punctul 4.4.1 de mai jos, Comisia a decis să cumuleze importurile din țările în cauză în scopul analizei descrise în considerentele de mai sus. O analiză a datelor extrase din baza de date Comext a Eurostat și a datelor furnizate de producătorii-exportatori cooperanți din țările în cauză a arătat că volumul cumulat al importurilor din țările în cauză a scăzut cu 41 % în primele trei luni întregi (și anume, decembrie 2023-februarie 2024) după deschiderea investigației, în comparație cu aceleași luni din cursul perioadei de investigație. În mod similar, importurile medii lunare din țările în cauză în primele trei luni de la deschiderea investigației se aflau la un nivel de 19 148 de tone, în comparație cu importurile medii lunare de 27 450 de tone din cursul perioadei de investigație. Prin urmare, Comisia nu a impus obligativitatea înregistrării pentru importurile de PVC în temeiul articolului 14 alineatul (5a) din regulamentul de bază în perioada de informare prealabilă.

(6)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze pentru a participa la investigație. În plus, Comisia a informat în mod specific reclamanții, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți, autoritățile din Egipt și din Statele Unite ale Americii („SUA”), importatorii, furnizorii și utilizatorii cunoscuți, precum și comercianții cu privire la deschiderea investigației și i-a invitat să participe.

(7)

Părțile interesate au avut ocazia de a prezenta observații cu privire la deschiderea investigației și de a solicita o audiere în fața Comisiei și/sau a consilierului-auditor pentru proceduri comerciale.

(8)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea constitui un eșantion de părți interesate în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(9)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că a selectat în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune. Comisia a selectat eșantionul pe baza producției și a vânzărilor. Eșantionul a fost constituit din trei producători din Uniune. Producătorii din Uniune incluși în eșantion reprezentau 25 % din producția estimată și 26 % din volumul estimat al vânzărilor produsului similar în UE. Comisia a invitat părțile interesate să transmită observații în legătură cu eșantionul provizoriu. Comisia nu a primit nicio observație, iar eșantionul provizoriu a fost confirmat. Eșantionul este reprezentativ pentru industria Uniunii.

(10)

Niciun importator neafiliat nu a furnizat informațiile solicitate sau nu a acceptat să fie inclus în eșantion. Prin urmare, Comisia nu a selectat niciun eșantion de importatori.

(11)

Pentru a decide dacă este necesară eșantionarea și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din Egipt să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii Republicii Arabe Egipt pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți eventuali producători-exportatori care ar putea fi interesați să participe la investigație.

(12)

Un singur producător-exportator din Egipt, TCI Sanmar Chemicals S.A.E. (denumit în continuare „TCI Sanmar”), a furnizat informațiile solicitate și a fost de acord să fie inclus în eșantion. În consecință, Comisia a decis că eșantionarea nu era necesară.

(13)

La 7 decembrie 2023, 15 zile după expirarea termenului de furnizare a informațiilor necesare pentru eșantionare, un al doilea producător-exportator egiptean, Egyptian Petrochemical Company (denumit în continuare „EPC”), s-a prezentat și a solicitat Comisiei să participe la procedură în calitate de parte interesată. Întrucât a constatat că participarea unui al doilea producător-exportator nu era de natură să împiedice finalizarea la timp a investigației, Comisia a răspuns favorabil la cererea EPC.

(14)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din Statele Unite ale Americii să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii Statelor Unite ale Americii pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți eventuali producători-exportatori care ar putea fi interesați să participe la investigație.

(15)

Patru producători-exportatori din Statele Unite ale Americii au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat un eșantion de doi producători-exportatori bazat pe cel mai mare volum reprezentativ de exporturi către Uniune care putea face în mod rezonabil obiectul investigației, ținând seama de timpul disponibil. În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, au fost consultați cu privire la selectarea eșantionului toți producătorii-exportatori cunoscuți în cauză, precum și autoritățile din țara în cauză. Nu s-au primit observații cu privire la selectarea eșantionului.

(16)

Cei doi producători-exportatori americani neincluși în eșantion au solicitat o examinare individuală în temeiul articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, niciunul dintre aceștia nu a furnizat un răspuns la chestionar și, prin urmare, nici nu a depus o cerere efectivă.

(17)

Comisia a primit o serie de observații de la părțile interesate cu privire la deschiderea investigației și ca reacție la observațiile altor părți.

(18)

În urma deschiderii investigației, au fost primite observații din partea guvernului egiptean, a producătorului egiptean TCI Sanmar Chemicals S.A.E. („TCI Sanmar”), a producătorilor americani Oxy Vinyls, LP și Westlake Corporation („Westlake”), a unui producător din Uniune neinclus în eșantion, Ercros, și a doi utilizatori, Rehau și Foamalite Ltd. („Foamalite”). Reclamanții au prezentat, de asemenea, observații, respingând observațiile părților interesate.

(19)

Guvernul Egiptului (denumit în continuare „GE”) și TCI Sanmar au susținut că reclamanții nu au furnizat o comparație echitabilă între prețul de export și valoarea normală și că plângerea nu conținea suficiente elemente de probă privind existența dumpingului.

(20)

Comisia nu a fost de acord cu aceste afirmații. În ceea ce privește dumpingul, Comisia a considerat că plângerea a inclus suficiente elemente de probă relevante pentru a-și deschide investigația, întrucât elementele de probă prima facie au indicat marje de dumping de 45,2 % pentru Egipt și de la 40,6 % până la 59,4 % pentru SUA. Mai precis, reclamanții și-au bazat prețul de export pe informațiile rezonabile disponibile, cum ar fi prețul mediu CIF exprimat de Eurostat al importurilor originare din Egipt în UE, și au ajustat prețul respectiv la nivelul franco fabrică, utilizând estimări rezonabile. În mod similar, valoarea normală a fost stabilită de reclamanți pe baza prețurilor locale raportate de sistemul de monitorizare a pieței ChemOrbis pe baza indicelui prețurilor locale din Egipt. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(21)

Guvernul Egiptului, Oxy Vinyls, LP, TCI Sanmar și Westlake au contestat analiza prejudiciului din plângere, susținând că importurile din Egipt și SUA nu intrau în Uniune la volume sau prețuri prejudiciabile, iar industria din Uniune era sănătoasă și funcționa bine. Părțile au considerat, de asemenea, că preocupările legate de amenințarea cu producerea unui prejudiciu erau nefondate.

(22)

Plângerea conținea evoluția importurilor din țările în cauză în ceea ce privește prețurile și cantitățile. Regulamentul de bază prevede că analiza prejudiciului trebuie să țină seama atât de nivelul absolut, cât și de evoluția cotei de piață și a prețurilor în cursul perioadei examinate. Comisia a considerat că, deși este posibil ca industria din Uniune să fi fost într-o stare foarte bună în prima parte a perioadei examinate, plângerea a prezentat argumente conform cărora situația s-a deteriorat de la sfârșitul anului 2022 și a menționat că nu au fost furnizate suficiente elemente de probă împotriva argumentelor prezentate în sprijinul unei posibile amenințări cu producerea unui prejudiciu, în special având în vedere supracapacitatea structurală a exportatorilor din țările în cauză.

(23)

Guvernul Egiptului, Oxy Vinyls, LP și TCI Sanmar au susținut că legătura de cauzalitate nu a fost demonstrată și că au existat alte cauze alternative ale prejudiciului. Printre alte cauze ale prejudiciului, părțile au menționat costurile cu energia, forța majoră, importurile care nu fac obiectul investigației din Mexic și Norvegia, inflația și performanța la export a industriei din Uniune. Rehau și Foamalite au susținut că este posibil ca producătorii din Uniune să fi fost responsabili pentru propriul lor prejudiciu din cauza declarării unor evenimente de forță majoră care au care au limitat oferta de produs pentru utilizatorii din Uniune la un nivel sub volumele contractate și care au determinat utilizatorii afectați să caute alte surse de PVC în afara Uniunii.

(24)

Ercros a susținut că legătura de cauzalitate a fost demonstrată și a subliniat că scăderea prețurilor care a afectat piața și industria Uniunii a fost determinată în mare măsură și fără îndoială de prețurile PVC-ului egiptean și american, semnalând că anul 2021 a constituit un punct de cotitură.

(25)

Comisia a considerat că plângerea includea elemente suficiente pentru a evalua legătura de cauzalitate în această etapă și că nu a fost furnizat niciun element de probă material care să contrazică argumentația inclusă în plângere.

(26)

Oxy Vinyls, LP a susținut că producătorii din Uniune au costuri mai mari legate de costul ridicat de conformare asociat numeroaselor eforturi sociale și de mediu ale Uniunii.

(27)

Comisia a considerat că această afirmație ar putea avea anumite avantaje în cazul în care prejudiciul ar fi fost observat pe parcursul întregii perioade în cauză, dar argumentele nu au explicat apariția bruscă a prejudiciului în cursul perioadei de investigație, când presupusele importuri care fac obiectul unui dumping au crescut.

(28)

Oxy Vinyls, LP și Westlake au susținut că reclamanții nu au justificat motivul pentru care marja de profit pentru calcularea subcotării prețurilor indicative ar trebui să fie de 15 %. Ercros, la rândul său, a susținut că o industrie sănătoasă a PVC-ului din Uniune necesită o marjă de profit de 15 %. Deși reclamanții, sprijiniți de Ercros, au susținut că o marjă de profit de 15 % era o marjă normală de profitabilitate pentru sectorul chimic, Comisia nu a obținut dovezi de la alte părți cu privire la o marjă de profit rezonabilă care ar fi de așteptat pe termen mediu într-o industrie ciclică precum cea a PVC-ului. Aceiași exportatori americani au susținut, de asemenea, că este posibil ca deschiderea investigației să fi fost afectată de erori, deoarece reclamanții au utilizat în mod eronat EBITDA în locul marjei de profit. Comisia a observat că marja de profit de 15 % a fost utilizată în calcule și că plângerea s-a limitat să afirme că acesta era același procent ca și procentajul țintă al EBITDA pentru reclamanți. Comisia a considerat că, din comparația dintre diferitele rate din plângere, nu se poate deduce că reclamanții au utilizat în mod eronat EBITDA mai degrabă decât marja de profit (3).

(29)

Foamalite și-a exprimat nemulțumirea cu privire la posibilul impact asupra competitivității sale în cazul în care Comisia ar institui taxe antidumping, deoarece ea concurează cu o entitate situată în Irlanda de Nord care nu ar trebui să plătească taxe antidumping pentru importurile sale din SUA. Comisia a constatat că Regatul Unit a deschis o investigație antidumping privind S-PVC din SUA la 8 ianuarie 2024 și a respins afirmația.

(30)

Comisia a trimis chestionare producătorilor din Uniune incluși în eșantion, celor doi producători-exportatori egipteni care s-au manifestat și producătorilor-exportatori din SUA incluși în eșantion. În avizul de deschidere, Comisia a publicat un chestionar pentru importatori și utilizatori. De asemenea, chestionarele au fost puse la dispoziția comercianților neafiliați din afara Uniunii (a se vedea considerentele 48 și 73). Aceleași chestionare fuseseră puse la dispoziție online (4) în ziua deschiderii investigației.

(31)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru determinarea cu titlu provizoriu a dumpingului, a prejudiciului care rezultă din acesta și a interesului Uniunii. Vizitele de verificare efectuate în temeiul articolului 16 din regulamentul de bază s-au desfășurat la sediile următoarelor societăți:

(32)

Investigația privind dumpingul și prejudiciul a acoperit perioada cuprinsă între 1 octombrie 2022 și 30 septembrie 2023 (denumită în continuare „perioada de investigație”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2020 și sfârșitul perioadei de investigație (denumită în continuare „perioada examinată”).

(33)

Produsul care face obiectul prezentei investigații este policlorura de vinil obținută prin polimerizarea în suspensie („S-PVC”), neamestecată cu nicio altă substanță. Produsul în cauză include numai S-PVC, nu include policlorura de vinil obținută prin polimerizarea în emulsie (denumită în continuare „E-PVC”) (denumit în continuare „produsul care face obiectul investigației”).

(34)

PVC este un polimer termoplastic sintetic. Materia primă principală utilizată la producerea rășinilor PVC este clorura de vinil monomer (VCM), care este produsă prin reacția etilenei și a clorului pentru a produce diclorură de etilenă (EDC) și apoi transformată în VCM prin cracare termică. S-PVC este produs prin tehnologia polimerizării în suspensie.

(35)

PVC obținut prin polimerizarea în suspensie (S-PVC) este un produs industrial utilizat într-o gamă largă de aplicații, de exemplu în fabricarea de țevi și racorduri, filme și folii, în turnarea prin injecție și modelarea prin suflare.

(36)

Produsul în cauză este produsul care face obiectul investigației, originar din Egipt și din Statele Unite ale Americii („SUA”) (denumite în continuare „țările în cauză”) și încadrat în prezent la codul NC ex 3904 10 00 (coduri TARIC 3904100015 și 3904100080) (denumit în continuare „produsul în cauză”).

(37)

Potrivit investigației, următoarele produse au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări principale:

(38)

Comisia a stabilit în această etapă că produsele respective sunt, prin urmare, produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(39)

Astfel cum se menționează în considerentele 12 și 13 de mai sus, doi producători-exportatori egipteni, TCI Sanmar și EPC, s-au manifestat în cadrul investigației și au furnizat răspunsuri la chestionar. EPC a transmis un răspuns incomplet la chestionar, iar părțile esențiale lipseau. Prin urmare, prin scrisoarea din 16 ianuarie 2024, Comisia a informat EPC cu privire la intenția sa de a aplica articolul 18 și de a-și întemeia constatările pe datele disponibile pentru informațiile lipsă. În aceeași scrisoare, Comisia a invitat EPC să prezinte informațiile lipsă. Cu toate acestea, EPC nu a făcut acest lucru, nici după ce Comisia și-a reiterat solicitarea, la 6 februarie 2024.

(40)

În cursul verificării la fața locului la sediul EPC, care a avut loc în perioada 3-6 martie 2024, Comisia a identificat elemente suplimentare care au condus la aplicarea articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(41)

Întrucât EPC nu a prezentat informațiile necesare pentru evaluarea prețurilor interne, a prețurilor de export și a costului de producție și, în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din regulamentul de bază, prin scrisoarea din 12 aprilie 2024, EPC a fost informată cu privire la motivele intenției Comisiei de a nu lua în considerare informațiile furnizate și i s-a acordat posibilitatea de a furniza explicații suplimentare. Din motive de confidențialitate, detaliile subiacente au fost transmise numai EPC.

(42)

La 17 aprilie 2024, EPC s-a opus aplicării articolului 18 susținând că nu a fost la curent cu investigația antidumping până la 12 decembrie 2023, că o cerere de prelungire a termenului a fost respinsă, ulterior, de Comisie și că, prin urmare, a fost împiedicată să participe efectiv la procesul de verificare.

(43)

EPC a adăugat că Comisia ar trebui (cel puțin) să ia în considerare informațiile referitoare la prețurile de export în scopul stabilirii dumpingului, întrucât echipa Comisiei a verificat exactitatea tuturor documentelor necesare (în legătură cu prețurile de export) în timpul verificării la fața locului.

(44)

În plus, EPC a considerat că a dat dovadă de o cooperare deplină în limitele capacităților sale disponibile și a făcut trimitere la articolul 15 din Acordul antidumping al OMC, conform căruia țările membre dezvoltate trebuie să acorde o atenție deosebită situației speciale a țărilor membre în curs de dezvoltare.

(45)

Comisia nu a fost de acord cu observațiile formulate de EPC. În ceea ce privește afirmația EPC potrivit căreia nu a avut cunoștință de investigație până la 12 decembrie 2023, Comisia reamintește că prezenta investigație a fost deschisă la 15 noiembrie 2023 prin publicarea unui aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În aceeași zi, Comisia a notificat EPC și Misiunea Republicii Arabe Egipt direct cu privire la deschiderea prezentei investigații și a invitat EPC să participe la procesul de eșantionare.

(46)

În ceea ce privește afirmația EPC referitoare la faptul că a cooperat pe deplin în limitele capacităților sale disponibile și trimiterea sa la articolul 15 din Acordul antidumping al OMC, Comisia a observat că capacitățile limitate ale oricărei părți nu pot justifica lipsa informațiilor necesare în scopul unui calcul exact al marjei de dumping sau imposibilitatea de a verifica încrucișat datele prezentate. În plus, Comisia a reamintit că a acceptat în mod excepțional participarea EPC la investigație, în pofida faptului că EPC nu a completat formularul de eșantionare (a se vedea considerentul 13) și că s-a manifestat inițial în afara termenului obișnuit pentru a face acest lucru.

(47)

În consecință, Comisia nu a luat în considerare, în mod provizoriu, informațiile furnizate de EPC și a confirmat utilizarea datelor disponibile cu privire la acest producător-exportator în temeiul articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(48)

Conform informațiilor din plângere, exporturile către Uniune au fost efectuate prin intermediul unor comercianți neafiliați, iar producătorii-exportatori au avut cunoștință de destinația finală a vânzărilor realizate prin intermediul acestor comercianți. Comisia a solicitat și a obținut de la cei doi producători-exportatori numele și datele de contact ale acestor comercianți. Șapte comercianți neafiliați, reprezentând în total peste 70 % din totalul importurilor din Egipt în cursul perioadei de investigație, au completat, cel puțin parțial, chestionarul. Conform informațiilor furnizate, acești comercianți au revândut produsul în cauză fie unor clienți din Uniune, fie unor clienți din țări terțe. Niciunul dintre aceștia nu a revândut produsul în cauză clienților din Egipt.

(49)

Cu excepția confirmării faptului că niciun produs revândut de comercianții neafiliați nu a intrat pe piața internă din Egipt, informațiile furnizate de acești comercianți nu au fost necesare pentru stabilirea dumpingului în ceea ce privește Egiptul. TCI Sanmar a indicat destinația finală a acestor exporturi în evidențele sale, în special pe baza documentelor de transport disponibile.

(50)

Ca urmare a aplicării articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază în ceea ce privește EPC, astfel cum se arată în secțiunea 3.1.1 de mai sus, descrierea calculului marjei de dumping din cele ce urmează s-a aplicat numai celuilalt producător-exportator egiptean rămas, TCI Sanmar.

(51)

Comisia a verificat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor de produs similar pe piața internă către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare producător-exportator reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor sale la export ale produsului în cauză în Uniune în cursul perioadei de investigație. În acest sens, vânzările totale ale produsului similar pe piața internă au fost reprezentative.

(52)

Comisia a identificat ulterior tipurile de produs vândute pe piața internă care erau identice sau comparabile cu tipurile de produs vândute la export în Uniune cu vânzări interne reprezentative.

(53)

În continuare, Comisia a verificat dacă vânzările interne pentru fiecare tip de produs care este identic sau comparabil cu un tip de produs vândut la export către Uniune au fost reprezentative, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările unui tip de produs pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor interne pentru respectivul tip de produs către clienți independenți în cursul perioadei de investigație reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export către Uniune ale tipului de produs identic sau comparabil. Comisia a stabilit că vânzările pe piața internă au fost reprezentative, deoarece reprezentau peste 5 % din volumul total al vânzărilor la export ale produsului identic către Uniune.

(54)

În etapa următoare, Comisia a definit proporția de vânzări profitabile către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare tip de produs, în cursul perioadei de investigație, pentru a decide dacă este oportun să utilizeze vânzările efective pe piața internă pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(55)

Valoarea normală se bazează pe prețul efectiv practicat pe piața internă al fiecărui tip de produs, indiferent dacă aceste vânzări sunt sau nu profitabile, în cazul în care:

(56)

În acest caz, valoarea normală este media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor pe piața internă ale respectivului tip de produs, în cursul perioadei de investigație.

(57)

Valoarea normală este prețul efectiv practicat pe piața internă al fiecărui tip de produs numai pentru vânzările interne profitabile ale tipurilor de produs din cursul perioadei de investigație, în cazul în care:

(58)

Analiza vânzărilor interne a arătat că, în funcție de tipul de produs, între 5 % și 97 % din vânzările interne ale tipului de produs respectiv au fost profitabile și că prețul de vânzare mediu ponderat a fost mai mare decât costul de producție. În consecință, valoarea normală a fost calculată ca medie ponderată doar a vânzărilor profitabile, în cazul în care vânzările interne au reprezentat 80 % sau mai puțin din volumul total al vânzărilor de acest tip.

(59)

TCI Sanmar a exportat către Uniune prin intermediul unor comercianți neafiliați, care au achiziționat produsul în cauză de la TCI Sanmar și l-au revândut unor clienți independenți din Uniune. Astfel cum s-a menționat mai sus în considerentul 49, TCI Sanmar a demonstrat destinația finală a vânzărilor la export efectuate către comercianți neafiliați în evidențele lor.

(60)

Prețul de export astfel stabilit a fost prețul plătit efectiv sau care urma să fie plătit pentru produsul în cauză vândut comerciantului neafiliat, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(61)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export pe o bază franco fabrică.

(62)

În cazurile justificate de necesitatea asigurării unei comparații echitabile, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține cont de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(63)

TCI Sanmar și guvernul Egiptului au susținut că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază, valorile normale ar trebui ajustate în sens descrescător, având în vedere efectele unei crize monetare asupra economiei Egiptului în cursul perioadei de investigație. Pentru a-și susține afirmația, TCI Sanmar a subliniat evoluția unei așa-numite piețe paralele sau negre, în care valutele dure, cum ar fi dolarul american („USD”) sau euro, au fost tranzacționate la rate semnificativ mai mari decât cursurile oficiale de schimb stabilite de Banca Centrală a Egiptului („CBE”), fapt care a fost descris, de exemplu, într-un raport de cunoaștere a pieței emis de Departamentul Comerțului al SUA la 19 septembrie 2023 sau într-un studiu publicat de BNP Paribas. TCI Sanmar a adăugat că, pentru vânzările interne ale produsului în cauză, a fost plătită în lire egiptene („EGP”). În scopuri contabile, aceste plăți au fost convertite în USD. Datorită normelor contabile aplicabile, aceste conversii au trebuit să se bazeze pe rata CBE.

(64)

La 22 martie 2024, TCI Sanmar și-a reiterat afirmația și a adăugat că Egiptul a obținut un acord important cu Fondul Monetar Internațional („FMI”) în valoare de 8 miliarde USD. O condiție esențială a acordului, din perspectiva FMI, a fost ca CBE să permită forțelor pieței să stabilească valoarea EGP pentru a elimina divergențele dintre cursul de schimb oficial și așa-numitul curs paralel al pieței. După ce CBE a fost de acord cu această condiție, cursul de schimb oficial s-a modificat de la aproximativ 31 EGP – 1 USD (la 5 martie 2024) la aproximativ 49 EGP – 1 USD (la 6 martie 2024) (o scădere a valorii cu aproximativ 60 %).

(65)

Comisia a respins afirmația inițială și pe cea reiterată. Niciuna dintre părțile solicitante nu a putut susține afirmațiile, în special deoarece nu au existat evidențe cu date istorice despre o piață neagră sau paralelă. În plus, politica contabilă a TCI Sanmar prevedea utilizarea ratelor oficiale stabilite de CBE și, prin urmare, a confirmat opinia Comisiei de a utiliza aceste rate.

(66)

În urma afirmației reiterate, Comisia a clarificat faptul că evenimentele ulterioare perioadei de investigație nu au putut fi luate în considerare în scopul stabilirii dumpingului. Atunci când compară prețurile de export și prețurile interne, Comisia trebuie să se bazeze exclusiv pe cursurile oficiale de schimb. O modificare semnificativă a cursului de schimb, astfel cum a avut loc la 6 martie 2024, nu poate fi acceptată ca element de probă ex post care să demonstreze că o astfel de modificare semnificativă a cursului de schimb ar indica faptul că ar trebui să se aplice pentru o perioadă anterioară, și anume perioada de investigație, în acest caz.

(67)

TCI Sanmar a susținut, de asemenea, o ajustare a costului de credit. Comisia a respins afirmația și a considerat că faptele invocate de TCI Sanmar justificau o ajustare descendentă și nu o ajustare ascendentă a prețului de export pretins de TCI Sanmar. Din motive de confidențialitate, detalii suplimentare au fost transmise numai TCI Sanmar.

(68)

Ajustările efectuate pentru a se ține seama de costurile de transport, asigurare, manipulare, costurile de credit, comisioane bancare și costurile de ambalare au fost deduse din prețurile de vânzare pe piața internă și/sau la export atunci când au fost raportate și considerate justificate.

(69)

Pe această bază, marjele de dumping medii ponderate provizorii ale TCI Sanmar, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt de 86,1 %.

(70)

Astfel cum s-a explicat în considerentele anterioare 39-47, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, pentru EPC, Comisia a utilizat datele disponibile. În acest sens, Comisia a considerat adecvat să stabilească marja de dumping pentru EPC pe baza vânzărilor reprezentative ale celui mai reprezentativ tip de produs vândut către Uniune de TCI Sanmar. Acest tip de produs a reprezentat peste 90 % din totalul exporturilor efectuate de TCI Sanmar către Uniune și, în absența cooperării, Comisia a considerat că această metodologie reflecta în mod corespunzător potențialul de dumping al societății, ținând seama de contextul procedural în care a avut loc o astfel de lipsă de cooperare și de elementele de probă relevante din dosar. Astfel, marja de dumping calculată s-a ridicat la 109,5 % și a fost aplicată societății EPC.

(71)

Toți producătorii-exportatori cunoscuți s-au manifestat în cadrul prezentei investigații. Din aceste motive, Comisia a decis să stabilească marja de dumping pentru producătorii-exportatori necooperanți la nivelul societății cu marja de dumping cea mai ridicată, și anume EPC.

(72)

Prin urmare, marjele de dumping provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(73)

La fel ca în cazul Egiptului (a se vedea considerentul 48), Comisia a solicitat și a obținut de la cei doi producători-exportatori incluși în eșantion numele și datele de contact ale comercianților neafiliați prin care, potrivit informațiilor din plângere, a fost direcționată o bună parte din vânzările lor la export către Uniune. Comisia a contactat comercianții direct și prin intermediul producătorilor-exportatori incluși în eșantion, invitându-i să completeze un chestionar specific menit să stabilească destinația finală a vânzărilor de PVC ale societăților Formosa și Westlake. Nouă comercianți neafiliați au transmis Comisiei un răspuns parțial sau complet la chestionarul respectiv. Aceste informații nu acopereau decât un volum limitat de vânzări în UE realizate de părțile incluse în eșantion. Cu toate acestea, părțile incluse în eșantion au obținut ele însele informații suplimentare de la comercianții lor neafiliați, permițând Comisiei să evalueze destinația finală a tuturor volumelor de vânzări la export ale Formosa și 98,5 % din volumul vânzărilor la export ale Westlake. Pentru calcularea dumpingului au fost utilizate toate vânzările la export pentru care UE a putut fi confirmată ca destinație.

(74)

Comisia a examinat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă pentru fiecare producător-exportator inclus în eșantion a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor de produs similar pe piața internă către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare producător-exportator reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor sale la export ale produsului în cauză în Uniune în cursul perioadei de investigație. Pe această bază, vânzările totale pe piața internă ale fiecărui producător-exportator de produs similar inclus în eșantion au fost reprezentative.

(75)

Comisia a identificat ulterior tipurile de produse vândute pe piața internă care erau identice sau comparabile cu tipurile de produse vândute la export în Uniune pentru producătorii-exportatori cu vânzări reprezentative pe piața internă.

(76)

Ulterior, Comisia a examinat dacă vânzările pe propria piață internă ale fiecărui producător-exportator inclus în eșantion pentru fiecare tip de produs care este identic sau comparabil cu tipul de produs vândut la export către Uniune au fost reprezentative, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările unui tip de produs pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor interne pentru respectivul tip de produs către clienți independenți în cursul perioadei de investigație reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export către Uniune ale tipului de produs identic sau comparabil. Comisia a stabilit că vânzările pe piața internă realizate de producătorii-exportatori incluși în eșantion au fost reprezentative, deoarece reprezentau peste 5 % din volumul total al vânzărilor la export ale produsului identic către Uniune.

(77)

În etapa următoare, Comisia a definit proporția de vânzări profitabile către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare tip de produs, în cursul perioadei de investigație, pentru a decide dacă este oportun să utilizeze vânzările efective pe piața internă pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(78)

Valoarea normală se bazează pe prețul efectiv practicat pe piața internă al fiecărui tip de produs, indiferent dacă aceste vânzări sunt sau nu profitabile, în cazul în care:

(79)

În acest caz, valoarea normală este media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor pe piața internă ale respectivului tip de produs, în cursul perioadei de investigație.

(80)

Valoarea normală este prețul efectiv practicat pe piața internă al fiecărui tip de produs numai pentru vânzările interne profitabile ale tipurilor de produs din cursul perioadei de investigație, în cazul în care:

(81)

Analiza vânzărilor interne a arătat că, pentru ambii producători-exportatori, cu excepția a două tipuri de produse ale Westlake, mai puțin de 80 % din totalul vânzărilor lor pe piața internă au fost profitabile. În consecință, valoarea normală a fost calculată ca medie ponderată a vânzărilor profitabile doar pentru aceste vânzări. Pentru cele două tipuri de produse ale producătorului-exportator pentru care mai mult de 80 % din vânzările interne au fost profitabile, valoarea normală a fost calculată ca medie ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne efectuate în cursul perioadei de investigație.

(82)

Producătorii-exportatori incluși în eșantion au exportat către Uniune fie direct către clienți independenți, fie, astfel cum se explică în considerentul 73, prin intermediul unor comercianți neafiliați din SUA.

(83)

În cazul vânzărilor directe către clienți independenți din Uniune, prețul de export a fost prețul plătit efectiv sau care urma să fie plătit pentru produsul în cauză vândut la export către Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază. Pentru vânzările indirecte efectuate prin intermediul comercianților neafiliați din SUA, prețul de export a fost stabilit pe baza prețului la care a fost vândut produsul în cauză comercianților respectivi, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(84)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export al producătorilor-exportatori incluși în eșantion pe o bază franco fabrică.

(85)

În cazurile justificate de necesitatea asigurării unei comparații echitabile, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține cont de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Au fost efectuate ajustări pentru a ține seama de costurile de transport, de credit, de ambalare, de reduceri, de manipulare și de încărcare, după caz.

(86)

Pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(87)

Pe această bază, marjele de dumping medii ponderate provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(88)

Pentru producătorii-exportatori cooperanți neincluși în eșantion, Comisia a calculat marja de dumping medie ponderată a părților incluse în eșantion, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(89)

Pe această bază, marja de dumping provizorie a producătorilor-exportatori cooperanți care nu sunt incluși în eșantion este de 63,7 %.

(90)

Pentru a stabili metodologia de calculare a marjei de dumping reziduale, și anume marja aplicabilă pentru toți ceilalți producători-exportatori din SUA care nu s-au manifestat în cursul investigației, Comisia a luat în considerare mai întâi nivelul de cooperare al producătorilor-exportatori. Nivelul de cooperare este volumul exporturilor către Uniune ale producătorilor-exportatori cooperanți, exprimat ca proporție din totalul importurilor din țara în cauză către Uniune în cursul perioadei de investigație, stabilite pe baza statisticilor furnizate de Comext. Cei patru producători-exportatori cooperanți au reprezentat 76,5 % (6) din exporturile din SUA către Uniune în perioada de investigație. Prin urmare, nivelul de cooperare în acest caz este considerat scăzut. În consecință, pentru toți ceilalți producători-exportatori din Statele Unite ale Americii, Comisia a stabilit marja de dumping pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. Pe această bază, Comisia a decis să stabilească marja de dumping reziduală la nivelul de dumping constatat pentru producătorul-exportator inclus în eșantion cu cea mai mare marjă de dumping medie ponderată pentru cel mai reprezentativ tip de produs.

(91)

Marjele de dumping provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(92)

Produsul similar a fost fabricat de 12 producători din Uniune în cursul perioadei de investigație. Ei constituie „industria din Uniune” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază. Trei dintre producătorii din Uniune sunt reclamanții.

(93)

Producția totală a Uniunii pe parcursul perioadei de investigație a fost stabilită la 3 842 081 de tone. Comisia a stabilit cifra pe baza tuturor informațiilor disponibile privind industria din Uniune, cum ar fi răspunsul la chestionarul macro, informațiile colectate în timpul vizitelor de verificare la producătorii incluși în eșantion, chestionarele transmise de alți producători cooperanți și statisticile oficiale Eurostat. Astfel cum se indică în considerentul 9, cei trei producători din Uniune incluși în eșantion au reprezentat 25 % din producția totală a Uniunii de produs similar.

(94)

Pentru a stabili dacă industria Uniunii a suferit un prejudiciu și pentru a determina consumul și diferiții indicatori economici referitori la situația industriei Uniunii, Comisia a examinat dacă și în ce măsură existența de contracte de fabricație în regim de subcontractare și activitățile din amonte ale producției de produs similar a industriei Uniunii trebuia să fie luată în considerare în cadrul analizei.

(95)

Comisia a constatat că doi dintre cei trei producători incluși în eșantion își desfășoară activitatea în temeiul unor contracte de fabricație în regim de subcontractare. În cadrul fiecărui contract de fabricație în regim de subcontractare, antreprenorul era o altă entitate a grupului care era responsabilă de achiziționarea materiilor prime și de vânzarea produsului similar fabricat, producătorul inclus în eșantion fiind remunerat prin intermediul unui taxe aferente fabricării în regim de subcontractare. Prin urmare, informațiile financiare ale celor doi producători incluși în eșantion au fost insuficiente pentru a efectua analiza prejudiciului, deoarece rezultatele financiare ar fi destul de stabile, reflectând taxa aferentă fabricării în regim de subcontractare și nu rezultatele economice ale antreprenorilor. Astfel, în ceea ce privește acești doi producători incluși în eșantion, Comisia a obținut acces la evidențele contabile ale antreprenorilor și la informațiile cu privire la cheile de repartizare, pentru a putea verifica integralitatea rezultatelor financiare ale producției produsului similar din siturile incluse în eșantion. Acest lucru înseamnă că Comisia a fost în măsură să verifice rezultatele financiare obținute de antreprenori în urma fabricării PVC-ului în siturile incluse în eșantion de către partenerii de subcontractare.

(96)

S-PVC este un polimer termoplastic sintetic rezultat din polimerizarea clorurii de vinil. Clorura de vinil monomer (VCM) este materia primă principală și este produsă prin cracarea termică a diclorurii de etilenă (EDC), un produs fabricat prin clorurare directă sau oxiclorurarea etilenei. Unul dintre producătorii incluși în eșantion achiziționează etilenă, clor și/sau EDC de la furnizori terți. Pentru ceilalți doi producători incluși în eșantion, antreprenorii lor respectivi pot, de asemenea, să achiziționeze EDC pe piață (și să facă acest lucru în mod regulat), dar grupurile lor au capacitatea de a produce EDC utilizând clor produs de o entitate comună în care fiecare grup deține o participație de 50 %. Clorul este cumpărat la un preț de transfer care a rămas stabil în cursul perioadei examinate și care este încorporat într-un model de tranzacționare acceptat de diferite autorități fiscale din Uniune ca fiind un preț stabilit în condiții de concurență deplină.

(97)

Westlake a comunicat Comisiei observații în favoarea includerii activității conexe producției de sodă caustică în analiza prejudiciului. Soda caustică și clorul sunt produse prin electroliza sării. Soda caustică este utilizată pe scară largă în industria chimică ca material fundamental. Reclamanții au afirmat că soda caustică este un coprodus al producției de clor, ambele fiind produse în cantități similare în timpul procesului de electroliză a cloralcalilor (7), contestând faptul că soda caustică poate fi considerată coprodus sau subprodus al PVC-ului. Comisia a observat că, în măsura în care nu toți producătorii de PVC sunt implicați în producția de clor, acesta este un indicator foarte puternic că cele două industrii, deși sunt asociate cu procesul de electroliză a cloralcalilor, trebuie considerate ca fiind industrii separate (8).

(98)

Westlake a susținut, de asemenea, că există trei segmente diferite de produse pe piața S-PVC („produs de bază”, „produs adjuvant” și „produs de specialitate”) și că investigația nu a făcut o distincție adecvată între acestea. Westlake a susținut că cele trei segmente fuseseră recunoscute anterior de Comisie în cadrul unor dosare din domeniul concurenței. Comisia a observat că documentul menționat de Westlake indica faptul că piețele pentru produsele de specialitate și cele adjuvante erau piețe de nișă (9). La rândul lor, reclamanții au susținut că produsele de bază, produsele adjuvante și produsele de specialitate S-PVC au aceleași caracteristici chimice de bază și sunt doar tipuri de produse și că numerele de control al produsului (NCP) propuse de Comisie erau suficient de precise pentru a ține seama de diferențele care afectează comparabilitatea prețurilor sau determinarea prejudiciului și a legăturii de cauzalitate. Reclamanții au susținut, de asemenea, că Westlake nu a furnizat dovezi că unul sau mai multe segmente presupuse erau mai susceptibile să fie vizate decât altele de importurile care fac obiectul unui dumping, că nu s-a oferit nicio dovadă care să demonstreze că diferențele de preț nu pot fi abordate de structura NCP și că nu există nicio dovadă că produsele nu sunt interschimbabile. Comisia a observat că producătorii din Uniune incluși în eșantion produc S-PVC de uz general cel mai comun (denumit produs de bază de către Westlake), că principalul factor determinant al utilizării S-PVC a fost valoarea sa K (10) și că produsul S-PVC denumit „de bază” ar fi inclus la NCP-urile B și C în cadrul investigației. În această privință, Comisia a constatat că termenul „produs de specialitate” este mai degrabă o clasificare comercială sau un termen, și nu un standard industrial (deoarece un produs care ar fi numit „produs de specialitate” de către un producător poate fi considerat „produs de bază” de către un alt producător).

(99)

Comisia a observat că diferențele în ceea ce privește procesul de producție sunt minore, acest lucru reieșind clar din faptul că un producător inclus în eșantion poate, de asemenea, să utilizeze aceleași linii de producție pentru a produce S-PVC de specialitate (11). Comisia a observat că, deși Westlake avea cunoștință de faptul că cei trei producători din Uniune incluși în eșantion nu își desfășurau activitatea în cele trei segmente presupuse, nu a făcut nicio observație cu privire la eșantionul propus al Uniunii. În plus, Comisia nu a găsit nicio dovadă a relevanței segmentelor pretinse privind prețurile, costurile sau segmentarea pieței care să nu fi fost reflectată de structura NCP. Prin urmare, afirmația Westlake cu privire la existența a trei segmente a fost respinsă.

(100)

Comisia a stabilit consumul la nivelul Uniunii utilizând:

(101)

Consumul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

Consumul la nivelul Uniunii (tone)

(102)

Consumul de produs similar la nivelul Uniunii a fost stabilit prin combinarea informațiilor privind vânzările în UE de la producătorii din Uniune (astfel cum se descrie în considerentul 100) și a datelor privind importurile furnizate de Eurostat. Întrucât produsul care face obiectul investigației include numai S-PVC, importurile de S-PVC au fost estimate la 96 % din importurile încadrate la codul NC 3904 10 00, restul fiind importuri de E-PVC. Împărțirea importurilor încadrate la codul NC 3904 10 00 între cele două tipuri de PVC a fost efectuată pe baza informațiilor de piață incluse în plângere.

(103)

Consumul total la nivelul Uniunii urmează o tendință descendentă începând cu 2021, un an în care s-a înregistrat o redresare puternică după pandemia de COVID-19. Începând din 2020, consumul total la nivelul Uniunii a scăzut cu 18 %, fiind afectat de o contracție actuală în sectorul construcțiilor din Uniune.

(104)

Comisia a examinat dacă importurile de S-PVC originare din țările în cauză ar trebui să facă obiectul unei evaluări cumulative, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(105)

Marja de dumping stabilită cu privire la importurile din Egipt și din SUA au fost superioare pragului de minimis prevăzut la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază. Volumul importurilor provenite din fiecare dintre țările în cauză nu a fost neglijabil în sensul articolului 5 alineatul (7) din regulamentul de bază. Cotele de piață în perioada de investigație au fost de 1,92 % și, respectiv, de 8,30 %.

(106)

Condițiile de concurență între importurile care fac obiectul unui dumping din Egipt și SUA și între importurile care fac obiectul unui dumping din țările în cauză și produsul similar au fost asemănătoare. Mai precis, produsele importate au concurat între ele și cu S-PVC-ul produs în Uniune, deoarece utilizatorii industriali au acces atât la echipele de vânzări ale producătorilor din Uniune, cât și la comercianții din Uniune în mod similar și ambele deservesc categorii similare de clienți.

(107)

Prin urmare, au fost respectate toate criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază, iar importurile din Egipt și SUA au fost examinate cumulativ în vederea stabilirii prejudiciului.

(108)

Comisia a stabilit volumul importurilor pe baza datelor furnizate de Eurostat. Cota de piață a importurilor a fost stabilită pe baza statisticilor disponibile pentru fiecare produs și estimarea consumului pentru perioada de investigație pe baza celor mai recente date disponibile (2022).

(109)

Importurile în Uniune din țările în cauză au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Volumul importurilor (tone) și cota de piață

(110)

În termeni absoluți, importurile din țările în cauză au crescut cu 288 405 tone în cursul perioadei examinate. În paralel, cota de piață totală a importurilor din țările în cauză a crescut cu 9,18 puncte procentuale (importurile din perioada de investigație au fost de opt ori mai mari decât în 2020). Importurile egiptene au crescut cu 54 750 de tone în cursul perioadei examinate și au atins o cotă de piață de 1,92 %. Importurile din SUA au crescut cu 233 653 de tone în cursul perioadei examinate și au atins o cotă de piață de 8,30 %. Importurile din țările în cauză au atins o cotă de piață de 10,22 % în perioada de investigație.

(111)

Comisia a stabilit prețurile importurilor pe baza datelor furnizate de Eurostat. Subcotarea prețurilor importurilor a fost stabilită pe baza prețurilor CIF obținute de la producătorii-exportatori incluși în eșantion (a se vedea considerentele 69 și 87).

(112)

Prețul mediu al importurilor în Uniune din țările în cauză a evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

Prețuri de import (EUR/tone)

(113)

Prețul mediu al importurilor din Egipt a crescut brusc în 2021, ajungând la 1 449 EUR/tonă (de la 668 EUR/tonă în 2020) și apoi a scăzut ușor la 1 353 EUR/tonă în 2022 și la 926 EUR/tonă în cursul perioadei de investigație. Prețul mediu al importurilor din SUA a urmat o tendință similară cu o creștere bruscă în 2021, ajungând la 1 525 EUR/tonă (de la 821 EUR/tonă în 2020) și apoi a scăzut treptat până la 1 405 EUR/tonă în 2022 și până la 903 EUR/tonă în cursul perioadei de investigație.

(114)

În cursul perioadei examinate, prețul unitar mediu al importurilor care fac obiectul unui dumping din țările în cauză a crescut cu 14 %. În 2020 și 2021, prețurile importurilor din țările în cauză au fost mai mari decât prețurile de vânzare observate în Uniune ale producătorilor incluși în eșantion (cu 16 % și, respectiv, 27 %), astfel cum se arată în tabelele 3 și 7. Cu toate acestea, în 2022 și în cursul perioadei de investigație, prețurile de import au fost cu aproximativ 11 % și 20 % mai mici în comparație cu prețurile din Uniune.

(115)

Comisia a determinat subcotarea prețurilor din cursul perioadei de investigație comparând următoarele:

(116)

Prețurile au fost comparate în funcție de tip, având în vedere tranzacții la același nivel comercial, și ajustate în mod adecvat, când a fost necesar și după deducerea rabaturilor și a reducerilor. Rezultatul comparației a fost exprimat ca procent din cifra de afaceri ipotetică a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, înregistrată în cursul perioadei de investigație. Acesta a indicat o marjă de subcotare medie ponderată cuprinsă între 25 % și 35 % pentru producătorii egipteni, o marjă de subcotare medie ponderată cuprinsă între 30 % și 35 % pentru producătorii americani și o subcotare medie ponderată cumulată între 27 % și 33 % pentru producătorii incluși în eșantion din SUA și Egipt luate împreună.

(117)

În orice caz, indiferent de constatările privind subcotarea prețurilor, Comisia a observat că importurile care fac obiectul unui dumping au condus, de asemenea, la o blocare semnificativă a prețurilor (astfel cum se reflectă în marjele de subcotare a prețurilor indicative) în cursul PI, atunci când industria din Uniune a vândut sub costul său de producție.

(118)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei Uniunii a implicat o evaluare a tuturor indicatorilor economici care au influențat situația industriei Uniunii în cursul perioadei examinate.

(119)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 9, s-a utilizat eșantionarea pentru a determina eventualul prejudiciu suferit de industria Uniunii.

(120)

Pentru determinarea prejudiciului, Comisia a făcut o distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici pe baza datelor conținute în chestionarul macro transmis de reclamanți, pe care Comisia l-a actualizat cu informațiile furnizate de alți producători, cu informațiile obținute în cursul vizitelor de verificare și cu datele Eurostat. Datele pentru restul producătorilor din Uniune au fost estimate pe baza informațiilor privind piața și a altor statistici Eurostat în funcție de informațiile referitoare la produse, astfel cum se menționează în considerentul 100. Comisia a evaluat indicatorii microeconomici pe baza datelor cuprinse în răspunsurile la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Ambele seturi de date au fost considerate reprezentative pentru situația economică a industriei din Uniune.

(121)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, rata de utilizare a capacității, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de dumping și redresarea în urma practicilor de dumping anterioare.

(122)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costul unitar, costurile cu forța de muncă, stocurile, rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri.

(123)

Producția totală a UE este estimată pe baza datelor Eurostat pentru produsul similar (codul Prodcom 2016.30.10). Statisticile Prodcom sunt publicate anual de Eurostat, iar ultima cifră disponibilă este pentru 2022. Producția industriei din Uniune pentru perioada de investigație a fost stabilită prin adăugarea producției tuturor siturilor din Uniune ale reclamanților și ale altor producători care au furnizat informații detaliate Comisiei și presupunând aceeași pondere relativă ca cea observată în 2022 pentru restul.

(124)

Per total, producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 4

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție

(125)

Producția produsului similar în Uniune urmează o tendință descendentă influențată de impactul economic al creșterii inflației și al ratelor dobânzii, care au afectat în mod semnificativ sectorul construcțiilor, principalul client al produsului similar.

(126)

Capacitatea de producție a rămas relativ stabilă. Creșterea capacității în industria chimică necesită mult timp pentru planificare și executare din cauza preocupărilor legate de mediu și siguranță. Creșterea observată în 2022 se explică în mare parte de către un producător inclus în eșantion și rezultă dintr-o reorganizare în vederea unei eficiențe sporite. Un sit de producție a fost închis în Uniune înainte de 2020, iar una dintre cele trei linii de producție închise a fost transferată către un alt sit. Din cauza decalajelor de timp dintre închiderea sitului și instalarea noii linii de producție, tendința indică o creștere a capacității, deși, pe termen lung, producătorul inclus în eșantion și-a redus capacitatea.

(127)

Gradul de utilizare a capacității a rămas stabil în 2020 și 2021 și a înregistrat o tendință descendentă începând cu 2022. Gradul de utilizare a capacității de 69 % este scăzut pentru procesele chimice, deoarece orice utilizare de aproximativ 50 % per linie de producție prezintă riscuri semnificative în ceea ce privește deteriorarea activelor și siguranța. Liniile de producție nu sunt concepute, în Uniune sau în țările în cauză, astfel încât să fluctueze în fluxurile lor de producție, iar producătorii se confruntă cu obstacole în ceea ce privește închiderea și repornirea unei linii în funcție de cerere. Comisia a primit estimări potrivit cărora închiderea unei linii de producție pentru o perioadă mai mică de șase luni este probabil să nu fie viabilă din punct de vedere economic, iar experiența din timpul pandemiei de COVID-19 arată că, în industria chimică, liniile de producție nu puteau fi închise nici măcar în cazul unei cereri scăzute pentru produsul în cauză.

(128)

Vânzările industriei din Uniune au fost stabilite utilizând o metodologie similară cu cea aplicată pentru datele de producție. Vânzările din cursul perioadei de investigație sunt estimate ținând seama de datele furnizate de reclamanți și de alți producători care au oferit informații detaliate Comisiei și de reprezentativitatea acestui subgrup în ceea ce privește producția. Această abordare are avantajul de a respecta același principiu, dar omite impactul eventualelor modificări în ceea ce privește volumul stocurilor. Având în vedere că industria din Uniune are niveluri relativ scăzute ale stocurilor (aproximativ 2-3 săptămâni), Comisia a considerat că aceasta este o ipoteză rezonabilă.

(129)

Volumul vânzărilor și cota de piață ale industriei din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 5

Volumul vânzărilor și cota de piață

(130)

Volumul vânzărilor pe piața Uniunii a variat semnificativ în cursul perioadei examinate din cauza efectelor succesive ale pandemiei, a redresării economice puternice și a apariției unei crize energetice în 2022. În acest context, analiza cotei de piață a industriei din Uniune oferă un model mai clar. Tendința generală negativă a cotei de piață este vizibilă în mod clar în 2022, când industria din Uniune a înregistrat o pierdere semnificativă a cotei de piață care s-a adăugat celei din anul precedent (indicele a scăzut cu 2 puncte în 2021 și cu 4 puncte în 2022) și s-a agravat în cursul perioadei de investigație (indicele a scăzut cu 6 puncte). În ansamblu, cota de piață a industriei din Uniune a scăzut cu 12 % în perioada examinată.

(131)

Pierderea cotei de piață pe o piață slabă a agravat impactul importurilor de produs similar din țările în cauză, care, astfel cum se descrie în considerentul 110, au câștigat cotă de piață.

(132)

Comisia a primit observații de la utilizatori și producători-exportatori care indică faptul că pierderea cotei de piață de către industria din Uniune a fost un indiciu al pierderii competitivității sale și al acordării unei atenții insuficiente nevoilor clienților. Comisia a constatat că importurile din alte țări decât țările în cauză nu au cunoscut aceeași creștere a cotei de piață, ceea ce pare să indice că pierderea competitivității a putut avea loc doar în raport cu producătorii produsului similar situați în țările în cauză. Ea a constatat, de asemenea, că investigația sa consta în parte în examinarea faptului dacă această situație se datora unor practici comerciale neloiale. În ceea ce privește nevoile clienților, Comisia a observat că utilizatorii s-au bazat pe achizițiile produsului similar atât de la producătorii din Uniune, cât și de la producătorii din țările în cauză, ceea ce reprezintă un indiciu puternic că industria din Uniune continuă să își deservească clienții într-un mod similar și comparabil.

(133)

Consumul la nivelul Uniunii a scăzut cu 18 % în cursul perioadei examinate, în timp ce volumul vânzărilor industriei din Uniune pe piața din Uniune a scăzut cu 28 %. Cu toate acestea, consumul a fost foarte volatil, cu o creștere bruscă de 11 % în volum în 2021, ca urmare a redresării economice puternice din Uniune după pandemie, și o reducere modestă în 2022, de 13 % față de 2020, când utilizatorii și consumatorii și-au reluat obiceiurile din punct de vedere economic. În consecință, industria din Uniune a pierdut din cota de piață, spre deosebire de importurile din țările în cauză a căror cotă de piață a crescut cu 885 % în cursul perioadei examinate, ajungând la 10,22 % în perioada de investigație (de la 1,04 % în 2020).

(134)

Numărul de angajați ai industriei din Uniune a fost stabilit utilizând o metodologie similară cu cea aplicată pentru datele privind producția și vânzările. Datele privind ocuparea forței de muncă și productivitatea au fost stabilite pe baza informațiilor furnizate de reclamanți, a răspunsurilor altor producători din Uniune și a estimărilor bazate pe datele Eurostat.

(135)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 6

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(136)

Numărul de angajați a rămas relativ stabil în cursul perioadei examinate (-3 %). Acest lucru este în concordanță cu o capacitate de producție stabilă, deoarece numărul de angajați necesari pentru exploatarea instalațiilor nu fluctuează în conformitate cu rata de utilizare a capacității. În mod similar, instalațiile sunt concepute pentru a fi exploatate cu normă întreagă după modele de lucru în echipă, iar producătorii nu au flexibilitatea de a alege ca instalațiile să funcționeze mai puține zile pe săptămână pentru a ajusta producția în funcție de cerere.

(137)

Productivitatea per angajat a avut o evoluție nefavorabilă în 2022 care s-a agravat și mai mult în cursul perioadei de investigație. Într-un context de rigiditate în ceea ce privește numărul de angajați, nivelurile scăzute ale vânzărilor și, prin urmare, ale producției au determinat o productivitate scăzută. În ansamblu, productivitatea în tone per angajat a scăzut cu 20 %.

(138)

După cum se întâmplă frecvent în industria chimică, productivitatea pe angajat este cel mai bine ilustrată de cantitățile produse per angajat. Comisia a primit observații din partea unui producător cu sediul în SUA care a sugerat că productivitatea ar trebui să fie indicată ca valoare per angajat. Comisia constată că raportul propus este neobișnuit în contextul volatilității prețurilor create de juxtapunerea pandemiei de COVID-19, a redresării puternice și a crizei energetice. Raportul propus ar oferi o măsură a productivității care ar ascunde realitatea prin amestecarea volumelor și a prețurilor, ceea ce ar împiedica analiza care vizează să determine dacă există un prejudiciu pentru producătorii din Uniune. În consecință, Comisia a respins această propunere.

(139)

Toate marjele de dumping au fost semnificativ superioare nivelului de minimis. Impactul amplorii marjelor de dumping efective asupra industriei Uniunii a fost substanțial, având în vedere volumul și prețurile importurilor din țările în cauză.

(140)

Aceasta este prima investigație antidumping privind produsul în cauză. Prin urmare, nu există date disponibile pentru a evalua efectele unor eventuale practici de dumping anterioare.

(141)

În perioada examinată, prețurile de vânzare unitare medii ponderate ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion către clienți neafiliați din Uniune au evoluat după cum urmează:

Tabelul 7

Prețurile de vânzare din Uniune

(142)

Prețul de vânzare unitar mediu în Uniune a fost foarte volatil în cursul perioadei examinate. Redresarea puternică după pandemie din 2021 a condus la o creștere a prețurilor care a depășit creșterea remarcabilă a costurilor. Această situație nu a durat mult, întrucât războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a contribuit la o criză energetică în Uniune și, ulterior, la o creștere semnificativă a costurilor, care a fost absorbită în mare măsură de o creștere a prețului de vânzare. Deși situația producătorilor din Uniune incluși în eșantion era încă solidă din punct de vedere financiar, iar prețurile de vânzare acopereau costul total de producție, situația s-a deteriorat rapid la sfârșitul anului 2022, atunci când producătorii incluși în eșantion începuseră deja să întâmpine dificultăți în a reflecta toate costurile în prețurile de vânzare. În cursul perioadei de investigație, costul de producție a fost ajustat odată ce criza energetică a fost ținută în frâu, dar prețul de vânzare a scăzut și mai mult, astfel cum se arată în tabelul 7 (în perioada de investigație, costul de producție a scăzut cu 14 %, dar prețul mediu de vânzare a scăzut și mai mult, cu 28 %). Prin urmare, producătorii din Uniune incluși în eșantion au înregistrat pierderi în cursul perioadei de investigație, ceea ce evidențiază importanța impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra puterii de stabilire a prețurilor a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, care s-au văzut puși în situația de a accepta prețurile pe o piață influențată de volume mari de importuri care fac obiectul unui dumping din Egipt și din SUA.

(143)

În ansamblu, în cursul perioadei examinate, prețurile de vânzare au crescut cu 64 %, iar costurile de producție cu 72 %.

(144)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 8

Costurile medii cu forța de muncă per angajat

(145)

Tabelul de mai sus arată că costurile medii cu forța de muncă au fost relativ stabile în cursul perioadei examinate. Producătorii din Uniune incluși în eșantion au explicat că costurile cu forța de muncă sunt rigide și că majoritatea costurilor lor cu forța de muncă nu sunt controlate de ei, deoarece sunt stabilite prin lege, prin acorduri de muncă sau prin contracte. De exemplu, indexarea salariilor este obligatorie în temeiul legislației belgiene, iar angajatorii nu au libertatea de a indexa sau nu salariile sau de a defini calendarul acestei indexări. De asemenea, în ceea ce privește nivelul relativ ridicat al acestor costuri, Comisia a observat că industria chimică este în mod intrinsec periculoasă, supusă ciclurilor de muncă în schimburi și programelor de lucru solicitante. Toți acești factori contribuie la costurile relativ ridicate ale forței de muncă.

(146)

Comisia nu consideră că creșterea limitată observată a costului mediu cu forța de muncă per angajat pune sub semnul întrebării presupusul prejudiciu menționat în plângere.

(147)

Nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 9

Stocurile

(148)

Vânzările produsului similar prezintă unele efecte sezoniere comune în sectorul construcțiilor, principalul său utilizator. Vânzările din luna decembrie sunt, în general, relativ scăzute, iar producătorii acordă de regulă prioritate efectuării unor activități de întreținere în cursul acestei luni. Ca urmare a efectului sezonier din luna decembrie, comparația dintre nivelul stocurilor la sfârșitul perioadei de investigație din septembrie 2023 și stocurile finale din luna decembrie a celor trei ani precedenți nu este pertinentă. Evoluția stocurilor finale la sfârșitul anului din 2020 până în 2022 a crescut cu 30 % în doi ani.

(149)

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 10

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

(150)

Comisia a stabilit profitabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion prin exprimarea profitului net înainte de impozitare realizat din vânzările produsului similar către clienți neafiliați din Uniune ca procent din cifra de afaceri obținută din vânzările respective. Profitabilitatea din primii doi ani ai perioadei examinate este influențată de circumstanțele economice create de apariția pandemiei de COVID-19 la începutul anului 2020 și de o recuperare ulterioară neobișnuită în urma introducerii vaccinurilor în Uniune, precum și de stimulentele fiscale. Comisia consideră că nivelurile de profitabilitate obținute până în 2020 și 2021 sunt afectate de acest context economic general. Profitabilitatea obținută în 2022 a fost, de asemenea, afectată de o criză energetică care a apărut după începutul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Cu toate acestea, în 2022, producătorii din Uniune incluși în eșantion au reușit să transfere creșterea costurilor către utilizatorii din Uniune, întrucât prețul mediu de vânzare observat al industriei din UE a crescut cu 390 EUR/tonă, o sumă chiar mai mare decât creșterea costurilor de 387 EUR/tonă. În consecință, profitul în 2021 și în 2022 în EUR/tonă a fost relativ stabil (209 EUR și, respectiv, 212 EUR pe tonă). Producătorii incluși în eșantion au înregistrat o tendință descendentă în cursul anului 2022 și au înregistrat pierderi (–2,6 %) în perioada de investigație. Astfel cum se indică în considerentul 142, impactul creșterii importurilor care fac obiectul unui dumping a avut drept consecință privarea producătorilor din Uniune de posibilitatea de fixare a prețului produsului, care a fost influențată de disponibilitatea S-PVC-ului din țările în cauză la prețuri foarte scăzute, ceea ce a dus la o situație de blocare a prețurilor în cursul perioadei de investigație.

(151)

Fluxul net de lichidități reprezintă capacitatea producătorilor din Uniune de a-și autofinanța activitățile. Evoluția fluxului net de lichidități indică o tendință descendentă începând cu 2021 și un punct critic semnificativ în cursul perioadei de investigație, atunci când fluxul de lichidități a devenit negativ pentru prima dată în cursul perioadei examinate. Producătorii incluși în eșantion au întârziat unele investiții sau au amânat unele lucrări de întreținere neesențiale în cursul perioadei de investigație, dar aceste măsuri nu au fost suficiente pentru a evita un flux de lichidități negativ.

(152)

Investițiile au fost relativ stabile în 2020 și 2021 și au înregistrat o întrerupere ascendentă în 2022. Există diferite motive pentru care investițiile au crescut începând cu 2022. Investițiile din 2022 nu au fost declanșate de vreo extindere a capacității, ci mai degrabă de necesitatea de a reduce amprenta de carbon și de a respecta alte reglementări de mediu și de siguranță, precum și de un efect de recuperare, deoarece producătorii incluși în eșantion s-au confruntat cu obstacole în ceea ce privește punerea în aplicare a investițiilor planificate, în 2020, din cauza pandemiei și, în 2021, din cauza cererii în urma unei redresări economice puternice care a intensificat operațiunile. Cei trei producători incluși în eșantion își desfășoară activitatea în amplasamente vechi care au fost concepute într-o perioadă de reglementări mai laxe și care necesită investiții semnificative pentru a ține pasul cu noile reglementări în materie de mediu și siguranță. De asemenea, investițiile în instalații chimice operaționale necesită o planificare îndelungată, în măsura în care investițiile observate din 2022 au fost, în mare parte, investiții planificate înainte de 2020. În cele din urmă, nivelul investițiilor nu poate fi ajustat la nivelurile de producție reale, ci, mai degrabă, la niveluri teoretice. Producătorii incluși în eșantion nu au decât o influență limitată în ceea ce privește alinierea investițiilor la ratele reale de utilizare a capacității.

(153)

Randamentul investițiilor este profitul exprimat în procentaj din valoarea contabilă netă a investițiilor. Acesta a urmat o evoluție negativă începând din 2021 și indică o rentabilitate semnificativă de -26 % în perioada de investigație. Producătorii incluși în eșantion, ca orice producător al produsului similar, necesită investiții mari pentru a funcționa. Producătorii incluși în eșantion își desfășoară activitățile în amplasamente vechi, iar instalațiile inițiale au fost complet amortizate, dar adaugă în mod regulat active noi din cauza costurilor de întreținere și de funcționare, pe lângă investiții noi. Producătorii incluși în eșantion dispun de o flexibilitate limitată în ceea ce privește funcționarea cu un nivel mai scăzut de active.

(154)

Capacitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion de a mobiliza capital în contextul economic actual este îndoielnică din cauza rentabilității scăzute și a incertitudinii în materie de reglementare. Totuși, această capacitate ar fi, în orice caz, ipotetică, deoarece producătorii incluși în eșantion fac parte din grupuri mai mari și se bazează mai mult pe surse interne, mai degrabă decât pe surse externe. Astfel, Comisia a analizat posibilitatea de a atrage resurse provenite de la grupurile acestora. Toți producătorii din Uniune incluși în eșantion au confirmat că întâmpinau aceleași dificultăți în ceea ce privește beneficierea de o realocare a resurselor la nivelul grupului lor. Cei trei producători au explicat diferitele efecte ale acestei tendințe, cum ar fi prioritatea acordată investițiilor în alte regiuni ale lumii, neabordarea blocajelor din procesul de producție, reducerile bugetare extraordinare în curs și altele. Comisia consideră că această situație poate fi asociată și cu alți factori, dar a observat că presupusele importuri care fac obiectul unui dumping din țările în cauză au contribuit la acest mediu investițional negativ și au sporit incertitudinea cu privire la perspectivele viitoare ale industriei.

(155)

Principalii indicatori macroeconomici au avut o tendință negativă pe parcursul perioadei examinate: Volumul producției din Uniune a scăzut cu 22 %, gradul de utilizare a capacității de producție cu 24 %, volumul vânzărilor în Uniune cu 28 % și productivitatea cu 20 %.

(156)

În ceea ce privește microindicatorii, imaginea este similară. Profitabilitatea vânzărilor în Uniune a fost pozitivă în perioada 2020-2022, dar industria a înregistrat pierderi în perioada de investigație. În mod similar, fluxul de lichidități, care a fost pozitiv în perioada 2020-2022, a devenit negativ în perioada de investigație. Stocurile finale de la sfârșitul anului, exprimate ca procent din producție, au crescut din 2020 până în 2022, când impactul importurilor ridicate din țările în cauză era deja evident.

(157)

Volumele importurilor exportatorilor egipteni și americani s-au înmulțit de opt ori în cursul perioadei examinate. În contextul unei scăderi a consumului anual cu 729 110 tone în perioada examinată, importurile anuale din țările în cauză au crescut cu 288 405 tone, ceea ce a dus la creșterea cotei de piață combinate a exportatorilor egipteni și americani de la 1 % în 2020, la 10 % în perioada de investigație, deoarece prețurile lor au subcotat în mod semnificativ prețurile industriei din Uniune, începând din 2022 și, în special, în cursul perioadei de investigație. În cursul perioadei de investigație, marja de subcotare a fost, în medie, de 31,7 % pentru importurile din SUA și de 28,9 % pentru importurile din Egipt, astfel cum se menționează mai sus în secțiunea 4.4.3.

(158)

Importurile la prețuri scăzute din Egipt și SUA care fac obiectul unui dumping au cauzat, de asemenea, o blocare semnificativă a prețurilor pentru industria din Uniune. Prin urmare, industria din Uniune nu a fost în măsură să vândă la prețuri care să acopere costul său de producție și a înregistrat pierderi în perioada de investigație.

(159)

În timp ce investițiile nete au crescut cu 119 %, randamentul investițiilor a devenit negativ în cursul perioadei examinate, de la 10,1 % în 2020 la –26,1 % în perioada de investigație. Fluxul de lichidități a devenit, de asemenea, negativ, ceea ce a afectat capacitatea industriei Uniunii de a-și autofinanța activitatea. Deși numărul de angajați a scăzut în aceeași perioadă cu 3 %, productivitatea a scăzut cu 20 %, ceea ce a dus la creșterea costului forței de muncă pe tonă de PVC.

(160)

Astfel cum s-a menționat mai sus, indicatorii financiari precum profitabilitatea, fluxul de lichidități și randamentul investițiilor s-au deteriorat semnificativ în cursul perioadei examinate. Acest lucru a afectat negativ capacitatea industriei Uniunii de a-și autofinanța activitatea, de a realiza investițiile necesare și de a atrage capital, ceea ce a împiedicat creșterea economică a acesteia și chiar i-a amenințat supraviețuirea.

(161)

În acest stadiu, pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că industria Uniunii a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(162)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă importurile care au făcut obiectul unui dumping din țările în cauză au cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii. În conformitate cu articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, Comisia a examinat, de asemenea, dacă alți factori cunoscuți au adus în același timp un prejudiciu industriei Uniunii. Comisia s-a asigurat de faptul că niciun prejudiciu posibil cauzat de alți factori decât importurile care fac obiectul unui dumping din țările în cauză nu a fost atribuit acestor importuri. Factorii respectivi sunt: contracția economică și dinamica slabă a pieței, impactul evenimentelor de forță majoră și vânzările la export neprofitabile.

(163)

Cantitățile importate din țările în cauză în cursul perioadei examinate au crescut de 8 ori, de la 40 989 de tone, în 2020, la 329 904 tone în perioada de investigație. Astfel cum se explică în considerentul 157, această creștere abruptă a coincis cu o piață internă relativ slabă, care a întâmpinat dificultăți în a absorbi importurile care fac obiectul unui dumping.

(164)

Prin urmare, în perioada examinată, cota de piață cumulată a țărilor în cauză a crescut de la 1 % la 10 %. Între timp, cota de piață a industriei din Uniune a scăzut continuu de la 91 %, în 2020, la 80 %, în perioada de investigație.

(165)

Deși anul 2020 a fost afectat de pandemia de COVID-19, iar 2021 a fost influențat de o redresare economică puternică, efectele importurilor care fac obiectul unui dumping au devenit mai vizibile începând din 2022, când importurile din țările în cauză au crescut cu 161 %, iar cota lor de piață a crescut cu 220 % în comparație cu 2021.

(166)

În 2022, anul în care importurile din țările în cauză au crescut, prețurile erau mult mai mici decât prețul mediu de vânzare al producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(167)

Volumul crescut al importurilor din țările în cauză, combinat cu prețurile de vânzare medii scăzute ale acestora, a avut un impact negativ asupra situației financiare a industriei Uniunii.

(168)

Impactul creșterii cantităților de importuri care fac obiectul unui dumping din țările în cauză a fost pe deplin vizibil în cursul perioadei de investigație, când situația financiară a industriei din Uniune s-a deteriorat semnificativ. Industria Uniunii nu a reușit să își majoreze prețurile de vânzare pentru a transfera clienților costul în creștere al materiilor prime (în special costurile energiei), deoarece s-a confruntat cu o concurență neloială din partea importurilor de produs în cauză. Strategia industriei din Uniune a fost de a atenua pierderile în ceea ce privește volumele de producție și cota de piață prin reducerea prețurilor în detrimentul profitabilității sale. Într-adevăr, deși a fost profitabilă în anii precedenți, industria din Uniune a înregistrat pierderi (-3 %) în perioada de investigație. Prin urmare, importurile la prețuri scăzute din țările în cauză au împiedicat creșterea prețului de către industria Uniunii în sensul articolului 3 alineatul (3) din regulamentul de bază și, prin urmare, au cauzat blocarea prețurilor.

(169)

În plus, fluxul de lichidități și randamentul investițiilor au devenit, de asemenea, negative. În perioada de investigație, producătorii din Uniune incluși în eșantion au avut un flux de numerar negativ de 14 milioane EUR și un randament al investițiilor de –26,1 %.

(170)

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia a stabilit în mod provizoriu că prejudiciul important suferit de industria Uniunii a fost cauzat de importurile care au făcut obiectul unui dumping din țările în cauză, în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază. Acest prejudiciu a avut efecte atât asupra volumului, cât și asupra prețurilor.

(171)

Volumul importurilor din alte țări terțe a evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 11

Importuri din țări terțe

(172)

În cursul perioadei examinate, singurele alte țări terțe din care au fost importate volume semnificative de PVC în Uniune au fost Mexic, Norvegia, Coreea de Sud și Regatul Unit.

(173)

În ansamblu, în perioada de investigație, toate țările terțe, cu excepția țărilor în cauză, au prezentat un volum stabil, cu o cotă de piață care a rămas între 8 % și 10 % în cursul perioadei examinate. În plus, prețurile lor sunt, de asemenea, mai aliniate la prețurile producătorilor din Uniune incluși în eșantion, cu un preț mediu de import pentru 2022 de 1 551 EUR/tonă, care este practic identic cu cel al producătorilor din Uniune incluși în eșantion, și anume 1 566 EUR/tonă. În perioada de investigație, prețul mediu de import de 1 029 EUR/tonă este mai mic decât prețul pe tonă pentru producătorii din Uniune incluși în eșantion, și anume 1 134 EUR. Cu toate acestea, volumele importate în Uniune au scăzut cu 6 % în perioada de investigație, ceea ce sugerează că importatorii au încercat mai degrabă să mențină cota de piață pe o piață contractată decât să o extindă.

(174)

Comisia observă că nu a existat o creștere bruscă a importurilor și că cota de piață a țărilor terțe, altele decât țările în cauză, a rămas relativ stabilă. Schimbările majore observate au fost o redistribuire a originii acestor alte importuri, unele țări reducându-și exporturile către Uniune din motive structurale sau strategice, cum ar fi Norvegia, Rusia și Regatul Unit, în timp ce altele, cum ar fi Coreea de Sud, au ocupat spațiul rămas.

(175)

Având în vedere cele de mai sus și având în vedere volumele mari de importuri la prețuri scăzute din țările în cauză în comparație cu cele din alte țări terțe, Comisia a concluzionat în mod provizoriu că importurile din alte țări terțe nu au atenuat legătura de cauzalitate dintre prejudiciul suferit de industria din Uniune și importurile care fac obiectul unui dumping din țările în cauză.

(176)

Volumul exporturilor efectuate de producătorii din Uniune a evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 12

Rezultatele la export ale producătorilor din Uniune

(177)

Exporturile producătorilor din Uniune în 2020 s-au situat la cel mai înalt nivel din perioada examinată, cu 1 494 288 de tone, și au scăzut cu 18 % în 2021. În 2022, exporturile continuă să scadă, dar la o rată mai scăzută și apoi au rămas relativ stabile în perioada de investigație.

(178)

Prețul mediu de export al producătorilor din Uniune a fost, de asemenea, foarte volatil, cu o creștere puternică în 2021, o creștere limitată în 2022 și, în cele din urmă, o scădere bruscă a prețului de export în perioada de investigație. Prin urmare, în perioada de investigație, industria din Uniune a exportat la prețuri pe care Comisia le-a considerat inferioare costului de producție estimat.

(179)

În urma afirmațiilor formulate de Westlake, Oxy Vinys, LP și TCI Sanmar, Comisia a examinat performanța la export a producătorilor din Uniune incluși în eșantion prin compararea diferenței de preț dintre prețul de export și prețul lor intern (ambele cu clienți neafiliați).

(180)

În cursul perioadei examinate, industria din Uniune a dispus de capacități neutilizate și a exportat S-PVC, dar nu a existat nicio redirecționare a vânzărilor din Uniune către piețele de export. În această privință, în cursul perioadei de investigație, prețul mediu de export al producătorilor incluși în eșantion a fost ușor mai mare decât prețul mediu de export către Uniune al țărilor în cauză, ceea ce indică un anumit grad de competitivitate. În plus, producătorii din Uniune incluși în eșantion au exportat la prețuri mai mici decât costul total de fabricație (din cauza cheltuielilor generale), dar peste costul variabil (în principal energie și materii prime). Astfel, menținerea exporturilor în cursul perioadei de investigație a contribuit la marja globală și a ajutat producătorii din Uniune să mențină siguranța și buna funcționare a liniilor de producție, producând peste nivelul tehnic minim.

(181)

Comisia a observat că producătorii din țările în cauză recurg în mod normal la comercianți pentru a-și vinde produsul pe piețele străine. Aceiași comercianți care vând S-PVC care face obiectul unui dumping în Uniune sunt activi pe cele mai mari piețe de export ale Uniunii. În acest sens, comercianții care vând PVC-ul care face obiectul unui dumping în Uniune sunt, de asemenea, activi pe piețele tradiționale de export ale Uniunii, ceea ce explică, de asemenea, provocările cu care se confruntă industria din Uniune începând din 2022 în ceea ce privește menținerea piețelor de export.

(182)

Exporturile Uniunii către Regatul Unit au scăzut cu 106 528 de tone în perioada de investigație (din 2022), ceea ce reprezintă o reducere de 37 %. Comparația dintre perioada de investigație și perioada anterioară de 12 luni arată o reducere de 120 668 de tone sau de 40 %. Regatul Unit a anunțat deschiderea unei investigații antidumping privind S-PVC originar din SUA la 8 ianuarie 2024, ceea ce reprezintă un indiciu puternic al unor practici comerciale neloiale pe a doua piață de export ca mărime a Uniunii. Exporturile către Elveția au scăzut cu 10 027 de tone în perioada de investigație (începând din 2022), adică o reducere de 22 % (comparația dintre perioada de investigație și perioada anterioară de 12 luni indică o reducere de 17 460 de tone sau 33 %). Comisia a constatat, de asemenea, că comercianții au exportat S-PVC produs în SUA în Elveția la un preț mai mic decât valoarea normală.

(183)

În pofida impactului concurenței pe aceleași piețe cu importurile care fac obiectul unui dumping, Comisia nu consideră că performanța pe piețele de export a avut în sine un impact izolat, capabil să atenueze legătura de cauzalitate dintre practicile de dumping ale țărilor în cauză și prejudiciul important suferit de industria din Uniune. Comisia a constatat că exporturile ca procent din vânzările pe piața internă au fost similare în 2020 și în perioada de investigație, și anume aproximativ 42-43 %. De asemenea, exporturile ca procent din producția Uniunii au fost, de asemenea, foarte similare în 2020 și în perioada de investigație, și anume aproximativ 30 %.

(184)

Comisia concluzionează că reducerea exporturilor a avut un efect asupra performanței producătorilor din Uniune care, cu toate acestea, nu poate fi izolată de prețurile agresive către țări terțe stabilite de comercianții care lucrează cu producătorii din țările în cauză. Producătorii din Uniune și-au redus exporturile în perioada examinată, deși principala reducere a avut loc în 2021, cu mult înainte de perioada de investigație. Astfel, performanța la export a producătorilor din Uniune în cursul perioadei de investigație nu poate fi explicată numai prin volume, ci mai degrabă prin prețuri. Această presiune asupra prețurilor la export nu poate fi izolată de exporturile care fac obiectul unui dumping originare din Egipt și SUA, care erau, de asemenea, concurente pe aceste piețe.

(185)

Industria PVC-ului este o industrie ciclică, astfel cum au recunoscut reclamanții, producătorii din Uniune incluși în eșantion și exportatorii egipteni și americani în comunicările și observațiile lor. Industria PVC-ului la nivel mondial are o supracapacitate semnificativă, întrucât capacitatea sa a depășit în mod sistematic cererea mondială în ultimii ani, pe baza estimărilor furnizate de reclamanți și a informațiilor privind piața.

(186)

Această supracapacitate este structurală și se explică prin dificultățile de creștere a capacității pentru a face față cererilor ridicate. Astfel, industria este pregătită să absoarbă vârfurile de cerere pe parcursul ciclului economic cu o perspectivă pe termen lung.

(187)

Industria PVC-ului din Uniune nu și-a mărit capacitatea în cursul perioadei examinate, cu excepția unei extinderi limitate efectuate de către un producător din Uniune. Acesta a activat o linie de producție care a fost transferată de la un sit cu trei linii de producție pe care le închisese înainte de perioada examinată. Comisia a concluzionat că această creștere aparentă a capacității se explică, prin urmare, printr-un impact în timp, întrucât închiderea a fost realizată înainte de perioada examinată. Comisia a concluzionat că acest producător din Uniune a demonstrat raționamentul unei astfel de decizii care viza asigurarea unei mai mari eficiențe prin reducerea numărului de unități de producție, ajustarea în sens descrescător a capacității sale globale și optimizarea operațiunilor sale.

(188)

Rata de utilizare a capacității industriei din Uniune în 2020 și 2021 a fost de peste 90 %, aceasta scăzând numai atunci când importurile care fac obiectul unui dumping au crescut la 74 % în 2022 și la 69 % în perioada de investigație.

(189)

Comisia a concluzionat că eventuala supracapacitate structurală a industriei PVC-ului, la nivel mondial și în Uniune, ar putea să aibă o influență asupra dinamicii pieței și să evidențieze raționamentul exporturilor care fac obiectul unui dumping, dar ea nu consideră că este un factor care rupe sau atenuează legătura de cauzalitate. Acest lucru se datorează faptului că, în perioada în cauză, producătorii din Uniune nu au crescut capacitatea într-o măsură semnificativă. Desigur, supracapacitatea pare să fie norma în industria chimică, iar industria PVC-ului din Uniune nu se abate de la dinamica existentă pe alte piețe, inclusiv pe cele ale țărilor în cauză. În plus, nivelul relativ ridicat al supracapacității industriei din Uniune în perioada de investigație a fost rezultatul direct al creșterii bruște a importurilor care fac obiectul unui dumping și al contracției economice temporare, care este luată în considerare separat.

(190)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a considerat că nivelul actual relativ ridicat al supracapacității industriei din Uniune a fost rezultatul circumstanțelor recente de pe piață și al importurilor care fac obiectul unui dumping și, prin urmare, nu este, în sine, un element capabil să atenueze legătura de cauzalitate. Circumstanțele recente ale pieței au fost examinate separat.

(191)

O serie de părți interesate au susținut că industria din Uniune a suferit din cauza prețurilor ridicate la energie, care au erodat competitivitatea industriei din Uniune. Potrivit acestor observații, se pare că există o corelație între costurile materiilor prime și prețurile la energie în Europa și performanța producătorilor din Uniune, alte țări evitând acest fenomen întrucât el se explică prin conflicte în imediata apropiere a Uniunii.

(192)

Reclamanții au recunoscut că, în perioada cuprinsă între jumătatea anului 2021 și sfârșitul anului 2022, Europa s-a confruntat cu o criză energetică acută, dar au reiterat faptul că această criză nu atenuează sau rupe legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping originare din Egipt și SUA și prejudiciul suferit de industria din Uniune. Reclamanții au afirmat că criza energetică s-a încheiat la sfârșitul anului 2022 și că, în pofida scăderii semnificative a prețurilor la energie, situația industriei din Uniune nu s-a îmbunătățit de atunci, iar acest fapt este un indiciu puternic cum că criza energetică nu a avut un efect major asupra prejudiciului.

(193)

Comisia a observat că, atunci când prețurile energiei au fost la cele mai ridicate niveluri în 2021 și 2022, producătorii din Uniune incluși în eșantion au obținut cele mai mari profituri în cursul perioadei examinate. În plus, prejudiciul suferit de industria din Uniune a devenit vizibil atunci când criza energetică se atenuase deja, iar prețurile la energie au scăzut. De fapt, înainte ca importurile la prețuri scăzute din țările în cauză să crească în perioada de investigație (multiplicând cu trei cantitățile din cele douăsprezece luni anterioare), industria era încă în măsură să reflecte costurile crescute ale energiei în prețurile sale. Acest lucru nu a mai fost posibil atunci când creșterea bruscă a importurilor la prețuri scăzute a condus la blocarea prețurilor.

(194)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că criza energetică cu care s-a confruntat Uniunea nu a explicat evoluția observată în perioada de investigație și, prin urmare, nu întrerupe sau nu atenuează legătura de cauzalitate.

(195)

Cererea de pe piața Uniunii în cursul perioadei examinate a atins cel mai ridicat nivel în 2021 și a suferit o corecție imediat după aceea, cererea scăzând cu 18 % în 2022. În comparație cu 2020, cererea în 2022 a fost cu 8 % mai mică.

(196)

Cererea a continuat să scadă în cursul perioadei de investigație, când cererea estimată a ajuns la 3 223 316 tone sau cu 18 % mai mică decât cererea din 2020.

(197)

Principalul motiv al cererii scăzute de PVC în Uniune nu a fost nici prețul, nici existența unor produse alternative. În schimb, cererea relativ scăzută se explică prin combinația dintre inflația ridicată și costurile îndatorării care au avut un impact asupra economiei în general și au limitat cererea din sectorul construcțiilor, și anume principala piață a PVC-ului. Acest lucru a fost recunoscut de reclamanți, dar și de exportatorii din țările în cauză.

(198)

Impactul creșterii inflației și a ratelor dobânzii a fost transmis în amonte industriei PVC-ului, cu o oarecare întârziere din cauza perioadelor lungi de execuție asociate în mod tradițional sectorului construcțiilor. Acest lucru a însemnat că a fost nevoie de ceva timp înainte ca efectele costurilor mai ridicate ale îndatorării și ale costurilor de construcție să se reflecte în volumul producției de construcții, cu atât mai mult în producția de materiale de construcții, cum ar fi fabricarea de țevi, uși și ferestre din PVC. Caracterul ciclic al sectorului construcțiilor este de notorietate, iar cererea actuală scăzută este puțin probabil să continue odată cu scăderea inflației și a ratelor dobânzilor și creșterea cererii de bunuri de capital.

(199)

Westlake a susținut că această cerere scăzută reflectă evoluția consumului. Comisia a considerat că e vorba de o simplă speculație, întrucât nu există nicio dovadă că cererea scăzută este o urmare a schimbării consumului și că nu este vorba de un impact temporar al ratelor ridicate ale dobânzii și al inflației. Dimpotrivă, politicile legate de Pactul verde european menite să sprijine renovarea energetică a clădirilor existente, cum ar fi directivele revizuite privind performanța energetică a clădirilor și eficiența energetică, trebuie să sporească cererea de ferestre și uși fabricate din PVC, având în vedere faptul că PVC-ul este un izolant natural.

(200)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că contracția economică și cererea scăzută asociată de pe piață din Uniune în cursul perioadei de investigație au avut un impact limitat care nu întrerupe sau nu atenuează legătura de cauzalitate.

(201)

Comisia a primit observații de la anumite părți interesate cu privire la efectul evenimentelor de forță majoră asupra situației industriei din Uniune.

(202)

Comisia a solicitat informații cu privire la toate evenimentele de forță majoră declarate în cursul perioadei examinate de producătorii din Uniune incluși în eșantion și a examinat responsabilitatea și acțiunile întreprinse de producători.

(203)

Comisia a constatat că majoritatea evenimentelor de forță majoră au avut loc la începutul perioadei examinate, și anume 2020 și 2021, și, prin urmare, nu poate explica prejudiciul demonstrat în perioada de investigație, după creșterea bruscă a importurilor care fac obiectul unui dumping din a doua jumătate a anului 2022. În această privință, Comisia nu a găsit argumente pentru a susține că, în lipsa numărului relativ mare de evenimente de forță majoră din 2020 și 2021, industria s-ar afla într-o poziție mai bună în cursul perioadei de investigație. Industria din Uniune a suferit prejudiciul numai atunci când prețurile importurilor din țările în cauză au subcotat în mod semnificativ prețurile din Uniune, începând cu jumătatea anului 2022.

(204)

De asemenea, Comisia a găsit elemente de probă potrivit cărora declararea evenimentelor de forță majoră nu a fost coordonată în mod sistematic, astfel cum au susținut părțile interesate. De exemplu, în anul în care un producător din Uniune inclus în eșantion a declarat forța majoră, producătorul său afiliat din Uniune și-a mărit producția la un nivel peste capacitatea sa teoretică. Acest fapt contrazice afirmația potrivit căreia declararea forței majore urmărea să evite deservirea anumitor clienți.

(205)

Comisia a constatat, de asemenea, că, în cursul anului în care Rehau a fost afectată de un eveniment de forță majoră declarat de unul dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion, acesta a reușit totuși să furnizeze Rehau peste 100 % din suma contractată, chiar dacă nu a reușit să deservească toate cantitățile suplimentare solicitate. Chiar dacă acestea sunt elemente de probă empirice, Comisia reiterează faptul că nu a găsit nicio dovadă a faptului că producătorii din Uniune incluși în eșantion au utilizat în mod deliberat evenimente de forță majoră pentru a evita furnizarea cantităților convenite sau pentru a restricționa producția în vederea creșterii prețurilor interne.

(206)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că declararea evenimentelor de forță majoră nu a avut un impact asupra prejudiciului.

(207)

A fost stabilită o legătură de cauzalitate între importurile care fac obiectul unui dumping provenite din Egipt și din SUA, pe de o parte, și prejudiciul suferit de industria din Uniune, pe de altă parte. A existat o coincidență în timp între creșterea bruscă a volumului și a cotei de piață a importurilor care fac obiectul unui dumping la prețuri mai mici și deteriorarea performanței Uniunii. Pe o piață relativ slabă, volumul crescut al importurilor care fac obiectul unui dumping a erodat capacitatea industriei din Uniune de a stabili prețuri care să permită recuperarea costurilor sale de producție, ceea ce indică în mod clar existența unei blocări a prețurilor. Aceasta a condus la o situație generatoare de pierderi în cursul perioadei de investigație.

(208)

Comisia a examinat alți factori posibili care ar fi putut avea un impact asupra situației industriei Uniunii: performanța la export, presupusa supracapacitate a industriei Uniunii, criza energetică din Uniune, declararea unor evenimente de forță majoră, contracția economică din Uniune și piața relativ slabă. Comisia a făcut o distincție între efectele tuturor acestor factori asupra situației industriei Uniunii și efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping și le-a analizat separat.

(209)

Rezultatele la export ale industriei din Uniune nu pot explica prejudiciul observat suferit de industria din Uniune în cursul perioadei de investigație. În primul rând, în ceea ce privește volumele, exporturile Uniunii în cursul perioadei de investigație au fost echivalente cu 29 % din producția Uniunii, practic același procent, de 30 %, observat în 2020. În al doilea rând, principala scădere a exporturilor a fost observată în 2021, când cantitățile exportate au scăzut cu 18 %, și în 2022, când cantitățile exportate au continuat să scadă cu 9 %. Cu toate acestea, profitabilitatea industriei din Uniune a fost la cel mai înalt nivel în 2021 și 2022.

(210)

S-a constatat că efectul supracapacității industriei PVC-ului din Uniune nu a cauzat un prejudiciu în cursul perioadei de investigație, deoarece capacitatea a rămas stabilă în cursul perioadei examinate. În mod similar, s-a constatat că efectul crizei energetice și prețurile mai mari ale energiei asociate nu au cauzat prejudiciul observat în perioada de investigație, deoarece, la momentul respectiv, criza energetică se atenuase.

(211)

Afirmația părților interesate potrivit căreia prejudiciul a fost cauzat și de declararea unor evenimente de forță majoră de către industria din Uniune nu a fost susținută de faptele constatate de Comisie.

(212)

În cele din urmă, contracția economică și cererea scăzută de pe piață rezultată au afectat industria din Uniune într-un mod limitat, dar fără a întrerupe legătura de cauzalitate. Dimpotrivă, cererea scăzută de pe piață a agravat prejudiciul cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping, deoarece industria din Uniune nu a avut o marjă pentru a absorbi volume mai mari de importuri care fac obiectul unui dumping fără a reduce prețurile pentru a menține o anumită cotă de piață.

(213)

Pe scurt, Comisia a concluzionat că numai contracția economică și cererea slabă rezultată în cursul perioadei de investigație au avut un impact limitat asupra industriei din Uniune. Cu toate acestea, acest factor nu a putut întrerupe legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important constatat pentru industria din Uniune. Importurile care fac obiectul unui dumping au rămas principala cauză a prejudiciului din următoarele motive: astfel cum se menționează în considerentul 110, cota de piață a importurilor din țările în cauză a crescut de zece ori în cursul perioadei examinate, în timp ce importurile din alte țări au rămas stabile.

(214)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat, în această etapă, că importurile care au făcut obiectul unui dumping din țara în cauză au cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii și că ceilalți factori, luați în considerare în mod individual sau colectiv, nu au atenuat legătura de cauzalitate dintre importurile care au făcut obiectul unui dumping și prejudiciul important. Prejudiciul constă în reducerea cotei de piață, a producției, a gradului de utilizare a capacității de producție, a productivității, a profitabilității, a stocurilor finale, a fluxului de lichidități și a randamentului investițiilor. În plus, astfel cum s-a explicat mai sus în considerentul 117, industria din Uniune a suferit o blocare a prețurilor cauzată de importurile din țările în cauză,

(215)

Pentru a stabili nivelul măsurilor, Comisia a analizat dacă o taxă mai mică decât marja de dumping ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul cauzat industriei Uniunii de importurile care fac obiectul unui dumping.

(216)

Prejudiciul ar fi eliminat dacă industria Uniunii ar putea obține un profit indicativ prin vânzarea la un preț indicativ în sensul articolului 7 alineatele (2c) și (2d) din regulamentul de bază.

(217)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază, pentru stabilirea profitului indicativ, Comisia a ținut seama de următorii factori: nivelul de profitabilitate înainte de creșterea importurilor din țările care fac obiectul investigației, nivelul de profitabilitate necesar pentru a acoperi pe deplin costurile și investițiile, cercetarea și dezvoltarea („C-D”) și inovarea, precum și nivelul de profitabilitate preconizat în condiții normale de concurență. Această marjă de profit nu ar trebui să fie mai mică de 6 %.

(218)

Într-o primă etapă, Comisia a stabilit un profit de bază care să acopere costurile totale în condiții normale de concurență. Comisia a constatat că profitabilitatea vânzărilor neafiliate în Uniune în 2021, anul care a precedat creșterea bruscă a importurilor din țările în cauză, a fost de 17,7 %. Această profitabilitate a fost mai mare decât profitabilitatea de 3,5 % observată în 2020. Comisia consideră că nici 2020, nici 2021 nu au fost ani obișnuiți pentru a identifica o marjă de profit de referință. 2020 a fost un an afectat de apariția pandemiei de COVID-19 în Uniune, care a avut un efect negativ puternic asupra industriei Uniunii. În același mod, 2021 nu poate fi considerat un an de referință obișnuit, deoarece Uniunea a beneficiat de o redresare economică puternică.

(219)

Din acest motiv, Comisia a constatat că cea mai bună perioadă de referință posibilă ar fi 2022. Anul 2022 a fost parțial afectat de creșterea bruscă a importurilor care fac obiectul unui dumping la sfârșitul anului, dar efectele sunt relativ mici și utilizarea sa ca referință este, prin urmare, o abordare conservatoare. Prin urmare, Comisia a considerat că ar trebui utilizată o marjă de profit de 13,1 % pentru calculele sale.

(220)

Pe această bază, prețul neprejudiciabil se încadrează în intervalul 1 350-1 450 EUR/tonă, rezultat din aplicarea marjei de profit de 13,1 % menționate anterior la costul de producție din cursul perioadei de investigație al producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(221)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2d) din regulamentul de bază, ca etapă finală, Comisia a evaluat costurile viitoare care rezultă din acordurile multilaterale de mediu și din protocoalele acestora, la care Uniunea este parte, precum și din convențiile OIM enumerate în anexa Ia, și care vor fi suportate de industria Uniunii în perioada de aplicare a măsurii în temeiul articolului 11 alineatul (2). Pe baza elementelor de probă disponibile de la producătorii din Uniune incluși în eșantion, a estimărilor privind ratele preconizate de utilizare a producției și a prețurilor previzionate ale certificatelor de emisii, Comisia a stabilit un cost suplimentar de 16,44 EUR/tonă, care a fost calculat în plus față de costurile de conformitate observate în cursul perioadei de investigație. Această diferență a fost adăugată la prețul neprejudiciabil menționat în considerentul 220.

(222)

Pe această bază, Comisia a calculat un preț neprejudiciabil de 1 405,48 EUR/tonă al produsului similar pentru industria Uniunii prin aplicarea marjei de profit indicativ menționate mai sus (a se vedea considerentul 219) la costul de producție al producătorilor din Uniune incluși în eșantion în cursul perioadei de investigație, efectuând apoi ajustările în temeiul articolului 7 alineatul (2d) în funcție de tip.

(223)

Ulterior, Comisia a stabilit nivelul marjei de prejudiciu pe baza unei comparări a prețului mediu ponderat al importurilor producătorilor-exportatori cooperanți incluși în eșantion din țările în cauză, astfel cum a fost stabilit pentru calculele privind subcotarea prețului, cu prețul mediu ponderat neprejudiciabil al produsului similar vândut de producătorii din Uniune incluși în eșantion pe piața Uniunii în cursul perioadei de investigație. Orice diferență rezultată din această comparație a fost exprimată ca procent din valoarea CIF de import medie ponderată. În ceea ce privește EPC, Comisia a utilizat datele disponibile și a stabilit marja de prejudiciu pe baza acelorași tranzacții pentru TCI Sanmar pe care le-a utilizat pentru a-și stabili marja de dumping (în mod similar cu modul în care a fost stabilită marja de dumping, a se vedea considerentul 70).

(224)

Nivelul pentru înlăturarea prejudiciului pentru „alte societăți cooperante” și pentru „toate celelalte societăți” este definit în același mod precum marja de dumping pentru aceste societăți (a se vedea considerentul 71).

(225)

În urma evaluării de mai sus, taxele antidumping provizorii ar trebui stabilite după cum urmează, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază:

(226)

După ce a decis să aplice articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă ar putea să concluzioneze în mod clar că nu este în interesul Uniunii să adopte măsuri în acest caz, în pofida existenței unui dumping care aduce prejudicii, în conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază. Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea diferitelor interese implicate, printre care cele ale industriei, ale importatorilor și ale utilizatorilor din Uniune.

(227)

PVC-ul este un produs industrial de bază care oferă numeroase aplicații posibile. Existența unei industrii sănătoase a PVC-ului este esențială pentru Uniune datorită legăturilor sale cu mai multe industrii din aval. PVC-ul este utilizat într-o gamă largă de produse, cum ar fi conducte de apă, ferestre, carduri de credit și cabluri electrice.

(228)

Importurile de PVC nu pot înlocui producția industriei Uniunii fără efecte colaterale. Astfel cum se indică în plângere, industria PVC-ului este foarte importantă în cadrul industriei chimice în sens larg. În cazul în care industria din Uniune își reduce producția, acest lucru ar implica o cerere mai mică de materii prime esențiale, cum ar fi etilena și clorul. PVC-ul reprezintă aproximativ 30 % din utilizarea clorului în Uniune, orice reducere a producției de PVC se va traduce astfel în „procesul de electroliză a cloralcalilor” și poate avea un impact asupra disponibilității clorului, a sodei caustice și a hidrogenului.

(229)

Deși Comisia a respins afirmația societății Westlake de a lua în considerare veniturile și profiturile obținute din vânzările de sodă caustică în evaluarea prejudiciului, întrucât cele două sunt două industrii autonome, ea a recunoscut importanța PVC-ului în industria chimică în sens larg și, în special, în „procesul de electroliză a cloralcalilor”.

(230)

Instituirea unor taxe antidumping asupra importurilor de S-PVC din Egipt și SUA ar oferi certitudine industriei din Uniune, ceea ce se va traduce în volume stabile de vânzări în Uniune. Această certitudine ar fi, de asemenea, benefică pentru industria chimică în sens larg din motivele menționate mai sus. În plus, aceasta ar elimina impactul în ceea ce privește scăderea prețurilor, industria din Uniune putând astfel nu numai să beneficieze de pe urma unor volume mai stabile, ci și, de asemenea, de mai puțină incertitudine cu privire la șansele de a-și acoperi costurile.

(231)

Întrucât industria PVC-ului din Uniune oferă locuri de muncă bine remunerate și calificate în Uniune, instituirea de taxe antidumping ar proteja aproximativ 4 000 de locuri de muncă directe și o multitudine de locuri de muncă indirecte în industria chimică în sens larg.

(232)

Comisia a concluzionat că este în interesul industriei din Uniune să instituie taxe antidumping.

(233)

Comisia nu a primit răspunsuri din partea importatorilor din Uniune prin intermediul chestionarului specific. Au existat mai mulți importatori care au furnizat informații parțiale în sprijinul exportatorilor din Egipt și SUA, dar aceste informații nu au fost suficiente pentru a evalua interesul acestor importatori.

(234)

Cu toate acestea, Comisia a recunoscut că, prin instituirea unor taxe antidumping la S-PVC-ul originar din Egipt și din SUA, importatorii acestui material se pot confrunta cu vânzări mai mici de S-PVC într-un stadiu incipient. Cu toate acestea, importatorii ar putea să aibă schimburi comerciale în continuare cu alte produse chimice și cu S-PVC produs în alte țări, schimburi ce ar putea deveni mai competitive după încetarea importurilor care fac obiectul unui dumping din țările în cauză.

(235)

Comisia a concluzionat că este probabil ca instituirea de taxe antidumping asupra S-PVC-ului originar din Egipt și SUA să nu aibă un impact permanent asupra profitabilității comercianților.

(236)

Trei utilizatori de S-PVC din Uniune au contactat Comisia și au furnizat răspunsul necesar la chestionar, Rehau Industries SE & Co (Rehau), Foamalite și Granzplast. Rehau și Foamalite au susținut că nu este în interesul utilizatorilor din Uniune să instituie taxe antidumping din cauza impactului probabil în ceea ce privește creșterea prețurilor și creșterea influenței industriei din Uniune.

(237)

Granzplast a furnizat informații cu privire la achizițiile sale de S-PVC, ceea ce a permis Comisiei să estimeze eventualul impact al taxelor asupra costurilor sale totale.

(238)

Rehau a solicitat o audiere cu Comisia, care a avut loc la 24 aprilie 2024. Audierea s-a desfășurat împreună cu comerciantul elvețian afiliat Meraxis AG.

(239)

În ceea ce privește preocupările utilizatorilor, Comisia a observat că industria PVC-ului din Uniune include doisprezece producători și că caracteristicile produsului fac ca piața să fie extrem de competitivă. În același mod în care utilizatorii au putut beneficia de oferta de S-PVC la prețuri de dumping din Egipt și SUA, utilizatorii ar fi în continuare în măsură să înlocuiască un furnizor din Uniune cu alții pentru a căuta prețuri mai competitive, în special din cauza numărului mare de producători din Uniune.

(240)

Comisia a estimat, de asemenea, că impactul global asupra costurilor utilizatorilor ar fi limitat în mod rezonabil, deoarece achizițiile lor de S-PVC din țările în cauză reprezintă un procent de 5 % până la 10 % din costurile lor totale. Acest impact limitat asupra costurilor lor ar trebui luat în considerare împreună cu beneficiile pe care le-ar aduce o industrie sănătoasă a PVC-ului din Uniune, cu mai mulți furnizori.

(241)

În cele din urmă, Comisia a recunoscut că disponibilitatea S-PVC-ului din țările în cauză a adus beneficii utilizatorilor din cauza efectului de scădere a prețurilor pe piață începând din 2022. Cu toate acestea, acest lucru a dus la o situație în care industria din Uniune înregistrează pierderi, ceea ce nu este în interesul pe termen lung al utilizatorilor, deoarece acest lucru poate reduce concurența pe piața Uniunii prin reducerea numărului de producători care pot continua să își desfășoare activitatea în aceste circumstanțe.

(242)

Pe baza informațiilor de mai sus, Comisia a ajuns la concluzia că, în acest stadiu al investigației, nu există niciun motiv întemeiat care să indice că nu este în interesul Uniunii să se instituie măsuri asupra importurilor de S-PVC originar din Egipt și SUA.

(243)

Potrivit concluziilor la care a ajuns Comisia cu privire la existența unui dumping, la prejudiciu, la legătura de cauzalitate, la nivelul măsurilor și la interesul Uniunii, este necesar să se instituie măsuri provizorii pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat industriei Uniunii de importurile care fac obiectul unui dumping.

(244)

Ar trebui instituite măsuri antidumping provizorii asupra importurilor de S-PVC originar din Egipt și SUA, în conformitate cu regula taxei celei mai mici prevăzută la articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază. Comisia a comparat marjele de prejudiciu și marjele de dumping (a se vedea considerentul 225). Valoarea taxelor a fost stabilită la nivelul cel mai mic dintre nivelul marjei de dumping și cel al marjei de prejudiciu.

(245)

Pe baza celor de mai sus, nivelurile taxei antidumping provizorii, exprimate pe baza prețului CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, ar trebui stabilite după cum urmează:

(246)

Nivelurile individuale ale taxei antidumping aplicabile societăților menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei investigații. Prin urmare, ele reflectă situația constatată în cursul prezentei investigații în ceea ce privește aceste societăți. Aceste niveluri ale taxei sunt aplicabile exclusiv importurilor de produs în cauză originar din țările în cauză și fabricat de entitățile juridice menționate. Importurile de produs în cauză fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, trebuie să facă obiectul taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”. Este necesar ca lor să nu li se aplice niciunul dintre nivelurile individuale ale taxei antidumping.

(247)

Pentru a reduce la minimum riscurile de circumvenție ca urmare a diferenței dintre nivelurile taxei, sunt necesare măsuri speciale de asigurare a aplicării taxelor antidumping individuale. Societățile care fac obiectul unor taxe antidumping individuale trebuie să prezinte o factură comercială valabilă autorităților vamale ale statelor membre. Factura trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament. Importurile care nu sunt însoțite de factura respectivă trebuie să fie supuse taxei antidumping aplicabile pentru „toate celelalte societăți”.

(248)

Deși prezentarea respectivei facturi este necesară pentru ca autoritățile vamale ale statelor membre să aplice nivelurile individuale ale taxei antidumping aferente importurilor, ea nu este singurul element care trebuie luat în considerare de către autoritățile vamale. Într-adevăr, chiar dacă le este prezentată o factură care îndeplinește toate cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament, autoritățile vamale ale statelor membre trebuie să își efectueze verificările uzuale și pot, la fel ca în toate celelalte cazuri, să solicite documente suplimentare (documente de expediere etc.) pentru a verifica exactitatea datelor conținute în declarație și pentru a asigura faptul că aplicarea ulterioară a taxei mai mici este justificată, în conformitate cu legislația vamală.

(249)

În cazul în care exporturile uneia dintre societățile care beneficiază de niveluri individuale mai mici ale taxei cresc semnificativ în volum după instituirea măsurilor în cauză, s-ar putea considera că o astfel de creștere în volum constituie ea însăși o modificare a configurației schimburilor comerciale ca urmare a instituirii măsurilor în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. În astfel de circumstanțe și în cazul în care sunt îndeplinite condițiile, se poate deschide o investigație anticircumvenție. O astfel de investigație poate examina, printre altele, necesitatea de a elimina nivelul/nivelurile individual(e) al(e) taxei și, prin urmare, de a institui o taxă la nivel național.

(250)

În conformitate cu articolul 19a din regulamentul de bază, Comisia a informat părțile interesate cu privire la impunerea planificată a taxelor provizorii. Această informație a fost pusă, de asemenea, la dispoziția publicului larg prin intermediul site-ului web al DG TRADE. Părților interesate li s-a acordat un termen de trei zile lucrătoare pentru a transmite observații privind acuratețea calculelor care le-au fost comunicate în mod specific.

(251)

Producătorul-exportator egiptean TCI Sanmar a susținut că Comisia ar trebui să utilizeze în calculele relevante un preț CIF la frontiera UE mai mare, ceea ce ar conduce la o marjă de subcotare mai mică. În același context, o marjă a comerciantului ar trebui adăugată la prețul de export franco fabrică pentru a se ajunge la un preț CIF corect la frontiera UE.

(252)

Comisia a examinat afirmația, dar a considerat că aceasta nu se referea la exactitatea calculelor. Prin urmare, Comisia va lua în considerare acest lucru, împreună cu toate celelalte observații, după publicarea măsurilor provizorii.

(253)

Producătorul-exportator american Formosa Plastics Corporation a prezentat observații cu privire la perioada de informare prealabilă, solicitând Comisiei să revizuiască metodologia de stabilire a costurilor VAG.

(254)

Comisia a examinat observațiile în detaliu. Una dintre observații se referea la exactitatea calculului, iar calculul costurilor VAG a fost, prin urmare, modificat, în timp ce celelalte observații nu se refereau la acuratețea calculului. Observațiile respective vor fi luate în considerare împreună cu toate celelalte observații, după publicarea măsurilor provizorii.

(255)

În interesul unei bune administrări, Comisia va invita părțile interesate să prezinte observații scrise și/sau să solicite o audiere cu Comisia până la un termen stabilit.

(256)

Constatările privind instituirea taxelor provizorii sunt provizorii și pot fi modificate în etapa finală a investigației,