CELEX:52024IR0219: Avizul Comitetului European al Regiunilor – Capacitarea autorităților locale și regionale în sistemele integrate de protecție a copilului (Aviz din proprie inițiativă)

1.

își reafirmă sprijinul deplin în favoarea Recomandării Consiliului de instituire a unei Garanții europene pentru copii (1) și a Strategiei UE privind drepturile copilului (2). Aceste inițiative sunt deosebit de importante în contextul Convenției ONU cu privire la drepturile copilului (3) și al obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale Agendei 2030, întrucât au ca obiectiv implicarea activă a statelor membre și a autorităților locale și regionale în combaterea sărăciei în rândul copiilor și în consolidarea drepturilor copilului, definit în sensul Convenției ONU cu privire la drepturile copilului ca fiind orice ființă umană sub vârsta de 18 ani, exceptând cazurile în care legea aplicabilă copilului stabilește limita majoratului sub această vârstă;

2.

subliniază, în așteptarea viitoarei recomandări a Comisiei Europene privind sistemele integrate de protecție a copilului (4), inițiativă catalogată drept prioritară pentru programul anual de lucru al Comisiei Europene pentru 2024, că este necesar să se acorde o prioritate deosebită sistemelor de protecție socială adaptate copiilor. Aceste măsuri de protecție ar trebui să respecte pe deplin principiul subsidiarității. Ele ar trebui să fie specifice contextului, centrate pe copii și puse în aplicare la nivelul de guvernanță cel mai adecvat. Acest lucru va facilita cooperarea și coordonarea între autoritățile locale, regionale, naționale și ale UE, astfel încât acestea să poată crea sisteme integrate de protecție a copilului care să protejeze în mod eficace bunăstarea copiilor, în conformitate cu articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în ceea ce privește prevenirea violenței și protecția împotriva sărăciei, vulnerabilității și excluziunii sociale în întreaga UE;

3.

subliniază legătura dintre protecția copilului și sărăcie, întrucât sărăcia și excluziunea socială îi pot face pe copii mai vulnerabili la violență. Pentru a ține seama de vulnerabilitatea copiilor și de fenomenul muncii copiilor, amplificat de sărăcie, ar trebui să se reafirme obiectivele Convenției OIM privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor și acțiunea imediată în vederea eliminării lor. Stresul, resursele limitate și accesul limitat la servicii de asistență în mediile sărace pot contribui la creșterea riscului de violență împotriva copiilor. Pentru a aborda aceste probleme interconectate, este nevoie de strategii globale care să îmbine protecția copiilor cu combaterea sărăciei;

4.

insistă asupra rolului esențial pe care îl are exercitarea drepturilor copilului în vederea atingerii celui de-al 16-lea obiectiv de dezvoltare durabilă (ODD 16), în sensul de a nu lăsa niciun copil în urmă și de a acorda atenție cu prioritate, în contextul punerii în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030, în mod specific copiilor expuși unui risc ridicat de sărăcie, de acte de violență și de excluziune socială, având în vedere vulnerabilitatea lor;

5.

subliniază că este necesar să se elaboreze abordări exemplare cu scopul de a consolida eforturile de protecție a copilului și de a îmbunătăți accesul la serviciile vitale pentru copii; în această privință, sprijină cu tărie implicarea autorităților locale și regionale în inițiative de sensibilizare și de schimb de bune practici în întreaga Uniune;

6.

îndeamnă Comisia și statele membre să se asigure că Strategia UE privind drepturile copilului beneficiază de sprijinul financiar consistent necesar, evidențiind în acest context rolul central al protecției copilului. Acest angajament financiar este esențial pentru asigurarea unor servicii solide de protecție a copilului care să aibă ca obiectiv atât prevenirea vulnerabilității economice, cât și protecția copiilor împotriva cazurilor de abuz și violență;

7.

insistă, cu referire la obiectivele de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030, asupra faptului că protecția copilului se intersectează cu alte domenii, precum sănătatea, inclusiv sănătatea mintală, sărăcia, echitatea, nediscriminarea, chestiunile legate de gen, educația și justiția, și că este necesară o abordare globală pentru a trata aceste chestiuni care se suprapun;

8.

subliniază că, în contextul semestrului european, este necesar să se acorde atenția cuvenită copiilor pentru a garanta o politică privind copiii care să fie cuprinzătoare, echitabilă și orientată spre viitor și de care, în cele din urmă, să beneficieze atât generațiile actuale, cât și cele viitoare. CoR salută faptul că obiectivul de eradicare a sărăciei și muncii în rândul copiilor este inclus în semestrul european, cu scopul de a contribui la bunăstarea și viitorul Uniunii Europene în ansamblu;

9.

îndeamnă, în sensul Convenției de la Haga din 1996 privind măsurile de protecție a copiilor (5) și al ODD 16, la o coordonare pe mai multe niveluri, care să implice o colaborare între autoritățile locale și regionale, autoritățile de aplicare a legii și instituțiile din domeniul sănătății, educației și serviciilor sociale pentru a răspunde eficient la problemele legate de protecția copilului; solicită, în acest context, să se instituie sisteme pentru colectarea de date și monitorizarea acestora inclusiv la nivel regional și la orice alt nivel cu competențe în domeniul protecției copilului, pentru a urmări progresele înregistrate, a identifica tendințe și a repartiza resursele în mod eficient;

10.

insistă, în contextul ODD 5, asupra integrării dimensiunii de gen în cadrul politicii de protecție a copilului, punând accentul pe protejarea fetelor împotriva violenței bazate pe gen, inclusiv a traficului de persoane, a violenței religioase, a exploatării sexuale, a unor practici precum căsătoria copiilor, căsătoria forțată și mutilarea genitală, precum și pe promovarea unor politici cu prevederi legislative aplicabile care să ia în considerare dimensiunea de gen, în vederea promovării egalității de gen și a autodeterminării în rândul tuturor femeilor și fetelor;

11.

subliniază că este necesar să se țină seama în mod special de nevoile și provocările specifice dintr-o perspectivă intersecțională, cum ar fi cele ale copiilor cu dizabilități sau migranți, și, prin urmare, să se adopte măsuri de sprijin favorabile incluziunii, spre exemplu, legate de accesibilitate (fizică), de barierele lingvistice și de impactul semnificativ al posibilelor traume asupra copiilor;

12.

recunoaște importanța activităților de sensibilizare a profesioniștilor și voluntarilor care lucrează cu copii în diferite domenii (servicii sociale, sisteme juridice, educație, sport, activități recreative) pentru a preveni cazurile de abuz, vătămare și revictimizare, respectiv pentru a promova bune practici și a contribui, astfel, la crearea de orașe și regiuni mai favorabile incluziunii și mai sigure pentru copii, în conformitate cu ODD 11;

Rolul autorităților locale și regionale în domeniul protecției copilului

13.

insistă că sistemele menite să asigure bunăstarea și protecția copilului au cea mai mare eficacitate la nivel local și regional, unde trebuie să fie implicate serviciile sociale, unitățile medicale, școlile și organizațiile comunitare;

14.

recunoaște rolul crucial pe care îl au autoritățile locale și regionale în protecția copiilor defavorizați împotriva violenței în comunitățile lor și subliniază importanța acțiunii comunitare în domeniul protecției copiilor și a promovării unei culturi a toleranței zero față de violența împotriva copiilor; recomandă să se efectueze periodic cercetări și analize ale nevoilor, pentru a identifica vulnerabilitățile și riscurile specifice cu care se confruntă copiii defavorizați în comunitate și pentru a adapta măsurile în mod corespunzător;

15.

susține înființarea unor centre de asistență pentru copii la nivel local, care să asigure accesibilitatea și confidențialitatea în vederea raportării cazurilor de abuz și a solicitării de ajutor; recomandă, de asemenea, să se utilizeze echipe mobile de informare care să poată evalua riscurile legate de protecția copilului și să poată oferi sprijin familiilor aflate în dificultate;

16.

subliniază că este nevoie de o abordare globală în contextul unei cooperări strânse între părțile interesate relevante care lucrează cu copii, de exemplu, în domeniul educației și formării, sănătății, al serviciilor sociale, al sistemelor de justiție și de aplicare a legii, al sportului și al activităților recreative, și autoritățile locale și regionale care promovează dialogul cu comunitățile, în vederea îmbunătățirii protecției drepturilor copiilor; pledează, de asemenea, în favoarea organizării de campanii de informare finanțate de UE la nivel local și regional, cu scopul de a sensibiliza opinia publică în privința instituirii unui sistem integrat de protecție a copilului, care să aibă în vedere prevenirea violenței și vulnerabilității economice a copiilor, atât în beneficiul societății, cât și al copiilor în ansamblu;

17.

invită autoritățile competente din statele membre să instituie servicii eficiente și accesibile de protecție a copiilor și a tinerilor, care să pună accentul pe un mediu sigur și favorabil incluziunii, pe măsuri preventive, pe intervenția timpurie și pe sprijinirea familiilor vulnerabile; îndeamnă, prin urmare, la crearea de spații sigure în cadrul comunităților, care să le ofere copiilor refugiu și sprijin în contexte de violență sau abuz;

18.

subliniază cât este de important ca autoritățile locale și regionale să furnizeze resurse și să participe activ la inițiativele care vizează promovarea practicilor parentale pozitive, cu un accent deosebit pe promovarea formelor non-violente de disciplină și pe prevenirea comportamentelor dăunătoare; pledează pentru facilitarea unor grupuri de sprijin pentru educarea copiilor, cu scopul de a le oferi părinților și educatorilor orientări de bază privind disciplina pozitivă și gestionarea stresului;

19.

subliniază rolul autorităților locale și regionale în definirea și optimizarea strategiilor care promovează cooperarea între autoritățile de sprijinire a tinerilor, autoritățile de aplicare a legii și organizațiile mass-media cu scopul de a trata în mod eficient cazurile de copii dispăruți, inclusiv situațiile în care copiii nu sunt vizibili în cadrul sistemului din diverse motive, cum ar fi teama de violență, persecuția sau aflarea în situație de imigrație ilegală;

20.

în acest context, evidențiază rolul care le revine autorităților locale și regionale de a capacita unitățile școlare din jurisdicția lor să pună în aplicare măsuri cuprinzătoare de protecție a copiilor, care să includă măsuri solide de combatere a hărțuirii în mediul online și offline, astfel încât toți elevii să beneficieze de un mediu de învățare sigur; subliniază, în special, că este necesar să existe servicii accesibile și incluzive pentru a sprijini copiii afectați de probleme de sănătate mintală; subliniază, în acest context, importanța programelor școlare naționale sau, după caz, regionale prin care copiii să fie informați cu privire la drepturile lor, la siguranța personală și la modul în care pot raporta cazurile de abuz, precum și importanța formării educatorilor pentru a recunoaște semnele de abuz;

21.

reiterează solicitarea de a se accesa și de a se utiliza pe deplin toate resursele disponibile, cum ar fi FSE+, Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane, Fondul pentru azil, migrație și integrare, InvestEU, ReactEU, Fondul de redresare și reziliență (MRR) și Erasmus+, în vederea punerii în aplicare în mod eficient a sistemelor integrate de protecție a copilului (6); reamintește că toate statele membre ar trebui să aloce cel puțin 5 % din resursele lor provenind din FSE+ pentru acțiuni specifice și reforme structurale pentru a combate sărăcia în rândul copiilor, deși acest prag reprezintă doar o valoare minimă, iar statele membre ar trebui să fie încurajate să aloce o proporție mai mare din FSE+ pentru combaterea sărăciei în rândul copiilor; subliniază, de asemenea, că, în conformitate cu Regulamentul FSE+, rata de finanțare pentru sprijinirea persoanelor celor mai defavorizate trebuie să fie de 90 %, ceea ce ar trebui să faciliteze accesul la acest tip de finanțare în vederea dezvoltării unor sisteme integrate de protecție a copilului pentru copiii care intră sub incidența acestei prevederi;

22.

subliniază importanța eradicării oricărei forme de violență, fizică sau psihică, împotriva copiilor atât în spațiile fizice (spre exemplu, în familie, la școală, în cadrul activităților sportive și de agrement), cât și în universul digital (inclusiv hărțuirea cibernetică, abuzul online și alte amenințări digitale care apar în contextul inteligenței artificiale și al lumilor virtuale) și a dezvoltării unor măsuri preventive, care să promoveze comportamente sănătoase și a creării unui mediu protector pentru copii și tineri în toate domeniile vieții lor. CoR subliniază că tinerii sunt deosebit de vulnerabili la anumite forme de violență;

23.

invită Comisia Europeană să-și consolideze mecanismele de finanțare directă și să simplifice procedurile pentru a facilita accesul autorităților locale la finanțări europene, pentru a favoriza întreprinderea unor acțiuni mai rapide și mai bine orientate în combaterea sărăciei în rândul copiilor;

24.

accentuează că este nevoie de sisteme judiciare adaptate copiilor, cu proceduri incluzive, pentru a garanta dreptul copiilor de a fi audiați în toate chestiunile care îi afectează și, după caz, cu acces la asistență juridică, care să includă asistență juridică gratuită și eficace (inclusiv consiliere și reprezentare juridică), servicii gratuite de interpretare și traducere și sprijin;

25.

solicită o monitorizare atentă a copiilor de către autoritățile și organismele publice de protecție a copilului, care ar trebui să fie pregătite să acționeze împotriva comportamentelor violente în rândul copiilor și să ofere sprijin în vederea reintegrării tinerilor delincvenți. CoR subliniază că trebuie evaluat interesul superior al copilului înainte de luarea unei decizii privind supravegherea. Măsurile care trebuie luate pentru a combate comportamentul violent în rândul copiilor ar trebui să se bazeze pe dovezi;

26.

insistă asupra importanței de a facilita accesul copiilor care au devenit victime ale violenței la serviciile sociale și de sănătate mintală pentru reabilitarea lor;

27.

ia act de solicitarea formulată pe platforma de participare a copiilor (7), potrivit căreia copiii trebuie să se simtă mai în siguranță în unitățile școlare. Dincolo de incinta școlii, este esențial să se adopte măsuri sporite de siguranță în ceea ce privește locurile de joacă, parcurile și iluminatul stradal, precum și să se ofere mai multe informații și să se organizeze mai multe cursuri de formare pentru adulți și copii cu privire la o conduită online sigură;

28.

făcând referire la Strategia UE privind drepturile copilului, invită autoritățile competente ale statelor membre să instituie măsuri de protecție a copiilor și adolescenților în mediul digital, care să abordeze diverse aspecte, cum ar fi limitarea accesului la conținut inadecvat, monitorizarea algoritmilor și a sistemelor de prelucrare automată, acțiuni de prevenire pentru o utilizare sigură și responsabilă, proiectarea adecvată vârstei a produselor și serviciilor digitale sau educația pentru cetățenia digitală responsabilă;

29.

reiterează, cu referire la Strategia UE privind drepturile copilului, cât de important este să li se ofere copiilor posibilitatea de a participa la luarea deciziilor care le afectează viața și îndeamnă statele membre și regiunile să sporească participarea copiilor la toate nivelurile prin alocarea de resurse adecvate; salută, în acest context, platforma UE de participare a copiilor ca fiind un exemplu de bună practică pentru ascultarea copiilor și consolidarea participării pentru și alături de copii, precum și o urmare concretă a recomandărilor privind participarea cetățenilor din cadrul Conferinței privind viitorul Europei; salută importanța asigurării unui sprijin continuu pentru participarea copiilor și a tinerilor, astfel cum este promovată în Strategia UE pentru tineret 2019-2027 (8) și reamintită în Comunicarea privind Anul european al tineretului 2022 (9);

30.

invită Uniunea Europeană, în special Comisia Europeană, să consolideze instrumentele financiare disponibile pentru a sprijini autoritățile locale și regionale în abordarea chestiunii minorilor neînsoțiți, dată fiind creșterea semnificativă a numărului lor, și să armonizeze legislația UE privind protecția și îngrijirea lor;

31.

insistă asupra solicitării de a se îndeplini dorința copiilor de a se implica în procesul de luare a deciziilor cu privire la modul în care le poate fi asigurată siguranța acasă, în școli, în spații publice locale sau în unitățile medicale, solicitare care s-a dovedit a fi unul dintre cele mai importante rezultate ale consultării copiilor în cadrul platformei UE de participare a copiilor; solicită, la rândul său, o abordare favorabilă incluziunii pentru a spori participarea copiilor și a tinerilor la procesele de luare a deciziilor care îi privesc, cu respectarea diversității în ceea ce privește vârsta, genul, originea etnică și dizabilitățile și garantându-se că vocile lor sunt auzite și luate în considerare;

32.

subliniază o altă constatare importantă rezultată în urma consultării copiilor, și anume nevoia de a se crea și de a se menține diverse canale de comunicare directă și de feedback pentru copii, care ar trebui să reprezinte un element-cheie al sistemelor integrate de protecție a copilului;

33.

reamintește că interesul superior al copilului ar trebui să fie la baza tuturor măsurilor politice și de la nivel local, regional, național și internațional, cu scopul de a se asigura respectarea standardelor internaționale și ale UE privind drepturile copilului și coerența acțiunilor politice de protecție a copilului la toate nivelurile;

34.

evidențiază că este important să se adopte o abordare pe termen lung în ceea ce privește garantarea protecției copilului, prin instituirea de măsuri și politici care să promoveze stabilitatea și continuitatea serviciilor pentru copii; încurajează statele membre și, atunci când au competențe în acest domeniu, autoritățile regionale și locale să își revizuiască periodic practicile și politicile în materie de protecție a copilului, ținând seama de recomandările europene și de cele mai bune practici internaționale, cu scopul de a îmbunătăți în permanență răspunsul lor la nevoile copiilor și ale familiilor.