CELEX:52023IR5585: Avizul Comitetului European al Regiunilor: Protecția biodiversității și coexistența cu carnivorele mari în Europa – provocări și oportunități pentru autoritățile locale și regionale (Aviz din proprie inițiativă)

1.

subliniază importanța guvernanței pe mai multe niveluri și a principiului subsidiarității. Acțiunea UE reprezintă o valoare adăugată datorită aspectului transfrontalier al politicii privind carnivorele mari. În general, CoR solicită implicarea și participarea activă în continuare a autorităților locale și regionale, pentru a permite – ori de câte ori este posibil – noi modalități de coexistență durabilă și sigură a animalelor de fermă, a oamenilor și a carnivorelor mari terestre, marine și zburătoare; propune ca măsurile care vor fi adoptate de statele membre pentru a proteja o specie să se bazeze pe datele tehnice și pe criteriile furnizate de autoritățile locale care au competențe de gestionare și responsabilitatea de a aproba și de a pune în aplicare hotărârile privind aplicarea regimului de derogări, ajustate, în cazul carnivorelor mari, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de Directiva 92/43/CEE (1);

2.

subliniază importanța unei politici obiective a UE privind carnivorele mari pentru a contribui la Strategia UE în domeniul biodiversității până în 2030 și la Pactul verde european. CoR subliniază succesele legislației UE în protecția speciilor pe cale de dispariție și în îmbunătățirea naturii și a biodiversității, cu beneficiile aferente pentru comunitățile noastre. În cazul în care apar provocări semnificative ale coexistenței carnivorelor mari cu activitățile umane, pledează pentru eforturi susținute la nivelul UE, la nivel național, regional și local pentru a aborda aceste provocări și a promova conviețuirea armonioasă; măsurile adoptate în vederea protejării unei specii trebuie să țină seama întotdeauna de cerințele economice, sociale, culturale, precum și de caracteristicile specifice regiunii;

3.

își reiterează evaluarea potrivit căreia Directiva privind habitatele este adecvată scopului; reamintește că, în temeiul articolului 16, sunt deja posibile excepții, statele membre și autoritățile locale și regionale putând să elaboreze anumite planuri sau proiecte de gestionare, dacă acestea sunt considerate necesare din motive cruciale de interes public major (și anume, pentru sănătatea umană sau siguranța publică etc.); subliniază că statutul de protecție al anumitor specii ar trebui reevaluat periodic, pe baza Directivei privind habitatele, ținând seama de dezvoltarea populațiilor lor, pentru a permite coexistența cu alte specii de faună, cu șeptelul și pentru a îmbunătăți atât biodiversitatea, cât și gestionarea tradițională a fermelor în zonele rurale, însă fără a aduce atingere prudenței necesare pentru evaluarea și luarea în considerare a modificării nivelului de protecție a speciilor pe baza evoluției nivelurilor populației. În cazul unor provocări legate de coexistența cu specii incluse în domeniul de aplicare al directivei, indiferent de nivelul lor de protecție, ar trebui să se acorde prioritate îmbunătățirii măsurilor de prevenire, a activităților educative și a măsurilor de flexibilizare deja permise de legislația UE, în special utilizării eficiente a derogărilor. În ceea ce privește utilizarea derogărilor, Comisia trebuie să se asigure că aceste derogări pot fi puse în aplicare în mod eficient de către statele membre, interzicând astfel statelor membre să submineze aplicarea acestui sistem prin acte juridice naționale sau locale;

4.

își exprimă îngrijorarea cu privire la intensificarea conflictelor sociale care decurg din gestionarea carnivorelor mari și din impactul negativ al acesteia asupra politicilor de conservare și refacere a naturii și de dezvoltare rurală, în special în zonele rurale în care a crescut numărul conflictelor legate de coexistența cu anumite specii din cauza creșterii semnificative a numărului de exemplare;

5.

consideră că marile carnivore pot juca un rol esențial în contribuirea la refacerea ecosistemelor și la menținerea echilibrului lor, în special prin funcția lor de reglare a populațiilor altor specii. Carnivorele mari joacă un rol vital în patrimoniul natural al Europei, iar întoarcerea lor în zone ale Europei unde respectivele specii fuseseră stârpite anterior reprezintă un succes însemnat de conservare; totuși, acest lucru poate reprezenta, de asemenea, provocări semnificative, care nu trebuie trecute cu vederea;

6.

solicită o veritabilă abordare ascendentă a măsurilor care sprijină întoarcerea adecvată a anumitor specii de carnivore mari pe teritoriul european, însoțită de măsuri specifice și ușor de aplicat de protecție a șeptelului și – atunci când este posibil – al erbivorelor și oamenilor, în special în regiunile montane, și încurajează în mod explicit schimbul transfrontalier de bune practici.

7.

sprijină ferm activitatea platformei UE pentru carnivore mari și încurajează diseminarea activității sale la nivel local și regional și crearea de sinergii cu inițiative similare. CoR apreciază pozitiv proiectul-pilot ce creează platforme regionale pentru carnivore mari și propune extinderea acestor platforme cu sprijin și orientări adecvate din partea UE pentru a promova schimbul de cunoștințe și bune practici; propune, în special, Comisiei să ofere sprijin financiar pentru crearea de platforme regionale, în cazul în care există conflicte grave între carnivorele mari și creșterea extensivă a animalelor, pentru a promova coexistența, pentru a promova implicarea „de jos în sus” a regiunilor, a autorităților locale și a crescătorilor de animale și pentru a evalua aplicarea rezultatelor ca un criteriu măsurabil pentru o astfel de finanțare;

8.

sugerează ca platformele regionale să monitorizeze acțiunile diferitelor specii care atacă fermele zootehnice din fiecare regiune. Propunem să se monitorizeze și să se prevină, de asemenea, acțiunile prădătorilor mari, precum acvila și vulturul, în sudul Europei;

9.

avertizează factorii de decizie să nu ignore faptul că această chestiune este, de asemenea, strâns legată de importanța zonelor rurale, a locuitorilor acestora și a agriculturii lor; necesitatea coexistenței carnivorelor mari și a activității tradiționale de creștere extensivă a animalelor îi obligă pe factorii de decizie să fie extrem de prudenți și să se bazeze pe cele mai recente rapoarte tehnice atunci când elaborează norme legislative menite să asigure atât menținerea florei și a faunei, cât și menținerea activității economice umane, în zonele rurale și depopulate ale Europei;

10.

consideră că finanțarea UE în proporție de 100 % pentru măsuri de prevenire, reducere sau compensare a daunelor cauzate de carnivorele mari animalelor domestice sau culturilor, fructelor și legumelor este esențială. Comisia Europeană trebuie să se asigure că, în următorul cadru financiar multianual, sunt alocate resurse suficiente, fără sarcini administrative, pentru sprijinirea comunităților rurale, în special a celor în care nivelurile populației de carnivore mari au atins o proporție însemnată; acordarea acestor compensații nu ar trebui să implice în niciun caz o diminuare a ajutoarelor pentru costurile suplimentare pe care fermierii le pot primi cu titlu de indemnizație pentru serviciile de mediu furnizate în zonele de creștere extensivă a animalelor și, după caz, a despăgubirilor primite pentru daune obiective, ca urmare a regimului juridic stabilit pentru răspunderea patrimonială în statele membre sau în regiunile lor;

11.

solicită factorilor de decizie să se angajeze într-un dialog strâns, tehnic și transfrontalier cu experți în biodiversitate, cercetători, conservatori ai naturii, fermieri, crescători de animale, apicultori, experți în gestionarea vânatului, organizații de protecție a animalelor, precum și experți din asociațiile de vânătoare și din sectorul forestier și alte părți implicate în aceste domenii;

12.

subliniază că trebuie să se prevadă obligația de a oferi despăgubiri pentru daunele cauzate șeptelului și animalelor domestice în general de carnivorele mari, fără birocrație inutilă. Sistemele de compensare ar trebui să fie oportune și să țină seama pe deplin de impactul economic al daunelor, inclusiv de efectele secundare, dincolo de numărul de animale ucise. Mecanismele de compensare ar trebui să facă obiectul unui sistem de monitorizare fiabil și proporțional, legat de dovada unor eforturi adecvate în ceea ce privește măsurile de prevenire, care să fie accesibil tuturor fermierilor;

13.

consideră că perspectiva echilibrului de gen ar fi importantă în acest context pentru a capacita femeile în domeniile agriculturii rurale și biodiversității. Egalitatea de gen este un principiu fundamental al Uniunii Europene, consacrat în tratate și recunoscut la articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii; egalitatea de gen este un instrument de combatere a depopulării zonelor rurale ale Europei;

14.

consideră că trebuie să creăm un mediu care să promoveze echilibrul de gen și să promoveze participarea activă a femeilor și rolul lor de lider în conservarea biodiversității și în agricultura durabilă. Ca atare, ar fi important să se promoveze politici de promovare a egalității de gen în sectoarele rurale, care să asigure echitate în reprezentarea și participarea femeilor la procesul decizional. Dezvoltarea unor programe educative specifice, axate pe tehnici agricole și pe antreprenoriat, este considerată esențială pentru a atrage femeile în aceste domenii. Egalitatea de gen ar trebui să joace un rol proeminent în momentul conceperii structurii politicii agricole comune post-2027;

15.

recunoaște că conviețuirea cu carnivorele mari poate prezenta provocări pentru viața și siguranța umană în general și subliniază că aceste preocupări trebuie neapărat abordate. CoR subliniază necesitatea de a înțelege pe deplin provocările cu care se confruntă comunitățile locale, recunoscând că problema siguranței nu se limitează la numărul atacurilor; consideră că este esențial să se promoveze educația comunităților locale pentru a evita comportamentele care ar putea crește riscul de atacuri, cum ar fi gestionarea inadecvată a deșeurilor alimentare. Pentru gestionarea situațiilor periculoase sunt necesare un sistem eficient și oportun de derogări, precum și echipe de intervenție bine pregătite și echipate pentru a face față situațiilor periculoase. CoR subliniază necesitatea ca politicile de siguranță să se bazeze pe criterii obiective, respingând acele poziții emoționale care exagerează pericolul reprezentat de carnivorele mari;

16.

reamintește că există dovezi ale conviețuirii cu succes între oameni și carnivorele mari, în special lupii, în diverse regiuni europene, unde au fost implementate măsuri preventive eficiente care pot contribui la reducerea pagubelor, inclusiv instalarea de diverse tipuri de garduri, achiziționarea de câini de pază pentru animale și ciobănești, dar este conștient de limitarea punerii în aplicare a măsurilor preventive în anumite exploatații agricole extensive, atât din cauza regimului de gestionare al exploatației respective;

17.

admite că monitorizarea stadiului de conservare a carnivorelor mari și aplicarea regimului de derogări nu se pot baza pe un calcul irealizabil al numărului de exemplare, ci, mai degrabă, pe cele mai bune informații disponibile, obținute prin aplicarea unor metodologii evaluate științific;

18.

atrage atenția asupra importanței pregătirii sistemelor de sănătate animală, în special sistemele de alertă și cooperarea transfrontalieră, pentru riscul din ce în ce mai mare de epidemii cauzate de factori precum schimbările climatice, pierderea habitatelor în general și, în regiunile cu populații tot mai numeroase de carnivore mari, o tot mai mare interacțiunea între animalele sălbatice, șeptel și oameni; subliniază, în același timp, contribuția carnivorelor mari la prevenirea zoonozelor prin eliminarea ungulatelor bătrâne și bolnave, în avantajul efectivelor de animale și al sănătății umane prin reducerea rezervoarelor și a transmiterii de agenți patogeni și boli;

19.

subliniază că politica agricolă comună ar trebui să sprijine protecția biodiversității și bunăstarea animalelor. Fondurile de dezvoltare rurală din FEADR au un potențial neexploatat de a sprijini conviețuirea, în special prin investiții și plăți agroecologice consolidate pe suprafață pentru zonele în care prezența carnivorelor mari ar putea împiedica aplicarea unor practici de pășunat benefice pentru mediu;

20.

consideră că creșterea tradițională a animalelor în zonele montane este esențială pentru a menține valoarea ecosistemelor. Aderarea la orientările UE privind pajiștile este esențială pentru a conserva patrimoniul natural alcătuit din pășuni și imașuri alpine;

21.

observă că zonele în care se găsesc populații de carnivore mari și cele în care se desfășoară activități legate de creșterea animalelor se suprapun în multe cazuri, necesitând astfel punerea în aplicare a unor măsuri adecvate de prevenire a conflictelor, cum ar fi măsurile preventive, atunci când acest lucru este fezabil, precum și aplicarea eficace a regimului de derogări prevăzut de directivă;

22.

subliniază că, în contextul extinderii UE, ar trebui să se garanteze sprijin țărilor candidate pentru ca acestea să adere la standardele UE de protecție a mediului și de conviețuire cu carnivorele mari, asigurând totodată accesul cât mai rapid al viitoarelor state membre la bunele practici dobândite;

23.

subliniază că este important să se acorde prioritate vieții și siguranței umane atunci când carnivorele mari pătrund în zone populate și reprezintă o amenințare potențială pentru persoanele care trăiesc acolo și pentru activitatea lor economică; recomandă ca autoritățile locale și regionale să primească sprijin pentru a gestiona cu ușurință astfel de situații, garantând că planurile de urbanism cuprind și dispoziții pentru evacuarea în condiții de siguranță a carnivorelor dacă este necesar; subliniază necesitatea, în astfel de situații, de a aplica derogările în timp util, atunci când sunt îndeplinite condițiile prealabile;

24.

subliniază că, deși este utilizată pe scară largă, punerea în aplicare a gardurilor electrice sau a altor tipuri de garduri în peisajele fragmentate care îngreunează sau împiedică punerea în practică a măsurilor preventive, în special în zonele agricole la scară mică sau în spațiile naturale protejate în care aceste infrastructuri ar limita conectivitatea pentru aceste specii de faună și pentru altele, se lovește de anumite constrângeri și, prin urmare, solicită o mai mare diversificare a măsurilor de prevenire și un schimb coordonat de bune practici de către comunitățile locale afectate și amenințate, considerând că, în anumite teritorii sau ferme, instituirea de măsuri preventive se dovedește a fi neviabilă sau ineficientă;

25.

propune ca datele existente privind biodiversitatea să fie completate de Eurostat cu date privind carnivorele mari colectate la nivelul NUTS 3 și cu alte date relevante pentru monitorizarea politicilor, oferind astfel posibilitatea ca domeniul de politică să se bazeze pe date verificate actualizate, colectate în conformitate cu o metodologie armonizată în toate statele membre;

26.

consideră că este extrem de important ca regiunile care se readaptează la coexistența cu carnivorele mari să beneficieze de atenție specială, mai ales pentru că, de multe ori, ele se confruntă și cu o serie de alte provocări geografice, economice și demografice; consideră și că atât politica UE, cât și planificarea statelor membre să adopte o abordare cuprinzătoare;

27.

consideră că creșterea extensivă a animalelor reprezintă un pilon esențial pentru anumite teritorii ale UE, deoarece contribuie la menținerea în bune condiții a suprafețelor destinate pășunatului, generează produse de calitate, modelează peisajul, contribuie la controlul incendiilor forestiere, reglează ciclurile apei și calitatea solului, crește biodiversitatea și ajută la conservarea patrimoniului cultural și a identității teritoriale. Este, prin urmare, o activitate care integrează și respectă procesele ecologice locale, întrucât este necesar să se adapteze în mod obligatoriu la acestea pentru a menține procesul de producție;

28.

subliniază importanța creșterii extensive a animalelor ca parte a sistemului și ca element fundamental pentru dezvoltarea, viața și economia mediului nostru rural. Având în vedere provocarea legată de depopularea zonelor rurale europene, este necesar să se sprijine activitățile economice care mențin populația în zonele rurale;

29.

constată că programele de compensare și prevenire din multe state membre impun sarcini administrative persoanelor prejudiciate și fermierilor; sugerează elaborarea de recomandări la nivelul UE privind proprietatea, despăgubirile personale și, prin urmare, invită instituțiile publice să elimine orice birocrație inutilă, deoarece aceasta este singura modalitate de a asigura accesul egal la oportunități persoanelor slab calificate, care trăiesc adesea în sărăcie și în zone izolate; încurajează, prin urmare, diseminarea celor mai bune practici, de exemplu, a experiențelor din cadrul proiectului-pilot privind crearea de platforme regionale pentru carnivorele mari;

30.

consideră că, întrucât creșterea extensivă și la scară mică a animalelor, în special în variantele sale tradiționale și ecologice, contribuie în mod semnificativ la conservarea și îmbogățirea biodiversității, este necesar să se ia măsuri specifice pentru a aborda problemele semnificative legate de muncă, sănătate și siguranță inerente acestei activități. Printre acestea se numără problemele generate de prezența carnivorelor mari, precum și cele legate de zilele de muncă neîntreruptă de 24 de ore, stresul și lipsa odihnei adecvate. În acest context, CoR subliniază necesitatea furnizării de sprijin financiar suplimentar pentru a aborda aceste probleme în mod eficace;

31.

sugerează că statele membre ar trebui să primească resurse suplimentare pentru a compensa costul total al măsurilor preventive și de despăgubire puse în aplicare, pentru a asigura o conviețuire armonioasă;

32.

salută activitățile de cercetare științifică și inovare din multe state membre pentru a contribui la prevenirea sau reducerea conflictelor și a îmbunătăți coexistența cu carnivorele mari și, în multe cazuri, utilizarea agriculturii inteligente și a instrumentelor de creștere a animalelor, cum ar fi dronele, imagistica termică și sistemele de IoT, care contribuie la reducerea sau chiar la prevenirea daunelor;

33.

reamintește că, pentru introducerea instrumentelor inteligente și digitale în vederea prevenirii atacurilor carnivorelor mari, este necesar să se implementeze integral banda largă în toate zonele Uniunii Europene, în special în zonele rurale, îndepărtate și muntoase, care sunt cele mai afectate de aceste atacuri;

34.

invită Comisia să se asigure că statele membre se consultă cu autoritățile locale și regionale relevante în întocmirea rapoartelor privind biodiversitatea, care trebuie prezentate până în 2025, pentru a se asigura că perspectivele locale sunt incluse în rapoartele lor, garantând includerea informațiilor de care dispun administrațiile competente în materie de gestionare a carnivorelor mari, precum și a unor metodologii obiective, în evaluarea stadiului de conservare a acestor taxoni;

35.

atrage atenția că prioritatea noastră europeană comună o reprezintă conservarea carnivorelor mari și, în special, a lupilor și, prin urmare, colectarea datelor, evaluarea și planificarea politicilor privind carnivorele mari ar putea fi îmbunătățite în statele membre. Ca atare, recomandă Comisiei să elaboreze o metodologie adecvată pentru a permite statelor membre să măsoare starea de conservare a carnivorelor mari pe baza unor criterii armonizate și, astfel, să elaboreze politici realiste și coerente cu obiectivul conservării și coexistenței lor cu activitățile umane și, în special, cu activitățile de creștere a animalelor;

36.

consideră că, comparativ cu situația dinainte de 1992, numărul și distribuția spațială a carnivorelor mari au crescut atât de mult încât ele sunt prezente nu numai în vechile lor habitate, ci și în regiuni în care nu au fost prezente de secole sau, în unele cazuri, nu au existat niciodată și, ca atare, un sfert din teritoriul UE este în prezent direct afectat de coexistența cu carnivorele mari, astfel încât este momentul să se examineze dacă sprijinul actual și mecanismele instituționale sunt la scara potrivită și pot reacționa eficient la circumstanțele modificate în mod semnificativ;

37.

invită Comisia să informeze statele membre cu privire la necesitatea de a înregistra progrese în direcția soluționării conflictelor apărute ca urmare a răspândirii excesive a carnivorelor mari, prin măsuri reglementate de normele europene, inclusiv, într-o măsură limitată și pe baza unor criterii selective, controlul letal al exemplarelor, aplicând regimul de derogări prevăzut la articolul 16 din Directiva 92/43/CEE, în cazul speciilor al căror stadiu de conservare la nivel local permite să se asigure efectul neutru al controlului menționat;

38.

asigură Comisia și statele membre de sprijinul său dacă aplică analiza din perspectiva mediului rural, alături de principiile guvernanței pe mai multe niveluri și subsidiarității, atunci când elaborează politici și adaptează sisteme de dezvoltare și de sprijin pentru carnivorele mari, mai ales în contextul în care carnivorele mari trăiesc aproape exclusiv în regiunile rurale;

39.

invită Comisia ca, la elaborarea politicilor, să țină seama în mare măsură de sprijinul pentru cercetare fundamentală, dezvoltare tehnologică și inovare în domeniul coexistenței cu carnivore mari, pentru a pune la dispoziția fermierilor și a autorităților locale și regionale tehnologii mai eficiente, mai accesibile și mai abordabile;

40.

subliniază că este deschis și la evaluarea impactului teritorial al cadrului juridic actual și al viitoarelor politici privind carnivorele mari, în cooperare cu Comisia;

41.

atrage atenția că, în absența unei acceptări sociale adecvate, conflictele legate de carnivorele mari pot afecta conviețuirea și, ca atare, consideră că este extrem de important să se utilizeze canale de comunicare adecvate care să răspundă nevoilor diverse ale oamenilor, asigurându-le tuturor accesul la aceste canale. Aceasta include necesitatea imperativă de a elabora politici bazate pe date obiective, adaptate la realitățile din teritorii, de a disemina informații, a face schimb de bune practici, a oferi consiliere și asistență pentru o mai mare incluziune, ținând seama de situația specifică a unei minorități lingvistice în cauză, dacă este cazul;

42.

subliniază necesitatea antrenării eficace a câinilor ciobănești și de pază a șeptelului pentru a proteja oamenii și a reduce pericolele pentru alte animale; sugerează, de asemenea, instituirea unor măsuri destinate bunăstării acestor câini și recomandă elaborarea unor orientări privind îngrijirea câinilor în vârstă;

43.

subliniază oportunitățile economice oferite de prezența carnivorelor mari pentru turismul sustenabil, cercetare, mărcile produselor locale și încurajează diseminarea celor mai bune practici;

44.

consideră că, în unele cazuri, extinderea răspândirii carnivorelor mari este în interesul nostru comun, cu toate că, în alte cazuri, creșterea numărului de carnivore mari creează probleme pentru interesul comun în habitatele rurale. Externalitățile negative asociate acestei creșteri nu pot fi suportate numai de comunitățile direct afectate și, ca atare, solicită solidaritatea regiunilor urbane și a cetățenilor în general care nu au încă carnivore mari în apropierea locuințelor;

45.

salută eforturile Parlamentului European de a se asigura că legislația UE privind biodiversitatea și carnivorele mari este mai conformă și cu obligațiile juridice internaționale ale statelor membre;

46.

sugerează Comisiei să valorifice constatările relevante ale altor instituții ale UE atunci când planifică perioada de după 2027, pentru a evalua modul în care ar putea fi furnizată o finanțare mai bine direcționată din fondurile UE pentru protejarea biodiversității și coexistența cu carnivorele mari, instituind, dacă este necesar, mijloace de sprijin adaptate;

47.

sprijină implicarea părților interesate de la nivel local, inclusiv a autorităților publice, cercetătorilor, ecologiștilor, ONG-urilor, vânătorilor, pădurarilor, silvicultorilor și crescătorilor de animale în transferul de cunoștințe și în diseminarea celor mai bune practici, inclusiv a celor din proiectele LIFE și a bunelor exemple de gestionare Natura 2000;

48.

prezența unor specii precum lupul și ursul în medii locuite de oameni necesită un efort legat de coexistență între anumite activități economice și conservarea lupilor, pentru a reduce impactul cauzat de atacurile acestora asupra animalelor crescute în regim extensiv. Pentru conservarea populației acestor specii este necesar să se promoveze măsuri care să reducă și să compenseze în mod adecvat daunele aduse activității de creștere extensivă a animalelor;

49.

subliniază importanța abordării chestiunilor tuturor speciilor de carnivore mari. Dezbaterea publică se axează adesea numai pe urși și lupi. Râșii eurasiatici și cei iberici, șacalii aurii și glutonii, acvilele, vulturii, vulturii bărboși și alte păsări de pradă prezintă provocări și conflicte specifice, uneori asociate cu arii regionale specifice, cum ar fi atacarea renilor semidomestici din Suedia și Finlanda de către glutoni;

50.

își exprimă îngrijorarea cu privire la prezența hibridizării dintre lup și câine, fenomen care prezintă probleme pentru biodiversitate și ar putea dăuna activităților umane. Ar trebui promovate măsuri de prevenire a hibridizării, în special prin controlul câinilor fără stăpân și al celor lăsați să umble liber. Hibrizii nu ar trebui incluși în continuare printre speciile protejate de UE, ci ar trebui luate măsuri pentru a preveni uciderea intenționată sau din greșeală a lupilor din cauză că sunt confundați cu hibrizi lup-câine;

51.

sprijină aceste proiecte și pune un accent deosebit pe ele, în faza de elaborare și de testare în anumite zone montane cu numeroase animale la pășunat în timpul lunilor de vară, dat fiind că pot combina diverse elemente, inclusiv valorificarea istoriei, a culturii și a tradițiilor pășunilor montane. Aceste proiecte specifice nu numai că valorifică trăsăturile specifice locale, ci și combină utilizarea sistemelor tradiționale de prevenire, inclusiv prin testarea utilizării instrumentelor tehnologice care folosesc inteligența artificială;

52.

subliniază că, mai ales în fermele extensive cu pășunat mixt sau în libertate, este important să se acorde sprijin economic personalului agricol, dat fiind că prezența carnivorelor mari necesită o atenție constantă, atât ziua, cât și noaptea, pentru a avea grijă de animalele aflate în pășunat. Trebuie favorizată totodată utilizarea celei mai eficiente tehnici de pășunat dirijat, mai eficient decât pășunatul în libertate. S-a demonstrat că, mai ales în cazul acestui tip de pășunat, carnivorele mari atacă în principal noaptea. Într-adevăr, în cursul ultimelor sezoane de păstorit s-a produs o schimbare naturală în sistemul de pășunat al animalelor, dat fiind că – odată cu sosirea carnivorelor mari – echilibrul care se consolidase în secolul trecut a suferit mutații dramatice În multe pajiști alpine, s-a observat că animalele tind să evite pășunatul în zone mai marginale din apropierea zonelor împădurite, preferând zonele din imediata apropiere a clădirilor, tocmai din cauza temerii de atacuri intempestive ale carnivorelor mari. Acest lucru duce la mutații în covorul ierbos, cu o creștere a buruienilor și, în consecință, cu sporirea suprafeței împădurite, ceea ce duce la pierderea biodiversității;

53.

invită Comisia să ia în considerare finanțări mai bine direcționate, sprijinind acele proiecte care acum sunt finanțate în principal de autoritățile locale și regionale, în contexte rurale montane, caracterizate de creșterea extensivă a animalelor cu pășunat mixt sau în libertate. Foarte adesea, în acest tip de creștere a animalelor, sistemele tradiționale de prevenire sunt dificil sau imposibil de pus în aplicare. În același timp, însă, ele garantează și protejează biodiversitatea, peisajul și tradițiile culturale locale;

54.

subliniază că modul în care au fost percepute provocările ecologice și digitale a fost una dintre cauzele protestelor actuale din cadrul acestui sector. Este necesar să împărtășim preocupările agricultorilor și ale fermierilor și să propunem soluții care să-i implice și să le atenueze sentimentul că au fost abandonați;