CELEX:62023CJ0753: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 27 februarie 2025.#A. N. împotriva Ministerstvo vnitra.#Cerere de decizie preliminară formulată de Nejvyšší správní soud.#Trimitere preliminară – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Protecție temporară în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate – Directiva 2001/55/CE – Articolele 8 și 11 – Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/382 – Cereri succesive de permis de ședere în vederea acordării unei protecții temporare în mai multe state membre – Examinarea cererii ulterioare – Dreptul la o cale de atac efectivă.#Cauza C-753/23.
![]() |
Redacția Lex24 |
Publicat in CJUE: Decizii, 29/05/2025 |
|
Informatii
Data documentului: 27/02/2025Emitent: CJCE
Formă: CJUE: Decizii
Stat sau organizație la originea cererii: Cehia
Procedura
Tribunal naţional: *A9* Nejvyšší správní soud, Usnesení ze dne 30/11/2023 (8 Azs 93/2023-37)HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a zecea)
27 februarie 2025 (*1)
„Trimitere preliminară – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Protecție temporară în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate – Directiva 2001/55/CE – Articolele 8 și 11 – Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/382 – Cereri succesive de permis de ședere în vederea acordării unei protecții temporare în mai multe state membre – Examinarea cererii ulterioare – Dreptul la o cale de atac efectivă”
În cauza C‑753/23 [Krasiliva] (i),
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Nejvyšší správní soud (Curtea Administrativă Supremă, Republica Cehă), prin decizia din 30 noiembrie 2023, primită de Curte la 7 decembrie 2023, în procedura
A. N.
împotriva
Ministerstvo vnitra,
CURTEA (Camera a zecea),
compusă din domnul D. Gratsias, președinte de cameră, domnul I. Jarukaitis, președintele Camerei a patra, și domnul Z. Csehi (raportor), judecător,
avocat general: domnul M. Szpunar,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
– |
pentru guvernul ceh, de M. Smolek, A. Edelmannová și J. Vláčil, în calitate de agenți; |
– |
pentru guvernul elen, de G. Karipsiadis și T. Papadopoulou, în calitate de agenți; |
– |
pentru Comisia Europeană, de A. Azéma, A. Katsimerou și M. Salyková, în calitate de agenți, |
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 |
Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 8 alineatul (1) și a articolului 11 din Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, și măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri (JO 2001, L 212, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 179), precum și a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). |
2 |
Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între A. N., o resortisantă ucraineană, pe de o parte, și Ministerstvo vnitra (Ministerul de Interne, Republica Cehă), pe de altă parte, în legătură cu acordarea unui permis de ședere în cadrul protecției temporare prevăzute de Directiva 2001/55. |
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
Directiva 2001/55/CE
3 |
Articolul 1 din Directiva 2001/55 prevede: „Prezenta directivă are ca obiectiv stabilirea standardelor minime pentru acordarea protecției temporare în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate din țări terțe, care nu se pot întoarce în țara lor de origine, și promovarea unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri.” |
4 |
Articolul 5 din această directivă prevede la alineatele (1)-(3): „(1) Existența unui aflux masiv de persoane strămutate este constatată printr‑o decizie a Consiliului, adoptată cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, care examinează, de asemenea, fiecare cerere a unui stat membru, pentru ca aceasta să‑i trimită o propunere Consiliului. (2) Propunerea Comisiei conține cel puțin:
(3) Decizia Consiliului are ca efect introducerea protecției temporare pentru persoanele strămutate la care se referă, în toate statele membre, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive. Decizia conține cel puțin:
|
5 |
Articolul 8 din directiva menționată are următorul cuprins: „(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru ca persoanele care beneficiază de protecție temporară să dispună de permise de ședere pe toată durata protecției. În acest scop, se emit documente sau alte documente justificative echivalente. (2) Indiferent de perioada de valabilitate a permiselor de ședere menționate la alineatul (1), tratamentul acordat de statele membre persoanelor care beneficiază de protecție temporară nu poate fi mai puțin favorabil decât cel definit la articolele 9-16. (3) După caz, statele membre acordă persoanelor care urmează a fi admise pe teritoriul lor în scopul protecției temporare orice facilitate pentru obținerea vizei necesare, inclusiv a vizei de tranzit. Formalitățile trebuie să fie reduse la minim, având în vedere urgența situației. Vizele ar trebui să fie gratuite sau costul acestora redus la minim.” |
6 |
Articolul 11 din aceeași directivă prevede: „Un stat membru reprimește o persoană care beneficiază de protecție temporară pe teritoriul său, în cazul în care persoana respectivă rămâne pe teritoriu sau încearcă să intre fără autorizare pe teritoriul altui stat membru, în perioada acoperită de decizia Consiliului menționată la articolul 5. Statele membre pot decide, în baza unui acord bilateral, ca acest articol să nu se aplice.” |
7 |
Articolul 28 din Directiva 2001/55 prevede cazurile în care statele membre pot exclude persoanele vizate de această directivă de la beneficiul protecției temporare, în sensul acesteia din urmă. |
8 |
Potrivit articolului 29 din directiva menționată: „Persoanele care au fost excluse de la beneficiul protecției temporare sau al reîntregirii familiale într‑un stat membru au dreptul la căile de atac jurisdicționale în statul membru în cauză.” |
Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/382
9 |
Considerentele (15) și (16) ale Deciziei de punere în aplicare (UE) 2022/382 a Consiliului din 4 martie 2022 de constatare a existenței unui aflux masiv de persoane strămutate din Ucraina în înțelesul articolului 5 din Directiva 2001/55/CE și având drept efect introducerea unei protecții temporare (JO 2022, L 71, p. 1) au următorul cuprins:
|
10 |
Articolul 1 din această decizie de punere în aplicare prevede: „Se constată existența unui aflux masiv în Uniune de persoane strămutate care au fost nevoite să părăsească Ucraina ca urmare a unui conflict armat.” |
11 |
Potrivit articolului 2 alineatul (1) litera (a) din decizia de punere în aplicare menționată: „Prezenta decizie se aplică următoarelor categorii de persoane strămutate din Ucraina la 24 februarie 2022 sau ulterior respectivei date, ca urmare a invaziei militare de către forțele armate ruse care a început la acea dată:
|
Dreptul ceh
Legea nr. 221/2003 privind protecția temporară a străinilor
12 |
Directiva 2001/55 a fost transpusă în dreptul ceh prin zákon č. 221/2003 Sb., o dočasné ochraně cizinců (Legea nr. 221/2003 privind protecția temporară a străinilor). |
13 |
Articolul 1 din această lege, intitulat „Obiectul”, prevede: „(1) Prezenta lege reglementează:
[…]” |
Legea „Ucraina”
14 |
Zákon č. 65/2022 Sb., o některých opatřeních v souvislosti s ozbrojeným konfliktem na území Ukrajiny vyvolaným invazi vojsk Ruské federace (Legea nr. 65/2022 privind anumite măsuri legate de conflictul armat de pe teritoriul Ucrainei provocat de invazia trupelor Federației Ruse), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumită în continuare „Legea «Ucraina»”), prevede la articolul 2 că „«protecție temporară» înseamnă dreptul de ședere pe teritoriul Republicii Cehe în temeiul Legii [nr. 221/2003] privind protecția temporară a străinilor […]”. |
15 |
Articolul 4 din Legea „Ucraina”, intitulat „Procedura în materie de protecție temporară”, prevede la alineatul (3): „Cu excepția cazului în care prezenta lege prevede altfel, acordarea unei protecții temporare în temeiul prezentei legi este reglementată de Legea [nr. 221/2003] privind protecția temporară a străinilor.” |
16 |
Potrivit articolului 5 alineatele (1) și (2) din Legea „Ucraina”: „(1) O cerere de protecție temporară este inadmisibilă în cazul în care:
(2) În caz de inadmisibilitate, cererea resortisantului străin este respinsă de Ministerul de Interne sau de poliția Republicii Cehe, care îi comunică motivul de inadmisibilitate, fiind exclus orice control jurisdicțional.” |
Litigiul principal și întrebările preliminare
17 |
La 15 iulie 2022, A. N., o resortisantă ucraineană, a intrat pe teritoriul Uniunii. La 19 iulie 2022, aceasta a introdus o cerere de acordare a unei protecții temporare în Germania. Două luni mai târziu, la 20 septembrie 2022, aceasta a introdus o cerere similară în Republica Cehă. Această din urmă cerere a fost respinsă de Ministerul de Interne ca inadmisibilă, printre altele pentru motivul că A. N. solicitase sau obținuse o protecție temporară într‑un alt stat membru. |
18 |
A. N. a introdus o acțiune împotriva acestei respingeri la Městský soud v Praze (Tribunalul Municipal din Praga, Republica Cehă). Acesta din urmă a considerat, în primul rând, că era competent să soluționeze această acțiune, independent de faptul că reglementarea națională relevantă excludea posibilitatea unui control jurisdicțional al deciziei de respingere ca inadmisibilă a unei cereri de acordare a unei protecții temporare. Acesta a apreciat că dreptul la o astfel de cale de atac reieșea din cuprinsul articolului 29 din Directiva 2001/55, interpretat în lumina articolului 47 din cartă. |
19 |
În al doilea rând, acesta a constatat, pe de o parte, că, deși A. N. introdusese o cerere de acordare a unei protecții temporare în Germania, aceasta nu îi fusese acordată până la acea dată și, pe de altă parte, că Directiva 2001/55 nu prevedea că o astfel de cerere putea fi respinsă pentru motivul că o cerere de acordare a unei protecții temporare fusese introdusă anterior într‑un alt stat membru. Astfel, motivele de excludere a unei persoane de la beneficiul protecției temporare ar fi prevăzute în mod exhaustiv la articolul 28 din Directiva 2001/55, ceea ce face ca reglementarea națională în discuție în litigiul principal să nu fie conformă cu dreptul Uniunii. Pentru aceste motive, Městský soud v Praze (Tribunalul Municipal din Praga) a admis acțiunea introdusă de A. N., a anulat decizia Ministerului de Interne și a retrimis cauza Ministerului de Interne. |
20 |
Ministerul de Interne a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Nejvyšší správní soud (Curtea Administrativă Supremă, Republica Cehă), care este instanța de trimitere. Acesta a susținut că, în ipoteza în care o persoană a solicitat acordarea unei protecții temporare într‑un stat membru, revine acestui stat membru sarcina de a se pronunța cu privire la această cerere. Astfel, nu ar fi posibil să se beneficieze de această protecție în mai multe state membre. Potrivit Ministerului de Interne, situația în discuție în litigiul principal nu intră în domeniul de aplicare al articolului 28 din Directiva 2001/55. Dispoziția de drept național care prevede inadmisibilitatea unei cereri precum cea formulată de A. N. s‑ar aplica situațiilor care nu sunt reglementate de această directivă. |
21 |
În aceste condiții, Nejvyšší správní soud (Curtea Administrativă Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
|
Cu privire la întrebările preliminare
Cu privire la prima întrebare
22 |
Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2001/55 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia acordarea unui permis de ședere prevăzut de această dispoziție îi este refuzată unei persoane care beneficiază de protecția temporară, prevăzută de Decizia de punere în aplicare 2022/382, atunci când această persoană a solicitat deja un astfel de permis de ședere în alt stat membru. În plus, ea ridică, în acest context, problema domeniului de aplicare al acordului statelor membre, încheiat în cadrul adoptării Deciziei de punere în aplicare 2022/382, de a nu aplica articolul 11 din Directiva 2001/55. |
23 |
În conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2001/55, statele membre adoptă măsurile necesare pentru ca persoanele care beneficiază de protecție temporară să dispună de permise de ședere pe toată durata acesteia. Această dispoziție prevede în plus ca, în acest scop, să se emită documente sau alte documente justificative echivalente. |
24 |
Astfel cum indică articolul 1 din Directiva 2001/55, aceasta are ca obiectiv stabilirea standardelor minime pentru acordarea protecției temporare în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate din țări terțe, care nu se pot întoarce în țara lor de origine, și promovarea unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri (Hotărârea din 19 decembrie 2024, Kaduna, C‑244/24 și C‑290/24, EU:C:2024:1038, punctul 81). |
25 |
În temeiul articolului 5 din Directiva 2001/55, existența unui aflux masiv de persoane strămutate este constatată printr‑o decizie a Consiliului, adoptată cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei. Această decizie se întemeiază printre altele pe o examinare a situației și a amplorii mișcărilor persoanelor strămutate, precum și pe o evaluare a oportunității stabilirii protecției temporare, luând în considerare posibilitățile de ajutor de urgență și de acțiuni la fața locului sau insuficiența acestora. Decizia menționată are ca efect introducerea protecției temporare în toate statele membre pentru grupurile specifice de persoane descrise în aceeași decizie, începând de la data stabilită de aceasta din urmă (Hotărârea din 19 decembrie 2024, Kaduna, C‑244/24 și C‑290/24, EU:C:2024:1038, punctul 83). |
26 |
În temeiul articolului 5 din Directiva 2001/55, Consiliul a adoptat, la 4 martie 2022, Decizia de punere în aplicare 2022/382 prin care se constată existența unui aflux masiv de persoane strămutate din Ucraina. Intrarea în vigoare a acestei decizii de punere în aplicare, intervenită în aceeași zi, are, așadar, ca efect introducerea de la această dată a protecției temporare obligatorii în beneficiul categoriilor de persoane identificate la articolul 2 din decizia de punere în aplicare menționată, printre care resortisanții ucraineni cu reședința în Ucraina înainte de 24 februarie 2022 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 decembrie 2024, Kaduna, C‑244/24 și C‑290/24, EU:C:2024:1038, punctul 84). |
27 |
În plus, din considerentul (16) al Deciziei de punere în aplicare 2022/382 reiese că resortisanții ucraineni, în calitate de călători exonerați de obligația de a deține viză, au dreptul de a circula liber pe teritoriul Uniunii după ce au fost admiși pe acest teritoriu pentru o perioadă de 90 de zile și pot alege statul membru în care doresc să beneficieze de drepturile aferente protecției temporare. |
28 |
Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se constate că persoanele care se încadrează în categoriile prevăzute la articolul 2 din Decizia de punere în aplicare 2022/382 au dreptul de a se adresa autorităților statului membru ales de ele în vederea obținerii unui permis de ședere prevăzut la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2001/55. |
29 |
Rezultă că, atunci când o persoană care beneficiază de protecție temporară a solicitat, într‑un prim stat membru, un permis de ședere în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2001/55, dar nu l‑a obținut încă, iar aceasta se deplasează ulterior într‑un al doilea stat membru și prezintă în acesta o cerere analogă, acest din urmă stat membru nu poate respinge această din urmă cerere ca inadmisibilă pentru simplul motiv că o cerere a fost deja depusă în primul stat membru. Acestui din urmă stat membru îi revine, așadar, sarcina de a examina temeinicia cererii care îi este prezentată. |
30 |
Cu toate acestea, autoritățile unui stat membru pot verifica, în cadrul examinării unei astfel de cereri, dacă persoanele care solicită un permis de ședere prevăzut la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2001/55 se încadrează în categoriile de persoane prevăzute la articolul 2 din Decizia de punere în aplicare 2022/382 și beneficiază de protecție temporară și dacă acestea au obținut deja un permis de ședere în alt stat membru. |
31 |
Pe de altă parte, dat fiind că instanța de trimitere ridică de asemenea problema semnificației, pentru răspunsul care trebuie dat la prima întrebare, a declarației statelor membre, amintită în considerentul (15) al Deciziei de punere în aplicare 2022/382, de a nu aplica articolul 11 din Directiva 2001/55, trebuie arătat că, în temeiul acestui articol, un stat membru reprimește o persoană care beneficiază de protecție temporară pe teritoriul său în cazul în care persoana respectivă rămâne pe teritoriu sau încearcă să intre fără autorizare pe teritoriul altui stat membru în perioada acoperită de protecția temporară. |
32 |
Or, astfel cum rezultă din declarația statelor membre menționată la punctul precedent, articolul menționat nu este aplicabil persoanelor beneficiare de protecție temporară care intră în domeniul de aplicare al Deciziei de punere în aplicare 2022/382. În fond, din considerentul (16) al Deciziei de punere în aplicare 2022/382 reiese că resortisanții ucraineni, în calitate de călători exonerați de obligația de a deține viză, au dreptul de a circula liber pe teritoriul Uniunii după ce au fost admiși pe acest teritoriu pentru o perioadă de 90 de zile printre altele pentru a alege statul membru în care doresc să beneficieze de drepturile aferente protecției temporare. Același articol nu este, așadar, relevant pentru răspunsul la prima întrebare. |
33 |
Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, se impune ca la prima întrebare să se răspundă că articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2001/55 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia acordarea unui permis de ședere îi este refuzată unei persoane care beneficiază de protecția temporară prevăzută de Decizia de punere în aplicare 2022/382 atunci când această persoană a solicitat deja, dar nu a obținut încă, un astfel de permis de ședere în alt stat membru. |
Cu privire la a doua întrebare
34 |
Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2001/55, citit în lumina articolului 47 din cartă, trebuie interpretat în sensul că o persoană care beneficiază de protecție temporară în temeiul acestei directive dispune de dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești împotriva unei decizii de respingere ca inadmisibilă a unei cereri de acordare a unui permis de ședere, în sensul acestui articol 8. |
35 |
Potrivit unei jurisprudențe constante, recunoașterea, într‑o anumită cauză, a dreptului la o cale de atac efectivă prevăzut la articolul 47 din cartă presupune ca persoana care îl invocă să se prevaleze de drepturi sau de libertăți garantate de dreptul Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 iulie 2024, protectus, C‑185/23, EU:C:2024:657, punctul 71). |
36 |
În această privință, astfel cum reiese în esență din cuprinsul punctelor 23-26 din prezenta hotărâre, decizia Consiliului, adoptată în temeiul articolului 5 din Directiva 2001/55, are ca efect să determine punerea în aplicare a protecției temporare în toate statele membre în privința grupurilor specifice de persoane descrise în această decizie. În temeiul articolului 8 alineatul (1) din această directivă, statele membre sunt obligate să adopte măsurile necesare care să le permită acestor persoane să dispună de permise de ședere pe toată durata acestei protecții și să le elibereze, în acest scop, documente sau alte documente justificative echivalente. Prin urmare, dreptul persoanelor menționate de a beneficia de un permis de ședere și de a obține documente justificative în această privință constituie un drept garantat de ordinea juridică a Uniunii. |
37 |
Pe cale de consecință, articolul 47 din cartă impune ca o decizie prin care este respinsă ca inadmisibilă o cerere de permis de ședere, în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2001/55, introdusă de o persoană care beneficiază de protecție temporară în sensul acestei directive să poată face obiectul unei căi de atac efective în fața unei instanțe judecătorești. |
38 |
Trebuie amintit în acest context că articolul 47 din cartă constituie o reafirmare a principiului protecției jurisdicționale efective. Or, acest articol este suficient în sine și nu trebuie să fie precizat prin dispoziții ale dreptului Uniunii sau ale dreptului național pentru a conferi particularilor un drept care să poată fi invocat ca atare. Prin urmare, situația nu poate fi diferită în ceea ce privește articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2001/55 (a se vedea prin analogie Hotărârea din 4 octombrie 2024, Ministerstvo vnitra České republiky, Odbor azylové a migrační politiky, C‑406/22, EU:C:2024:841, punctul 86, precum și jurisprudența citată). |
39 |
Pe de altă parte, această interpretare nu este nicidecum repusă în discuție de faptul că articolul 29 din Directiva 2001/55 prevede în mod expres accesul la căi de atac jurisdicționale în statul membru în cauză numai pentru persoanele excluse de la beneficiul protecției temporare sau al reîntregirii familiei într‑un stat membru. Astfel, după cum reiese din considerațiile enunțate la punctele 35-38 din prezenta hotărâre, nu se poate deduce a contrario din acest articol că numai aceste persoane ar trebui să aibă acces la asemenea căi de atac. |
40 |
Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, se impune ca la a doua întrebare să se răspundă că articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2001/55, citit în lumina articolului 47 din cartă, trebuie interpretat în sensul că o persoană care beneficiază de protecție temporară în temeiul acestei directive dispune de dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești împotriva unei decizii de respingere ca inadmisibilă a unei cereri de acordare a unui permis de ședere, în sensul acestui articol 8. |
Cu privire la cheltuielile de judecată
41 |
Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări. |
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a zecea) declară: |
|
|
Semnături |
(*1) Limba de procedură: ceha.
(i) Numele prezentei cauze este un nume fictiv. El nu corespunde numelui real al niciuneia dintre părțile la procedură.