CELEX:52023IP0466: P9_TA(2023)0466 – Cooperarea pentru dezvoltare a UE în vederea îmbunătățirii accesului la educație și formare în țările în curs de dezvoltare – Rezoluția Parlamentului European din 13 decembrie 2023 referitoare la cooperarea pentru dezvoltare a UE în vederea îmbunătățirii accesului la educație și formare în țările în curs de dezvoltare (2023/2067(INI))

Vă rugăm să vă conectați la marcaj

Informatii

Data documentului: 13/12/2023
Autor: Parlamentul European
Formă: Repertoriu EUR-Lex

Jurnalul Ofícial
al Uniunii Europene

Seria C

C/2024/4170

2.8.2024

P9_TA(2023)0466

Cooperarea pentru dezvoltare a UE în vederea îmbunătățirii accesului la educație și formare în țările în curs de dezvoltare

Rezoluția Parlamentului European din 13 decembrie 2023 referitoare la cooperarea pentru dezvoltare a UE în vederea îmbunătățirii accesului la educație și formare în țările în curs de dezvoltare (2023/2067(INI))

(C/2024/4170)

Parlamentul European,

—	având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

—	având în vedere Convenția ONU din 12 decembrie 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap, în special articolul 24,

—	având în vedere Convenția ONU privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951,

—	având în vedere Convenția ONU din 18 decembrie 1979 asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei,

—	având în vedere Convenția ONU din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului,

—	având în vedere obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) nr. 4 al ONU privind educația de calitate,

—	având în vedere Raportul ONU din 2022 privind obiectivele de dezvoltare durabilă,

—	având în vedere Raportul Fondului Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) din 2022 privind învățământul primar,

—	având în vedere Fondul ONU „Educația nu poate aștepta”,

—	având în vedere Summitul ONU privind transformarea educației, care a avut loc la New York în septembrie 2022,

—	având în vedere studiul la nivel mondial al ONU privind copiii privați de libertate, publicat la 11 iulie 2019,

—	având în vedere publicația comună a ACT Alliance EU, Caritas Europa, EU-CORD și Islamic Relief Worldwide, intitulată „Engaging with local faith actors and communities” (Interacțiunea cu actorii și comunitățile confesionale locale),

—	având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) privind combaterea discriminării în domeniul învățământului, adoptată la 14 decembrie 1960,

—	având în vedere inițiativa comună a UNICEF, UNESCO și a Băncii Mondiale, intitulată „Mission: Recovering Education in 2021” (Misiune: redresarea educației în 2021),

—	având în vedere documentul de informare pregătit pentru Raportul UNESCO de monitorizare a educației la nivel global din 2021 intitulat „Faith-based schools, education pluralism, and the right to education” (Școlile religioase, pluralismul educației și dreptul la educație),

—	având în vedere programul Parteneriatului mondial pentru educație,

—	având în vedere rezoluția sa din 3 mai 2022 intitulată „Către o strategie a UE de promovare a educației copiilor în lume: atenuarea impactului pandemiei de COVID-19” (1),

—	având în vedere audierea organizată de Comisia sa pentru dezvoltare la 26 octombrie 2022 privind educația în situații de urgență și de criză prelungită: asigurarea accesului tinerilor la educație și formare,

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 24 martie 2021 intitulată „Strategia UE privind drepturile copilului” (COM(2021)0142),

—	având în vedere Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională — Europa în lume (IVCDCI — Europa globală),

—	având în vedere pachetul de investiții „Global Gateway Africa-Europa”,

—	având în vedere Principiile de la Abidjan privind obligațiile statelor în materie de drepturi ale omului de a oferi educație publică și de a reglementa implicarea privată în educație, așa cum au fost convenite și adoptate în Côte d’Ivoire la 13 februarie 2019,

—	având în vedere programul Erasmus+,

—	având în vedere programul UE Educație în situații de urgență,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 mai 2018 privind educația în situații de urgență și de criză prelungită (COM(2018)0304),

—	având în vedere nota de orientare a Comisiei din 29 martie 2023 intitulată „Promoting Equitable Partnerships with Local Responders in Humanitarian Settings” (Promovarea unor parteneriate echitabile cu actorii locali în domeniul umanitar),

—	având în vedere declarația comisarului Lenarčič din 9 septembrie 2022 cu ocazia Zilei internaționale pentru protejarea educației împotriva atacurilor,

—	având în vedere Declarația comună din 7 iunie 2017 a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei intitulată „Noul Consens european privind dezvoltarea – Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru”,

—

având în vedere Declarația privind școlile sigure, emisă de Coaliția globală pentru protejarea educației împotriva atacurilor, și Cadrul cuprinzător privind siguranța școlilor 2022-2030, publicat în iunie 2022, care adoptă o abordare care țin cont de „toate pericolele și toate riscurile”, inclusiv pericolele naturale și cele induse de schimbările climatice, pericolele tehnologice, biologice și sanitare, conflictele și violența, precum și pericolele și amenințările cotidiene,

—

având în vedere Orientările privind protejarea școlilor și a universităților de utilizări în scopuri militare în timpul conflictelor armate, emise de Coaliția globală pentru protejarea educației împotriva atacurilor, și strategia pentru perioada 2023-2025 a Alianței mondiale pentru reducerea riscurilor de dezastre și reziliența în sectorul educației,

—	având în vedere Strategia continentală pentru educație în Africa 2016-2025 (CESA 16-25) (2) și Strategia continentală pentru educația și formarea tehnică și profesională pentru promovarea ocupării forței de muncă în rândul tinerilor,

—	având în vedere documentul de poziție al EduCo din 1 martie 2023 intitulat „Educația în situații de urgență: un drept urgent”,

—	având în vedere Raportul UNESCO de monitorizare a educației la nivel global din 2021/2022,

—

având în vedere raportul Grupului operativ internațional privind profesorii pentru educație pentru 2030 intitulat „Closing the gap: ensuring there are enough qualified and supported teachers in sub-Saharan Africa” (Eliminarea decalajului: asigurarea existenței unui număr suficient de profesori calificați și sprijiniți în Africa Subsahariană),

—	având în vedere raportul din octombrie 2021 al Grupului de lucru pentru educația regională în situații de urgență al Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați, intitulat „Education under attack in West and Central Africa” (Educația sub atac în Africa de Vest și Centrală),

—

având în vedere raportul Departamentului pentru afaceri fiscale al Fondului Monetar Internațional intitulat „Modalități de control al costurilor fiscale ale parteneriatelor de tip public-privat”
(3) și Raportul special nr. 09/2018 al Curții de Conturi Europene intitulat „Parteneriatele public-privat în UE: deficiențe generalizate și beneficii limitate”
(4),

—

având în vedere raportul Grupului independent de evaluare al Grupului Băncii Mondiale din 8 iunie 2022 intitulat „An Evaluation of International Finance Corporation (IFC) Investments in K-12 Private Schools”
(5) (O evaluare a investițiilor Corporației Financiare Internaționale (CFI) în școlile private K-12) și răspunsul conducerii CFI,

—	având în vedere rezoluția sa din 13 noiembrie 2018 referitoare la asistența pentru dezvoltare acordată de UE în domeniul educației (6),

—	având în vedere Strategia UE privind drepturile persoanelor cu handicap 2021-2030,

—	având în vedere Planul de acțiune pentru tineret în acțiunea externă a Uniunii pentru 2022-2027,

—	având în vedere Planul de acțiune al UE pentru egalitatea de gen III,

—	având în vedere raportul Fondului ONU pentru Populație intitulat „State of World Population 2022: Seeing the Unseen” (7) (Situația populației mondiale în 2022: să vedem partea nevăzută),

—	având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2023 referitoare la coerența politicilor în favoarea dezvoltării (8),

—	având în vedere Orientările UE privind copiii și conflictele armate,

—	având în vedere Angajamentul de la Buenos Aires privind organizarea socială echitabilă a îngrijirii, adoptat în cadrul celei de-a cincisprezecea sesiuni a Conferinței regionale privind femeile din America Latină și zona Caraibilor, din noiembrie 2022,

—	având în vedere articolele 17 și 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A9-0338/2023),

întrucât UE ar trebui să sprijine țările partenere în realizarea accesului universal gratuit la educație și să contribuie la conturarea unui ecosistem de învățare bazat pe dobândirea de noi competențe necesare în contextul rolului tot mai important al digitalizării, consolidând reziliența pentru a face față provocărilor generate de schimbările climatice și abordând deficiențele existente în politicile și practicile educaționale pentru a le permite populațiilor lor să își dezvolte întregul potențial, a încuraja dezvoltarea durabilă a țărilor lor de origine și pentru a reduce inegalitățile;

întrucât recentele provocări majore neprevăzute, cum ar fi pandemia de COVID-19 și consecințele sale, agresiunea Rusiei asupra Ucrainei, criza alimentară mondială, schimbările climatice și consecințele acestora, crizele biodiversității, numărul tot mai mare de crize umanitare și bugetele limitate de îndatorare, împreună cu numărul tot mai mare de crize și conflicte prelungite, care nu ar trebui uitate, contribuie la agravarea actualei crize mondiale a învățării; întrucât, potrivit UNESCO, dezastrele naturale, pandemiile și conflictele, precum și strămutările interne și transfrontaliere rezultate pot afecta sănătatea mintală a unor generații întregi, lăsându-le needucate și nepregătite să contribuie la redresarea socială și economică a țării sau a regiunii lor;

C.	întrucât criza alimentară mondială are un impact asupra educației copiilor la nivel mondial, fetele fiind cele mai afectate;

D.	întrucât gospodăriile din țările cu venituri mici și medii inferioare suportă 39 % din costul total al educației, comparativ cu doar 16 % în țările cu venituri ridicate, potrivit Raportului mondial de monitorizare a educației pe 2022 al UNESCO;

întrucât, potrivit UNESCO, aproximativ 244 de milioane de copii și tineri nu sunt școlarizați în 2023 (9), iar Afganistanul este singura țară din lume în care femeilor și fetelor li se refuză accesul la educație după absolvirea școlii primare; întrucât, în prezent, 80 % dintre fetele și tinerele cu vârstă de școlarizare din Afganistan au fost private de dreptul lor fundamental la educație de regimul taliban;

întrucât numărul copiilor cu vârstă de școlarizare afectați de criză care au nevoie de sprijin educațional este de 224 de milioane, iar aproximativ 72 de milioane nu sunt școlarizați deloc; întrucât, din aceste 72 de milioane de copii, 53 % sunt fete, 17 % au dificultăți funcționale și 21 % (aproximativ 15 milioane) au fost strămutați forțat;

G.	întrucât sprijinul umanitar mondial pentru educație a acoperit doar 22 % din fondurile solicitate în 2021, adică mai puțin decât în alte sectoare; întrucât, în 2021, doar 2,9 % din sprijinul umanitar global a fost alocat educației, în pofida obiectivului ONU de 4 %;

întrucât, în multe țări în curs de dezvoltare, fetele se confruntă în continuare cu cele mai mari dificultăți pentru a frecventa învățământul primar și a finaliza întregul ciclu al învățământului inițial, inclusiv al învățământului secundar și superior, precum și pentru a participa la programe de formare; întrucât, în țările cu venituri mici, mai puțin de două treimi dintre fete își termină studiile primare și doar una din trei sunt absolvente de învățământ secundar inferior; întrucât aceste provocări sunt deosebit de îngrijorătoare în regiunea subsahariană având în vedere diferitele deficiențe și obstacole, inclusiv sărăcia și inegalitățile de gen specifice; întrucât copiii cu dizabilități nu au acces suficient la educație; întrucât, de exemplu, probabilitatea ca femeile cu dizabilități să fie analfabete este de trei ori mai mare decât la bărbații fără dizabilități;

întrucât probabilitatea ca fetele să renunțe timpuriu la școală rămâne mult mai mare decât la băieții din cauza lipsei de instalații sanitare în școli, a lipsei unor infrastructuri sigure și a unui sprijin medical specific, a căsătoriilor timpurii și a sarcinilor timpurii, în special în regiunea subsahariană; întrucât fetele se confruntă cu rate semnificative de violență fizică și sexuală legată de conflicte, de factori financiari și socioeconomici și de distribuția inegală a sarcinilor casnice și parentale între bărbați și femei, indiferent dacă sunt înscrise la școală sau nu, și, prin urmare, oportunitățile lor de angajare și securitatea socială sunt diminuate; întrucât aceste restricții privind accesul la educație devin și mai severe atunci când se intersectează cu alți factori de discriminare, cum ar fi genul, dizabilitățile, migrația, localizarea geografică și apartenența la minorități;

J.	întrucât, pentru a îndeplini ODD 4 (accesul la educație de calitate pentru toți), țările cu venituri mici și medii nu dispun de 21 % din finanțarea necesară, ceea ce reprezintă un deficit de finanțare de 97 de miliarde USD pentru educație;

K.	întrucât provocările sunt generate nu numai de numărul mare de copii neșcolarizați, ci și de ratele scăzute de absolvire a studiilor; întrucât rata de absolvire a învățământului primar la nivel mondial este de 87 %, față de doar 63 % în regiunea subsahariană;

întrucât accesul la educație și formare universală este un drept al omului și o piatră de temelie a dezvoltării durabile; întrucât este esențial să se reducă inegalitățile sociale și să se obțină alte drepturi fundamentale, pentru ca oamenii să poată fi angajați și, astfel, să aibă acces la locuri de muncă decente pe care să le aleagă, capacitând tinerii și, în special, fetele și femeile să dobândească autonomie și să scape de sărăcie și să devină actori ai schimbării în comunitățile și țările lor; întrucât, în acest scop, programele de formare și cerințele pieței ar trebui să fie corelate;

întrucât calitatea educației rămâne, de asemenea, o problemă majoră în multe țări și regiuni din sudul global, în special în regiunea subsahariană, unde 9 din 10 copii nu pot citi până la vârsta de 10 ani, deși majoritatea acestora sunt școlarizați; întrucât regiunea se caracterizează, de asemenea, prin niveluri scăzute de învățare și un număr ridicat de 58 de elevi la fiecare profesor instruit, în învățământul primar și de 43 de elevi la fiecare profesor instruit, în învățământul secundar; întrucât, potrivit estimărilor UNESCO, regiunea subsahariană nu este doar regiunea cu cel mai mare număr de copii neșcolarizați, ci și singura regiune în care acest număr este în creștere și a ajuns la 98 de milioane în 2021; întrucât învățământul profesional oferă șansa de a dobândi aptitudini sau competențe pentru locuri de muncă practice legate de o anumită activitate comercială sau ocupație; întrucât, potrivit Băncii Mondiale, regiunea cu cea mai mare creștere a ratei „sărăciei în educație” între 2019 și 2022 a fost America Latină și zona Caraibilor, atingând același nivel ca Asia de Sud;

întrucât sărăcia, conflictele, dezastrele naturale, violența și excluziunea, munca copiilor și alte dificultăți întâmpinate în copilărie și adolescență, etape delicate ale dezvoltării, afectează capacitatea tinerilor de a învăța; întrucât traumele pe care le suferă le afectează reziliența și capacitatea de adaptare, ceea ce poate duce la întârzieri în dezvoltare, pe care sistemul de învățământ nu le compensează în mod efectiv;

întrucât, până în 2030, potrivit UNESCO, vor trebui recrutați încă 68,8 milioane de profesori pentru învățământul primar și secundar, pentru a mări accesul și a-i înlocui pe cei care pleacă din școli; întrucât proporția profesorilor instruiți din regiunea subsahariană a scăzut constant din 2000, atât la nivel primar, cât și la nivel secundar și, pentru a atinge ODD 4, este necesar să se recruteze 15 milioane de profesori până în 2030;

P.	întrucât modelul Institutului de Statistică al UNESCO pentru proiecțiile legate de profesori pentru realizarea ODD 4 stabilește un criteriu de referință de 40 de elevi per profesor (40:1) în învățământul primar, 35:1 în învățământul secundar inferior și 30:1 în învățământul secundar superior;

întrucât, în multe regiuni ale lumii, infrastructura fizică pentru educație și mediile de învățare rămân, de asemenea, insuficiente și subfinanțate, în special pentru copiii cu dizabilități și cu dificultăți de învățare, mai ales în regiunea subsahariană, unde doar 47 % din școli dispun de energie electrică și peste 50 % nu dispun de apă potabilă sau de grupuri sanitare adecvate și de gestionare a igienei menstruale pentru fete și tinere;

R.	întrucât atacurile împotriva școlilor nu vizează doar infrastructura fizică, ci și viața profesorilor și a elevilor;

întrucât serviciile sociale publice furnizate de stat, cum ar fi educația și asistența medicală, nu sunt încă universal disponibile în țările în curs de dezvoltare; întrucât școlile și alte instituții de învățământ gestionate de actori nestatali, inclusiv organizații confesionale și organizații ale societății civile, care sunt favorabile incluziunii și complementare sistemelor naționale de învățământ și oferă o educație universală de calitate, sunt importante pentru a atenua lacunele unde statul nu reușește să asigure accesul la o educație de calitate;

întrucât, pe lângă lipsa securității și a finanțării infrastructurii educaționale adecvate, ratele ridicate ale violenței și conflictelor, inegalitatea de gen, impactul schimbărilor climatice și deficiențele reglementărilor naționale, inclusiv deficiențele în ceea ce privește evaluarea comparativă a competențelor de alfabetizare și a planificării programelor școlare, absența unor materiale accesibile de citire și a altor resurse de învățare și lipsa unei formări de calitate a cadrelor didactice, reprezintă provocări suplimentare pentru realizarea ODD 4 în țările în curs de dezvoltare;

întrucât indicele capitalului uman al țărilor din Africa Subsahariană rămâne scăzut, la 0,4 față de media mondială de 0,57, însemnând că regiunea subsahariană fructifică doar 55 % din potențialul capitalului său uman; întrucât, dacă este capacitată, populația tânără a Africii are un potențial imens de a stimula dezvoltarea durabilă pe continent, dacă ar avea oportunități adecvate de educație, formare, muncă și luare a deciziilor; întrucât se estimează că 70 000 de profesioniști calificați părăsesc Africa în fiecare an; întrucât piața forței de muncă din Africa Subsahariană se caracterizează printr-o neconcordanță din ce în ce mai mare între cererea și oferta de competențe, productivitate scăzută, locuri de muncă prost plătite, șomaj ridicat în rândul tinerilor și subocupare, în condițiile unei populații tinere în creștere care ar urma să ajungă la peste 1 miliard până în 2050; întrucât, potrivit estimărilor Grupului Băncii Africane de Dezvoltare, doar 3 milioane de locuri de muncă oficiale sunt create anual pe continent, în timp ce între 10 și 12 milioane de tineri intră pe piața muncii în fiecare an; întrucât ratele NEET (proporția tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare) au crescut cu 3,8 % și, respectiv, 1,5 % în America Latină și Caraibi și în Asia și Pacific în doar un an, iar decalajul de gen este extrem de semnificativ în ambele regiuni, potrivit Organizației Internaționale a Muncii;

întrucât alimentația în școli este o plasă de siguranță esențială pentru copiii și gospodăriile vulnerabile, în special într-un moment în care 345 de milioane de persoane, inclusiv 153 de milioane de copii și tineri, se află într-o situație de insecuritate alimentară critică; întrucât 418 milioane de copii beneficiază în prezent de mese în școli la nivel mondial, dintre care 53 de milioane locuiesc în regiunea subsahariană;

W.	întrucât programele de mese în școli pot crește numărul de înscrieri în școli cu o medie de 9 %;

X.	întrucât Uniunea Africană și mai multe țări din regiunea subsahariană participă treptat la programe prin care se oferă mese în școli și participă, de asemenea, la finanțarea unor astfel de inițiative;

întrucât numărul și durata crizelor umanitare au crescut în ultimul deceniu, durata medie a crizelor umanitare fiind în prezent de peste nouă ani; întrucât durata medie a strămutărilor actuale este în creștere; întrucât ponderea din bugetul umanitar al UE cheltuită pentru educație în situații de urgență a crescut de la 1 % în 2015 la 10 % în 2019 și a fost menținută la acest nivel de atunci; întrucât valoarea totală a acestor cheltuieli a ajuns la 970 de milioane EUR între 2015 și 2022; întrucât acest buget este încă insuficient, iar deficitul de finanțare pentru educație în situații de urgență continuă să crească;

întrucât Comisia s-a angajat să aloce cel puțin 10 % din investițiile bugetului UE pentru cooperarea pentru dezvoltare, în special în cadrul instrumentului IVCDCI – Europa globală, pentru a asigura calitatea, egalitatea și echitatea în educație și pentru a corela competențele cu locurile de muncă în țările în curs de dezvoltare;

AA.

întrucât inițiativa Global Gateway include educația și cercetarea ca una dintre principalele sale priorități de investiții, inclusiv educația digitală, cu o perspectivă de învățare pe tot parcursul vieții, în conformitate cu ODD-urile, cu scopul de a facilita mobilitatea studenților, a personalului, a profesorilor și a stagiarilor și de a consolida rețelele și învățarea reciprocă între instituțiile de învățământ superior,

reafirmă că orice persoană are dreptul la educație și că educația, în special educația de bază, trebuie să fie gratuită, de calitate, favorabilă incluziunii, accesibilă fără nicio formă de discriminare și obligatorie pentru a îndeplini ODD-urile până în 2030, în timp ce educația tehnică și profesională, precum și învățământul superior trebuie să fie la fel de accesibile;

ia act de faptul că, de la intrarea în vigoare a Regulamentului privind IVCDCI – Europa globală (10) la 14 iunie 2021, s-au aprobat, în cadrul instrumentului, angajamente pentru 49 de țări partenere din afara vecinătății, precum și alte trei programe indicative regionale (Africa Subsahariană, Asia-Pacific și America Latină și zona Caraibilor), cu o sumă totală de 1,4 miliarde EUR angajată până în 2022, printre beneficiari numărându-se Nigeria (95 de milioane EUR), Mozambic (58,5 milioane EUR), Nepal (51,5 milioane EUR) și Rwanda (51,3 milioane EUR) cu cele mai mari ponderi în ceea ce privește valorile nominale;

ia act de faptul că 60 % din angajamentele legate de educație au fost executate pentru intervenții de tip proiect, 25 % pentru sprijin bugetar general și, în principal, sectorial, 7 % pentru contribuții la programe și fonduri cu scop specific gestionate de partenerii de implementare, cum ar fi Parteneriatul mondial pentru educație, și 8 % pentru burse/formare în țările donatoare;

subliniază că populația tânără în creștere rapidă, combinată cu resursele naturale bogate și biodiversitatea, reprezintă un potențial enorm de dezvoltare pentru regiunea subsahariană dacă există oportunități adecvate de promovare a dezvoltării umane;

recunoaște că educația universală are potențialul unic de a îmbunătăți condițiile de viață, de a reduce inegalitățile, de a combate sărăcia, exploatarea și traficul de copii, de a promova democratizarea și fundamentele unor societăți favorabile incluziunii și de a facilita mobilitatea socială pentru a se asigura că toți copiii și adulții, inclusiv refugiații, persoanele strămutate și alte grupuri vulnerabile, sunt în măsură să își valorifice pe deplin potențialul; subliniază că educația de calitate are un impact pozitiv asupra promovării cetățeniei, a valorilor sociale comune, a angajamentului civic și democratic și a creării unei societăți responsabile și pașnice; constată, de asemenea, că educația de calitate este un instrument de prevenire și combatere a radicalizării în rândul tinerilor;

condamnă orice utilizare a școlilor și a instituțiilor de învățământ pentru a răspândi discursuri de incitare la ură; este preocupat, în special, de activitățile grupurilor religioase extremiste care abuzează de educație, profită de deficiențele sistemelor de stat și răspândesc viziuni părtinitoare despre lume, în special în rândul tinerilor;

remarcă rolul esențial al educației ca mijloc de partajare a valorilor, de sensibilizare și de reducere a riscului de conflicte; solicită UE să sprijine programele de cooperare care contribuie la educarea și sensibilizarea tinerilor cu privire la combaterea discursurilor de incitare la ură, a xenofobiei, a violenței împotriva femeilor, a violenței bazate pe orientarea sexuală sau dizabilități și a tuturor formelor de discriminare în țările în curs de dezvoltare; încurajează transmiterea de cunoștințe privind legătura uscat-mare și necesitatea crucială de a conserva și proteja oceanele – bunul comun al umanității;

recunoaște că accesul la educație reprezintă o oportunitate mai mare pentru dezvoltarea durabilă, echilibrată și pașnică a țărilor și societăților; evidențiază că educația are o importanță fundamentală, deoarece afectează perspectivele oamenilor de a găsi un loc de muncă decent, exercitarea drepturilor lor în calitate de cetățeni, oportunitățile lor de a participa în societate și sănătatea lor;

recunoaște că accesul la o educație universală de calitate, în special la educația de bază, permite țărilor partenere în curs de dezvoltare să deblocheze potențialul capitalului uman al populațiilor lor tinere și să stimuleze nu numai dezvoltarea umană, ci și creșterea economică și dezvoltarea socială durabilă a țărilor lor, în cadrul unei abordări care se aliniază la sistemele de învățământ public libere și echitabile și le sprijină; încurajează cooperarea în domeniul învățământului agricol între instituțiile europene de învățământ superior și țările partenere, cum ar fi cele care participă la Marele Zid Verde, un proiect inovator menit să permită comunităților locale să se adapteze la schimbările climatice, care promovează gestionarea integrată a ecosistemelor și oferă o soluție la insecuritatea alimentară în întreaga centură a Sahelului, punând accentul pe combaterea degradării terenurilor și a deșertificării, care, printre alte beneficii, contribuie și la combaterea cauzelor profunde ale migrației forțate;

10.

accentuează necesitatea de a recunoaște puterea transformatoare a educației și formării la toate nivelurile, precum și a culturii și a patrimoniului pentru dezvoltarea capitalului uman și crearea de locuri de muncă; subliniază, de asemenea, că este necesar să se pună un accent mai mare pe etica muncii și pe rolul femeilor și al tinerilor și că este necesar să se recunoască rolul diferiților actori locali ca agenți ai dezvoltării pentru a accelera accesul la educație și formare; remarcă importanța promovării educației și formării pentru a stimula mijloace de subzistență sustenabile și ca o condiție prealabilă pentru realizarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, în special pentru ca fetele și femeile să-și recunoască rolul lor de actori ai schimbării în comunitățile și țările lor;

11.

subliniază, în acest sens, potențialul mare al schimbului de cunoștințe, competențe și know-how în domenii precum adaptarea la schimbările climatice, conservarea biodiversității și tranzițiile agroecologice; constată, prin urmare, rolul pe care îl pot juca teritoriile europene de peste mări în consolidarea cooperării și a programelor de mobilitate și de schimb cu țările în curs de dezvoltare în bazinele lor regionale, în special cu Organizația Statelor din Africa, Zona Caraibilor și Pacific (OSACP); sprijină și solicită extinderea în continuare a programului Erasmus + la țările africane și încurajează dezvoltarea de proiecte și parteneriate de mobilitate menite să consolideze atractivitatea atât a educației în țările UE, cât și a sistemelor de formare din țările partenere;

12.

observă că țările în curs de dezvoltare se confruntă cu provocări diferite, în special în domeniul educației, având în vedere contextul lor cultural, social și economic diferit și că, prin urmare, eforturile UE trebuie adaptate la mediile și condițiile locale;

13.

constată că dezvoltarea socială și economică în țările partenere ale UE este împiedicată de lipsa profesioniștilor formați disponibili la nivel local; subliniază, de asemenea, că investițiile în învățământul terțiar și, în special, în competențele în domeniul științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM) sunt esențiale pentru noile oportunități de angajare a tinerilor și pentru crearea de locuri de muncă de calitate sau pentru schimbarea locurilor de muncă; solicită UE să orienteze tinerii către profesiile viitorului, sprijinind dezvoltarea formării și a competențelor legate de tranziția verde și cea digitală și de inovarea tehnologică în țările în curs de dezvoltare; subliniază importanța promovării educației și formării fetelor și femeilor în domeniile STIM;

14.

solicită ca electrificarea în țările în curs de dezvoltare să fie o prioritate absolută, deoarece lipsa energiei electrice sau accesul insuficient la energie electrică în multe dintre teritoriile acestor țări subminează grav nevoile esențiale ale vieții de zi cu zi a oamenilor, în special în ceea ce privește sănătatea, securitatea alimentară, asistența medicală și spitalicească și educația; ia act de faptul că electrificarea trebuie să permită reducerea sărăciei prin crearea de activități economice productive, accesul la noi resurse digitale esențiale de învățare și învățare la distanță pentru a îmbunătăți în mod eficace accesul la educație și formare;

15.

evidențiază că trebuie asigurat accesul tuturor la o educație de calitate și universală ca drept al omului, indiferent de statutul socioeconomic, de mediul cultural, de religie sau confesiune, de gen, de orientarea sexuală, de situația geografică sau de decalajul dintre mediul rural și cel urban, inclusiv în țările fragile și afectate de conflicte; remarcă necesitatea de a colabora cu țările partenere, în special cu țările din regiunea subsahariană, prin înțelegerea sensibilităților locale, și de a depune eforturi pentru a găsi o înțelegere comună a acestor provocări;

16.

invită Comisia să elaboreze metodologii și orientări care să consolideze capacitatea proiectelor sale de asistență de a ajunge la toți cursanții, în special la cei care ar putea să nu aibă acces la educație; subliniază, în acest context, dificultățile specifice cu care se confruntă persoanele strămutate forțat și importanța reducerii perturbărilor și a asigurării continuității educației;

17.

remarcă necesitatea de a sprijini eforturile țărilor în curs de dezvoltare de a oferi oportunități educaționale egale și o educație de bună calitate, care să abordeze provocările contemporane și să respecte standardele moderne pentru toți;

18.

solicită din nou Comisiei să ia măsurile legislative adecvate în domeniul comerțului internațional și al cooperării internaționale pentru a evita exacerbarea muncii copiilor, toți copiii având dreptul fundamental de a se înscrie în instituții de învățământ de calitate; încurajează țările din întreaga lume să pună în aplicare cadre juridice pentru înscrierea în școlile publice și să stabilească o vârstă minimă pentru părăsirea școlii;

19.

regretă faptul că fetele și femeile din țările în curs de dezvoltare sunt deosebit de vulnerabile la nașterile timpurii și sarcinile nedorite, căsătoriile copiilor, trafic, prostituție, mutilări genitale, transmiterea bolilor cu transmitere sexuală, inclusiv a HIV, și la violența bazată pe gen, în special în zonele sărace, izolate și îndepărtate, precum și în situațiile de criză umanitară; reamintește, în acest context, importanța deosebită a accesului la sănătatea sexuală și reproductivă și la drepturile aferente, în conformitate cu ODD 5, așa cum s-a convenit în conformitate cu Programul de acțiune al Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare și cu Platforma de acțiune de la Beijing, precum și cu documentele finale ale conferințelor de revizuire ale acestora;

20.

solicită, de asemenea, UE să sprijine programele care facilitează accesul tinerilor la apă, grupuri sanitare și servicii de igienă în instituțiile de învățământ și de formare, în special pentru fete și tinerele femei, ținând seama de planurile de acțiune ale UE privind egalitatea de gen;

21.

evidențiază, în acest sens, necesitatea de a colabora cu țările partenere pentru a încuraja o educație sexuală cuprinzătoare, bazată pe dovezi și adaptată vârstei, care să ofere informații adecvate vârstei despre pubertate, ciclul menstrual, sarcină și naștere; ia act de faptul că acest lucru poate înzestra tinerii cu cunoștințe adecvate vârstei, cu scopul de a crește gradul de conștientizare cu privire la violența de gen și la sănătatea reproductivă, subliniind importanța prevenirii abuzului sexual și a sarcinilor și căsătoriilor timpurii, a eliminării disparităților de gen în toate aspectele și la toate nivelurile de educație, a promovării liderilor din rândul femeilor, a schimbării normelor, atitudinilor și practicilor de gen dăunătoare și a promovării unei partajări mai echitabile a îngrijirii neremunerate între femei și bărbați, în conformitate cu noțiunea de societate a îngrijirii;

22.

subliniază necesitatea de a garanta că toate mediile școlare sunt sigure și de a promova sănătatea și bunăstarea tuturor tinerilor, precum și importanța combaterii violenței împotriva fetelor, atât în școală, cât și în comunitate, precum și necesitatea de a asigura drepturi și oportunități egale pentru fete și băieți, femei și bărbați în toate aspectele și nivelurile de educație și capacitare;

23.

accentuează importanța unei infrastructuri, a unor echipamente și a unor materiale didactice de calitate ca o condiție prealabilă pentru asigurarea unei educații de calitate; solicită măsuri care să asigure accesibilitatea școlilor și transportul școlar, în special pentru copiii cu dizabilități; îndeamnă Comisia să instituie programe care să ofere sprijinul necesar în materie de dizabilități pentru a depăși bariere, cum ar fi mediile inaccesibile pentru educație și formare; invită Comisia să promoveze din ce în ce mai mult utilizarea tehnologiilor asistive și digitalizarea în scopuri educaționale, care să facă învățarea mai accesibilă pentru persoanele cu dizabilități și să permită predarea limbajului Braille sau a limbajului semnelor pentru copiii cu deficiențe de vedere și pentru cei cu deficiențe de auz sau de vorbire;

24.

ia act cu îngrijorare de numărul tot mai mare de copii afectați de crize; invită, în acest context, Comisia și statele membre, împreună cu comunitatea internațională să pună în aplicare soluții inovatoare pentru a oferi oportunități educaționale fetelor și băieților afectați de conflicte, crize umanitare și politici naționale care interzic educația, în special fetelor și femeilor aflate sub regimuri totalitare; constată, de asemenea, că asigurarea accesului la educație pentru copiii și tinerii aflați în situații de criză umanitară necesită o finanțare adecvată și o cooperare îmbunătățită între actorii umanitari și cei din domeniul dezvoltării, printr-o colaborare coordonată și sistematică cu părțile interesate de la nivel local, inclusiv cu reprezentanții societății civile, ai educației și ai guvernanței; îndeamnă, de asemenea, comunitatea internațională să aplice abordarea bazată pe legătura dintre ajutorul umanitar, dezvoltare și pace pentru a rezolva crizele prelungite; subliniază că sectorul educației ar trebui să acorde prioritate acțiunilor specifice de pregătire și măsurilor de politică pentru a anticipa riscurile și a răspunde nevoilor educaționale ale copiilor și adulților în situații de criză, inclusiv ale populațiilor strămutate; observă că, în acest scop, planificarea care ține cont de crize ar trebui să se axeze pe riscurile pentru educație reprezentate de conflictele și pericolele naturale, inclusiv riscurile climatice, pentru a limita impactul negativ al crizelor asupra cursanților individuali, profesorilor și administrației educației;

25.

evidențiază că trebuie concepute sisteme și infrastructuri de educație reziliente la schimbările climatice, care să absoarbă șocurile și să le permită copiilor să continue să învețe într-un mediu fragil și în contextul impactului crizei climatice;

26.

constată că apelurile umanitare pentru educația în situații de urgență au mari lipsuri în privința resursele financiare necesare; salută, în acest context, eforturile Fondului ONU „Educația nu poate aștepta” de a accelera progresele în această privință;

27.

subliniază oportunitățile oferite de colaborarea UE cu societatea civilă, cu organizațiile locale, imparțiale, non-profit, cu organizațiile confesionale locale și cu organizațiile care reprezintă tinerii, femeile și fetele și persoanele cu dizabilități, care contribuie la sistemul național de educație publică; remarcă, de asemenea, rolul important al organizațiilor neguvernamentale internaționale care oferă educație în situații de urgență; constată, de asemenea, că aceste organizații au potențialul de a facilita accesul umanitar și, prin urmare, de a spori eficiența acțiunilor UE și de a permite ca asistența UE să ajungă direct la grupurile vulnerabile, inclusiv la tinerii în situații de urgență și la comunitățile din zonele îndepărtate;

28.

invită Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă să își consolideze cooperarea și parteneriatele cu organizațiile locale, inclusiv organizațiile confesionale și administrațiile locale democratice, organizațiile societății civile și organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități, tinerii și femeile, precum și organizațiile internaționale care oferă oportunități educaționale grupurilor vulnerabile și izolate, inclusiv celor care se confruntă cu probleme de sănătate mintală sau dificultăți sociale, în conformitate cu Principiile de la Abidjan privind obligațiile statelor în materie de drepturi ale omului de a oferi educație publică și de a reglementa participarea sectorului privat la educație; ia act de faptul că delegațiile UE din țările partenere au un rol deosebit de important în implicarea acestor actori în executarea finanțării UE pentru accesul la o educație de calitate și favorabilă incluziunii, ca punct de contact principal pentru partenerii locali;

29.

subliniază că exodul creierelor din țările în curs de dezvoltare înseamnă pierderea lucrătorilor tineri, a talentelor și a vitalității și are un impact asupra dezvoltării economice și durabile în aceste țări, în special în sectorul sănătății; evidențiază că țările africane au pierdut aproximativ 2 miliarde USD din cauza exodului creierelor numai în sectorul sănătății între 2002 și 2015 și că o educație de calitate, care răspunde cerințelor pieței, creează locuri de muncă, ceea ce duce la reducerea exodului creierelor;

30.

accentuează faptul că mesele gratuite în școli nu sunt esențiale doar pentru sănătatea elevilor și învățare, pentru combaterea foametei și a malnutriției și pentru creșterea numărului de înscrieri în școli, ci au și un impact economic pozitiv; insistă asupra faptului că producția locală de alimente bazată pe agroecologie și pescuit sustenabil poate contribui în mod semnificativ la combaterea sărăciei și a foametei, reducând în același timp dependența populațiilor de aprovizionarea cu alimente de pe piețele externe; solicită UE să sprijine programele de cooperare care facilitează accesul tinerilor la mese gratuite în școli;

31.

subliniază rolul special al delegațiilor UE în dialogul cu administrațiile locale democratice, organizațiile societății civile, organizațiile pentru drepturile omului, organizațiile de femei, asociațiile părinților, asociațiile profesorilor, instituțiile și furnizorii de educație și formare și cu părțile interesate confesionale locale, printre altele, astfel cum se prevede la articolul 17 din TFUE, cu scopul de a spori eficiența și de a garanta că sprijinul UE ajunge la comunitățile îndepărtate, greu accesibile și vulnerabile;

32.

remarcă importanța datelor privind nevoile educaționale și a datelor defalcate în funcție de gen, vârstă, statutul de persoană cu dizabilități etc., precum și a stabilirii unui cadru cuprinzător pentru colectarea și analiza sistematică a datelor defalcate despre inițiativele finanțate de UE în domeniul educației favorabile incluziunii, cu scopul de a urmări finanțarea pentru incluziune și de a raporta în funcție de indicatorii de echitate;

33.

evidențiază că este important să se îmbunătățească evaluările costurilor și ale impactului în timpul selecției și monitorizării inițiativelor educaționale, inclusiv necesitatea de a se asigura că proiectele au o durată suficientă pentru a rezolva în mod eficace nevoile educaționale ale copiilor, evită sarcinile administrative excesive pentru partenerii care implementează proiecte și abordează sustenabilitatea pe termen lung a programelor educaționale;

34.

îndeamnă Comisia și statele membre să dea dovadă de o mai mare vigilență față de fraude, astfel încât fondurile UE să ajungă la destinatarii lor finali pentru a contribui la atingerea obiectivelor de dezvoltare;

35.

solicită o evaluare și controale stricte ale alocării fondurilor UE pentru proiectele din domeniul educației, pentru a se asigura că asistența este furnizată efectiv structurilor și organizațiilor neguvernamentale care respectă valorile europene;

36.

invită Comisia să ofere asistență tehnică țărilor partenere ale UE, în cooperare cu statele membre și cu actorii relevanți, cum ar fi ONU și organizațiile societății civile, pentru îmbunătățirea calității reglementărilor naționale, a standardelor de calitate și a planurilor privind educația, precum și colectarea și monitorizarea datelor, cu scopul de a facilita guvernanța adecvată și planificarea pe termen lung în vederea consolidării sistemelor de învățământ, în special a sistemelor de învățământ public; reamintește că este nevoie de o abordare multisectorială pentru educație;

37.

reliefează efectul pe care îl poate avea asupra dezvoltării o politică în domeniul educației digitale care creează oportunitatea învățării online, prin soluții adaptate pentru aplicarea tehnologiilor digitale în procesul de predare și învățare, astfel încât să se potrivească contextelor regionale și locale, cu condiția să existe condiții adecvate;

38.

subliniază potențialul tehnologiilor digitale și al învățării online de a facilita accesul persoanelor la educație și formare, în special pentru grupurile vulnerabile și persoanele cu dizabilități sau care locuiesc în zone îndepărtate sau izolate; solicită UE să sprijine dezvoltarea infrastructurii de conectivitate și a capacităților digitale în țările în curs de dezvoltare pentru a aduce populațiile cele mai îndepărtate mai aproape de educație și pentru a-și dezvolta competențele digitale;

39.

invită Comisia să sprijine inițiativele care permit profesioniștilor și educatorilor din țările UE să își transfere cunoștințele și experiența colegilor din țările în curs de dezvoltare prin programe de schimburi culturale și profesionale similare programului Erasmus +;

40.

recunoaște că acordarea de prioritate finanțării pentru învățământul preșcolar și primar ar asigura rezultate mai echitabile ale învățării, deoarece ar ajunge la cele mai sărace segmente ale societății; evidențiază că sunt necesare investiții în educație și formare de calitate pentru a realiza dezvoltarea umană integrală; consideră, de asemenea, că activitățile extrașcolare din școli contribuie în mare măsură la dezvoltarea socială a tinerilor;

41.

invită Comisia să ofere sprijin țărilor partenere ale UE, în cooperare cu statele membre, pentru îmbunătățirea reglementărilor naționale și a planurilor bugetare privind educația; subliniază importanța programelor indicative multianuale pentru consolidarea sistemelor publice de învățământ de calitate și a stabilității lor pe termen lung;

42.

subliniază că trebuie acordată prioritate educației și formării în bugetele naționale ale țărilor partenere și trebuie alocată o parte fixă din PIB pentru a îmbunătăți incluziunea femeilor și a fetelor în sistemul de învățământ, precum și pentru a avea în vedere o arhitectură financiară pentru punerea în aplicare a strategiilor regionale și locale în materie de competențe; salută, în acest context, angajamentul semnatarilor Declarației privind finanțarea educației din 6 iulie 2021, potrivit căruia țările partenere din cadrul Parteneriatului mondial pentru educație (PME) care au cheltuit peste 20 % din cheltuielile publice anuale pentru educație înainte de pandemia de COVID-19 vor continua să protejeze acest nivel de investiții prin menținerea bugetelor pentru educație peste acest nivel și că țările partenere la PME care au cheltuit anterior mai puțin de 20 % din cheltuielile publice anuale pentru educație vor depune eforturi pentru a-și crește treptat cheltuielile pentru educația internă în vederea atingerii criteriului de referință global de 20 % până în 2025;

43.

evidențiază importanța crucială a creșterii capacității țărilor partenere de a cheltui în domeniul educației, prin acordarea de asistență pentru lărgirea bazelor lor de impozitare, combaterea evaziunii fiscale și abordarea fluxurilor financiare ilicite; recunoaște că finanțarea internă pentru educație este determinată, de asemenea, de factori economici mai largi: reamintește necesitatea de a lucra la măsuri de reducere a datoriilor, inclusiv prin angajarea într-un dialog strategic cu Fondul Monetar Internațional, care să permită țărilor partenere aflate în dificultate din cauza datoriilor să aloce o parte mai mare din bugetul lor educației;

44.

recunoaște că finanțarea publică este instrumentul financiar principal și fundamental, însă nu este suficientă pentru a acoperi singură deficitul de finanțare a educației; recunoaște, de asemenea, rolul parteneriatelor consolidate de tip public-privat (PPP), în special în domeniul formării tehnice și profesionale, pentru a se adapta sistematic la schimbările din sectorul învățământului profesional prin perfecționare și recalificare, cu un accent special pe crearea unor medii digitale accesibile care să permită dezvoltarea sau îmbunătățirea competențelor digitale; remarcă, de asemenea, că includerea sectorului privat trebuie să se realizeze într-un mod atent analizat, pentru a evita transformarea serviciilor educaționale în mărfuri și privatizarea lor, precum și exacerbarea inegalităților existente, asigurându-se, în același timp, că orice investiție în sistemul de învățământ respectă întotdeauna drepturile fundamentale ale omului, inclusiv dreptul la acces universal la educație și principiile umanitare în acțiunile umanitare; insistă asupra faptului că PPP-urile trebuie să fie concepute astfel încât să nu creeze sarcini sau riscuri mai mari pentru bugetul public și să nu promoveze o abordare orientată spre piață, care să considere educația mai degrabă o marfă decât un drept fundamental al omului; reamintește că sectorul privat nu poate înlocui, ci mai degrabă completa investițiile publice în servicii critice, cum ar fi educația, care oferă perspective esențiale pe termen lung pentru a ieși din sărăcie;

45.

subliniază că PPP-urile concepute și analizate cu atenție pot contribui la asigurarea accesului tuturor la o educație universală de calitate și la formare tehnică și profesională; accentuează faptul că este important să se creeze medii de învățare dotate în mod corespunzător, care să rezolve problemele acute, cum ar fi lipsa cadrelor didactice, și să se adopte măsurile necesare pentru a obține metode de predare mai bune pentru a asigura succesul și sustenabilitatea investițiilor UE, în special în cadrul inițiativei „Global Gateway”, care ar trebui să fie însoțite de mecanisme de monitorizare și control pentru a măsura impactul;

46.

invită Comisia să ia în considerare necesitatea profesioniștilor formați disponibili la nivel local pe tot parcursul planificării și executării investițiilor în cadrul instrumentului IVCDCI – Europa globală, precum și în cadrul inițiativei „Global Gateway”, în special în domeniul educației; invită Comisia să sprijine programele de educație tehnică și profesională și alte programe de formare, pentru a permite investițiilor UE să devină mai sustenabile și mai benefice pentru țările partenere, inclusiv pe termen lung;

47.

salută angajamentul politic actual al Comisiei de a aloca cel puțin 10 % din buget cooperării pentru dezvoltare din cadrul financiar multianual 2021-2027 pentru a sprijini accesul la o educație de calitate în țările în curs de dezvoltare;

48.

îndeamnă Comisia să definească fără întârziere o strategie clară de punere în aplicare a acțiunii externe pentru obiectivul său privind cheltuieli minime de 10 % pentru educație și să utilizeze această finanțare într-un mod mai orientat spre rezultate, cu indicatori clari și transparenți bazați pe date defalcate, însoțiți de orientări care să se alinieze la recomandările Summitului ONU privind transformarea educației; constată, de asemenea, că, în cadrul Summitului privind transformarea educației din 2022, numeroase țări au menționat întocmirea bugetului și gestionarea bazate pe rezultate ca mijloc de asigurare a unei mai mari eficiențe; îndeamnă Comisia ca, în procesul de evaluare la jumătatea perioadei a instrumentului IVCDCI – Europa globală, să examineze îndeaproape sumele și proiectele legate de accesul la educație și formare în țările partenere și să evalueze eficacitatea măsurilor sprijinite, ținând seama de angajamentul politic asumat de Comisie;

49.

invită Comisia să se angajeze să aloce o cotă fixă, de cel puțin 10 % și tinzând către 15 %, din bugetul actual și viitor al politicii de dezvoltare a UE, așa cum s-a solicitat în cadrul Summitului privind transformarea educației, pentru sprijinirea accesului la educație universală de calitate și la formare tehnică și profesională în țările partenere, asigurând astfel previzibilitatea ajutorului; salută atenția acordată rubricii 6 în propunerea Comisiei de revizuire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2024-2027, cu o creștere de cel puțin 10,5 miliarde EUR pentru a soluționa diferitele probleme din țările partenere; subliniază, în acest sens, că este important să fie majorată finanțarea pentru programele geografice și tematice din domeniul educației și formării în cadrul instrumentului IVCDCI – Europa globală;

50.

invită statele membre și partenerii pentru dezvoltare să își îndeplinească angajamentul de a cheltui 0,7 % din venitul lor național brut (VNB) pentru asistența oficială pentru dezvoltare (AOD); observă că statele membre care au aderat la UE după 2002 s-au angajat să depună eforturi pentru a-și majora AOD/VNB la 0,33 %; salută eforturile depuse până în prezent de aceste state membre și de alte state membre pentru a-și majora treptat cheltuielile cu AOD; încurajează aceste state membre să continue pe această cale;

51.

salută poziția de lider a UE în ceea ce privește finanțarea educației în situații de urgență, care ajunge la 10 % din bugetul său umanitar; îndeamnă statele membre să își intensifice eforturile de a-și mări contribuția la educație în situații de urgență și, de asemenea, să se alăture acestei poziții de lider prin consolidarea cadrelor lor juridice pentru a atinge acest obiectiv până în 2030; recunoaște necesitatea de a finanța organizațiile locale care oferă acces la o educație de calitate, de a aplica abordarea bazată pe o triplă conexiune și de a sprijini cadrele didactice pentru a asigura o educație de calitate și investiții în materialele școlare, în special pentru copiii strămutați pe termen lung;

52.

confirmă că este deosebit de important să se continue monitorizarea atentă a punerii în aplicare a angajamentelor Comisiei de a sprijini accesul la o educație de calitate;

53.

recunoaște rolul esențial al profesorilor instruiți în educația de calitate, în special al profesoarelor, care pot fi modele pentru fete; solicită intensificarea eforturilor pentru a îmbunătăți statutul profesorilor și condițiile de muncă ale acestora, astfel încât profesia de cadru didactic să devină mai atractivă, printr-un dialog social solid și participarea cadrelor didactice la procesele decizionale educaționale, precum și prin îmbunătățirea finanțării cadrelor didactice prin strategii naționale integrate de reformă, inclusiv prin strategii financiare specifice și strategii de guvernanță eficace și prin întocmirea bugetului;

54.

salută anunțarea lansării Inițiativei regionale a profesorilor pentru Africa ca inițiativă emblematică a pachetului de investiții „Global Gateway Africa-Europa”;

55.

ia act de faptul că programarea sprijinului financiar al UE pentru dezvoltare, în special în domeniul accesului la educație de calitate și la formare tehnică și profesională de calitate, trebuie să fie consecventă cu angajamentele și prioritățile politice și bugetare ale țărilor partenere în curs de dezvoltare; subliniază că angajamentul țărilor partenere și asumarea responsabilității la nivel național reprezintă o condiție prealabilă inevitabilă pentru a asigura sustenabilitatea proiectelor puse în aplicare cu finanțare din partea UE;

56.

este alarmat de atacurile comise de grupurile extremiste împotriva școlilor; condamnă cu fermitate orice atacuri asupra școlilor, profesorilor și elevilor și solicită UE și statelor sale membre să utilizeze toate instrumentele disponibile pentru a preveni situațiile în care școlile devin ținte ale grupărilor armate; invită Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă să pledeze în forumurile internaționale pentru menținerea școlilor deschise, accesibile și protejate de atacuri și să condamne utilizarea școlilor și universităților de către grupările armate în scopuri militare;

57.

invită Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă să utilizeze toate instrumentele disponibile pentru a se asigura că investițiile UE în educație și formare servesc la sprijinirea dezvoltării durabile a țărilor partenere, în conformitate cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și cu ODD-urile 4 și 5; solicită mobilizarea statelor membre ale UE pentru a pune în aplicare parteneriate cu țările în curs de dezvoltare pentru educația universitară și formarea profesională și pentru ca tinerii din țările partenere în curs de dezvoltare să studieze în străinătate, garantând impactul pozitiv asupra comunităților lor de origine;

58.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)
JO C 465, 6.12.2022, p. 44.

(2) Uniunea Africană, Strategia continentală pentru educație în Africa 2016-2025 (SCEA 16-25), 2016.

(3) Fondul Monetar Internațional, „
How to Control the Fiscal Costs of Public-Private Partnership
” (Modalități de control al costurilor fiscale ale parteneriatelor de tip public-privat), 16 octombrie 2018.

(4) Curtea de Conturi Europeană, raportul special nr. 09/2018: „Parteneriatele public-privat în UE: deficiențe generalizate și beneficii limitate”, 20 martie 2018,

(5) Independent Evaluation Group of the World Bank Group, „
International Finance Corporation Management Response
” (Grupul independent de evaluare al Grupului Băncii Mondiale, Răspunsul conducerii Corporației Financiare Internaționale).

(6)
JO C 363, 28.10.2020, p. 2.

(7) Fondul ONU pentru Populație „
State of World Population 2022: Seeing the Unseen
” (Situația populației mondiale în 2022: să vedem partea nevăzută), 2022.

(8) Texte adoptate, P9_TA(2023)0071.

(9) Chiar și înainte de pandemia de COVID-19, se estimează că 258 de milioane de copii nu erau școlarizați la nivel mondial, 127 de milioane de fete și 132 de milioane de băieți nefiind școlarizați.

(10) Regulamentul (UE) 2021/947 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iunie 2021 de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – „Europa globală”, JO L 209, 14.6.2021, p. 1.

ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/4170/oj

ISSN 1977-1029 (electronic edition)

Top

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește

	Redacția Lex24
	Publicat in Repertoriu EUR-Lex, 03/08/2024

Informatii

Apply Filters