CELEX:32025D1168: Decizia (UE) 2025/1168 a Consiliului din 5 iunie 2025 privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Comitetului părților la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, cu ocazia celei de a 18-a reuniuni, referitoare la recomandări și concluzii adresate anumitor state părți privind punerea în aplicare a respectivei convenții, în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală, precum și în ceea ce privește azilul și nereturnarea

(1)

Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (denumită în continuare „convenția”) a fost încheiată de Uniune prin Decizia (UE) 2023/1075 a Consiliului (1) în ceea ce privește instituțiile Uniunii și administrația publică a acesteia și prin Decizia (UE) 2023/1076 a Consiliului (2) în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală și în ceea ce privește azilul și nereturnarea, în măsura în care astfel de aspecte intră în sfera de competență exclusivă a Uniunii, și a intrat în vigoare, pentru Uniune, la 1 octombrie 2023.

(2)

În temeiul articolului 66 alineatul (1) din convenție, Grupul de experți în intervenția contra violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (GREVIO) urmează să monitorizeze punerea în aplicare a convenției de către părțile la convenție (denumite în continuare „părțile”). În conformitate cu articolul 68 alineatul (11) din convenție, GREVIO urmează să își adopte raportul și concluziile privind măsurile luate de partea în cauză pentru punerea în aplicare a dispozițiilor convenției.

(3)

Comitetul părților (denumit în continuare „comitetul”) poate adopta recomandări adresate părții în cauză, în conformitate cu articolul 68 alineatul (12) din convenție, pe baza raportului și a concluziilor GREVIO. Aceste recomandări fac distincție între măsurile care urmează să fie luate cât mai curând posibil, cu obligația de a-i prezenta comitetului un raport cu privire la măsurile luate în acest sens în termen de trei ani, și măsurile care, deși considerate importante, nu impun același grad de urgență. La sfârșitul perioadei de trei ani, partea în cauză urmează să raporteze comitetului cu privire la măsurile luate, în 10 domenii specifice ale convenției. Pe baza respectivului raport și a oricăror informații suplimentare, comitetul urmează să adopte concluzii privind modul în care s-a dat curs recomandărilor respective, pregătite de secretariatul comitetului.

(4)

În temeiul articolului 68 alineatul (3) din convenție, procedurile de evaluare care sunt realizate după procedura de evaluare de referință a GREVIO se împart în runde (denumite în continuare „runde de evaluare tematică”). Prima rundă de evaluare tematică este intitulată „Consolidarea încrederii prin sprijin, protecție și justiție” și vizează 20 de articole ale convenției, respectiv articolele 3, 7, 8, 11, 12, 14, 15, 16, 18, 20, 22, 25, 31, 48, 49, 50, 51, 52, 53 și 56. Cu ocazia celei de a 17-a reuniuni din 17 decembrie 2024, comitetul a adoptat o decizie privind recomandările ce urmează să fie adoptate de comitet pe baza rapoartelor GREVIO adoptate în cadrul primei runde de evaluare tematică conținute în documentul IC-CP(2024)10 rev.

(5)

În cadrul celei de a 18-a reuniuni din perioada 5-6 iunie 2025, comitetul urmează să adopte opt proiecte de recomandări pe baza primei runde de evaluări tematice și două proiecte de concluzii privind punerea în aplicare a convenției de către 10 dintre părți (denumite în continuare „proiecte de recomandări” și, respectiv, „proiecte de concluzii” și, împreună, „actele avute în vedere”):

(6)

Actele avute în vedere vizează punerea în aplicare de către părți a dispozițiilor convenției referitoare la cooperarea judiciară în materie penală, cum ar fi aspectele legate de protecția și de sprijinirea victimelor violenței împotriva femeilor și ale violenței domestice. Concluziile se referă la punerea în aplicare a dispozițiilor Convenției privind azilul și nereturnarea. Aceste aspecte sunt reglementate de acquis-ul Uniunii, în special prin Directiva 2003/86/CE a Consiliului (3), Directivele 2012/29/UE (4), (UE) 2024/1346 (5) și (UE) 2024/1385 (6) ale Parlamentului European și ale Consiliului și Regulamentul (UE) 2024/1348 al Parlamentului European și al Consiliului (7). Actele avute în vedere vor avea efecte juridice deoarece pot influența în mod decisiv conținutul dreptului Uniunii întrucât ar putea avea un efect asupra interpretării viitoare a dispozițiilor relevante ale convenției. Prin urmare, este oportun să se stabilească poziția ce urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul comitetului în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală și în ceea ce privește azilul și nereturnarea.

(7)

Ar trebui remarcat faptul că recomandările referitoare la anumite articole din convenție intră doar parțial în sfera de competență a Uniunii. În ceea ce privește articolele respective, prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere competenței statelor membre, astfel încât, de exemplu: în ceea ce privește recomandările referitoare la articolele 49 și 50 din convenție, prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere competenței statelor membre în ceea ce privește organizarea internă și administrarea sistemelor lor de justiție; în ceea ce privește recomandările referitoare la articolele 11 și 20 din convenție, prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere competenței statelor membre în ceea ce privește organizarea și prestarea de servicii medicale și de îngrijire medicală; în ceea ce privește recomandările referitoare la articolul 14 din convenție, prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere competenței statelor membre în ceea ce privește conținutul învățământului și organizarea sistemelor educaționale; și în ceea ce privește recomandările referitoare la articolul 31 din convenție, prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere competenței statelor membre în domeniul dreptului familiei.

(8)

În ceea ce privește Albania, proiectele de recomandări includ necesitatea: de a se asigura că politicilor și măsurilor relevante de prevenire și combatere a tuturor formelor de violență împotriva femeilor le este oferită finanțare suficientă și durabilă, inclusiv prin proceduri transparente menite să asigure finanțarea organizațiilor pentru drepturile femeilor (articolul 8 din convenție); de a promova campanii sau programe de creștere a gradului de conștientizare și de a evalua periodic impactul acestora (articolul 12 din convenție); de a asigura formarea profesioniștilor relevanți și de a monitoriza această formare (articolul 15 din convenție); de a extinde programele existente destinate autorilor actelor de violență și de a introduce programe care vizează în mod specific autorii actelor de violență sexuală (articolul 16 din convenție); de a se asigura că victimele violenței au acces la servicii medicale cuprinzătoare (articolul 20 din convenție); de a spori finanțarea și numărul serviciilor disponibile pentru femeile victime, în special pentru femeile cu nevoi speciale (articolul 20 din convenție); de a asigura suficiente servicii specializate de sprijin pentru toate femeile victime și copiii acestora, indiferent de voința lor de a raporta violența, și de a asigura faptul că liniile telefonice naționale de urgență primesc finanțare (articolul 22 din convenție); de a se asigura că victimele violenței sexuale au acces la examinări medico-legale, fără ca acest lucru să fie condiționat de intenția de a denunța infracțiunea, precum și că probele medico-legale sunt păstrate corespunzător (articolul 25 din convenție); de a lua măsuri pentru a elimina concilierea obligatorie în toate cauzele penale de violență împotriva femeilor (articolul 48 din convenție); de a consolida capacitatea, cunoștințele și reacția agenților de asigurare a respectării legii, în vederea asigurării unui răspuns prompt și adaptat nevoilor victimelor, precum și de a adopta măsuri pentru a încuraja raportarea actelor de violență de către femeile victime (articolele 49 și 50 din convenție); de a se asigura că se aplică proceduri de evaluare a riscurilor în cazurile referitoare la toate formele de violență reglementate de convenție și în coordonare cu toate agențiile relevante (articolul 51 din convenție); de a utiliza mai bine ordinele de interdicție de urgență și de a monitoriza și executa astfel de ordine (articolul 52 din convenție); de a se asigura că ordinele de protecție sunt disponibile și accesibile tuturor victimelor și de a garanta executarea și monitorizarea acestora, inclusiv prin aplicarea de sancțiuni în caz de încălcare (articolul 53 din convenție); și de a evalua punerea în aplicare a măsurilor de protecție și de a se asigura că acestea sunt în concordanță cu convenția (articolul 56 din convenție). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie penală și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(9)

În ceea ce privește Austria, proiectele de recomandări includ necesitatea: de a adopta și de a alinia definiția termenului de „violență domestică” (articolul 3 din convenție); de a elabora un plan de acțiune/document de politică strategică cuprinzător pe termen lung privind toate formele de violență reglementate de convenție (articolul 7 din convenție); de a adapta categoriile de date pentru a fi utilizate de sectorul justiției și de a colecta date privind numărul de femei și fete care contactează serviciile sociale (articolul 11 din convenție); de a intensifica eforturile de eradicare a prejudecăților și a stereotipurilor de gen în societatea austriacă prin măsuri de prevenire, inclusiv campanii sau programe de creștere a gradului de conștientizare, pentru a informa victimele cu privire la disponibilitatea serviciilor de sprijin și a evalua impactul acestora (articolul 12 din convenție); de a se asigura că profesioniștii relevanți beneficiază de o formare adecvată (articolul 15 din convenție); de a se asigura că victimele au acces la servicii de sprijin, inclusiv la locuințe, și de a asigura emiterea de rapoarte medico-legale care să documenteze vătămările suferite (articolul 20 din convenție); de a se asigura că adăposturile au un număr suficient de locuri disponibile în întreaga țară (articolul 22 din convenție); de a înființa centre de asistență în caz de violență sexuală în întreaga țară și de a asigura un sprijin eficace pentru victimele violenței sexuale (articolul 25 din convenție); de a consolida schimbul de informații între autoritățile competente relevante în cazurile privind încredințarea copiilor și dreptul de vizitare (articolul 31 din convenție); și de a asigura utilizarea ordinelor de protecție și de a evita existența unor întreruperi în ceea ce privește protecția victimelor între ordinele de interdicție și ordinele de protecție (articolul 53 din convenție). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie penală și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(10)

În ceea ce privește Danemarca, proiectele de recomandări includ necesitatea: de a asigura alinierea definițiilor relevante ale formelor de violență împotriva femeilor la prevederile convenției (articolul 3 din convenție); de a elabora o strategie națională pe termen lung în concordanță cu convenția (articolul 7 din convenție); de a asigura alocarea adecvată a fondurilor, inclusiv a resurselor destinate adăposturilor pentru victimele violenței domestice (articolul 8 din convenție); de a se asigura că datele colectate sunt dezagregate și că se garantează confidențialitatea (articolul 11 din convenție); de a acorda prioritate unei abordări care să țină seama de dimensiunea de gen în inițiativele preventive (articolul 12 din convenție); de a asigura în mod sistematic o formare inițială și continuă pentru profesioniștii relevanți (articolul 15 din convenție); de a crea structuri instituționalizate de cooperare pentru a asigura o cooperare eficace între diferitele agenții (articolul 18 din convenție); de a asigura accesul la consiliere psihologică, standarde de calitate, accesibilitate și sustenabilitate financiară a locurilor în adăposturi și de a asigura sprijinul necesar pentru victimele violenței sexuale (articolele 22 și 25 din convenție); de a crește gradului de conștientizare în rândul profesioniștilor din domeniul justiției penale cu privire la noua legislație în materie penală (articolele 49 și 50 din convenție); de a se asigura faptul că evaluarea riscurilor este efectuată în coordonare cu actorii relevanți (articolul 51 din convenție); de a intensifica utilizarea ordinelor de interdicție de urgență și a ordinelor de protecție pentru a monitoriza măsura în care acestea sunt respectate și pentru a aplica sancțiuni în caz de încălcare (articolele 52 și 53 din convenție); și de a asigura punerea în aplicare corespunzătoare a măsurilor de protecție a victimelor în cadrul investigațiilor și al procedurilor judiciare (articolul 56 din convenție). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie penală și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(11)

În ceea ce privește Finlanda, proiectele de recomandări includ necesitatea: de a elabora o strategie națională pe termen lung care să asigure o abordare cuprinzătoare și coordonată (articolul 7 din convenție); de a asigura disponibilitatea unor fonduri publice suficiente și a unor mecanisme de finanțare durabilă pentru organizațiile neguvernamentale care oferă sprijin specializat victimelor (articolul 8 din convenție); de a stabili categorii de date standardizate și de a armoniza sistemele de colectare a datelor (articolul 11 din convenție); de a desfășura periodic campanii de creștere a gradului de conștientizare (articolul 12 din convenție); de a asigura în mod sistematic cursuri de formare pentru profesioniștii relevanți (articolul 15 din convenție); de a institui programe destinate autorilor de acte de violență domestică (articolul 16 din convenție); de a institui structuri instituționalizate de coordonare între diferitele agenții (articolul 18 din convenție); de a institui servicii de sprijin pentru a facilita procesul de recuperare a victimelor în urma actelor de violență și a redobândirii autonomiei lor (articolul 20 din convenție); de a crește atât numărul de adăposturi, cât și gradul de accesibilitate la acestea (articolul 22 din convenție); de a asigura distribuția geografică a centrelor de primire în regim de urgență în caz de viol pentru a garanta că toate victimele violenței sexuale primesc sprijin (articolul 25 din convenție); de a se asigura că medierea nu are un impact negativ asupra anchetelor penale și nici nu împiedică accesul victimelor la justiție (articolul 48 din convenție); de a se asigura că serviciile de aplicare a legii beneficiază de formare relevantă pentru a răspunde cazurilor de violență împotriva femeilor și pentru a investiga în mod adecvat și în timp util cazurile de violență împotriva femeilor (articolele 49 și 50 din convenție); de a lua măsuri pentru a institui un mecanism standardizat de evaluare a riscurilor aplicat în mod sistematic (articolul 51 din convenție); și de a intensifica utilizarea ordinelor de interdicție de urgență și a ordinelor de protecție și de a consolida monitorizarea acestor ordine (articolele 52 și 53 din convenție). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie penală și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(12)

În ceea ce privește Monaco, proiectele de recomandări includ necesitatea: de a adopta o definiție a violenței domestice care să fie în concordanță cu convenția (articolul 3 din convenție); de a elabora o strategie pe termen lung și cu caracter general, menită să asigure o abordare politică coordonată și cuprinzătoare (articolul 7 din convenție); de a continua să dezvolte colectarea de date privind toate formele de violență împotriva femeilor care intră sub incidența convenției (articolul 11 din convenție); de a extinde măsurile de prevenire a violenței domestice pentru a include și alte forme de violență reglementate de convenție (articolul 12 din convenție); de a continua acțiunile de creștere a gradului de conștientizare cu privire la violența împotriva femeilor în școli (articolul 14 din convenție); de a institui programe destinate autorilor actelor de violență (articolul 16 din convenție); de a institui o linie telefonică națională de urgență pentru femeile care sunt victime ale violenței și de a continua să dezvolte servicii specializate pentru victimele violenței care intră sub incidența convenției (articolul 22 din convenție); de a înființa un centru de primire în regim de urgență în caz de viol și de asistență în caz de violență sexuală (articolul 25 din convenție); de a asigura faptul că profesioniștii implicați în procedurile penale au suficientă expertiză și beneficiază de formare care să țină seama de dimensiunea de gen (articolele 49 și 50 din convenție); de a standardiza practica de evaluare coordonată a riscurilor în serviciile relevante cu privire la toate formele de violență reglementate de convenție (articolul 51 din convenție); și de a asigura protejarea drepturilor victimelor în cadrul anchetelor și al procedurilor judiciare (articolul 56 din convenție). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie penală și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(13)

În ceea ce privește Muntenegru, proiectele de recomandări includ necesitatea: de a asigura resurse umane și financiare adecvate pentru politicile, măsurile și legislația care vizează prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, precum și de a asigura finanțarea durabilă a organizațiilor neguvernamentale (articolul 8 din convenție); de a asigura colectarea și dezagregarea datelor de către toate părțile interesate relevante și de a armoniza procesul de colectare a datelor (articolul 11 din convenție); de a intensifica eforturile de punere în aplicare a unor măsuri preventive periodice, de desfășurare a unor campanii de creștere a gradului de conștientizare și de evidențiere a riscului crescut de violență cu care se confruntă victimele discriminării intersecționale (articolul 12 din convenție); de a asigura o formare inițială și continuă privind violența împotriva femeilor pentru toți profesioniștii relevanți (articolul 15 din convenție); de a institui și a extinde programe destinate autorilor actelor de violență domestică și violență sexuală (articolul 16 din convenție); de a se asigura că furnizorii de servicii medicale acordă prioritate femeilor care sunt victime ale violenței de gen și ale violenței domestice și le respectă viața privată (articolul 20 din convenție); de a stimula cooperarea dintre diferitele agenții (articolul 18 din convenție); de a crește disponibilitatea serviciilor specializate de sprijinire a victimelor (articolul 22 din convenție); de a înființa în întreaga țară centre de primire în regim de urgență în caz de viol (articolul 25 din convenție); de a asigura schimburi de informații privind violența împotriva femeilor între instanțele relevante în cadrul procedurilor civile (articolul 31 din convenție); de a investiga și a urmări penal actele de violență împotriva femeilor și de violență domestică în mod eficace și în timp util, inclusiv prin asigurarea faptului că profesioniștii relevanți dispun de expertiza necesară (articolele 49 și 50 din convenție); de a se asigura că se efectuează sistematic evaluări ale riscurilor în cazurile de violență domestică, în colaborare cu autoritățile competente relevante (articolul 51 din convenție); de a se asigura că toate victimele violenței împotriva femeilor, inclusiv copiii, pot solicita ordine de interdicție de urgență (articolul 52 din convenție); de a se asigura că respectarea ordinelor de protecție este monitorizată în mod eficace și că încălcările sunt sancționate (articolul 53 din convenție); și de a asigura utilizarea efectivă a măsurilor de protecție existente și de a introduce măsuri de protecție suplimentare în concordanță cu convenția (articolul 56 din convenție). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie penală și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(14)

În ceea ce privește Spania, proiectele de recomandări includ necesitatea: de a asigura punerea în aplicare a politicilor existente de prevenire și combatere a violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, precum și de a implica organizațiile neguvernamentale în procesul de elaborare a politicilor și în evaluarea politicilor și a măsurilor (articolul 7 din convenție); de a se asigura că datele colectate sunt dezagregate și de a armoniza colectarea acestora (articolul 11 din convenție); de a educa copiii cu privire la rolul central al consimțământului în relațiile sexuale (articolul 14 din convenție); de a consolida formarea tuturor profesioniștilor relevanți (articolul 15 din convenție); de a îmbunătăți alinierea la convenție a programelor destinate autorilor actelor de violență (articolul 16 din convenție); de a institui mecanisme de cooperare între diferitele agenții cu privire la toate formele de violență reglementate de convenție și de a institui servicii de tip ghișeu unic, după caz (articolul 18 din convenție); de a se asigura că toate victimele violenței sexuale au acces gratuit la servicii de sprijin (articolul 25 din convenție); de a consolida schimbul de informații între instanțele civile și instanțele penale și de a intensifica măsurile menite să asigure resurse suficiente pentru centrele de exercitare a dreptului de vizitare sub supraveghere (articolul 31 din convenție); de a aborda factorii care împiedică victimele să raporteze actele de violență și factorii care conduc la victimizare secundară (articolele 49 și 50 din convenție); și de a se asigura că autoritățile competente au puterea de a dispune ordine de interdicție de urgență în conformitate cu convenția (articolul 52 din convenție); și de a lua măsuri pentru a aborda în mod corespunzător încălcările ordinelor de protecție (articolul 53 din convenție). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie penală și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(15)

În ceea ce privește Suedia, proiectele de recomandări includ necesitatea de a se asigura că politicile privind violența împotriva femeilor: țin cont de nevoile victimelor expuse discriminării intersecționale, evaluează strategiile pentru a le măsura impactul și integrează o înțelegere de gen a violenței împotriva femeilor (articolele 3 și 7 din convenție); asigură niveluri sustenabile de finanțare a organizațiilor pentru drepturile femeilor care gestionează servicii specializate de sprijin (articolul 8 din convenție); armonizează colectarea datelor și se asigură că datele sunt dezagregate (articolul 11 din convenție); asigură măsuri de prevenire mai ample pentru toate formele de violență împotriva femeilor (articolul 12 din convenție); introduc o formare sistematică în legătură cu toate formele de violență reglementate de convenție pentru profesioniștii relevanți și o evaluare a acestei formări (articolul 15 din convenție); elaborează standarde minime pentru programele destinate autorilor actelor de violență, în concordanță cu convenția, și de a asigura evaluarea acestora (articolul 16 din convenție); adoptă mecanisme de coordonare și cooperare între diferitele agenții și, dacă este posibil, în aceleași spații (articolul 18 din convenție); asigură faptul că serviciile sociale oferă sprijin și asistență suficiente tuturor victimelor, inclusiv sprijin în chestiuni practice (articolul 20 din convenție); sporesc disponibilitatea adăposturilor și de a asigura accesul la acestea pentru toate victimele și copiii acestora (articolul 22 din convenție); asigură în întreaga țară un număr suficient de centre de primire în regim de urgență în caz de viol și/sau de violență sexuală (articolul 25 din convenție); asigură spații sigure în care pot avea loc vizite supravegheate cu profesioniști formați (articolul 31 din convenție); consolidează capacitatea poliției de a răspunde tuturor formelor de violență împotriva femeilor și de a face investigații în acest sens, inclusiv cu privire la manifestările digitale ale acesteia, și de a lua măsuri pentru a încuraja femeile expuse riscului de discriminare intersecțională să raporteze actele de violență (articolele 49 și 50 din convenție); asigură faptul că se efectuează sistematic și în mod coordonat evaluări ale riscurilor pentru victime și pentru copiii acestora (articolul 51 din convenție); și iau măsuri pentru a se asigura că ordinele de interdicție de urgență, ordinele de restricție și ordinele de protecție („ordine de interzicere a contactului privind locuința comună”) sunt emise rapid, cu efect imediat, inclusiv pentru copii, că respectarea acestora este monitorizată în mod eficace și că, în caz contrar, se impun sancțiuni corespunzătoare (articolele 52 și 53 din convenție). Întrucât respectivele proiecte de recomandări sunt în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie penală și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(16)

În ceea ce privește San Marino, proiectul de concluzii include necesitatea: de a sprijini organizațiile societății civile prin asigurarea unei finanțări durabile pentru instituirea unor mecanisme de cooperare și de a se asigura că organismul național de coordonare colaborează cu organizațiile societății civile (articolele 9 și 10 din convenție); de a îmbunătăți colectarea de date dezagregate pe baza unui sistem comun de colectare a datelor și de a efectua periodic studii privind victimizarea și pentru a promova activitățile de cercetare (articolul 11 din convenție); și de a respecta cerințele articolului 59 din convenție privind statutul de rezident al victimelor violenței împotriva femeilor (articolul 59 din convenție). Întrucât respectivele proiecte de concluzii sunt în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie penală și în domeniul azilului și al nereturnării și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(17)

În ceea ce privește Slovenia, proiectele de concluzii includ necesitatea: ca rolul de organism de coordonare să fie atribuit unor entități pe deplin instituționalizate și de a asigura resursele umane și financiare necesare (articolul 10 din convenție); de a asigura colectarea cuprinzătoare de date privind toate formele de violență în temeiul convenției (articolul 11 din convenție); de a consolida schimbul de informații între instanțele civile și cele penale (articolul 31 din convenție); de a asigura un răspuns prompt și adecvat din partea agențiilor de asigurare a respectării legii în cazurile de violență împotriva femeilor (articolele 49 și 50); și de a respecta convenția în ceea ce privește urmărirea penală din oficiu în cazurile de viol conjugal (articolul 55 din convenție). Întrucât respectivele proiecte de concluzii sunt în concordanță cu politicile și obiectivele Uniunii în domeniul cooperării judiciare în materie penală și nu ridică nicio problemă cu privire la dreptul Uniunii, poziția Uniunii ar trebui să fie aceea de a nu se opune adoptării acestora.

(18)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(19)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică,

1.

recomandări adresate Albaniei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul, conținute în documentul ICCP(2025)2prov;

2.

recomandări adresate Austriei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul, conținute în documentul ICCP(2025)3prov;

3.

recomandări adresate Danemarcei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul, conținute în documentul ICCP(2025)4-prov;

4.

recomandări adresate Finlandei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul, conținute în documentul ICCP(2025)5prov;

5.

recomandări adresate Principatului Monaco privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul, conținute în documentul IC-CP(2025)6-prov;

6.

recomandări adresate Muntenegrului privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul, conținute în documentul ICCP(2025)7-prov;

7.

recomandări adresate Spaniei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul, conținute în documentul ICCP(2025)8prov;

8.

recomandări adresate Suediei privind îmbunătățirea încrederii prin acordarea de sprijin, protecție și justiție pe baza Convenției de la Istanbul, conținute în documentul ICCP(2025)9prov;

9.

concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor cu privire la San Marino adoptate de Comitetul părților, conținute în documentul IC-CP(2025)10-prov; și

10.

concluzii privind punerea în aplicare a recomandărilor cu privire la Slovenia adoptate de Comitetul părților, conținute în documentul IC-CP(2025)11-prov.