CELEX:62023TJ0202: Hotărârea Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 30 aprilie 2025.#Ville Kivikoski ș.a. împotriva Consiliului Uniunii Europene.#Funcție publică – Funcționari – Promovare – Exercițiul de promovare 2022 – Decizie de a nu îl promova pe reclamant în gradul AST 8 – Acțiune în anulare – Interesul de a acționa – Demonstrarea perspectivei de a fi promovat – Admisibilitate – Articolul 6 alineatul (2) din statut – Coeficienții de multiplicare de referință – Articolul 45 alineatul (1) din statut – Compararea meritelor.#Cauza T-202/23.

1

Prin acțiunea lor formulată în temeiul articolului 270 TFUE, reclamanții, domnul Ville Kivikoski, doamna Ottavia Maffia și domnul Peter Pristovnik, solicită anularea deciziei Consiliului Uniunii Europene din 13 iulie 2022 de a nu îi promova în gradul AST 8 în cadrul exercițiului de promovare 2022 (denumită în continuare „decizia de nepromovare”).

2

Reclamanții sunt funcționari ai Consiliului încadrați în gradul AST 7.

3

La 20 iunie 2022, prin Comunicarea către personal nr. 30/22, Secretariatul General al Consiliului a publicat lista funcționarilor promovabili care au, printre altele, cel puțin doi ani vechime în gradul lor la 1 ianuarie 2022, precum și numărul de promovări disponibile pentru fiecare grupă de funcții și pentru fiecare grad, în cadrul exercițiului de promovare 2022. Această listă menționa numele reclamanților printre cei 81 de funcționari promovabili în gradul AST 8 și anunța deschiderea a 18 posibilități de promovare în acest grad.

4

La 13 iulie 2022, prin Comunicarea către personal nr. 38/22, autoritatea împuternicită să facă numiri a Consiliului a adoptat decizia de nepromovare publicând și aprobând lista membrilor personalului din grupa de funcții AST recomandați pentru promovare de către comisia consultativă pentru promovare. Numele reclamanților nu figurau pe această listă.

5

La 12 octombrie 2022, reclamanții au introdus o reclamație împotriva deciziei de nepromovare, în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”).

6

În cadrul reclamației lor, reclamanții au arătat că decizia de nepromovare, pe de o parte, încălca articolul 6 alineatul (2) din statut coroborat cu secțiunea B din anexa I la statutul menționat (denumite în continuare „normele statutare”), din moment ce 37 de posibilități de promovare, în loc de 18, ar fi trebuit să fie deschise pentru gradul AST 8 pentru exercițiul de promovare 2022, și, pe de altă parte, aducea atingere principiilor egalității de tratament, previzibilității și securității juridice.

7

La 2 februarie 2023, secretara generală a Consiliului a respins reclamația reclamanților (denumită în continuare „decizia de respingere a reclamației”).

8

În decizia de respingere a reclamației, secretara generală a Consiliului a considerat că reclamația reclamanților era inadmisibilă pentru motivul că aceștia din urmă nu demonstraseră că, în ipoteza în care numărul de posturi care, în opinia lor, trebuiau deschise promovării ar fi fost respectat, ei ar fi avut o perspectivă de a fi promovați. Cu titlu subsidiar, aceasta a susținut că nu era necesar să se aplice coeficienții prevăzuți în secțiunea B din anexa I la statut (denumiți în continuare „coeficienții de multiplicare”), arătând că aplicarea lor ar fi condus la o promovare automată a funcționarilor având gradul AST 7 după doi ani petrecuți în acest grad, ceea ce ar fi încălcat principiul promovării întemeiate pe merit, prevăzut la articolul 45 din statut. În sfârșit, secretara generală a Consiliului a apreciat că reclamanții nu făcuseră obiectul unei inegalități de tratament din moment ce nu se aflau într‑o situație comparabilă cu cea a funcționarilor cu grade diferite.

9

Reclamanții solicită Tribunalului:

10

Consiliul solicită Tribunalului:

11

Prin intermediul primului și al celui de al doilea capăt de cerere, reclamanții solicită anularea deciziei de nepromovare și, în măsura în care este necesar, a deciziei de respingere a reclamației.

12

Întrucât decizia explicită de respingere a reclamației este lipsită de conținut autonom, în măsura în care nu face decât să confirme decizia de nepromovare, este necesar să se considere că prin prezentele concluzii în anulare se solicită numai anularea deciziei de nepromovare, a cărei legalitate va fi apreciată ținând seama de motivarea care figurează în decizia de respingere a reclamației (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 ianuarie 1989, Vainker/Parlamentul, 293/87, EU:C:1989:8, punctul 8, și Hotărârea din 6 iulie 2022, MZ/Comisia, T‑631/20, EU:T:2022:426, punctul 21).

13

Fără a ridica în mod formal o excepție de inadmisibilitate în temeiul articolului 130 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, Consiliul consideră în esență că acțiunea este inadmisibilă. În această privință, deși nu contestă că decizia de nepromovare cauzează prejudicii reclamanților, el apreciază totuși, în temeiul, printre altele, al Hotărârii din 14 februarie 2017, Schönberger/Curtea de Conturi (T‑688/15 P, nepublicată, EU:T:2017:76), că aceștia din urmă nu au dovedit că aveau un interes de a acționa împotriva acestei decizii. În opinia sa, revenea reclamanților sarcina de a demonstra că, ținând seama de situația lor personală și în lipsa pretinsei încălcări a articolului 6 alineatul (2) din statut, anularea deciziei menționate le putea deschide perspectiva de a fi promovați în gradul AST 8.

14

Reclamanții contestă argumentația Consiliului și susțin că acțiunea este admisibilă.

15

Trebuie amintit că o acțiune în anulare introdusă de o persoană fizică sau juridică nu este admisibilă decât în măsura în care aceasta din urmă are un interes să obțină anularea actului atacat. Un astfel de interes presupune ca anularea acestui act să poată avea în sine consecințe juridice și ca acțiunea să poată astfel aduce, prin rezultatul său, un beneficiu părții care a introdus‑o (a se vedea Hotărârea din 6 iulie 2023, Julien/Consiliul, C‑285/22 P, nepublicată, EU:C:2023:551, punctul 47 și jurisprudența citată, și Ordonanța din 22 decembrie 2023, TB/ENISA, T‑322/21, nepublicată, EU:T:2023:877, punctul 22 și jurisprudența citată).

16

În plus, reiese dintr‑o jurisprudență constantă că un funcționar nu este abilitat să acționeze în interesul legii sau al instituțiilor și nu poate invoca în susținerea unei acțiuni în anulare decât motive care îl privesc personal (a se vedea Ordonanța din 8 martie 2007, Strack/Comisia, C‑237/06 P, EU:C:2007:156, punctul 64 și jurisprudența citată). Mai precis, nu pot fi considerate acte cauzatoare de prejudicii decât cele care afectează direct și imediat situația juridică a persoanelor interesate, această apreciere netrebuind să se facă in abstracto, ci în raport cu situația personală a reclamantului (a se vedea Hotărârea din 24 aprilie 2009, Sanchez Ferriz ș.a./Comisia, T‑492/07 P, EU:T:2009:116, punctul 26 și jurisprudența citată).

17

În acest context, pe de o parte, lista funcționarilor promovați constituie un ansamblu de acte cu caracter individual adresate funcționarilor promovați în gradul vizat. Acest ansamblu de acte cauzează însă prejudicii funcționarilor ale căror nume nu figurează pe listă, în măsura în care el constituie un refuz implicit de a‑i promova (a se vedea Hotărârea din 24 aprilie 2009, Sanchez Ferriz ș.a./Comisia, T‑492/07 P, EU:T:2009:116, punctul 32 și jurisprudența citată).

18

Pe de altă parte, atunci când un funcționar se bazează pe un motiv întemeiat pe incompatibilitatea cu articolul 6 alineatul (2) din statut a coeficienților de multiplicare aplicați în cadrul unui exercițiu de promovare, acesta este obligat să dovedească interesul său de a‑l invoca, demonstrând că, ținând seama de situația sa personală, în ipoteza în care numărul de posturi revendicat ar fi fost respectat, ar fi avut perspectiva de a fi promovat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 aprilie 2009Sanchez Ferriz ș.a./Comisia, T‑492/07 P, EU:T:2009:116, punctul 34, și Hotărârea din 14 februarie 2017, Schönberger/Curtea de Conturi, T‑688/15 P, nepublicată, EU:T:2017:76, punctele 64–66).

19

În speță, în primul rând, trebuie arătat că decizia de nepromovare cauzează prejudicii reclamanților, din moment ce numele lor nu apar pe lista menționată la punctul 4 de mai sus și constituie astfel un refuz implicit de a‑i promova.

20

În al doilea rând, în ceea ce privește demonstrarea interesului reclamanților de a invoca o incompatibilitate a coeficienților de multiplicare aplicați cu articolul 6 alineatul (2) din statut, trebuie amintit că, în temeiul acestei dispoziții, fără a aduce atingere principiului promovării bazate pe merit, enunțat la articolul 45 din statut, numărul de posturi vacante pentru fiecare grad la data de 1 ianuarie a fiecărui an corespunde numărului de funcționari în activitate încadrați în gradul inferior la data de 1 ianuarie a anului anterior, înmulțit cu coeficienții stabiliți pentru acest grad în secțiunea B din anexa I la statut, și anume 25 % pentru gradele AST 5-AST 8. Acești coeficienți se aplică pe o bază cincinală medie începând cu 1 ianuarie 2014.

21

În acest sens, expresia „funcționari în activitate” face trimitere la una dintre pozițiile menționate la articolul 35 din statut. Din coroborarea acestei dispoziții cu articolul 6 alineatul (2) din statut rezultă că, în cadrul stabilirii anuale a numărului de posturi vacante pentru fiecare grad, trebuie luată în considerare numai poziția administrativă a funcționarilor în activitate încadrați în gradul inferior la data de 1 ianuarie a anului anterior, indiferent de eligibilitatea acestora pentru o eventuală promovare.

22

Astfel, potrivit reclamanților, în ipoteza în care coeficienții de multiplicare ar fi fost aplicați, 37 posibilități de promovare ar fi trebuit să fie disponibile în gradul AST 8 pentru exercițiul de promovare 2022, în locul celor 18 anunțate în cadrul Comunicării către personal nr. 30/22.

23

În acest context, reclamanții susțin, pe baza elementelor prezentate de secretara generală a Consiliului în decizia de respingere a reclamației, că, printre altele, aveau cel puțin doi ani vechime în gradul AST 7 și rapoarte de evaluare satisfăcătoare, cu note comparabile cu cele ale celorlalți funcționari promovabili.

24

În această privință, este cert că toți funcționarii promovabili în gradul AST 8, printre care și reclamanții, aveau cel puțin doi ani vechime în gradul AST 7 la 1 ianuarie 2022, conform articolului 45 alineatul (1) din statut.

25

Desigur, secretara generală a Consiliului a arătat în decizia de respingere a reclamației, fără ca acest lucru să fie contestat de reclamanți, că toți funcționarii promovabili aveau o vechime egală sau superioară celei a domnului Pristovnik și că 49 dintre aceștia aveau o vechime egală sau mai mare decât cea a domnului Kivikoski și a doamnei Maffia.

26

Cu toate acestea, este necesar să se constate că o astfel de împrejurare nu excludea ca reclamanții să fi avut o perspectivă de promovare în gradul AST 8 în cadrul exercițiului de promovare 2022. Astfel, deși o asemenea vechime nu este suficientă în sine pentru a caracteriza o perspectivă de promovare (a se vedea în acest sens Ordonanța din 30 septembrie 2015, Schönberger/Curtea de Conturi, F‑14/12 RENV, EU:F:2015:112, punctul 47), ea nici nu poate permite excluderea unei astfel de perspective. Această constatare ține seama, pe de altă parte, de faptul că dublarea numărului de posibilități de promovare în gradul AST 8 în aplicarea coeficienților de multiplicare ar fi crescut concomitent șansele și, în consecință, perspectivele reclamanților de a fi promovați în cadrul exercițiului de promovare 2022.

27

Situația este aceeași în ceea ce privește faptul, invocat de secretara generală a Consiliului în decizia de respingere a reclamației, că reclamanții nu se distingeau de ceilalți funcționari promovabili în gradul AST 8 în ceea ce privește evaluarea sau responsabilitățile exercitate în cadrul funcțiilor lor. Dimpotrivă, aceste împrejurări tind să demonstreze că, în ipoteza în care coeficienții de multiplicare ar fi fost aplicați, reclamanții ar fi avut perspectiva, la fel ca ceilalți funcționari promovabili și sub rezerva analizei comparative a meritelor, prevăzută la articolul 45 alineatul (1) din statut, de a fi promovați în cadrul exercițiului de promovare 2022. Acest lucru este valabil cu atât mai mult cu cât, astfel cum a confirmat Consiliul în ședință, în cadrul exercițiului de promovare 2022 nu era prevăzut niciun criteriu specific pentru promovarea în gradul AST 8.

28

În aceste condiții, este necesar să se constate că reclamanții au stabilit că, ținând seama de situația personală a fiecăruia dintre ei, în ipoteza în care numărul posibilităților de promovare în gradul AST 8 pe care îl revendică ar fi fost respectat în cadrul exercițiului de promovare 2022, ei aveau perspectiva de a fi promovați. În consecință, aceștia au demonstrat un interes de a invoca o incompatibilitate a coeficienților de multiplicare aplicați cu articolul 6 alineatul (2) din statut și, prin urmare, interesul lor de a acționa.

29

Rezultă că acțiunea este admisibilă.

30

În susținerea acțiunii lor, reclamanții invocă două motive, întemeiate, primul, pe o aplicare eronată a normelor statutare, iar al doilea, pe o atingere adusă principiilor egalității de tratament, previzibilității și securității juridice.

31

Prin intermediul primului lor motiv, reclamanții susțin că, în temeiul normelor statutare, numărul posibilităților de promovare în gradul AST 8 pentru exercițiul de promovare 2022 ar fi trebuit să corespundă numărului funcționarilor în activitate la 1 ianuarie 2021 în gradul AST 7 înmulțit cu 0,25 (25 %). În acest sens, reclamanții arată că, la 1 ianuarie 2021, 145 de funcționari se încadrau în gradul AST 7 și, în consecință, că 37 de posibilități de promovare în gradul AST 8 ar fi trebuit să fie deschise în cadrul acestui exercițiu.

32

În plus, reclamanții susțin că normele statutare ar fi fost în mod sistematic neaplicate în cursul exercițiilor de promovare anterioare exercițiului 2022.

33

Consiliul consideră că articolul 6 alineatul (2) din statut trebuie coroborat cu secțiunea B din anexa I la statut și apreciază că instituțiile trebuie să se asigure că numărul de posturi deschise în cadrul fiecărui exercițiu de promovare se apropie pe o bază cincinală de coeficienții de multiplicare stabiliți în această anexă, care reflectă cariera medie a funcționarilor în cadrul grupei lor de funcții. Aceste dispoziții ar lăsa astfel instituțiilor o marjă de apreciere în ceea ce privește mijloacele de care dispun pentru atingerea acestui obiectiv. Potrivit Consiliului, în cazul în care o instituție ar constata dezechilibre importante între numărul de funcționari promovabili în anumite grade și timpul mediu de așteptare în aceste grade, aceasta ar fi obligată să ia măsuri corective care să urmărească apropierea evoluției efective a carierei funcționarilor de durata medie de așteptare prevăzută în secțiunea B din anexa I la statut pentru gradele în discuție.

34

În acest sens, Consiliul arată că, în lipsa unor măsuri corective adoptate între 2017 și 2022, punerea în aplicare a articolului 45 din statut ar fi fost compromisă în măsura în care comisiile consultative pentru promovare și autoritatea împuternicită să facă numiri nu pot, odată ce au fost stabilite posibilitățile de promovare pentru un anumit grad, să ajusteze, în cadrul analizei comparative a meritelor, numărul de funcționari promovați pentru ca acesta să fie conform cu coeficienții de multiplicare.

35

În aceste împrejurări, Consiliul arată că mecanismul mediei cincinale prevăzut la articolul 6 alineatul (2) din statut își îndeplinește obiectivul atunci când există variații de la un an la altul ale numărului de funcționari care acced la un anumit grad. Acest mecanism nu ar permite însă, prin el însuși, să se asigure efectul util al articolului 6 alineatul (2) din statut coroborat cu articolul 45 din acest statut, precum și cu secțiunea B din anexa I la statutul menționat, în ceea ce privește gradul AST 7, în care ar fi existat în ultimii ani o acumulare constantă de funcționari care nu au vocația de a fi promovați în gradele superioare. Această acumulare de funcționari în gradul AST 7 și‑ar avea originea în reformele statutului intervenite în 2004 și în 2014. În această privință, în cadrul ultimului exercițiu de atestare organizat în anul 2013, 238 de funcționari ar fi ales să rămână în cariera AST 1-AST 7 și, în consecință, să renunțe la o promovare viitoare în gradul AST 8. Consiliul concluzionează că măsurile corective aplicate gradului AST 7 erau necesare pentru a asigura efectul util al dispozițiilor sus‑menționate.

36

În temeiul articolului 6 alineatul (1) din statut, o schemă de personal anexată la secțiunea din buget aferentă fiecărei instituții stabilește numărul de posturi pentru fiecare grad și fiecare grupă de funcții. În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din statut, fără a aduce atingere principiului promovării bazate pe merit, enunțat la articolul 45 din statut, această schemă garantează că, pentru fiecare instituție, numărul de posturi vacante pentru fiecare grad din schema de personal la data de 1 ianuarie a fiecărui an corespunde numărului de funcționari în activitate încadrați în gradul inferior la data de 1 ianuarie a anului anterior, înmulțit cu coeficienții stabiliți în secțiunea B din anexa I la statut pentru gradul respectiv, acești coeficienți aplicându‑se pe o bază cincinală medie începând cu 1 ianuarie 2014.

37

În această privință, termenii „fără a aduce atingere principiului promovării bazate pe merit, enunțat la articolul 45 din statut” trebuie interpretați ca făcând trimitere la jurisprudența constantă a Tribunalului potrivit căreia statutul nu conferă dreptul la promovare, nici chiar funcționarilor care îndeplinesc toate condițiile pentru a putea fi promovați. Funcționarii au doar vocația de a fi promovați, în conformitate cu articolul 45 din statut. Astfel, o decizie de promovare nu depinde doar de calificările și de capacitățile candidatului, ci de aprecierea lor în comparație cu cele ale celorlalți candidați care au vocația de a fi promovați, iar aceasta în cadrul fiecărui nou exercițiu de promovare (a se vedea Hotărârea din 22 noiembrie 2023, QN/eu‑LISA, T‑484/22, EU:T:2023:741, punctul 71 și jurisprudența citată). Cu toate acestea, nu se poate deduce din acești termeni, care fac trimitere la o etapă ulterioară a procesului de promovare, că principiul promovării bazate pe merit ar putea fi pus în aplicare pentru a deroga de la aplicarea coeficienților de multiplicare numărului de funcționari care erau în activitate în gradul inferior la data de 1 ianuarie a anului anterior cu ocazia stabilirii numărului anual de posturi vacante pentru fiecare grad și, prin urmare, a posibilităților de promovare.

38

Secțiunea B din anexa I la statut, intitulată „Coeficienții de multiplicare de referință destinați echivalării [carierelor medii]”, stabilește, într‑un tabel care figurează în primul paragraf, coeficienții de multiplicare de referință destinați echivalării carierelor medii în grupele de funcții AST și AD. Pentru gradul AST 8, acest coeficient este de 25 %.

39

În această privință, trebuie amintit că acești coeficienți de multiplicare trebuie aplicați numărului de funcționari care au fost „în activitate”, în sensul articolului 35 din statut, în gradul inferior la data de 1 ianuarie a anului anterior (a se vedea punctul 21 de mai sus).

40

În plus, trebuie subliniat că coeficienții de multiplicare urmăresc două obiective distincte. Pe de o parte, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din statut, acești coeficienți urmăresc să calculeze numărul anual de posturi deschise promovării pentru fiecare grad și, în acest scop, se aplică pe o bază cincinală medie (a se vedea Hotărârea din 22 noiembrie 2023, QN/eu‑LISA, T‑484/22, EU:T:2023:741, punctele 59 și 61 și jurisprudența citată).

41

Pe de altă parte, acești coeficienți permit de asemenea, independent de articolul 6 alineatul (2) din statut, să se stabilească durata medie a carierei într‑un grad. Pentru acest aspect, trebuie să se țină seama de coeficienții de multiplicare care erau aplicabili în anii în care funcționarul se afla în gradul în cauză și, prin urmare, limitarea bazei cincinale prevăzută la articolul 6 alineatul (2) din statut nu se aplică (a se vedea Hotărârea din 22 noiembrie 2023, QN/eu‑LISA, T‑484/22, EU:T:2023:741, punctele 60 și 62 și jurisprudența citată).

42

Rezultă că trebuie să se facă distincție între aspectul stabilirii duratei medii a carierei într‑un grad și cel privind stabilirea numărului de posturi care trebuie să fie deschise unui anumit grad pentru un exercițiu de promovare. Astfel, acest din urmă aspect depinde printre altele de interpretarea articolului 6 alineatul (2) a doua teză din statut, potrivit căruia coeficienții indicați în secțiunea B din anexa I la statut se aplică pe o bază cincinală medie începând cu 1 ianuarie 2014 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 februarie 2017, Schönberger/Curtea de Conturi, T‑688/15 P, nepublicată, EU:T:2017:76, punctul 121, și Hotărârea din 22 noiembrie 2023, QN/eu‑LISA, T‑484/22, EU:T:2023:741, punctul 61).

43

În acest context, potrivit unei jurisprudențe constante, interpretarea unei dispoziții de drept al Uniunii în lumina contextului și a finalității sale nu poate avea ca rezultat lipsirea de orice efect util a textului clar și precis al acestei dispoziții, în caz contrar fiind contra legem și, așadar, incompatibilă cu cerințele principiului securității juridice. Astfel, din moment ce sensul unei dispoziții a dreptului Uniunii reiese fără ambiguitate din chiar modul de redactare a acesteia, instanța Uniunii nu se poate abate de la această interpretare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 iulie 2023, Mensing, C‑180/22, EU:C:2023:565, punctul 34 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 16 iunie 2021, Lucaccioni/Comisia, T‑316/19, EU:T:2021:367, punctul 118 și jurisprudența citată).

44

Acestea sunt considerațiile în lumina cărora trebuie să se examineze dacă, astfel cum susțin reclamanții, Consiliul a efectuat o aplicare eronată a normelor statutare.

45

În speță, din dosar și din dezbaterile din cadrul ședinței reiese că Consiliul număra 145 de funcționari în gradul AST 7 în activitate la 1 ianuarie 2021 și că anul 2022 constituia sfârșitul unei perioade de cinci ani în care au fost aplicate în mod legal măsuri corective gradului AST 7. În acest sens, Consiliul nu a demonstrat că, la sfârșitul acestei perioade de cinci ani și ținând seama de măsurile corective puse în aplicare în cursul acesteia, putea, pe de o parte, să aplice un coeficient de multiplicare diferit de cel prevăzut în secțiunea B din anexa I la statut și, pe de altă parte, să se îndepărteze de numărul de funcționari în activitate în gradul AST 7 la 1 ianuarie 2021, în sensul articolului 35 din statut coroborat cu articolul 6 alineatul (2) din acest statut (a se vedea punctul 21 de mai sus). În consecință, această instituție era obligată să respecte coeficientul menționat și numărul respectiv în vederea stabilirii posibilităților de promovare în gradul AST 8. Rezultă că, anunțând deschiderea a 18 posibilități de promovare în acest grad, Consiliul a aplicat în mod eronat normele statutare, astfel cum sunt amintite la punctele 36-39 de mai sus, în cadrul exercițiului de promovare 2022.

46

Această concluzie nu poate fi repusă în discuție de următoarele două argumente invocate de Consiliu.

47

În primul rând, împrejurările speciale, presupunând că sunt dovedite, ce caracterizează situația funcționarilor cu gradul AST 7, descrise de Consiliu în înscrisurile sale și amintite la punctul 35 de mai sus, nu pot justifica derogarea, prin intermediul unor măsuri corective, de la textul clar și precis al normelor statutare fără a compromite punerea în aplicare a unor dispoziții ierarhic superioare, precum dispozițiile statutului și ale Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene sau principiile generale de drept (a se vedea Hotărârea din 22 noiembrie 2023, QN/eu‑LISA, T‑484/22, EU:T:2023:741, punctul 42 și jurisprudența citată).

48

În această privință, argumentul Consiliului potrivit căruia ar fi necesar să se apropie evoluția efectivă a carierei funcționarilor de durata medie de așteptare în fiecare grad prevăzută în secțiunea B din anexa I la statut în ipoteza unor dezechilibre între numărul funcționarilor promovabili în anumite grade și timpul mediu de așteptare în aceste grade nu este pertinent. Astfel, după cum reiese din cuprinsul punctului 42 de mai sus, aspectul determinării numărului de posibilități de promovare în gradul AST 8 pentru exercițiul de promovare 2022 nu poate fi confundat cu cel care vizează stabilirea duratei medii a carierei în cadrul gradului AST 7, care, spre deosebire de acest prim aspect, nu este supus limitării care decurge din baza cincinală medie prevăzută la articolul 6 alineatul (2) din statut.

49

În al doilea rând, în măsura în care din elementele dosarului reiese că Consiliul număra 145 de funcționari în gradul AST 7 în activitate la 1 ianuarie 2021, 36,25 posibilități de promovare ar fi trebuit, teoretic, să fie deschise în gradul AST 8 celor 81 funcționari promovabili în cadrul exercițiului de promovare 2022, în temeiul normelor statutare. În aceste condiții, nu s‑a demonstrat, contrar celor susținute de Consiliu, că aplicarea acestor norme în prezenta cauză, mai precis având în vedere diferența dintre numărul de funcționari promovabili și numărul de posibilități de promovare, era de natură să împiedice analiza comparativă a meritelor funcționarilor prevăzută la articolul 45 alineatul (1) din statut.

50

Având în vedere cele ce precedă, primul motiv, întemeiat pe o aplicare eronată a normelor statutare, este întemeiat și, prin urmare, trebuie admis. În consecință, decizia de nepromovare trebuie anulată, fără a fi necesar să se examineze al doilea motiv invocat de reclamanți și nici să se statueze cu privire la cererea de măsuri de cercetare judecătorească formulată de aceștia prin care se urmărește prezentarea listei funcționarilor din gradul AST 7 promovați în gradul AST 8 în cadrul exercițiului de promovare 2022, cu precizarea vechimii fiecărui funcționar, a meritelor sale, precum și a nivelului responsabilităților exercitate.

51

Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Consiliul a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamanților.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a noua extinsă)

declară și hotărăște: