CELEX:62022CA0603: Cauza C-603/22, M.S. și alții (Drepturi procedurale ale unui minor): Hotărârea Curții (Camera a treia) din 5 septembrie 2024 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Rejonowy w Słupsku – Polonia) – Procedură penală împotriva M.S., J.W., M.P. [Trimitere preliminară – Cooperarea judiciară în materie penală – Directiva (UE) 2016/800 – Garanții procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale – Domeniu de aplicare – Articolul 2 alineatul (3) – Persoane care erau minore la data declanșării unei proceduri penale împotriva lor, dar care au împlinit, în cursul procedurii, vârsta de 18 ani – Articolul 4 – Dreptul la informare – Articolul 6 – Dreptul de a avea acces la un avocat – Articolul 18 – Dreptul la asistență judiciară – Articolul 19 – Căi de atac – Admisibilitatea probelor obținute cu încălcarea drepturilor procedurale]

1)

Articolul 6 alineatele (1)-(3) din Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale, citit în lumina articolului 18 din această directivă,

trebuie interpretat în sensul că

se opune unei reglementări naționale care, pe de o parte, nu prevede că copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate trebuie să fie asistați de un avocat, eventual numit din oficiu, înainte de a fi interogați de către poliție sau de către o altă autoritate de aplicare a legii sau o autoritate judiciară și cel târziu înainte de primul interogatoriu, și, pe de altă parte, permite ca respectivii copii să fie interogați în calitate de suspecți în absența unui asemenea avocat în timpul interogatoriului.

2)

Articolul 2 alineatele (1) și (3) din Directiva 2016/800

trebuie interpretat în sensul că

se opune unei reglementări naționale care prevede că dreptul de a fi asistat de un avocat din oficiu încetează în mod automat în cazul persoanelor care erau copii în momentul când au început să facă obiectul procedurilor penale, dar care ulterior au împlinit vârsta de 18 ani, în măsura în care o asemenea reglementare nu permite să se stabilească dacă aplicarea directivei menționate sau a anumitor dispoziții ale sale și, în consecință, a drepturilor pe care aceasta le conține este adecvată ținând seama de toate circumstanțele cauzei, inclusiv gradul de maturitate și de vulnerabilitate al persoanelor menționate.

3)

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2016/800, citit în lumina articolului 5 alineatul (1) din aceasta

trebuie interpretat în sensul că

se opune unei reglementări naționale care nu prevede că copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale primesc, împreună cu titularul răspunderii părintești, cel târziu înainte de primul interogatoriu al acestor copii de către poliție sau de către o altă autoritate de aplicare a legii sau o autoritate judiciară, într-un limbaj simplu și accesibil, care ține seama de nevoile și vulnerabilitățile specifice ale copiilor menționați, informații cu privire la drepturile lor în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, precum și cu privire la drepturile prevăzute de Directiva 2016/800.

4)

Articolul 19 din Directiva 2016/800

trebuie interpretat în sensul că

nu se opune unei reglementări naționale care, în cadrul unei proceduri penale, nu permite instanței să declare inadmisibile probele incriminatorii rezultate din declarațiile făcute de un copil în cursul unui interogatoriu efectuat de către poliție cu încălcarea dreptului de a avea acces la un avocat, prevăzut la articolul 6 din Directiva 2016/800, cu condiția însă ca, în cadrul procesului penal, respectiva instanță să fie în măsură, pe de o parte, să verifice dacă acest drept, interpretat în lumina articolului 47 și a articolului 48 alineatul (2) din cartă, a fost respectat și, pe de altă parte, să stabilească toate consecințele care decurg din această încălcare, în special în ceea ce privește valoarea probantă a elementelor de probă obținute în aceste condiții.