CELEX:62022CJ0549: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 29 februarie 2024.#X împotriva Raad van bestuur van de Sociale verzekeringsbank.#Cerere de decizie preliminară formulată de Centrale Raad van Beroep.#Trimitere preliminară – Acordul de asociere CE‑Algeria – Securitatea socială a lucrătorilor migranți algerieni și a urmașilor acestora – Transferul unor pensii în Algeria la rate aplicate în temeiul legislației statului membru debitor – Pensie de urmaș – Reglementare națională care aplică principiul țării de reședință – Clauză de reședință care presupune o reducere a cuantumului pensiei de urmaș pentru beneficiarii care au reședința în Algeria.#Cauza C-549/22.
![]() |
Redacția Lex24 |
Publicat in CJUE: Decizii, Repertoriu EUR-Lex, 27/06/2024 |
|
Informatii
Data documentului: 29/02/2024Emitent: CJCE
Formă: CJUE: Decizii
Formă: Repertoriu EUR-Lex
Stat sau organizație la originea cererii: Ţările de Jos
Procedura
Tribunal naţional: *A9* Centrale Raad van Beroep, meervoudige kamer, uitspraak van 15/08/2022 (20/2399 ANW-P)HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)
29 februarie 2024 (*1)
„Trimitere preliminară – Acordul de asociere CE‑Algeria – Securitatea socială a lucrătorilor migranți algerieni și a urmașilor acestora – Transferul unor pensii în Algeria la rate aplicate în temeiul legislației statului membru debitor – Pensie de urmaș – Reglementare națională care aplică principiul țării de reședință – Clauză de reședință care presupune o reducere a cuantumului pensiei de urmaș pentru beneficiarii care au reședința în Algeria”
În cauza C‑549/22,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Centrale Raad van Beroep (Curtea de Apel pentru Litigii de Securitate Socială și de Funcție Publică, Țările de Jos), prin decizia din 15 august 2022, primită de Curte la 18 august 2022, în procedura
X
împotriva
Raad van bestuur van de Sociale verzekeringsbank,
CURTEA (Camera a doua),
compusă din doamna A. Prechal, președintă de cameră, domnii F. Biltgen, N. Wahl și J. Passer și doamna M. L. Arastey Sahún (raportoare), judecători,
avocat general: domnul A. M. Collins,
grefier: domnul D. Dittert, șef de unitate,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 28 iunie 2023,
luând în considerare observațiile prezentate:
– |
pentru Raad van bestuur van de Sociale verzekeringsbank, de C. Speear, W. van den Berg și M. Van der Ent‑Eltink, în calitate de consilieri; |
– |
pentru guvernul neerlandez, de M. K. Bulterman și H. S. Gijzen, în calitate de agenți; |
– |
pentru Comisia Europeană, de B.‑R. Killmann, D. Martin și F. van Schaik, în calitate de agenți, |
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 12 octombrie 2023,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 |
Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 68 alineatul (4) din Acordul euromediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Algeriană Democratică și Populară, pe de altă parte (JO 2005, L 265, p. 2, Ediție specială, 11/vol. 80, p. 3, denumit în continuare „Acordul de asociere CE‑Algeria”). |
2 |
Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între X, pe de o parte, și Raad van bestuur van de Sociale verzekeringsbank (Consiliul de administrație al Casei de Asigurări Sociale, Țările de Jos) (denumit în continuare „SVB”), pe de altă parte, în legătură cu reducerea cuantumului pensiei de urmaș plătite lui X ca urmare a faptului că aceasta are reședința în Algeria. |
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
Acordul de asociere CE‑Algeria
3 |
Acordul de asociere CE‑Algeria a fost semnat la Valencia (Spania) la 22 aprilie 2002 și a fost aprobat în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/690/CE a Consiliului din 18 iulie 2005 (JO 2005, L 265, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 43, p. 44). În conformitate cu articolul 110 alineatul (1) din acesta, el a intrat în vigoare la 1 septembrie 2005, astfel cum reiese din informarea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO 2005, L 292, p. 10). În plus, în temeiul articolului 110 alineatul (2) din acesta, de la intrarea sa în vigoare, el a înlocuit Acordul de Cooperare între Comunitatea Economică Europeană și Republica Algeriană Democratică și Populară, semnat la Alger (Algeria) la 26 aprilie 1976 și aprobat în numele Comunității prin Regulamentul (CEE) nr. 2210/78 al Consiliului din 26 septembrie 1978 (JO 1978, L 263, p. 1, denumit în continuare „Acordul de cooperare CEE‑Algeria”). |
4 |
Articolul 1 din Acordul de asociere CE‑Algeria prevede: „(1) Se instituie o asociere între Comunitate și statele sale membre, pe de o parte, și Algeria, pe de altă parte. (2) Prezentul acord are următoarele obiective:
|
5 |
Articolul 68 din acest acord are următorul cuprins: „(1) Sub rezerva dispozițiilor alineatelor următoare, lucrătorii de cetățenie algeriană și orice membri ai familiilor lor care locuiesc împreună cu ei se bucură, în domeniul securității sociale, de un tratament lipsit de orice discriminări bazate pe naționalitate față de resortisanții statelor membre în care lucrează. Termenul «securitate socială» acoperă domeniile securității sociale care se ocupă de prestațiile în caz de boală și maternitate, în caz de invaliditate, pentru limită de vârstă și indemnizațiile de urmaș, prestațiile în caz de accidente de muncă, boli profesionale sau deces, ajutoarele de șomaj și prestațiile familiale. Cu toate acestea, prezentele dispoziții nu implică aplicarea celorlalte norme de coordonare prevăzute de legislația comunitară pe baza articolului [48] din Tratatul [FUE], cu excepția condițiilor stabilite la articolul 70 din prezentul acord. […] (4) Lucrătorii în cauză pot transfera în mod liber în Algeria, la rate aplicate în temeiul legislației statului sau statelor membre debitoare, orice pensii sau rente de limită de vârstă, de urmaș, pentru accidente industriale sau boli profesionale sau pentru invaliditate provocată de un accident industrial sau de o boală profesională, cu excepția prestațiilor speciale fără contribuție. […]” |
6 |
Articolul 70 din acordul menționat prevede: „(1) Înainte de sfârșitul primului an de la intrarea în vigoare a prezentului acord, Consiliul de asociere adoptă dispozițiile de punere în aplicare a principiilor stabilite la articolul 68. (2) Consiliul de asociere adoptă norme pentru cooperarea administrativă, care oferă garanțiile de gestionare și de monitorizare necesare pentru aplicarea dispozițiilor menționate la alineatul (1).” |
Proiectul de decizie a Consiliului de asociere
7 |
Decizia 2010/699/UE a Consiliului din 21 octombrie 2010 privind poziția care urmează să fie adoptată de Uniunea Europeană în cadrul Consiliului de asociere instituit prin Acordul euromediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Algeriană Democratică și Populară, pe de altă parte, privind adoptarea dispozițiilor referitoare la coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2010, L 306, p. 14) cuprinde în anexă un proiect de decizie a Consiliului de asociere (denumit în continuare „proiectul de decizie a Consiliului de asociere”), care vizează punerea în aplicare a articolului 70 din respectivul acord. |
8 |
Acest proiect a fost adoptat de Consiliul Uniunii Europene pe baza proiectului de decizie a Consiliului de asociere anexat la propunerea de decizie a Consiliului prezentată de Comisia Europeană la 12 decembrie 2007 [COM(2007) 790 final]. |
9 |
Articolul 1 alineatul (1) din proiectul de decizie a Consiliului de asociere prevede: „În sensul prezentei decizii se aplică următoarele definiții: […]
[…]” |
10 |
Articolul 2 din acest proiect, intitulat „Domeniul de aplicare personal”, are următorul cuprins: „Prezenta decizie se aplică:
[…]” |
11 |
Articolul 4 din proiectul menționat, intitulat „Eliminarea clauzelor de reședință”, prevede la alineatul (1): „Prestațiile exportabile în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (i) la care persoanele menționate la articolul 2 literele (a) și (c) au dreptul nu fac obiectul niciunei reduceri, modificări, suspendări, retrageri sau confiscări pe baza faptului că beneficiarul își are reședința:
|
Dreptul neerlandez
ANW
12 |
Articolul 14 alineatul 1 din Algemene nabestaandenwet (Legea generală privind avânzii‑cauză supraviețuitori) (denumită în continuare „ANW”) prevede: „Are dreptul la pensie de urmaș ruda supraviețuitoare care:
[…]” |
13 |
Articolul 17 alineatele 1 și 3 din ANW, astfel cum a fost modificată prin Wet woonlandbeginsel in de sociale zekerheid (Legea privind principiul țării de reședință în materie de securitate socială), care a intrat în vigoare la 1 iulie 2012, prevede: „1. Pensia brută de urmaș se stabilește la o astfel de sumă încât, după deducerea impozitului pe salariu și a contribuțiilor la asigurările naționale care trebuie reținute din această sumă pentru o persoană care nu a atins încă vârsta de pensionare, luând în considerare numai creditul fiscal general menționat la articolul 22 din Wet op de loonbelasting 1964 (Legea din 1964 privind impozitul pe salariu), pensia netă de urmaș este egală cu 70 % din salariul minim net. […] 3. Pentru o rudă supraviețuitoare care locuiește în afara Țărilor de Jos, a unuia dintre celelalte state membre ale Uniunii Europene, a unui alt stat parte la Acordul privind [Spațiul Economic European] sau a Elveției, pensia brută de urmaș este un procent stabilit prin ordin ministerial din suma determinată în conformitate cu alineatele 1, 2 sau 5. Procentul se stabilește astfel încât să reflecte raportul dintre nivelul costurilor din țara în care are reședința supraviețuitorul și cel din Țările de Jos. Procentul nu poate depăși 100 %.” |
Regulamentul privind principiul țării de reședință
14 |
Articolul 1 din Regeling woonlandbeginsel in de sociale zekerheid 2012 (Regulamentul din 2012 privind principiul țării de reședință în domeniul securității sociale, denumit în continuare „Regulamentul privind principiul țării de reședință”) prevede: „Procentul menționat […] la articolul 17 alineatul 3 […] din ANW […] pentru o altă țară de reședință decât:
reprezintă procentul prevăzut în anexa la prezentul regulament.” |
15 |
Potrivit anexei la acest regulament, în ceea ce privește Algeria, procentul țării de reședință vizat la articolul 1 din Regulamentul privind principiul țării de reședință este de 60 % de la 1 ianuarie 2013 și de 40 % de la 1 ianuarie 2016. |
Litigiul principal și întrebările preliminare
16 |
X are reședința în Algeria. Soțul său a lucrat în Țările de Jos, iar la data decesului său era asigurat în temeiul ANW. În calitate de supraviețuitoare a soțului său, ea are dreptul la o pensie de urmaș în temeiul ANW de la 1 ianuarie 1999. |
17 |
Prin deciziile din 19 septembrie 2018, pe de o parte, SVB a restabilit cu efect retroactiv, în urma unei hotărâri a rechtbank Amsterdam (Tribunalul din Amsterdam, Țările de Jos) din 10 noiembrie 2016, pensia de urmaș a lui X, a cărei plată o încetase la 1 noiembrie 2012. Pe de altă parte, SVB a informat‑o pe X că această pensie de urmaș va fi redusă începând cu 1 ianuarie 2013 pentru motivul că, începând cu această dată, ea ar fi trebuit să fie plătită potrivit principiului țării de reședință, și anume în funcție de un procent care reflectă nivelul costului vieții în această țară în raport cu costul vieții în Țările de Jos. În conformitate cu dispozițiile anexei la regulamentul privind principiul țării de reședință, acest procent a fost stabilit, pentru Algeria, la 60 % din valoarea maximă a pensiei de urmaș începând de la 1 ianuarie 2013 și la 40 % din valoarea maximă menționată începând de la 1 ianuarie 2016. |
18 |
X a formulat o reclamație împotriva acestei decizii, care a fost respinsă ca nefondată printr‑o decizie a SVB din 4 decembrie 2018. |
19 |
Întrucât rechtbank Amsterdam (Tribunalul din Amsterdam) a respins ca nefondată acțiunea formulată împotriva acestei din urmă decizii, X a declarat apel la Centrale Raad van Beroep (Curtea de Apel pentru Litigii de Securitate Socială și de Funcție Publică, Țările de Jos), care este instanța de trimitere. |
20 |
Instanța de trimitere arată că părțile nu sunt de acord cu privire la aspectul dacă articolul 68 alineatul (4) din Acordul de asociere CE‑Algeria se opune reducerii cuantumului pensiei de urmaș a lui X, întemeiată pe principiul țării de reședință. |
21 |
În această privință, în primul rând, instanța menționată are îndoieli cu privire la aspectul dacă o persoană precum X intră în domeniul de aplicare personal al respectivei dispoziții. Ea subliniază că aceasta din urmă, spre deosebire de articolul 68 alineatele (1) și (3) din Acordul de asociere CE‑Algeria, îi vizează numai pe lucrători, iar nu pe membrii familiilor acestora. |
22 |
Pe de altă parte, în ipoteza în care supraviețuitorii, în calitate de beneficiari de pensii, ar intra în domeniul de aplicare al articolului 68 alineatul (4) din acest acord, instanța menționată ridică problema dacă numai supraviețuitorii care au reședința în Țările de Jos beneficiază de liberul transfer al cuantumurilor pensiilor lor în Algeria sau dacă, astfel cum tinde să considere, și cei care au reședința în Algeria pot invoca respectiva dispoziție. |
23 |
În al doilea rând, instanța de trimitere ridică problema dacă articolul 68 alineatul (4) din Acordul de asociere CE‑Algeria are efect direct. În opinia sa, articolul 68 din acest acord prevede un anumit număr de principii generale, însă, în conformitate cu articolul 70 din acordul menționat, conținutul material precis al acestor principii și modalitățile de cooperare între statele părți la același acord ar fi reglementate printr‑o decizie a Consiliului de asociere. Această instanță consideră însă că, prin analogie în special cu Hotărârea din 31 ianuarie 1991, Kziber (C‑18/90, EU:C:1991:36), și cu Hotărârea din 5 aprilie 1995, Krid (C‑103/94, EU:C:1995:97), precum și cu Ordonanța din 13 iunie 2006, Echouikh (C‑336/05, EU:C:2006:394), și cu Ordonanța din 17 aprilie 2007, El Youssfi (C‑276/06, EU:C:2007:215), necesitatea adoptării unei astfel de decizii nu împiedică posibilitatea ca anumite elemente ale acestui articol 68, precum interzicerea discriminării în materie de securitate socială, care figurează la alineatul (1) al articolului menționat, să aibă un efect direct. |
24 |
În ceea ce privește mai precis articolul 68 alineatul (4) din Acordul de asociere CE‑Algeria, instanța de trimitere consideră că nici termenii, nici obiectul și natura acestuia, astfel cum reies din articolul său 1, nu se opun recunoașterii efectului direct al respectivei dispoziții. În aceste condiții, ea recunoaște că obligația de a exporta pensiile în favoarea persoanelor cu reședința în Algeria ar putea fi condiționată, în executarea sa, de intervenția unui act ulterior, și anume un act care stabilește modalitățile unei cooperări administrative ce asigură garanțiile de gestionare și de monitorizare necesare prevăzute la articolul 70 alineatul (2) din acest acord. |
25 |
În sfârșit, în al treilea rând, instanța de trimitere ridică problema dacă articolul 68 alineatul (4) din Acordul de asociere CE‑Algeria se opune unei reduceri a pensiilor în temeiul principiului țării de reședință. Ea apreciază că, deși proiectul de decizie a Consiliului de asociere anexat la propunerea menționată la punctul 8 din prezenta hotărâre nu a fost încă adoptat, articolul 4 din acesta ar putea furniza indicații cu privire la domeniul de aplicare al articolului 68 alineatul (4) din Acordul de asociere CE‑Algeria, care ar sugera că această dispoziție instituie principiul interzicerii clauzelor de reședință. |
26 |
În aceste condiții, Centrale Raad van Beroep (Curtea de Apel pentru Litigii de Securitate Socială și de Funcție Publică) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
În cazul unui răspuns afirmativ,
În cazul unui răspuns afirmativ,
|
Cu privire la întrebările preliminare
Cu privire la a doua întrebare
27 |
Prin intermediul celei de a doua întrebări, care trebuie analizată în primul rând, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 68 alineatul (4) din Acordul de asociere CE‑Algeria trebuie interpretat în sensul că are efect direct, astfel încât persoanele cărora li se aplică această dispoziție au dreptul de a o invoca direct în fața instanțelor statelor membre pentru a înlătura aplicarea normelor de drept național care îi sunt contrare. |
28 |
Din acest articol 68 alineatul (4) rezultă că lucrătorii de cetățenie algeriană pot transfera în mod liber în Algeria, la rate aplicate în temeiul legislației statului sau statelor membre debitoare, orice pensii sau rente de limită de vârstă, de urmaș, pentru accidente industriale sau boli profesionale sau pentru invaliditate provocată de un accident industrial sau de o boală profesională, cu excepția prestațiilor speciale fără contribuție. |
29 |
În plus, reiese din articolul 70 din Acordul de asociere CE‑Algeria că, înainte de sfârșitul primului an de la intrarea în vigoare a acestui acord, Consiliul de asociere adoptă, pe de o parte, dispozițiile de punere în aplicare a principiilor stabilite la articolul 68 menționat și, pe de altă parte, norme pentru cooperarea administrativă, care oferă garanțiile de gestionare și de monitorizare necesare pentru aplicarea acestor dispoziții. În aceste condiții, deși Consiliul a adoptat Decizia 2010/699, amintită la punctul 7 din prezenta hotărâre, care cuprinde în anexă un proiect de decizie a Consiliului de asociere destinat să pună în aplicare articolul 70 din acordul menționat, dispozițiile respective, care ar fi trebuit să fie adoptate de Consiliul de asociere înainte de sfârșitul primului an ulterior datei de 1 septembrie 2005, data intrării în vigoare a Acordului de asociere CE‑Algeria, nu au fost încă adoptate. |
30 |
În ceea ce privește eventualul efect direct al articolului 68 alineatul (4) din Acordul de asociere CE‑Algeria, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței constante a Curții, o dispoziție a unui acord încheiat de Uniune cu o țară terță trebuie considerată ca având efect direct atunci când, având în vedere textul, precum și obiectul și natura acestui acord, ea conține o obligație clară și precisă care nu este condiționată, în privința executării sau a efectelor sale, de intervenția vreunui act ulterior (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 septembrie 1987, Demirel, 12/86, EU:C:1987:400, punctul 14, și Hotărârea din 26 mai 2011, Akdas și alții, C‑485/07, EU:C:2011:346, punctul 67, precum și jurisprudența citată). |
31 |
În speță, trebuie să se constate, în primul rând, că articolul 68 alineatul (4) din Acordul de asociere CE‑Algeria instituie în termeni clari, preciși și necondiționați dreptul la liberul transfer în Algeria al pensiilor și al rentelor vizate de această dispoziție, la rate aplicate în temeiul legislației statului membru debitor. Astfel, potrivit chiar modului său de redactare, dispoziția menționată impune statelor membre o obligație de rezultat clară și precisă, care constă în a permite persoanelor interesate să beneficieze de un astfel de liber transfer, obligație care nu este condiționată în sine, în privința executării sau a efectelor sale, de intervenția niciunui act ulterior. |
32 |
Desigur, pe de o parte, acest drept la liber transfer nu este absolut, din moment ce efectele sale concrete în fiecare caz în parte vor depinde, după cum prevede articolul 68 alineatul (4) din Acordul de asociere CE‑Algeria, de „ratele aplicate în temeiul legislației statului sau statelor membre debitoare”. Totuși, această sintagmă nu poate fi interpretată în sensul că permite statelor membre să restrângă în mod discreționar dreptul menționat la liber transfer și să îl golească astfel de conținut (a se vedea prin analogie Hotărârea din 8 mai 2003, Deutscher Handballbund, C‑438/00, EU:C:2003:255, punctul 29 și jurisprudența citată). |
33 |
Pe de altă parte, executarea sau efectele dreptului prevăzut la această dispoziție nu sunt condiționate de intervenția unui alt act, în special de adoptarea de Consiliul de asociere a dispozițiilor vizate la articolul 70 alineatul (1) din Acordul de asociere CE‑Algeria (a se vedea în acest sens Ordonanța din 13 iunie 2006, Echouikh, C‑336/05, EU:C:2006:394, punctul 41 și jurisprudența citată). Astfel, rolul cu care această din urmă dispoziție învestește Consiliul de asociere menționat constă în facilitarea respectării dreptului la liberul transfer în Algeria al pensiilor și a rentelor prevăzute la articolul 68 alineatul (4) din acordul respectiv, însă nu se poate considera că el condiționează aplicarea imediată a acestui drept (a se vedea prin analogie Hotărârea din 31 ianuarie 1991, Kziber, C-18/90, EU:C:1991:36, punctul 19). |
34 |
În ceea ce privește, în al doilea rând, obiectul și natura Acordului de asociere CE‑Algeria, Curtea a statuat deja, pe de o parte, că obiectivele respectivului acord, astfel cum sunt prevăzute la articolul 1 alineatul (2) din acesta, se situează în prelungirea directă a celor pe care se întemeia Acordul de cooperare CEE‑Algeria (a se vedea prin analogie Ordonanța din 13 iunie 2006, Echouikh, C‑336/05, EU:C:2006:394, punctul 40), și, pe de altă parte, că obiectivul acestui din urmă acord, care consta în promovarea unei cooperări globale între părțile contractante în special în domeniul forței de muncă, confirma că principiul nediscriminării prevăzut la articolul 39 alineatul (1) din acest acord de cooperare era susceptibil să reglementeze în mod direct situația juridică a particularilor, astfel încât această dispoziție avea un efect direct (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 ianuarie 1998, Babahenini, C‑113/97, EU:C:1998:13, punctele 17 și 18, precum și jurisprudența citată). |
35 |
Așadar, trebuie să se considere a fortiori că obiectivele Acordului de asociere CE‑Algeria, care demonstrează intenția de a consolida și de a aprofunda obiectivele Acordului de cooperare CEE‑Algeria, confirmă efectul direct al dreptului la liberul transfer în Algeria al pensiilor și rentelor vizate la articolul 68 alineatul (4) din Acordul de asociere CE‑Algeria (a se vedea prin analogie Hotărârea din 14 decembrie 2006, Gattoussi, C-97/05, EU:C:2006:780, punctul 27). |
36 |
Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 68 alineatul (4) din Acordul de asociere CE‑Algeria trebuie interpretat în sensul că are efect direct, astfel încât persoanele cărora li se aplică această dispoziție au dreptul de a o invoca direct în fața instanțelor statelor membre pentru a înlătura aplicarea normelor de drept național care îi sunt contrare. |
Cu privire la prima întrebare
37 |
Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 68 alineatul (4) din Acordul de asociere CE‑Algeria trebuie interpretat în sensul că se aplică supraviețuitorilor unui lucrător care, dorind să își transfere pensia de urmaș în Algeria, nu sunt ei înșiși lucrători și care au reședința în Algeria. |
38 |
În această privință, trebuie arătat în primul rând că respectivul articol 68 alineatul (4) nu vizează în mod expres decât „[l]ucrătorii în cauză”, ceea ce face trimitere la „lucrătorii de cetățenie algeriană” menționați la alineatul (1) al aceluiași articol. Trebuie să se constate însă că, în conformitate cu modul de redactare a acestui alineat (4), figurează printre prestațiile care pot fi transferate liber în Algeria pensiile și rentele de urmaș. Or, prin definiție, nu lucrătorii, ci urmașii lor sunt susceptibili să beneficieze de astfel de prestații. Prin urmare, după cum a observat domnul avocat general la punctul 44 din concluzii, articolul 68 alineatul (4) din Acordul de asociere CE‑Algeria ar fi lipsit de efect util dacă acești supraviețuitori ar fi excluși din domeniul său de aplicare personal. |
39 |
În observațiile sale scrise, SVB invocă, pentru a se opune unei asemenea concluzii, jurisprudența Curții referitoare la articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO 1971, L 149, p. 2, Ediție specială, 5/vol. 01, p. 26) și potrivit căreia membrii familiei unui lucrător nu ar avea decât drepturi derivate, iar nu drepturi proprii, în ceea ce privește dispozițiile acestui regulament care se aplică exclusiv lucrătorilor (Hotărârea din 30 aprilie 1996, Cabanis‑Issarte, C‑308/93, EU:C:1996:169, și Hotărârea din 21 februarie 2006, Hosse, C‑286/03, EU:C:2006:125). |
40 |
Or, trebuie amintit că Curtea a constatat în mai multe rânduri că o astfel de jurisprudență nu poate fi transpusă în cadrul unui acord precum Acordul de asociere CE‑Algeria (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 ianuarie 1998, Babahenini, C‑113/97, EU:C:1998:13, punctul 24 și jurisprudența citată, precum și Ordonanța din 17 aprilie 2007, El Youssfi, C‑276/06, EU:C:2007:215, punctul 62 și jurisprudența citată). |
41 |
În al doilea rând, deși nu există nicio îndoială că articolul 68 alineatul (4) din Acordul de asociere CE‑Algeria se aplică atunci când supraviețuitorul are reședința în statul membru debitor, trebuie arătat că ar fi contrar logicii care stă la baza principiului însuși al liberului transfer al pensiilor în Algeria să se impună ca beneficiarul să fie obligat să locuiască în statul membru debitor, așa cum a arătat în esență domnul avocat general la punctele 46 și 47 din concluzii. |
42 |
În consecință, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 68 alineatul (4) din Acordul de asociere CE‑Algeria trebuie interpretat în sensul că se aplică supraviețuitorilor unui lucrător care, dorind să își transfere pensia de urmaș în Algeria, nu sunt ei înșiși lucrători și care au reședința în Algeria. |
Cu privire la a treia întrebare
43 |
Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 68 alineatul (4) din Acordul de asociere CE‑Algeria trebuie interpretat în sensul că se opune reducerii cuantumului unei pensii de urmaș ca urmare a faptului că beneficiarul acestei pensii are reședința în Algeria. |
44 |
Din decizia de trimitere reiese, pe de o parte, că reducerea în discuție în litigiul principal decurge din Legea privind principiul țării de reședință în materie de securitate socială, care a introdus acest principiu printre altele în ceea ce privește pensiile de urmaș plătite în temeiul ANW. Pe de altă parte, principiul menționat urmărește să garanteze că pensiile legate de salariul minim neerlandez și care sunt plătite în afara Țărilor de Jos reflectă raportul dintre nivelul costului vieții în țara de reședință a beneficiarului și cel al costului vieții în Țările de Jos. Pensia de urmaș în discuție în litigiul principal face parte tocmai dintre pensiile legate de salariul minim neerlandez, din moment ce, în conformitate cu articolul 17 alineatul 1 din ANW, cuantumul său net echivalează cu 70 % din acest salariu minim net. |
45 |
În această privință, în ședință SVB a arătat că este vorba despre un procent maxim, cuantumul pensiei primite de fiecare supraviețuitor fiind calculat în raport cu veniturile acestuia. Pe de altă parte, în cadrul acestei ședințe, guvernul neerlandez a precizat că pensia de urmaș este o asigurare de risc și că valoarea contribuțiilor plătite pentru această pensie este aceeași pentru toți asigurații. El a arătat de asemenea că salariul minim în Țările de Jos este adaptat în funcție de costul vieții în acest stat membru. |
46 |
Trebuie amintit că articolul 68 alineatul (4) din Acordul de asociere CE‑Algeria prevede dreptul la liberul transfer al prestațiilor vizate de acesta în Algeria „la rate aplicate în temeiul legislației statului sau statelor membre debitoare”. |
47 |
Din această precizare rezultă că, după cum a arătat în esență domnul avocat general la punctul 57 din concluzii, statul membru debitor dispune de o marjă de apreciere pentru a stabili norme referitoare la calculul cuantumului prestațiilor prevăzute la acest articol 68 alineatul (4). Mai concret, în măsura în care precizarea menționată figurează în dispoziția din acest acord privind transferul respectivelor prestații în Algeria, ea trebuie interpretată în sensul că permite în principiu acestui stat membru să prevadă norme care vizează adaptarea cuantumului prestațiilor menționate cu ocazia acestui transfer, precum norma întemeiată pe principiul țării de reședință în discuție în litigiul principal. |
48 |
Cu toate acestea, asemenea norme trebuie să respecte esența dreptului la liberul transfer al prestațiilor, fără a priva acest drept de efectul său util (a se vedea prin analogie Hotărârea din 8 mai 2003, Deutscher Handballbund, C‑438/00, EU:C:2003:255, punctul 29 și jurisprudența citată). |
49 |
Or, din elementele ce caracterizează pensia de urmaș în discuție în litigiul principal, prezentate la punctele 44 și 45 din prezenta hotărâre, reiese că cuantumul acesteia este stabilit în funcție de costul vieții în Țările de Jos și că, în consecință, această pensie urmărește să garanteze că supraviețuitorii dispun de un venit de bază calculat în funcție de costul vieții în acest stat membru. Prin urmare, în ceea ce privește transferul pensiei menționate în Algeria, astfel cum se prevede la articolul 68 alineatul (4) din Acordul de asociere CE‑Algeria, faptul de a adapta cuantumul acesteia pentru a ține seama de costul vieții în această țară terță nu apare ca fiind susceptibil să golească de conținut dreptul la liber transfer, în măsura în care stabilirea ratei utilizate în vederea acestei adaptări se bazează pe elemente obiective, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere. |
50 |
În sfârșit, în ceea ce privește faptul că articolul 4 din proiectul de decizie a Consiliului de asociere prevede printre altele interzicerea oricărei reduceri a cuantumului unei astfel de pensii datorate în temeiul legislației unui stat membru ca urmare a reședinței beneficiarului său în Algeria, trebuie arătat că, întrucât acest proiect nu a fost adoptat până în prezent de Consiliul de asociere, el nu poate produce efecte asemănătoare celor care au fost recunoscute, prin Hotărârea din 26 mai 2011, Akdas și alții (C‑485/07, EU:C:2011:346), unei dispoziții analoge, și anume articolului 6 alineatul (1) din Decizia nr. 3/80 a Consiliului de asociere din 19 septembrie 1980 privind aplicarea regimurilor de securitate socială ale statelor membre ale Comunităților Europene în raport cu lucrătorii turci și cu membrii familiilor acestora (JO 1983, C 110, p. 60). |
51 |
Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a treia întrebare că articolul 68 alineatul (4) din Acordul de asociere CE‑Algeria trebuie interpretat în sensul că nu se opune reducerii cuantumului unei pensii de urmaș ca urmare a faptului că beneficiarul acestei pensii are reședința în Algeria atunci când respectiva pensie vizează garantarea unui venit de bază calculat în funcție de costul vieții în statul membru debitor, iar reducerea astfel efectuată respectă esența dreptului la liberul transfer al unei asemenea pensii. |
Cu privire la cheltuielile de judecată
52 |
Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări. |
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară: |
|
|
|
Semnături |
(*1) Limba de procedură: neerlandeza.