CELEX:62023CJ0159: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 17 octombrie 2024.#Sony Computer Entertainment Europe Ltd împotriva Datel Design and Development Ltd și alții.#Cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof.#Trimitere preliminară – Proprietate intelectuală – Drept de autor și drepturi conexe – Protecția juridică a programelor pentru calculator – Directiva 2009/24/CE – Articolul 1 – Domeniu de aplicare – Forme de exprimare a unui program pentru calculator – Noțiune – Articolul 4 alineatul (1) litera (b) – Transformarea unui program pentru calculator – Modificarea conținutului variabilelor salvate în memoria operativă a calculatorului și utilizate în timpul executării programului.#Cauza C-159/23.

Ediție provizorie

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)

17 octombrie 2024(*)

„ Trimitere preliminară – Proprietate intelectuală – Drept de autor și drepturi conexe – Protecția juridică a programelor pentru calculator – Directiva 2009/24/CE – Articolul 1 – Domeniu de aplicare – Forme de exprimare a unui program pentru calculator – Noțiune – Articolul 4 alineatul (1) litera (b) – Transformarea unui program pentru calculator – Modificarea conținutului variabilelor salvate în memoria operativă a calculatorului și utilizate în timpul executării programului ”

În cauza C‑159/23,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania), prin decizia din 23 februarie 2023, primită de Curte la 15 martie 2023, în procedura

Sony Computer Entertainment Europe Ltd

împotriva

Datel Design and Development Ltd,

Datel Direct Ltd,

JS,

CURTEA (Camera întâi),

compusă din domnul T. von Danwitz, vicepreședintele Curții, îndeplinind funcția de președinte al Camerei întâi, domnul A. Arabadjiev și doamna I. Ziemele (raportoare), judecători,

avocat general: domnul M. Szpunar,

grefier: doamna N. Mundhenke, administratoare,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 25 ianuarie 2024,

luând în considerare observațiile prezentate:

– pentru Sony Computer Entertainment Europe Ltd, de B. Arnold, C. Rohnke și J. Wergin, Rechtsanwälte;

– pentru Datel Design and Development Ltd, Datel Direct Ltd și JS, de W. Scheuerl, C. Triebe și T. von Plehwe, Rechtsanwälte;

– pentru Comisia Europeană, de J. Samnadda și G. von Rintelen, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 25 aprilie 2024,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 1 alineatele (1)-(3) și a articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind protecția juridică a programelor pentru calculator (JO 2009, L 111, p. 16).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Sony Computer Entertainment Europe Ltd (denumită în continuare „Sony”), o societate care distribuie printre altele console de jocuri video PlayStation și jocuri pentru aceste console, pe de o parte, și Datel Design and Development Ltd și Datel Direct Ltd (denumite în continuare, împreună, „Datel”), un grup de societăți care dezvoltă, produce și comercializează programe informatice, precum și directorul acestora, pe de altă parte, în legătură cu pretinsa atingere adusă de acestea din urmă dreptului exclusiv al Sony de a autoriza orice transformare a unui program pentru calculator al cărui titular este această societate.

Cadrul juridic

Dreptul internațional

Tratatul OMPI privind drepturile de autor

3        Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI) a adoptat la 20 decembrie 1996 la Geneva Tratatul OMPI privind drepturile de autor, care a intrat în vigoare la 6 martie 2002. Acest tratat a fost aprobat în numele Comunității Europene prin Decizia 2000/278/CE a Consiliului din 16 martie 2000 (JO 2000, L 89, p. 6, Ediție specială, 11/vol. 20, p. 212).

4        Articolul 2 din tratatul menționat prevede:

„Protecția privind dreptul de autor se întinde doar asupra expresiilor, nu și asupra ideilor, procedeelor, metodelor de funcționare sau conceptelor matematice ca atare.”

Acordul TRIPS

5        Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (denumit în continuare „Acordul TRIPS”) figurează în anexa 1 C la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), a fost semnat la Marrakech la 15 aprilie 1994 și aprobat prin Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunității Europene, referitor la domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO 1994, L 336, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 3).

6        Articolul 10 din Acordul TRIPS, intitulat „Programe de calculator și compilații de date”, are următorul cuprins:

„(1) Programele de calculator, fie că sunt exprimate în cod sursă, fie în cod obiect, sunt protejate ca opere literare în temeiul Convenției de la Berna [pentru protecția operelor literare și artistice, semnată la Berna la 9 septembrie 1886, în versiunea care rezultă din Actul de la Paris din 24 iulie 1971 (denumită în continuare «Convenția de la Berna»)].

(2) Compilațiile de date sau de alte elemente, fie că sunt reproduse pe suport exploatabil pe mașină sau sub orice altă formă, care, din cauza alegerii sau aranjării conținutului lor, constituie creații intelectuale, sunt protejate ca atare. Această protecție, care nu este extinsă asupra datelor sau elementelor în sine, nu trebuie să aducă atingere niciunui drept de autor care subzistă pentru datele sau elementele însele.”

Convenția de la Berna

7        Articolul 2 alineatele (1) și (3) din Convenția de la Berna prevede:

„(1) Termenul «opere literare și artistice» cuprinde toate lucrările din domeniul literar, științific și artistic, oricare ar fi modul sau forma de exprimare, precum: cărțile, broșurile și alte scrieri; conferințele, alocuțiunile, predicile și alte opere de aceeași natură; operele dramatice sau dramatico‑muzicale; operele coregrafice și pantomimele; compozițiile muzicale cu sau fără cuvinte; operele cinematografice, cărora le sunt asimilate operele exprimate printr‑un procedeu analog cinematografiei; operele de desen, de pictură, de arhitectură, de sculptură, de gravură, de litografie; operele fotografice, cărora le sunt asimilate operele exprimate printr‑un procedeu analog fotografiei; operele de artă aplicată; ilustrațiile, hărțile geografice; planurile, crochiurile și operele plastice referitoare la geografie, la topografie, la arhitectură sau la științe.

[…]

(3) Sunt protejate ca opere originale, fără a prejudicia drepturile autorului asupra operei originale, traducerile, adaptările, aranjamentele muzicale și alte transformări ale unei opere literare sau artistice.”

Dreptul Uniunii

Directiva 91/250

8        Articolul 1 din Directiva 91/250/CEE a Consiliului din 14 mai 1991 privind protecția juridică a programelor pentru calculator (JO 1991, L 122, p. 42, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 114), intitulat „Obiectul protecției”, prevedea:

„(1) În conformitate cu dispozițiile prezentei directive, statele membre protejează programele pentru calculator, prin dreptul de autor, în calitate de opere literare în înțelesul [Convenției de la Berna]. În înțelesul prezentei directive, noțiunea «program pentru calculator» include materialul de concepție pregătitor.

(2) Protecția în conformitate cu prezenta directivă se aplică oricărei forme de exprimare a unui program pentru calculator. Ideile și principiile care se află la baza unui element al oricărui program pentru calculator, inclusiv cele care se află la baza interfețelor sale, nu sunt protejate de dreptul de autor în temeiul prezentei directive.

(3) Un program pentru calculator este protejat dacă este original, în înțelesul în care acesta reprezintă o creație intelectuală proprie autorului. Niciun alt criteriu nu se aplică pentru a stabili dacă acesta poate beneficia de protecție.”

9        Directiva 91/250 a fost înlocuită prin Directiva 2009/24, care a intrat în vigoare la 25 mai 2009.

Directiva 2009/24

10      Considerentele (2), (7), (10), (11) și (15) ale Directivei 2009/24 au următorul cuprins:

„(2) Crearea de programe pentru calculator necesită utilizarea unor resurse umane, tehnice și financiare considerabile, în timp ce există posibilitatea de a le copia la un cost mult inferior celui pe care îl presupune o concepție autonomă.

[…]

(7) În înțelesul prezentei directive, noțiunea «program pentru calculator» ar trebui să includă programe indiferent de forma acestora, inclusiv cele care sunt încorporate în hardware. Această noțiune include, de asemenea, lucrările de concepție pregătitoare care au drept scop dezvoltarea unui program, cu condiția ca acestea să fie de natură să permită realizarea unui program pentru calculator într‑un stadiu ulterior.

[…]

(10) Funcția unui program pentru calculator are menirea de a comunica și a opera cu alte componente ale unui sistem informatic și cu utilizatorii. În acest scop, o legătură logică și, dacă este cazul, fizică de interconexiune și interacțiune este necesară pentru a permite deplina funcționare a tuturor elementelor software și hardware cu alte componente software și hardware, precum și cu utilizatorii. […]

(11) Pentru evitarea oricărei ambiguități, se impune precizarea că doar expresia unui program pentru calculator este protejată și că ideile și principiile care se află la baza diferitelor elemente ale unui program, inclusiv cele care stau la baza interfețelor sale, nu sunt protejate de dreptul de autor în temeiul prezentei directive. În conformitate cu acest principiu al dreptului de autor, în măsura în care la baza logicii, algoritmelor și limbajelor de programare stau idei și principii, acestea din urmă nu sunt protejate în temeiul prezentei directive. În conformitate cu legislația și jurisprudența statelor membre, precum și cu convențiile internaționale privind dreptul de autor, exprimarea acestor idei și principii este protejată prin dreptul de autor.

[…]

(15) Reproducerea, traducerea, adaptarea sau transformarea neautorizată a formei codului în care a fost furnizată copia unui program pentru calculator constituie o atingere a drepturilor exclusive ale autorului. În anumite circumstanțe, reproducerea codului unui program pentru calculator sau a unei traduceri a formei sale se pot dovedi indispensabile pentru obținerea informației necesare interoperabilității unui program creat în mod independent de alte programe. Trebuie avut în vedere că, numai în aceste împrejurări bine precizate, realizarea unor acte de reproducere și de traducere de către sau în numele unei persoane având dreptul de utilizare a copiei programului este legitimă și conformă bunelor practici și nu este, așadar, considerată necesară autorizarea titularului dreptului de autor. […]”

11      Articolul 1 alineatele (1)-(3) din această directivă prevede:

„(1) În conformitate cu dispozițiile prezentei directive, statele membre protejează programele pentru calculator, prin dreptul de autor, în calitate de opere literare în înțelesul [Convenției de la Berna]. În înțelesul prezentei directive, noțiunea «program pentru calculator» include materialul de concepție pregătitor.

(2) Protecția în conformitate cu prezenta directivă se aplică oricărei forme de exprimare a unui program pentru calculator. Ideile și principiile care se află la baza unui element al oricărui program pentru calculator, inclusiv cele care se află la baza interfețelor sale, nu sunt protejate de dreptul de autor în temeiul prezentei directive.

(3) Un program pentru calculator este protejat dacă este original, în înțelesul în care acesta reprezintă o creație intelectuală proprie autorului. Niciun alt criteriu nu se aplică pentru a stabili dacă acesta poate beneficia de protecție.”

12      Articolul 4 alineatul (1) din directiva menționată prevede:

„Sub rezerva articolelor 5 și 6, drepturile exclusive ale titularului în înțelesul articolului 2 cuprind dreptul de a efectua sau de a autoriza:

[…]

(b) traducerea, adaptarea, dispunerea și orice altă transformare a programului pentru calculator și reproducerea rezultatelor acestor acte, fără a aduce atingere drepturilor persoanei care transformă programul pentru calculator;

[…]”

Dreptul german

13      Articolul 69a din Gesetz über Urheberrecht und verwandte Schutzrechte – Urheberrechtsgesetz (Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe) din 9 septembrie 1965 (BGBl. 1965 I, p. 1273), astfel cum a fost modificată prin Legea din 23 iunie 2021 (BGBl. 2021 I, p. 1858) (denumită în continuare „UrhG”), prevede:

„(1) Programele pentru calculator în sensul prezentei legi sunt programe în orice formă, inclusiv materialul de concepție pregătitor.

(2) Protecția acordată se aplică oricărei forme de exprimare a unui program pentru calculator. Ideile și principiile care se află la baza unui element al oricărui program pentru calculator, inclusiv cele care se află la baza interfețelor sale, nu sunt protejate.

(3) Un program pentru calculator este protejat dacă este original, în înțelesul în care acesta reprezintă o creație intelectuală proprie autorului. Niciun alt criteriu, în special calitativ sau estetic, nu se aplică pentru a stabili dacă acesta poate beneficia de protecție.”

14      Articolul 69c din UrhG are următorul cuprins:

„Titularul are dreptul exclusiv de a efectua sau de a autoriza:

[…]

2. traducerea, adaptarea, dispunerea și orice altă transformare a programului pentru calculator și reproducerea rezultatelor acestor acte. Nu se aduce atingere drepturilor persoanei care adaptează programul pentru calculator.”

Litigiul principal și întrebările preliminare

15      Sony comercializează, în calitate de beneficiară a unei licențe exclusive pentru Europa, console de jocuri PlayStation, precum și jocuri pentru aceste console. Până în anul 2014, Sony comercializa printre altele PlayStation Portable (denumit în continuare „PSP”), precum și jocuri pentru această consolă, printre care jocul MotorStorm: Arctic Edge (denumit în continuare „jocul în cauză”).

16      Datel dezvoltă, produce și comercializează software, în special produse complementare pentru consolele de jocuri ale Sony, printre care programul informatic Action Replay PSP, precum și un dispozitiv, Tilt FX, dotat cu un software care poartă aceeași denumire și care asigură comanda consolei PSP prin mișcări. Aceste software‑uri funcționează exclusiv cu jocurile originale ale Sony.

17      Executarea software‑ului Action Replay PSP se efectuează prin conectarea consolei PSP la un calculator și prin introducerea în această consolă a unei unități flash pentru USB care încarcă acest software. După repornirea consolei, utilizatorul are la dispoziție, în interfață, o rubrică de meniu suplimentară „Action Replay”, care oferă utilizatorului opțiuni de joc neprevăzute de Sony în acest stadiu al jocului. În această rubrică de meniu figurează, de exemplu, în cazul jocului în cauză, opțiuni ce permit anularea oricărei restricții atunci când se folosește modul „turbo”(booster) sau posibilitatea de a dispune nu numai de o parte dintre șoferi, ci și de acea parte a șoferilor care ar fi activată, altfel, numai după acumularea unui anumit număr de puncte.

18      În cazul Tilt FX, utilizatorul dispune de un senzor care este racordat la consola PSP și care permite comanda acestei console prin mișcarea ei. Și în acest caz, trebuie introdusă o unitate flash pentru USB în consola menționată pentru a pregăti intervenția senzorului de mișcare, ceea ce face disponibilă, în interfață, o rubrică de meniu suplimentară care face, printre altele, să dispară anumitor restricții. Astfel, pentru jocul în cauză, această funcționalitate permite o utilizare nelimitată a modului turbo.

19      În cauza principală, Sony susține printre altele că, prin intermediul dispozitivelor și software‑urilor Datel, utilizatorii transformă software‑urile aferente acestui joc într‑un mod nepermis de dreptul de autor. În acest sens, ea a solicitat în special încetarea comercializării acestor dispozitive și software‑uri, precum și repararea prejudiciul pretins suferit.

20      Prin hotărârea din 24 ianuarie 2012, Landgericht Hamburg (Tribunalul Regional din Hamburg, Germania) a admis în parte cererile formulate de Sony. Această hotărâre a fost însă modificată în apel de Oberlandesgericht Hamburg (Tribunalul Regional Superior din Hamburg, Germania), care a respins în totalitate acțiunea formulată de Sony.

21      Instanța de trimitere, care este sesizată cu recurs introdus împotriva hotărârii pronunțate de Oberlandesgericht Hamburg (Tribunalul Regional Superior din Hamburg), arată că soluția acestui recurs depinde de aspectul dacă utilizarea software‑urilor Datel încalcă dreptul exclusiv de transformare a unui program pentru calculator, în sensul articolului 69c punctul 2 din UrhG, al cărei titulară este Sony. Or, aplicarea acestei dispoziții în litigiul principal ar depinde de interpretarea articolului 1 alineatele (1)-(3) și a articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/24.

22      Astfel, în primul rând, s‑ar pune problema dacă utilizarea software‑ului Datel afectează sfera protecției programului pentru calculator în condițiile în care nu are loc o modificare a codului sursă sau a codului obiect al acestui program sau a reproducerii sale, ci un alt program pentru calculator, executat în același timp cu programul pentru calculator protejat, modifică conținutul variabilelor pe care programul pentru calculator protejat le‑a salvat în memoria operativă a calculatorului respectiv și pe care le utilizează în cursul executării acestui program. Instanța de trimitere ridică problema dacă conținutul unor asemenea variabile intră în sfera protecției dreptului de autor asupra programului pentru calculator.

23      În al doilea rând, ar fi necesar să se clarifice conținutul noțiunii de „transformare”, în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/24, în special aspectul dacă această noțiune acoperă situația în care codul obiect sau codul sursă al unui program pentru calculator sau al reproducerii acestuia nu este modificat, dar un alt program executat în același timp cu programul pentru calculator protejat modifică conținutul variabilelor pe care programul pentru calculator protejat le‑a salvat în memoria operativă și pe care le utilizează în executarea acestui program.

24      În aceste condiții, Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Se aduce atingere sferei de protecție a unui program pentru calculator în conformitate cu articolul 1 alineatele (1)-(3) din Directiva 2009/24 în cazul în care nu se modifică codul obiect sau codul sursă al unui program pentru calculator sau reproducerea acestuia, ci un alt program, care rulează concomitent cu programul pentru calculator protejat, modifică conținutul variabilelor pe care programul pentru calculator protejat le‑a salvat în memoria operativă și pe care le utilizează în timpul rulării programului?

2) Există o transformare în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/24 în cazul în care nu se modifică codul obiect sau codul sursă al unui program pentru calculator sau reproducerea acestuia, ci un alt program, care rulează concomitent cu programul pentru calculator protejat, modifică conținutul variabilelor pe care programul pentru calculator protejat le‑a salvat în memoria operativă și pe care le utilizează în timpul rulării programului?”

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare

25      Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 1 alineatele (1)-(3) din Directiva 2009/24 trebuie interpretat în sensul că protecția conferită de această directivă se aplică conținutului variabilelor pe care un program pentru calculator protejat le‑a salvat în memoria operativă a calculatorului și pe care acest program le utilizează în timpul executării sale.

26      Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, în observațiile sale, Comisia Europeană arată că reglementarea în discuție în litigiul principal trebuie apreciată nu numai în raport cu Directiva 2009/24, ci și în lumina Directivei 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO 2001, L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230) și susține, în acest sens, că un software precum cel în discuție în litigiul principal constituie reproducerea unei opere în sensul articolului 2 litera (a) din această directivă.

27      În această privință, trebuie precizat că, în cadrul procedurii de cooperare între instanțele naționale și Curte instituite la articolul 267 TFUE, este de competența acesteia din urmă să ofere instanței naționale un răspuns util, care să îi permită să soluționeze litigiul cu care este sesizată. Din această perspectivă, Curtea poate extrage din ansamblul elementelor furnizate de instanța națională și mai ales din motivarea deciziei de trimitere normele și principiile de drept al Uniunii care necesită o interpretare, având în vedere obiectul litigiului principal, pentru a reformula întrebările care îi sunt adresate și a interpreta toate dispozițiile de drept al Uniunii care sunt necesare instanțelor naționale pentru a statua în litigiile cu care sunt sesizate, chiar dacă respectivele dispoziții nu sunt expres indicate în întrebările menționate (Hotărârea din 19 decembrie 2019, Airbnb Ireland, C‑390/18, EU:C:2019:1112, punctul 36 și jurisprudența citată).

28      Cu toate acestea, revine exclusiv instanței naționale sarcina de a defini obiectul întrebărilor pe care intenționează să le adreseze Curții. Astfel, din moment ce nu reiese că cererea însăși indică necesitatea unei asemenea reformulări, Curtea nu poate, la solicitarea uneia dintre persoanele interesate menționate la articolul 23 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, să examineze întrebări care nu i‑au fost adresate de instanța națională. Dacă aceasta din urmă, având în vedere evoluția litigiului, consideră necesar să obțină elemente suplimentare de interpretare a dreptului Uniunii, trebuie să sesizeze din nou Curtea (Hotărârea din 19 decembrie 2019, Airbnb Ireland, C‑390/18, EU:C:2019:1112, punctul 37).

29      În speță și în lipsa oricărei menționări a Directivei 2001/29 în prima întrebare preliminară sau a oricărui alt element din decizia de trimitere de natură să necesite examinarea de către Curte a interpretării acestei directive pentru a da un răspuns util instanței de trimitere, nu este necesar să se examineze această întrebare în raport cu directiva menționată. Această constatare este valabilă cu atât mai mult cu cât instanța de trimitere a arătat în mod expres în decizia sa de trimitere, fără a se referi la această directivă, că problema unei eventuale reproduceri nu este în discuție în litigiul principal.

30      În ceea ce privește răspunsul la întrebarea adresată, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, la interpretarea unei dispoziții de drept al Uniunii trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său, de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte și, dacă este cazul, de geneza sa (Hotărârea din 23 noiembrie 2023, Seven.One Entertainment Group, C‑260/22, EU:C:2023:900, punctul 22 și jurisprudența citată).

31      În primul rând, în ceea ce privește modul de redactare a dispozițiilor în cauză, trebuie arătat că articolul 1 din Directiva 2009/24 definește, potrivit titlului său, obiectul protecției programelor pentru calculator.

32      Potrivit alineatului (1) al acestui articol, programele pentru calculator sunt protejate prin dreptul de autor în calitate de opere literare în înțelesul Convenției de la Berna. Alineatul (2) al articolului menționat extinde o asemenea protecție la „[oricare] forme de exprimare a unui program pentru calculator” și precizează că ideile și principiile care se află la baza unui element al oricărui program pentru calculator, inclusiv cele care se află la baza interfețelor sale, nu sunt protejate de dreptul de autor în temeiul acestei directive. Alineatul (3) al aceluiași articol prevede, pe de altă parte, că un program pentru calculator este protejat dacă este original, în înțelesul în care acesta reprezintă o creație intelectuală proprie autorului, cu precizarea că niciun alt criteriu nu se aplică pentru a stabili dacă programul poate beneficia de protecție.

33      Rezultă astfel din formularea articolului 1 din Directiva 2009/24, în special din alineatele (2) și (3) ale acestuia, că sunt protejate toate „formele de exprimare” ale unui program pentru calculator, cu excepția ideilor și principiilor care se află la baza elementelor care îl compun, cu condiția ca un astfel de program să fie original, în sensul că reprezintă o creație intelectuală proprie autorului.

34      În ceea ce privește conținutul acestei noțiuni, Curtea a statuat deja, în raport cu articolul 1 alineatul (2) din Directiva 91/250, al cărui text este identic cu cel al articolului 1 alineatul (2) din Directiva 2009/24 și a cărui interpretare poate fi, așadar, transpusă acestei din urmă dispoziții, că „formele de exprimare” ale unui program pentru calculator sunt cele care permit reproducerea sa în diferite limbaje informatice, precum codul sursă și codul obiect (Hotărârea din 22 decembrie 2010, Bezpečnostní softwarová asociace, C‑393/09, EU:C:2010:816, punctul 35).

35      În schimb, Curtea a statuat că interfața grafică cu utilizatorul a unui program pentru calculator, care nu permite reproducerea acestui program, ci constituie doar un element al programului menționat prin intermediul căruia utilizatorii exploatează funcționalitățile programului, nu constituie o formă de exprimare a unui program pentru calculator în sensul acestei dispoziții (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 decembrie 2010, Bezpečnostní softwarová asociace, C‑393/09, EU:C:2010:816, punctele 41 și 42).

36      De asemenea, aceasta a considerat că nici funcționalitatea unui program pentru calculator, nici limbajul de programare și formatul fișierelor de date utilizate în cadrul unui program pentru calculator pentru a exploata anumite funcții ale sale nu constituie o formă de exprimare a acestui program, în sensul dispoziției menționate. Astfel, a admite că funcționalitatea unui program pentru calculator poate să fie protejată prin dreptul de autor ar însemna să se ofere posibilitatea de monopolizare a ideilor, în detrimentul progresului tehnic și al dezvoltării industriale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 mai 2012, SAS Institute, C‑406/10, EU:C:2012:259, punctele 39 și 40).

37      Rezultă astfel din modul de redactare a articolului 1 alineatul (2) din Directiva 2009/24, după cum a arătat domnul avocat general la punctul 37 din concluzii, că codul sursă și codul obiect se încadrează în noțiunea de „formă de exprimare” a unui program pentru calculator, în sensul acestei dispoziții, întrucât permit reproducerea sau realizarea acestui program într‑un stadiu ulterior, în timp ce alte elemente ale acestuia, cum ar fi, printre altele, funcționalitățile sale, nu sunt protejate de această directivă. Directiva menționată nu protejează nici elementele prin intermediul cărora utilizatorii exploatează astfel de funcționalități, fără a permite însă o asemenea reproducere sau realizare ulterioară a programului menționat.

38      După cum a arătat domnul avocat general la punctele 38 și 40 din concluzii, protecția garantată de Directiva 2009/24 se limitează la creația intelectuală, astfel cum se reflectă ea în textul codului sursă și al codului obiect, și, prin urmare, la exprimarea literală a programului pentru calculator în aceste coduri, care constituie un ansamblu de instrucțiuni prin care calculatorul trebuie să îndeplinească sarcinile prevăzute de autorul programului.

39      În al doilea rând, o asemenea interpretare, întemeiată pe modul de redactare a dispozițiilor în cauză, este confirmată de contextul care ține în special de dreptul internațional, în care se înscriu aceste dispoziții.

40      În această privință, primo, la fel ca articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2009/24, articolul 10 alineatul (1) din Acordul TRIPS prevede că programele pentru calculator, fie că sunt exprimate în cod sursă, fie în cod obiect, sunt protejate ca opere literare în temeiul Convenției de la Berna.

41      Or, Curtea a amintit deja, în raport cu articolul 2 alineatul (1) din această convenție, precum și cu articolul 2 din Tratatul OMPI privind drepturile de autor și cu articolul 9 alineatul (2) din Acordul TRIPS, că doar expresiile, nu și ideile, procedurile, metodele de funcționare sau conceptele matematice, ca atare, pot face obiectul unei protecții prin dreptul de autor (Hotărârea din 13 noiembrie 2018, Levola Hengelo, C‑310/17, EU:C:2018:899, punctul 39 și jurisprudența citată).

42      Secundo, această interpretare este confirmată și de preambulul Directivei 2009/24.

43      Mai întâi, considerentul (7) al directivei menționate precizează că noțiunea de „program pentru calculator” include, de asemenea, lucrările de concepție pregătitoare care au drept scop dezvoltarea unui program, cu condiția ca acestea să fie de natură să permită realizarea unui asemenea program într‑un stadiu ulterior.

44      În continuare, reiese din considerentul (11) al directivei menționate că nu sunt protejate în temeiul aceleiași directive ideile și principiile care se află la baza diferitelor elemente ale unui program, precum ideile și principiile care stau la baza logicii, algoritmelor și limbajelor de programare, și doar expresia acestor idei și principii este protejată prin dreptul de autor.

45      În sfârșit, rezultă că, potrivit considerentului (15) al Directivei 2009/24, în ceea ce privește drepturile exclusive ale titularului, reproducerea, traducerea, adaptarea sau transformarea neautorizată „a formei codului în care a fost furnizată copia unui program pentru calculator” constituie o atingere a drepturilor exclusive ale autorului.

46      Interpretarea de la punctul 37 din prezenta hotărâre este conformă, în al treilea rând, cu obiectivele urmărite de protecția juridică a programelor pentru calculator prin Directiva 2009/24.

47      În această privință, după cum a subliniat domnul avocat general la punctul 41 din concluzii, obiectivul urmărit de regimul de protecție a programelor pentru calculator instituit de legiuitorul Uniunii constă, după cum reiese din considerentul (2) al Directivei 2009/24, în a proteja autorii programelor împotriva reproducerii neautorizate a acestor programe, care a devenit foarte ușoară și ieftină în mediul digital, precum și împotriva comercializării copiilor „piratate” ale acestora. Astfel, acest considerent amintește că crearea de programe pentru calculator necesită utilizarea unor resurse umane, tehnice și financiare considerabile, în timp ce există posibilitatea de a le copia la un cost mult inferior celui pe care îl presupune o concepție autonomă.

48      În schimb, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 3.6 și 3.12 din expunerea de motive a Propunerii de directivă a Consiliului privind protecția juridică a programelor pentru calculator din 5 ianuarie 1989 (JO 1989, C 91, p. 4), aflată la originea Directivei 91/250, regimul juridic al protecției programelor pentru calculator nu conferă un monopol care să împiedice creația independentă și nu împiedică, așadar, progresul tehnic. În plus, concurenții autorului unui program pentru calculator, din momentul în care o analiză independentă le‑a permis să identifice ideile, normele sau principiile utilizate, au libertatea deplină de a‑și crea propria aplicare pentru a crea produse compatibile. Ei pot exploata, pe de altă parte, aceeași idee, fără însă a utiliza aceeași expresie ca alte programe protejate.

49      De altfel, după cum se arată în considerentul (10) al Directivei 2009/24, funcția unui program pentru calculator are menirea de a comunica și a opera cu alte componente ale unui sistem informatic și cu utilizatorii și în acest scop, o legătură logică și, dacă este cazul, fizică de interconexiune și interacțiune este necesară pentru a permite deplina funcționare a tuturor elementelor software și hardware cu alte componente software și hardware, precum și cu utilizatorii.

50      În speță, instanța de trimitere arată că software‑ul Datel este instalat de utilizator pe consola PSP și se execută în același timp cu software‑ul jocului. Aceasta adaugă că software‑ul respectiv nu modifică sau nu reproduce nici codul obiect, nici codul sursă, nici structura internă și organizarea software‑ului Sony, utilizat pe consola PSP, ci se limitează să modifice conținutul variabilelor salvate temporar de jocurile Sony în memoria operativă a consolei PSP, care sunt utilizate în timpul executării jocului, astfel încât acesta se execută pe baza variabilelor respective cu un conținut modificat.

51      În plus, după reiese din motivarea deciziei de trimitere, rezultă că software‑ul Datel, în măsura în care modifică numai conținutul variabilelor salvate de un program pentru calculator protejat în memoria operativă a unui calculator și utilizate de acest program în cursul executării sale, nu permite, ca atare, reproducerea acestui program și a unei părți a acestuia, ci presupune, dimpotrivă, ca acest program să fie executat în același timp. După cum a subliniat domnul avocat general, în esență, la punctul 48 din concluzii, conținutul variabilelor constituie, așadar, un element al programului menționat prin intermediul căruia utilizatorii exploatează funcționalitățile programului respectiv, care nu este protejat ca „formă de exprimare” a unui program pentru calculator în sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 2009/24, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

52      Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 1 alineatele (1)-(3) din Directiva 2009/24 trebuie interpretat în sensul că protecția conferită de această directivă nu se aplică conținutului variabilelor pe care un program pentru calculator protejat le‑a salvat în memoria operativă a calculatorului și pe care acest program le utilizează în timpul executării sale, în măsura în care acest conținut nu permite reproducerea sau realizarea ulterioară a unui astfel de program.

Cu privire la a doua întrebare

53      Având în vedere răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare.

Cu privire la cheltuielile de judecată

54      Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:

Articolul 1 alineatele (1)-(3) din Directiva 2009/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind protecția juridică a programelor pentru calculator

trebuie interpretat în sensul că

protecția conferită de această directivă nu se aplică conținutului variabilelor pe care un program pentru calculator protejat le‑a salvat în memoria operativă a calculatorului și pe care acest program le utilizează în timpul executării sale, în măsura în care acest conținut nu permite reproducerea sau realizarea ulterioară a unui astfel de program.

Semnături

*      Limba de procedură: germana.