CELEX:62023CJ0239: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 17 octombrie 2024.#Karl und Georg Anwander GbR Güterverwaltung împotriva Land Baden-Württemberg.#Cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Sigmaringen.#Trimitere preliminară – Politica agricolă comună (PAC) – Finanțare acordată din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) – Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 – Articolele 31 și 32 – Plăți pentru zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice – Zone de munte – Indemnizație compensatorie – Dispoziții administrative naționale care exclud plata acestei indemnizații pentru zone eligibile situate într‑o altă regiune a aceluiași stat membru decât cea a sediului exploatației agricole – Dispoziții care utilizează sediul exploatației agricole drept condiție de acordare a indemnizației compensatorii menționate.#Cauza C-239/23.

Ediție provizorie

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)

17 octombrie 2024(*)

„ Trimitere preliminară – Politica agricolă comună (PAC) – Finanțare acordată din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) – Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 – Articolele 31 și 32 – Plăți pentru zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice – Zone de munte – Indemnizație compensatorie – Dispoziții administrative naționale care exclud plata acestei indemnizații pentru zone eligibile situate într‑o altă regiune a aceluiași stat membru decât cea a sediului exploatației agricole – Dispoziții care utilizează sediul exploatației agricole drept condiție de acordare a indemnizației compensatorii menționate ”

În cauza C‑239/23,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Verwaltungsgericht Sigmaringen (Tribunalul Administrativ din Sigmaringen, Germania), prin decizia din 28 martie 2023, primită de Curte la 17 aprilie 2023, în procedura

Karl und Georg Anwander GbR Güterverwaltung

împotriva

Land Baden‑Württemberg,

cu participarea:

Freistaat Bayern,

CURTEA (Camera a doua),

compusă din domnul F. Biltgen, președintele Camerei întâi, îndeplinind funcția de președinte al Camerei a doua, doamna M. L. Arastey Sahún (raportoare), președinta Camerei a cincea, și domnul J. Passer, judecător,

avocat general: domnul N. Emiliou,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:

– pentru Karl und Georg Anwander GbR Güterverwaltung, de F. Schröder, Rechtsanwalt;

– pentru Land Baden‑Württemberg, de F. Steier, în calitate de agent;

– pentru Freistaat Bayern, de C. Vilgertshofer și J.Vogel, în calitate de agenți;

– pentru Comisia Europeană, de J. Aquilina, A. C. Becker și L. Radu Bouyon, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 25 aprilie 2024,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolelor 31 și 32 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 487, rectificare în JO 2016, L 130, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017 (JO 2017, L 350, p. 15) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1305/2013”).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Karl und Georg Anwander GbR Güterverwaltung, pe de o parte, și Land Baden‑Württemberg (landul Baden‑Württemberg, Germania), reprezentat de Landratsamt Ravensburg (servicii administrative ale circumscripției Ravensburg, Germania), pe de altă parte, cu privire la respingerea de către aceste servicii a cererii de indemnizație compensatorie solicitată de reclamanta din litigiul principal pentru anul 2019 pentru suprafețe agricole situate în Freistaat Bayern (landul Bavaria, Germania).

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Regulamentul nr. 1305/2013

3        Considerentele (7), (9), (25), (26) și (50) ale Regulamentului nr. 1305/2013 au următorul cuprins:

„(7) Pentru a se asigura demararea imediată și punerea în aplicare eficientă a programelor de dezvoltare rurală, sprijinul acordat din [Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR)] ar trebui să se bazeze pe existența unor condiții‑cadru administrative fiabile. Prin urmare, statele membre ar trebui să evalueze aplicabilitatea și îndeplinirea anumitor condiționalități ex ante. Fiecare stat membru ar trebui să elaboreze fie un program național de dezvoltare rurală pentru întregul său teritoriu, fie un set de programe regionale sau un program național și un set de programe regionale. Fiecare program ar trebui să identifice o strategie pentru atingerea obiectivelor în raport cu prioritățile Uniunii [Europene] în materie de dezvoltare rurală, precum și o serie de măsuri. Programarea ar trebui să respecte prioritățile Uniunii în materie de dezvoltare rurală, adaptându‑se în același timp la contextele naționale și completând celelalte politici ale Uniunii, în special politica în domeniul piețelor agricole, politica de coeziune și politica comună în domeniul pescuitului. Statele membre care optează pentru pregătirea unui set de programe regionale ar trebui să poată elabora, de asemenea, un cadru național, fără o alocare bugetară separată, pentru a facilita coordonarea între regiuni în vederea soluționării problemelor existente pe plan național.

[…]

(9) Programele de dezvoltare rurală ar trebui să identifice nevoile zonei acoperite și să descrie o strategie coerentă de satisfacere a acestora, ținând seama de prioritățile Uniunii în materie de dezvoltare rurală. Strategia respectivă ar trebui să se bazeze pe stabilirea unor obiective. Ar trebui determinate legăturile dintre nevoile identificate, obiectivele stabilite și măsurile alese pentru atingerea acestora. Programele de dezvoltare rurală ar trebui să conțină, de asemenea, toate informațiile necesare pentru evaluarea conformității acestora cu cerințele prezentului regulament.

[…]

(25) Plățile acordate fermierilor din zonele montane sau din alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice ar trebui să contribuie, prin încurajarea utilizării neîntrerupte a terenurilor agricole, la conservarea spațiului rural, precum și la menținerea și promovarea unor sisteme agricole durabile. Pentru a se garanta eficiența acestui sprijin, plățile ar trebui să îi despăgubească pe fermieri pentru pierderile de venit și pentru costurile suplimentare legate de dezavantajele din zona în cauză. Pentru a asigura utilizarea eficientă a resurselor FEADR, sprijinul ar trebui limitat la fermierii activi în înțelesul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 [al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 608)].

(26) Pentru a se asigura utilizarea eficientă a fondurilor Uniunii și tratamentul echitabil al fermierilor din întreaga Uniune, zonele montane și zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice ar trebui definite în conformitate cu criterii obiective. În cazul zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale, criteriile respective ar trebui să fie de natură biofizică și să se bazeze pe dovezi științifice solide. […]

[…]

(50) Ar trebui să existe o autoritate unică de management care să fie responsabilă pentru gestionarea și implementarea fiecărui program de dezvoltare rurală. Sarcinile acesteia ar trebui specificate în prezentul regulament. […]”

4        Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1305/2013 prevede:

„Prezentul regulament stabilește normele generale care reglementează sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat de Uniune din [FEADR], instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 [al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 549)]. Prezentul regulament prevede obiectivele la care urmează să contribuie politica de dezvoltare rurală și prioritățile relevante ale Uniunii în materie de dezvoltare rurală. Prezentul regulament evidențiază contextul strategic pentru politica de dezvoltare rurală și definește măsurile care urmează să fie adoptate pentru implementarea politicii de dezvoltare rurală. De asemenea, prezentul regulament stabilește norme privind programarea, interconectarea, gestionarea, monitorizarea și evaluarea, pe baza împărțirii responsabilităților între statele membre și Comisi[a] [Europeană] și normele care să garanteze coordonarea FEADR cu alte instrumente ale Uniunii.”

5        Articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 1305/2013 definește termenul „regiune” după cum urmează:

„«regiune» înseamnă o unitate teritorială corespunzătoare nivelului 1 sau 2 din Nomenclatorul unităților teritoriale de statistică (nivelurile NUTS 1 și 2) în înțelesul Regulamentului (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului [din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) (JO 2003, L 154, p. 1, Ediție specială, 14/vol. 1, p. 101)]”.

6        Articolul 5 din Regulamentul nr. 1305/2013 prevede:

„Obiectivele dezvoltării rurale, a căror realizare contribuie la strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, sunt atinse prin intermediul următoarelor șase priorități ale Uniunii în materie de dezvoltare rurală, care reflectă obiectivele tematice relevante ale [Cadrului strategic comun (CSC)]:

[…]

(4) refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor care sunt legate de agricultură și silvicultură, cu accent pe următoarele aspecte:

(a) refacerea, conservarea și dezvoltarea biodiversității, inclusiv în zonele Natura 2000 și în zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, [și] a activităților agricole de mare valoare naturală, precum și a stării peisajelor europene;

[…]”

7        Articolul 6 alineatul (2) din acest regulament prevede:

„Un stat membru poate prezenta fie un program unic care să acopere întregul său teritoriu, fie un set de programe regionale. Ca alternativă, în cazuri justificate corespunzător, acesta poate prezenta un program național și un set de programe regionale. În cazul în care statul membru prezintă un program național și o serie de programe regionale, măsurile și/sau tipurile de operațiuni sunt programate fie la nivel național, fie la nivel regional și se asigură coerența între strategiile programelor naționale și regionale.”

8        Articolul 13 din regulamentul menționat prevede:

„Fiecare măsură de dezvoltare rurală este programată astfel încât să contribuie în mod specific la realizarea uneia sau mai multor priorități ale Uniunii în materie de dezvoltare rurală. O listă orientativă a măsurilor deosebit de importante pentru prioritățile Uniunii este prevăzută în anexa VI.”

9        Potrivit articolului 31 din Regulamentul nr. 1305/2013:

„(1) Plățile pentru fermierii din zonele montane și din alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice se acordă anual, pe hectar de suprafață agricolă, pentru a compensa, total sau parțial, costurile suplimentare și pierderile de venit suportate de fermieri din cauza constrângerilor impuse producției agricole în zonele în cauză.

[…]

(2) Plățile se acordă fermierilor care se angajează să își continue activitatea agricolă în zonele delimitate în temeiul articolului 32 și care sunt fermieri activi în înțelesul articolului 9 din Regulamentul [nr. 1307/2013], astfel cum este aplicabil în statul membru în cauză.

[…]”

10      Articolul 32 din Regulamentul nr. 1305/2013 prevede:

„(1) Statele membre delimitează, pe baza alineatelor (2), (3) și (4), zonele eligibile pentru plățile prevăzute la articolul 31, în funcție de următoarele categorii:

(a) zone montane;

(b) zone, altele decât zonele montane, care se confruntă cu constrângeri naturale semnificative; și

(c) alte zone care se confruntă cu constrângeri specifice.

(2) Pentru a fi eligibile pentru plățile prevăzute la articolul 31, zonele montane prezintă o limitare considerabilă a posibilităților de utilizare a terenurilor și o importantă creștere a costurilor de producție din cauza:

(a) existenței unor condiții climatice foarte dificile datorate altitudinii, care au ca efect diminuarea substanțială a perioadei de vegetație;

(b) prezenței în cea mai mare parte a zonei în cauză, la o altitudine mai mică, a unor pante care sunt prea abrupte pentru utilizarea mașinilor agricole sau care necesită utilizarea unor echipamente speciale foarte costisitoare sau o combinație a acestor doi factori, acolo unde constrângerile generate de fiecare factor în parte sunt mai puțin accentuate, însă combinația dintre aceștia generează constrângeri echivalente.

[…]

(3) Pentru a fi eligibile pentru plățile acordate în temeiul articolului 31, zonele care nu sunt zone montane sunt considerate ca fiind confruntate cu constrângeri naturale semnificative dacă cel puțin 60 % din suprafața agricolă îndeplinește cel puțin unul dintre criteriile enumerate în anexa III la valoarea pragului indicată.

Respectarea acestor condiții se asigură la nivelul unităților administrative locale (nivelul «LAU 2») sau la nivelul unei unități locale clar delimitate care acoperă o singură zonă geografică, clară, continuă, cu o identitate economică și administrativă distinctă.

Atunci când delimitează zonele care fac obiectul prezentului alineat, statele membre realizează un exercițiu de reglare, bazat pe criterii obiective, în scopul excluderii zonelor în care s‑a dovedit prin documente că există constrângeri naturale semnificative menționate la primul paragraf, care au fost însă depășite cu ajutorul unor investiții sau prin activitate economică, sau prin probe legate de productivitatea normală a terenurilor, sau în care metodele de producție ori sistemele agricole compensează pierderile de venit sau costurile suplimentare menționate la articolul 31 alineatul (1).

[…]”

11      Articolul 60 alineatul (2) primul paragraf din acest regulament prevede:

„Cheltuielile sunt eligibile pentru contribuția FEADR numai în cazul în care sunt efectuate pentru operațiuni decise de autoritatea de management al programului în cauză sau sub responsabilitatea acesteia […]”

12      Articolul 65 alineatul (2) din regulamentul menționat prevede:

„Statele membre desemnează, pentru fiecare program de dezvoltare rurală, următoarele autorități:

(a) autoritatea de management, care poate fi fie un organism public sau privat care își desfășoară activitatea la nivel național sau regional, fie statul membru însuși atunci când exercită această funcție și care este însărcinată cu gestionarea programului în cauză;

(b) agenția de plăți acreditată în înțelesul articolului 7 din Regulamentul [nr. 1306/2013];

[…]”

13      Potrivit articolului 66 alineatul (1) din același regulament:

„Autoritatea de management este responsabilă cu gestionarea și implementarea eficientă, eficace și corectă a programului […]”

Regulamentul nr. 1307/2013

14      Articolul 9 din Regulamentul nr. 1307/2013, intitulat „Fermierul activ”, prevede condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele fizice sau juridice sau grupurile de astfel de persoane pentru a fi considerate fermieri activi în sensul acestei dispoziții.

Dreptul german

Dreptul federal

15      Articolul 3 alineatul 1 din Grundgesetz für die Bundesrepublik Deutschland (Legea fundamentală a Republicii Federale Germania) din 23 mai 1949 (BGBl. 1949 I, p. 1), în versiunea aplicabilă litigiului principal, prevede:

„Toate ființele umane sunt egale în fața legii.”

16      Articolul 2 din Verordnung über die Durchführung von Stützungsregelungen und des Integrierten Verwaltungs- und Kontrollsystems (Regulamentul Ministerului Federal al Alimentației și Agriculturii, adoptat în acord cu, printre altele, ministerele federale ale finanțelor, precum și economiei și energiei, privind punerea în aplicare a schemelor de sprijin și a Sistemului integrat de administrare și control) din 24 februarie 2015 (BGBl. 2015 I, p. 166) (denumit în continuare „InVeKoSV”), prevede:

„(1) Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament sau la articolul 1 alineatul (1) punctele 4-6, organele competente ale landului în temeiul dreptului acestuia din urmă (organele competente ale landului), în care fermierul își are sediul social, au competență teritorială în scopul punerii în aplicare a prezentului regulament și a dispozițiilor prevăzute la articolul 1 alineatul (1).

(2) Sediul social relevant pentru determinarea entității landului competent este, sub rezerva unei preluări a competenței în conformitate cu alineatul (3), locul situat în raza de competență a biroului fiscal responsabil cu stabilirea impozitului pe venit al fermierului. În cazul societăților, al asociațiilor de persoane și al activelor, este responsabilă entitatea landului în circumscripția căreia se află conducerea acestora din urmă.

(3) În cazul în care fermierul nu are decât o singură unitate și această unitate este situată într‑un land diferit de cel în care se află sediul social, entitatea landului în a cărui rază teritorială se află unitatea poate, în acord cu entitatea landului competentă din punct de vedere teritorial în temeiul alineatului (2) și cu consimțământul fermierului, să preia competența în domeniul de aplicare al prezentului regulament; sediul social este în acest caz sediul central al întreprinderii.

[…]”

Dreptul landului Baden‑Wurtemberg

17      Punctul 1.1 din Verwaltungsvorschrift des Ministeriums Ländlicher Raum zur Förderung landwirtschaftlicher Betriebe in Berggebieten und in bestimmten benachteiligten Gebieten (VwV Ausgleichszulage Landwirtschaft) (dispoziție administrativă a Ministerului Zonelor Rurale privind sprijinirea întreprinderilor agricole în zonele montane și în anumite zone defavorizate) din 6 noiembrie 2019 (GABl. 2019, p. 389) (denumită în continuare „VwV AZL”), astfel cum a fost modificată prin Verwaltungsvorschrift (dispoziție administrativă) din 15 noiembrie 2021 (GABl. 2021, p. 532), prevede:

„Obiectivul acestui sprijin este de a asigura, în zonele defavorizate delimitate [zone montane, zone defavorizate pentru motive naturale semnificative, zone defavorizate pentru alte motive specifice, în afara zonelor montane conform listei zonelor în vigoare (a se vedea punctul 4)], utilizarea durabilă a suprafețelor agricole de către întreprindere și de a contribui astfel la conservarea peisajului, precum și la menținerea și promovarea măsurilor de exploatare durabilă.”

18      Punctul 2.1 din VwV AZL prevede:

„Doar fermierii activi în sensul articolului 9 din Regulamentul [nr. 1307/2013] care exploatează ei înșiși suprafețe aflate în zone care se confruntă cu constrângeri, nou-delimitate, ale Baden‑Württembergului pot beneficia de un sprijin. Un ajutor poate fi acordat numai fermierilor al căror sediu social, în sensul articolului 2 din InVeKoSV, este situat în Baden‑Württemberg și al căror sediu central se află într‑un stat membru al Uniunii.”

19      Potrivit punctului 3.2.1 din VwV AZL:

„O compensație se acordă numai pentru suprafețele situate în zonele eligibile nou‑delimitate ale Baden‑Württembergului (a se vedea punctul 4.2).”

20      Punctul 4.2 din VwV AZL prevede:

„Următoarele categorii de zone (zone care se confruntă cu constrângeri) sunt înscrise în registrul zonelor […] și sunt relevante:

– zonele montane;

– zonele care nu sunt zonele montane și care se confruntă cu constrângeri naturale semnificative;

– alte zone care se confruntă cu constrângeri specifice.”

Dreptul landului Bavaria

21      Punctul 2 din Richtlinie des Bayerischen Staatsministeriums für Ernährung, Landwirtschaft und Forsten zur Gewährung der Ausgleichszulage in benachteiligten Gebieten (AGZ) gemäß Verordnung (EU) Nr. 1305/2013 (Directiva Ministerului Bavarez al Alimentației, Agriculturii și Pădurilor privind acordarea indemnizației compensatorii în zonele care se confruntă cu constrângeri în conformitate cu Regulamentul nr. 1305/2013) din 1 martie 2019 (BayMBl. 2019, nr. 143, denumită în continuare „AGZ”) prevede:

„Indemnizația compensatorie se acordă pentru suprafețele agricole situate în zone din Bavaria care se confruntă cu constrângeri. Zonele care se confruntă cu constrângeri au fost stabilite la nivel cadastral printr‑un aviz al Ministerului Bavarez al Alimentației, Agriculturii și Pădurilor din 29 noiembrie 2018 privind registrul zonelor agricole care se confruntă cu constrângeri în sensul articolului 32 din Regulamentul [nr. 1305/2013]. Datele referitoare la suprafețe, care figurează în Sistemul integrat de administrare și control, conțin informații pertinente în ceea ce privește apartenența la o zonă.”

22      Punctul 4 din AGZ prevede:

„Beneficiarul ajutorului

– trebuie să exploateze o suprafață agricolă de cel puțin trei hectare în zone care se confruntă cu constrângeri în Bavaria,

– să aibă sediul social în sensul articolului 2 din InVeKoSV în Bavaria.

Dacă fermierul nu este supus impozitului pe venit în Germania sau, în cazul societăților, al asociațiilor de persoane și al activelor, dacă organul de conducere al acestora din urmă nu este situat în Germania, marea parte a suprafeței agricole exploatată de fermier în Germania trebuie să se situeze în Bavaria […]”

Litigiul principal și întrebările preliminare

23      Reclamanta din litigiul principal administrează o fermă de produse lactate care este situată în parte în landul Baden‑Württemberg și în parte în landul Bavaria. Sediul său social se află în Baden‑Württemberg. Aceasta exploatează suprafețe agricole de aproximativ 100 până la 111 hectare în Baden‑Württemberg și de aproximativ 27 de hectare în Bavaria, toate aceste suprafețe fiind situate într‑o zonă montană.

24      Suprafețele situate în Bavaria sunt clasificate ca suprafețe eligibile pentru ajutoarele Uniunii pentru zonele montane și sunt susceptibile să beneficieze de o indemnizație compensatorie de 50 de euro pe hectar.

25      Până în anul 2018, reclamanta din litigiul principal a obținut de la autoritatea competentă a landului Baden‑Württemberg plata indemnizației compensatorii solicitate atât pentru suprafețele agricole situate în Baden‑Württemberg, cât și pentru cele situate în Bavaria.

26      La 8 mai 2019, aceasta a introdus la aceeași autoritate o cerere de indemnizație compensatorie pentru anul 2019 pentru exploatarea de suprafețe agricole care se confruntă cu constrângeri naturale, inclusiv pentru suprafețele de aproximativ 27 de hectare situate în Bavaria.

27      Prin decizia din 5 decembrie 2019, serviciile administrative ale circumscripției Ravensburg au acordat o indemnizație compensatorie în cuantum de 4 095,66 de euro pentru suprafețele agricole situate în Baden‑Württemberg. În schimb, cererea reclamantei din litigiul principal a fost respinsă în ceea ce privește suprafețele situate în Bavaria, pentru motivul că ele nu se aflau în Baden‑Württemberg.

28      Prin decizia din 11 mai 2021, Regierungspräsidium Tübingen (Prefectura Tübingen, Germania) a respins contestația introdusă de reclamanta din litigiul principal împotriva deciziei din 5 decembrie 2019.

29      La 17 iunie 2021, reclamanta din litigiul principal a introdus o acțiune la Verwaltungsgericht Sigmaringen (Tribunalul Administrativ din Sigmaringen, Germania), care este instanța de trimitere, prin care a solicitat, pe de o parte, anularea deciziei din 5 decembrie 2019, astfel cum a fost confirmată prin decizia din 11 mai 2021, și, pe de altă parte, acordarea unei indemnizații compensatorii în cuantum de 1 371,26 de euro corespunzătoare suprafețelor agricole eligibile pentru plata acestei indemnizații pentru zonele montane situate în Bavaria. Cu titlu subsidiar, ea solicită să se constate că respingerea cererii de indemnizație compensatorie privind aceste suprafețe, precum și temeiurile juridice în baza cărora a fost adoptată decizia de respingere, și anume punctele 2.1 și 3.2.1 din VwV AZL, contravin articolelor 31 și 32 din Regulamentul nr. 1305/2013.

30      Or, instanța de trimitere are îndoieli cu privire la interpretarea acestor din urmă două articole și la întinderea marjei de apreciere de care dispun statele membre, în temeiul acestui regulament, pentru a stabili sau a preciza condițiile de acordare a indemnizațiilor compensatorii precum cele solicitate de reclamanta din litigiul principal.

31      Această instanță arată în această privință, pe de o parte, că, potrivit dreptului german, un mare număr de plăți efectuate de stat către terți în temeiul diverselor ajutoare este acordat nu prin raportare la un temei juridic obligatoriu care are valoare de lege, ci prin raportare la „dispoziții administrative” care au un caracter de drept intern al administrației, ai cărui destinatari exclusivi sunt funcționarii entității administrative în cauză. Prin urmare, astfel de dispoziții administrative nu ar fi obligatorii decât pentru entitatea administrativă competentă, motiv pentru care efectul obligatoriu al acestor dispoziții nu poate fi decât indirect, în sensul că această entitate ar fi obligată, în temeiul principiului egalității de tratament, consacrat la articolul 3 alineatul 1 din Legea fundamentală a Republicii Federale Germania, să trateze solicitantul plății în cauză în același mod precum îi tratează pe cei în privința cărora entitatea menționată a aplicat deja conținutul acestor dispoziții administrative.

32      Pe de altă parte, instanța de trimitere precizează că condițiile de acordare a indemnizațiilor compensatorii pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale prevăzute la articolul 31 din Regulamentul nr. 1305/2013 sunt reglementate, atât în Baden‑Württemberg, cât și în Bavaria, de dispoziții administrative care ar condiționa acordarea unor astfel de indemnizații compensatorii de faptul că sediul social al fermierului în cauză și, respectiv, suprafața eligibilă se află în landul în care a fost solicitată o asemenea indemnizație.

33      Această instanță arată că, din moment ce o astfel de indemnizație compensatorie nu poate fi solicitată decât în landul în care se află sediul social al fermierului în cauză, nu ar fi posibil să se introducă o cerere în mai multe landuri. Într‑o situație precum cea cu care este sesizată instanța menționată, în care sediul social al reclamantei din litigiul principal se află în Baden‑Württemberg, aceasta din urmă nu poate nici să solicite acordarea unor indemnizații compensatorii în acest land pentru suprafețele sale situate în Bavaria, nici să depună o cerere de plată a acestor indemnizații în landul Bavaria pentru suprafețele menționate.

34      În acest context, instanța de trimitere ridică, în primul rând, problema întinderii marjei de apreciere pe care dreptul Uniunii o recunoaște statelor membre la stabilirea condițiilor de acordare a indemnizațiilor compensatorii pentru zonele eligibile pentru ajutoarele prevăzute la articolul 31 din Regulamentul nr. 1305/2013, în special într‑o situație precum cea cu care este sesizată, care privește zone care sunt de competența a două landuri diferite.

35      Potrivit acestei instanțe, modul de redactare a articolului 32 alineatul (2) primul paragraf din regulamentul menționat, precum și considerentul (26) al acestuia ar părea să indice că statele membre sau regiunile lor nu pot recurge, cu ocazia delimitării zonelor eligibile pentru acordarea respectivelor indemnizații compensatorii, decât la criterii legate de proprietățile biofizice ale suprafețelor în cauză, și anume caracteristicile lor naturale. În schimb, din regulamentul menționat nu ar reieși că statele membre pot aplica criterii care nu au nicio legătură cu caracteristicile naturale ale acestor suprafețe, caracterul direct aplicabil al aceluiași regulament pledând în sensul că statele membre sau regiunile lor nu pot recurge la criterii de delimitare care nu sunt enumerate la acest articol 32.

36      În al doilea rând, această instanță ridică problema dacă, din moment ce un stat membru sau o regiune a unui stat membru a decis să prevadă un sistem de plată a unor indemnizații compensatorii fermierilor din zone montane și din alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, articolul 31 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1305/2013 conferă fermierilor în cauză un drept, în temeiul dreptului Uniunii, la acordarea unei astfel de indemnizații compensatorii. Deși modul de redactare a articolului 31 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din acest regulament ar putea confirma o astfel de interpretare, aceasta s‑ar putea dovedi în schimb contrară economiei generale a regulamentului menționat, care ar impune existența unui program de dezvoltare rurală instituit de statele membre sau de regiunile acestora, fără a le obliga totuși să includă compensații compensatorii în acest temei în programele lor respective.

37      În al treilea rând, instanța de trimitere ridică problema dacă dreptul Uniunii, mai precis Regulamentul nr. 1305/2013, stabilește natura și întinderea juridică pe care trebuie să le aibă actele de punere în aplicare a acestui drept, adoptate de statul membru sau de regiunea în cauză, care enunță condițiile de eligibilitate pentru indemnizațiile compensatorii pe care aceste acte le prevăd, în măsura în care stabilirea criteriilor de eligibilitate prin intermediul unor dispoziții administrative, și anume norme juridice fără caracter obligatoriu, ar putea aduce atingere efectului util al acestui regulament.

38      În aceste condiții, Verwaltungsgericht Sigmaringen (Tribunalul Administrativ din Sigmaringen) a decis să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Sunt compatibile cu articolul 31 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2), precum și cu articolul 32 alineatul (1) litera (a), alineatul (2) primul paragraf și alineatul (3) al doilea și al treilea paragraf din Regulamentul [nr. 1305/2013] o reglementare administrativă națională și o practică de finanțare care exclud plata unei indemnizații compensatorii pentru suprafețe situate în zonele montane și în anumite zone care se confruntă cu constrângeri specifice numai pentru motivul că suprafețele eligibile pentru plata indemnizației compensatorii se află în afara regiunii, în sensul articolului 2 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul [nr. 1305/2013], a statului membru care acordă indemnizația compensatorie? Este sediul social al fermierului care cultivă terenul un criteriu de diferențiere permis în acest sens?

2) Articolul 31 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul [nr. 1305/2013] trebuie interpretat în sensul că reglementarea unui stat membru sau a unei regiuni a statului membru care a decis să efectueze plăți fermierilor din zonele montane și din alte zone care se confruntă cu alte constrângeri în sensul articolului 31 alineatul (1) din Regulamentul [nr. 1305/2013] trebuie concepută astfel încât plata să fie acordată și pentru terenurile care au fost clasificate drept zone montane sau zone care se confruntă cu alte constrângeri, în sensul articolului 32 alineatul (1) din Regulamentul [nr. 1305/2013], de către un alt stat membru sau de către o altă regiune a aceluiași stat membru, acest din urmă stat sau această din urmă regiune decizând de asemenea să efectueze plăți pentru fermierii din zonele montane și din zone care se confruntă cu alte constrângeri în sensul articolului 31 alineatul (1) din Regulamentul [nr. 1305/2013]?

3) Articolul 31 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din Regulamentul [nr. 1305/2013] trebuie interpretat în sensul că, în principiu, această dispoziție conferă direct fermierului, în temeiul dreptului Uniunii, dreptul de a obține plata (indemnizația compensatorie) din partea statului membru sau a regiunii acelui stat membru în cazul în care fermierul își desfășoară activitatea și cultivă terenuri care sunt desemnate de statul membru sau regiunea statului membru ca zonă montană sau altă zonă care se confruntă cu alte constrângeri în sensul articolului 32 alineatul (1) din Regulamentul [nr. 1305/2013], iar statul membru în cauză sau regiunea acestuia a decis efectuarea de plăți (indemnizații compensatorii) în sensul articolului 31 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul [nr. 1305/2013]?

În cazul în care răspunsul la întrebarea precedentă este afirmativ:

a) [Împotriva] cui se poate exercita dreptul, întemeiat pe legislația Uniunii, prevăzut la articolul 31 alineatul (1) din Regulamentul [nr. 1305/2013]? Acesta poate fi invocat întotdeauna în raport cu statul membru propriu‑zis sau, în orice caz, în raport cu regiunea [articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 1305/2013] statului membru, dacă regiunea, independent de statul membru, a decis să acorde indemnizații compensatorii fermierilor în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul [nr. 1305/2013]?

b) Dreptul la indemnizație compensatorie întemeiat pe legislația Uniunii presupune în principiu că fermierul trebuie să îndeplinească, pe lângă cerințele prevăzute de articolul 31 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din Regulamentul [nr. 1305/2013], cerințe suplimentare impuse de statul membru sau de regiunea care acordă indemnizația compensatorie, în cadrul punerii sale în aplicare la nivel național?

4) În cazul în care răspunsul la a treia întrebare este negativ:

Articolul 31 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul [nr. 1305/2013] trebuie interpretat în sensul că reglementările unui stat membru sau ale uneia dintre regiunile sale care stabilesc condițiile de acordare a plății (indemnizația compensatorie) în sensul articolului 31 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul [nr. 1305/2013] trebuie să aibă o calitate juridică care să asigure că fermierii au dreptul la obținerea plății (indemnizație compensatorie) dacă îndeplinesc condițiile de plată stabilite de statul membru respectiv sau de regiunile sale, indiferent de practica efectivă de finanțare a statului membru sau a regiunii sale?”

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima și la a doua întrebare

39      Prin intermediul primei și al celei de a doua întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b), articolul 31 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2), precum și articolul 32 alineatul (1) litera (a), alineatul (2) primul paragraf și alineatul (3) al doilea și al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1305/2013 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări sau unei practici administrative a unui stat membru și/sau a unei regiuni a unui stat membru care, pe de o parte, exclude acordarea unei indemnizații compensatorii fermierilor din zonele montane și din alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice pentru motivul că zonele eligibile pentru această indemnizație sunt situate în afara teritoriului regiunii statului membru al cărui program de dezvoltare rurală prevede indemnizația menționată și, pe de altă parte, utilizează drept criteriu pentru o astfel de acordare sediul social al fermierului care exploatează zona în cauză.

40      În primul rând, trebuie arătat că, astfel cum reiese din articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1305/2013, acesta prevede obiectivele la care urmează să contribuie politica de dezvoltare rurală și prioritățile relevante ale Uniunii în această materie. Acest regulament evidențiază contextul strategic pentru politica amintită, precum și măsurile care urmează să fie adoptate pentru implementarea acesteia. De asemenea, regulamentul menționat stabilește norme privind programarea, interconectarea, gestionarea, monitorizarea și evaluarea, pe baza împărțirii responsabilităților între statele membre sau regiunile lor și Comisie, precum și normele care să garanteze coordonarea FEADR cu alte instrumente ale Uniunii.

41      Pe baza unei astfel de repartizări a responsabilităților, statele membre pun în aplicare Regulamentul nr. 1305/2013 prin intermediul programelor lor de sprijin pentru dezvoltarea rurală. Acest regulament le lasă posibilitatea de a adopta un ansamblu de măsuri menite să răspundă priorităților Uniunii în materie de dezvoltare rurală (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 decembrie 2022, DELID, C‑409/21, EU:C:2022:946, punctul 25 și jurisprudența citată).

42      Fiecare stat membru ar trebui astfel să elaboreze fie un program național de dezvoltare rurală pentru întregul său teritoriu, fie un set de programe regionale sau un program național și un set de programe regionale, aceste programe punând în aplicare o strategie care urmărește să răspundă priorităților Uniunii în materie de dezvoltare rurală (Hotărârea din 1 decembrie 2022, DELID, C‑409/21, EU:C:2022:946, punctul 26 și jurisprudența citată).

43      Regulamentul nr. 1305/2013 lasă astfel statelor membre o marjă de apreciere în ceea ce privește modalitățile de punere în aplicare a ajutoarelor pe care le prevede (Hotărârea din 1 decembrie 2022, DELID, C‑409/21, EU:C:2022:946, punctul 27 și jurisprudența citată).

44      Această marjă de apreciere poate privi printre altele criteriile de selecție a proiectelor pentru a se asigura că resursele financiare destinate dezvoltării rurale sunt utilizate în cel mai bun mod posibil și pentru a ținti măsurile în temeiul programelor de dezvoltare rurală, în conformitate cu prioritățile Uniunii pentru dezvoltarea rurală, și pentru a garanta egalitatea de tratament a solicitanților (Hotărârea din 1 decembrie 2022, DELID, C‑409/21, EU:C:2022:946, punctul 28 și jurisprudența citată).

45      În temeiul acestor măsuri care, după cum reiese din articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1305/2013, interpretat în lumina considerentului (7) al acestuia, pot fi programate fie la nivel național, fie la nivel regional, figurează, în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 1305/2013, plățile pentru fermierii din zonele montane și din alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice. Aceste plăți se acordă anual, pe hectar de suprafață agricolă, cu scopul de a compensa, total sau parțial, costurile suplimentare și pierderile de venit suportate de fermieri din cauza constrângerilor impuse producției agricole în zonele în cauză.

46      Zonele montane și celelalte zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice pentru care un fermier poate beneficia de plățile menționate la punctul 45 din prezenta hotărâre sunt astfel delimitate, în temeiul articolului 32 din regulamentul menționat, în programele naționale sau regionale în cauză.

47      Rezultă că, atunci când un stat membru a optat să elaboreze nu un program național, ci un set de programe regionale, revine regiunilor în cauză ale acestui stat membru, în sensul articolului 2 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 1305/2013, sarcina de a alege măsurile care trebuie reținute pentru atingerea obiectivelor în materie de dezvoltare rurală, printre care, dacă este cazul, cea prevăzută la articolul 31 din acest regulament, și de a le integra în programele lor respective.

48      Caracterul distinct și autonom al diferitelor programe regionale este de altfel evidențiat și de articolul 65 alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat, interpretat în lumina considerentului (50) al aceluiași regulament, în temeiul căruia statele membre desemnează, pentru fiecare program de dezvoltare rurală, o autoritate unică de management, aceasta din urmă fiind, în temeiul articolului 66 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1305/2013, responsabilă cu gestionarea și implementarea eficientă, eficace și corectă a programului.

49      De asemenea, potrivit articolului 60 alineatul (2) din acest regulament, cheltuielile sunt eligibile pentru contribuția FEADR numai în cazul în care sunt efectuate pentru operațiuni decise „de autoritatea de management al programului în cauză sau sub responsabilitatea acesteia”.

50      Astfel, în ipoteza în care este reținută o programare regională a măsurilor vizate, este inerent economiei Regulamentului nr. 1305/2013 ca marja de apreciere de care dispun regiunile statelor membre, în temeiul articolelor 31 și 32 din Regulamentul nr. 1305/2013, să poată fi pusă în aplicare numai în cadrul programelor lor regionale și, în acest caz, numai în raport cu teritoriul colectivității regionale vizate.

51      Într‑un asemenea caz, este de asemenea conform cu aceeași economie ca o regiune a unui stat membru să nu poată nici să delimiteze zonele eligibile, în sensul articolului 32 din acest regulament, nici să acorde plata unor indemnizații compensatorii pentru astfel de zone, în temeiul articolului 31 alineatul (2) din regulamentul menționat, în afara teritoriului său, o limitare teritorială a acordării indemnizațiilor menționate fiind inerentă aceleiași economii.

52      În al doilea rând, trebuie să se stabilească dacă sediul social al fermierului care solicită plata unei indemnizații compensatorii în temeiul articolului 31 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din Regulamentul nr. 1305/2013 constituie un criteriu licit în vederea acordării sau a neacordării unei astfel de indemnizații.

53      Mai întâi, trebuie amintit că reiese din articolul 31 alineatul (1) primul paragraf din acest regulament că plățile pentru fermierii din zonele montane și din alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice se acordă anual, pe hectar de suprafață agricolă, alineatul (2) al acestui articol 31 precizând că plățile respective se acordă fermierilor care se angajează să își continue activitatea agricolă în zonele delimitate în temeiul articolului 32 din regulamentul menționat și care sunt fermieri activi în înțelesul articolului 9 din Regulamentul nr. 1307/2013.

54      În continuare, reiese din articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1305/2013 că zonele montane eligibile pentru astfel de plăți prezintă o limitare considerabilă a posibilităților de utilizare a terenurilor și o importantă creștere a costurilor de producție din cauza existenței unor condiții climatice foarte dificile datorate altitudinii, care au ca efect diminuarea substanțială a perioadei de vegetație sau prezența în cea mai mare parte a zonei în cauză, la o altitudine mai mică, a unor pante abrupte. În acest din urmă caz, utilizarea mașinilor agricole nu este posibilă sau este necesară utilizarea unor echipamente speciale foarte costisitoare ori există o combinație a acestor doi factori acolo unde constrângerile generate de fiecare factor în parte sunt mai puțin accentuate, însă combinația dintre aceștia generează constrângeri echivalente.

55      În sfârșit, trebuie subliniat că articolul 32 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1305/2013 coroborat cu anexa III la acesta enumeră caracteristicile care permit delimitarea zonelor care nu sunt zone montane eligibile pentru indemnizații compensatorii, și anume, și în acest caz, criterii biofizice sau naturale ale zonelor în cauză.

56      Astfel, în timp ce articolul 32 alineatul (3) primul paragraf din acest regulament precizează că astfel de zone impun ca cel puțin 60 % din suprafața lor agricolă să îndeplinească cel puțin unul dintre criteriile enumerate în anexa III, la valoarea pragului indicată, articolul 32 alineatul (3) al treilea paragraf din regulamentul menționat precizează că delimitarea acelorași zone necesită din partea statelor membre realizarea unui exercițiu de reglare, bazat pe criterii obiective, în scopul excluderii zonelor în care s‑a dovedit că există constrângeri naturale semnificative, menționate la primul paragraf, care au fost însă depășite cu ajutorul unor investiții sau prin activitate economică ori prin probe legate de productivitatea normală a terenurilor sau în care metodele de producție ori sistemele agricole compensează pierderile de venit sau costurile suplimentare menționate la articolul 31 alineatul (1) din același regulament.

57      În această privință, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 43 din prezenta hotărâre, statele membre sau regiunile acestora dispun de o marjă de apreciere în temeiul Regulamentului nr. 1305/2013.

58      Cu toate acestea, rezultă că criteriile de delimitare a zonelor eligibile pentru plata unei indemnizații compensatorii fermierilor din zonele montane și din alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice prevăzute la articolul 32 din acest regulament au legătură cu caracteristicile biofizice sau naturale ale zonelor în cauză, și anume cu elemente obiective care rezultă din proprietățile naturale ale zonelor în cauză.

59      O asemenea interpretare este confirmată de considerentul (26) al Regulamentului nr. 1305/2013, potrivit căruia, „[p]entru a asigura utilizarea eficientă a fondurilor Uniunii și tratamentul echitabil al fermierilor din întreaga Uniune, zonele montane și zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice ar trebui definite în conformitate cu criterii obiective. În cazul zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale, criteriile respective ar trebui să fie de natură biofizică și să se bazeze pe dovezi științifice solide”.

60      În schimb, trebuie să se constate, pe de o parte, că sediul social al fermierului care solicită plata unei indemnizații compensatorii, prevăzută la articolul 31 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 1305/2013, nu figurează printre criteriile de delimitare enunțate de acest regulament.

61      În acest context, trebuie precizat, astfel cum arată Comisia în observațiile sale scrise, că criteriul sediului social al unui fermier dintr‑un stat membru sau dintr‑o regiune a unui stat membru nu prezintă nicio legătură cu caracteristicile biofizice sau naturale ale unei zone, care conduc la eligibilitatea sa ca zonă montană sau ca zonă care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice.

62      În fond, întrebările adresate se întemeiază tocmai pe premisa potrivit căreia suprafețele agricole în discuție în litigiul principal sunt situate în zone pe care regiunea competentă, și anume landul Bavaria, le‑a desemnat efectiv, în temeiul articolului 32 din Regulamentul nr. 1305/2013, ca zone care pot beneficia de plățile prevăzute la articolul 31 din acest regulament.

63      Pe de altă parte, în măsura în care criteriul sediului social al unui fermier constituie o condiție suplimentară de eligibilitate stabilită de regiunea competentă în exercitarea marjei sale de apreciere menționate la punctul 43 din prezenta hotărâre, trebuie să se constate că acest criteriu este susceptibil să dăuneze efectului util al articolelor 31 și 32 din Regulamentul nr. 1305/2013 și să încalce principiul nediscriminării prevăzut la articolul 40 alineatul (2) TFUE, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, din moment ce acest criteriu privează zone eligibile pentru plata unei indemnizații compensatorii de o astfel de plată pentru simplul motiv că sediul social al fermierului în cauză este situat într‑o altă regiune a statului membru în cauză.

64      În această privință, după cum arată domnul avocat general la punctul 57 din concluzii, atunci când un stat membru sau o regiune a unui stat membru condiționează astfel, în programul său de dezvoltare rurală, plățile de indemnizații compensatorii în favoarea zonelor montane sau a zonelor care se confruntă cu alte constrângeri de respectarea unui criteriu aferent sediului social al unui fermier, acesta se îndepărtează, în exercitarea marjei de apreciere care îi este recunoscută, de condițiile enumerate limitativ de Regulamentul nr. 1305/2013 referitoare, pe de o parte, la delimitarea zonelor eligibile, în temeiul articolului 31 alineatul (1) primul paragraf și al articolului 32 din acest regulament, și, pe de altă parte, la statutul de fermier activ al fermierului care solicită plata unei indemnizații compensatorii, prevăzut la articolul 31 alineatul (2) din regulamentul menționat, dăunând astfel efectului util al acestor dispoziții și încălcând principiul nediscriminării înscris la articolul 40 alineatul (2) TFUE (a se vedea prin analogie Hotărârea din 25 octombrie 2012, Ketelä, C‑592/11, EU:C:2012:673, punctul 44 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea din 11 aprilie 2024, Baramlay, C‑6/23, EU:C:2024:294, punctul 53).

65      Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la prima și la a doua întrebare că articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b), articolul 31 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2), precum și articolul 32 alineatul (1) litera (a), alineatul (2) primul paragraf și alineatul (3) al doilea și al treilea paragraf din Regulamentul nr. 1305/2013 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări sau unei practici administrative a unui stat membru și/sau a unei regiuni a unui stat membru care exclud acordarea unei indemnizații compensatorii în favoarea fermierilor din zonele montane și din alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice pentru motivul că zonele eligibile pentru această indemnizație sunt situate în afara teritoriului regiunii statului membru al cărui program de dezvoltare rurală prevede indemnizația respectivă. În schimb, aceleași dispoziții se opun ca locul unde se află sediul social al fermierului care exploatează zona respectivă să fie reținut drept criteriu de acordare a aceleiași indemnizații.

Cu privire la a treia întrebare

Cu privire la prima parte a celei de a treia întrebări

66      Prin intermediul primei părți a celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 31 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din Regulamentul nr. 1305/2013 trebuie interpretat în sensul că rezultă direct din aceste dispoziții, în temeiul dreptului Uniunii, un drept la plata unei indemnizații compensatorii în favoarea fermierilor din zonele montane și din alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, atunci când un stat membru sau o regiune a unui stat membru prevede, în programul său de dezvoltare rurală, acordarea unor astfel de indemnizații pentru acest tip de zone.

67      În această privință, trebuie amintit, după cum reiese din cuprinsul punctului 53 din prezenta hotărâre, că articolul 31 alineatul (1) primul paragraf din acest regulament prevede că plățile pentru fermierii a căror exploatație este situată în zone montane și în alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice „se acordă” anual, pe hectar de suprafață agricolă, alineatul (2) al acestui articol 31 precizând că plățile respective „se acordă” fermierilor care se angajează să își continue activitatea agricolă în zonele delimitate în temeiul articolului 32 din regulamentul menționat și care sunt fermieri activi în înțelesul articolului 9 din Regulamentul nr. 1307/2013.

68      Desigur, statele membre sau regiunile lor pot, în principiu, să aleagă ceea ce includ sau nu în programele lor de dezvoltare rurală. Pe de altă parte, este necesar să se arate că, după cum precizează textul articolului 13 din Regulamentul nr. 1305/2013, lista măsurilor deosebit de importante pentru prioritățile Uniunii în materie de dezvoltare rurală, care figurează în anexa VI la acest regulament, nu este decât orientativă [a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2021, Lauku atbalsta dienests (Ajutoare la înființarea de întreprinderi agricole), C‑119/20, EU:C:2021:817, punctele 60 și 61].

69      În plus, plata unei indemnizații compensatorii în favoarea zonelor montane și a altor zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, prevăzută la articolul 31 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din Regulamentul nr. 1305/2013, nu poate fi calificată ca fiind o măsură pe care statele membre sau regiunile lor trebuie să o integreze în mod obligatoriu în programele lor de dezvoltare rurală respective.

70      Din modul de redactare a articolului 31 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din Regulamentul nr. 1305/2013 rezultă însă că, după cum arată în esență domnul avocat general la punctele 65 și 67 din concluzii, din moment ce un stat membru sau o regiune a unui stat membru prevede, în programul său de dezvoltare rurală, plăți în favoarea zonelor montane și a altor zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, care au fost delimitate ca zone eligibile, în conformitate cu articolul 32 din acest regulament, orice „fermier activ”, în sensul articolului 9 din Regulamentul nr. 1307/2013, dispune de un drept la plata unei astfel de indemnizații.

71      Rezultă că, din moment ce un stat membru sau o regiune a unui stat membru a optat, în exercitarea marjei de apreciere pe care i‑o conferă Regulamentul nr. 1305/2013, pentru elaborarea unui program de dezvoltare rurală care prevede acordarea unei indemnizații compensatorii în favoarea zonelor desemnate eligibile, caracterul necondiționat al textului articolului 31 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din acest regulament face ca o asemenea acordare să fie obligatorie, astfel încât, atunci când a fost exercitată o asemenea opțiune, această marjă de apreciere nu poate fi invocată pentru a nu acorda plata unei astfel de indemnizații compensatorii.

72      În schimb, în cazul în care plata în favoarea zonelor montane și a altor zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice nu este prevăzută în programul de dezvoltare rurală în cauză, niciun drept la plata unei indemnizații compensatorii, în sensul articolului 31 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din Regulamentul nr. 1305/2013, nu poate lua naștere în favoarea fermierilor care exploatează suprafețe agricole din aceste zone.

73      Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la prima parte a celei de a treia întrebări că articolul 31 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din Regulamentul nr. 1305/2013 trebuie interpretat în sensul că rezultă direct din aceste dispoziții, în temeiul dreptului Uniunii, un drept la plata unei indemnizații compensatorii în favoarea fermierilor din zonele montane și din alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, atunci când un stat membru sau o regiune a unui stat membru prevede, în programul său de dezvoltare rurală, acordarea unor astfel de indemnizații pentru acest tip de zone.

Cu privire la prima întrebare subsidiară din cadrul celei de a doua părți a celei de a treia întrebări

74      Prin intermediul primei întrebări subsidiare din cadrul celei de a doua părți a celei de a treia întrebări, adresată în cazul unui răspuns afirmativ la prima parte a celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) și articolul 31 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1305/2013 trebuie interpretate în sensul că dreptul la plata unei indemnizații compensatorii în favoarea fermierilor din zonele montane și din alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice este exigibil împotriva statului membru sau a regiunii statului membru în cauză, atunci când respectivul stat sau respectiva regiune, aceasta independent de statul membru menționat, a decis să acorde indemnizații compensatorii în favoarea zonelor eligibile pentru acestea din urmă situate pe teritoriul său.

75      După cum reiese din cuprinsul punctului 51 din prezenta hotărâre, este inerent economiei Regulamentului nr. 1305/2013 ca o regiune a statului membru vizat să nu poată nici să delimiteze zonele eligibile, în sensul articolului 32 din acest regulament, nici să acorde indemnizații compensatorii pentru astfel de zone, în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) din regulamentul menționat, în afara teritoriului său.

76      Prin urmare, dreptul unui fermier activ, în sensul articolului 9 din Regulamentul nr. 1307/2013, la plata unei indemnizații compensatorii, în temeiul articolului 31 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din Regulamentul nr. 1305/2013, nu poate fi exigibil decât împotriva colectivității teritoriale care a decis, în programul său de dezvoltare rurală, să acorde plata unor indemnizații compensatorii numai pentru zonele eligibile situate pe propriul său teritoriu.

77      Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare subsidiară din cadrul celei de a doua părți a celei de a treia întrebări că articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) și articolul 31 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1305/2013 trebuie interpretate în sensul că dreptul la plata unei indemnizații compensatorii în favoarea fermierilor din zonele montane și din alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice este exigibil împotriva statului membru sau a regiunii statului membru în cauză, atunci când respectivul stat sau respectiva regiune, aceasta independent de statul membru menționat, a decis să acorde indemnizații compensatorii în favoarea zonelor eligibile pentru acestea din urmă situate pe teritoriul său.

Cu privire la a doua întrebare subsidiară din cadrul celei de a doua părți a celei de a treia întrebări

78      Prin intermediul celei de a doua întrebări subsidiare din cadrul celei de a doua părți a celei de a treia întrebări, adresată de asemenea în cazul unui răspuns afirmativ la prima parte a acestei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 31 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din Regulamentul nr. 1305/2013 trebuie interpretat în sensul că se opune ca statul membru sau regiunea unui stat membru care prevede plata unei indemnizații compensatorii în favoarea fermierilor din zone montane și din alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice în programul său de dezvoltare rurală să impună ca fermierul în cauză să îndeplinească alte condiții decât cele prevăzute de aceste dispoziții.

79      Din lectura deciziei de trimitere rezultă că această întrebare este adresată Curții în completarea primei și a celei de a doua întrebări, prin care instanța de trimitere solicită de asemenea să se stabilească dacă sediul social al fermierului care solicită plata unei indemnizații compensatorii în temeiul articolului 31 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din Regulamentul nr. 1305/2013 constituie un criteriu licit în vederea acordării sau a neacordării unei astfel de indemnizații.

80      Or, după cum reiese din cuprinsul punctului 64 din prezenta hotărâre, articolul 31 alineatul (1) primul paragraf și articolul 32 din Regulamentul nr. 1305/2013 enumeră condiții limitative referitoare, pe de o parte, la delimitarea zonelor eligibile și, pe de altă parte, la statutul de fermier activ, de la care statele membre sau regiunile acestora nu se pot abate în exercitarea marjei de apreciere care le este recunoscută de acest regulament.

81      În plus, trebuie să se constate că această instanță nu precizează, în vederea soluționării litigiului principal, la ce alte condiții decât cea aferentă acestui sediu ar intenționa mai precis să se refere în această a doua întrebare subsidiară.

82      În această privință, deși este adevărat că întrebările preliminare privind dreptul Uniunii beneficiază de o prezumție de pertinență, trebuie subliniat că, potrivit unei jurisprudențe constante, justificarea trimiterii preliminare nu este formularea unor opinii consultative cu privire la probleme generale sau ipotetice, ci nevoia inerentă soluționării efective a unui litigiu (Hotărârea din 28 martie 2017, Rosneft, C‑72/15, EU:C:2017:236, punctul 194 și jurisprudența citată).

83      În speță, din răspunsul dat la prima și la a doua întrebare reiese că condiția referitoare la cerința ca sediul exploatației agricole să fie situat într‑o zonă eligibilă pentru acordarea indemnizației compensatorii este contrară articolelor 31 și 32 din Regulamentul nr. 1305/2013. În aceste condiții, nu rezultă pe baza informațiilor care figurează în decizia de trimitere că instanța de trimitere ar avea nevoie în plus de o apreciere a altor condiții pe care le‑ar impune statul membru sau regiunea statului membru care prevede plata unei indemnizații compensatorii în programul său de dezvoltare rurală, pentru a soluționa litigiul principal.

84      În lipsa unor precizări în această privință, rezultă că a doua întrebare subsidiară din cadrul celei de a doua părți a celei de a treia întrebări este inadmisibilă.

Cu privire la a patra întrebare

85      Având în vedere răspunsul dat la a treia întrebare, nu este necesar să se răspundă la a patra întrebare.

Cu privire la cheltuielile de judecată

86      Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:

1) Articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b), articolul 31 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2), precum și articolul 32 alineatul (1) litera (a), alineatul (2) primul paragraf și alineatul (3) al doilea și al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017,

trebuie interpretate în sensul că

nu se opun unei reglementări sau unei practici administrative a unui stat membru și/sau a unei regiuni a unui stat membru care exclud acordarea unei indemnizații compensatorii în favoarea fermierilor din zonele montane și din alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice pentru motivul că zonele eligibile pentru această indemnizație sunt situate în afara teritoriului regiunii statului membru al cărui program de dezvoltare rurală prevede indemnizația respectivă. În schimb, aceleași dispoziții se opun ca locul unde se află sediul social al fermierului care exploatează zona respectivă să fie reținut drept criteriu de acordare a aceleiași indemnizații.

2) Articolul 31 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din Regulamentul nr. 1305/2013, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2017/2393,

trebuie interpretat în sensul că

rezultă direct din aceste dispoziții, în temeiul dreptului Uniunii, un drept la plata unei indemnizații compensatorii în favoarea fermierilor din zonele montane și din alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, atunci când un stat membru sau o regiune a unui stat membru prevede, în programul său de dezvoltare rurală, acordarea unor astfel de indemnizații pentru acest tip de zone.

3) Articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) și articolul 31 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1305/2013, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2017/2393,

trebuie interpretate în sensul că

dreptul la plata unei indemnizații compensatorii în favoarea fermierilor din zonele montane și din alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice este exigibil împotriva statului membru sau a regiunii statului membru în cauză, atunci când respectivul stat sau respectiva regiune, aceasta independent de statul membru menționat, a decis să acorde indemnizații compensatorii în favoarea zonelor eligibile pentru acestea din urmă situate pe teritoriul său.

Semnături

*      Limba de procedură: germana.