CELEX:62024CJ0510: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 16 octombrie 2025.#PROFIL-COPY 2002 Irodatechnikai Kft. împotriva Közigazgatási és Területfejlesztési Minisztérium.#Cererea de decizie preliminară formulată de Fővárosi Törvényszék.#Trimitere preliminară – Coeziune economică, socială și teritorială – Fonduri ale Uniunii Europene – Gestionare și control – Obligație pentru statele membre de a adopta măsurile necesare pentru a asigura examinarea efectivă a plângerilor referitoare la fonduri – Legislație națională care exclude orice cale de atac jurisdicțională împotriva unei decizii prin care se dispune rambursarea unei subvenții a Uniunii ca urmare a unei neregularități – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 47 – Dreptul la o cale de atac efectivă.#Cauza C-510/24.

Ediție provizorie

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șaptea)

16 octombrie 2025(*)

„ Trimitere preliminară – Coeziune economică, socială și teritorială – Fonduri ale Uniunii Europene – Gestionare și control – Obligație pentru statele membre de a adopta măsurile necesare pentru a asigura examinarea efectivă a plângerilor referitoare la fonduri – Legislație națională care exclude orice cale de atac jurisdicțională împotriva unei decizii prin care se dispune rambursarea unei subvenții a Uniunii ca urmare a unei neregularități – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 47 – Dreptul la o cale de atac efectivă ”

În cauza C‑510/24,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta‑Capitală, Ungaria), prin decizia din 11 iulie 2024, primită de Curte la 23 iulie 2024, în procedura

PROFIL‑COPY 2002 Irodatechnikai Kft.

împotriva

Közigazgatási és Területfejlesztési Minisztérium,

CURTEA (Camera a șaptea),

compusă din domnul F. Schalin (raportor), președinte de cameră, și domnii M. Gavalec și Z. Csehi, judecători,

avocat general: domnul A. Biondi,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:

– pentru guvernul maghiar, de Zs. Biró‑Tóth și M. Z. Fehér, în calitate de agenți;

– pentru Comisia Europeană, de B. Béres și C. Ehrbar, în calitate de agenți,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între PROFIL‑COPY 2002 Irodatechnikai Kft. (denumită în continuare „Profil‑Copy”), o societate maghiară, pe de o parte, și Közigazgatási és Területfejlesztési Minisztérium (Ministerul Administrației Publice și Dezvoltării Regionale, Ungaria) (denumit în continuare „ministerul”), acționând în calitate de autoritate de gestionare a programului operațional „Dezvoltare economică și inovare Plus”, pe de altă parte, în legătură cu recuperarea unei subvenții plătite Profil‑Copy.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

3        Articolul 47 din cartă prevede:

„Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, în conformitate cu condițiile stabilite de prezentul articol.

Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public și într‑un termen rezonabil, în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege. Orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată și reprezentată.

[…]”

4        Potrivit articolului 69 din Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize (JO 2021, L 231, p. 159):

„[…]

(2) Statele membre asigură legalitatea și regularitatea cheltuielilor incluse în conturile transmise Comisiei și întreprind toate măsurile necesare pentru a preveni, a depista și a corecta neregulile, inclusiv fraudele, și a le raporta. […]

[…]

(7) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura examinarea efectivă a plângerilor referitoare la fonduri. Sfera de acțiune, normele și procedurile referitoare la respectivele măsuri țin de responsabilitatea statelor membre, în conformitate cu cadrul lor instituțional și juridic. […]

În sensul prezentului articol, plângerile vizează orice litigiu între beneficiari potențiali și beneficiari selecționați care are ca obiect operațiunea propusă sau selectată și orice litigii cu părți terțe referitoare la implementarea programului sau a operațiunilor aferente, indiferent de calificarea căilor de atac stabilite în temeiul dreptului intern.”

Dreptul maghiar

Decretul nr. 256/2021

5        Articolul 132 alineatul (1) din 2021-2027 programozási időszakban az egyes európai uniós alapokból származó támogatások felhasználásának rendjéről szóló 256/2021. (V. 18.) Korm. rendelet (Magyar Közlöny 2021/91) (Decretul guvernamental nr. 256/2021 privind organizarea utilizării subvențiilor provenite din anumite fonduri ale Uniunii Europene în perioada de programare 2021-2027) din 18 mai 2021 (denumit în continuare „Decretul nr. 256/2021”) prevede că autoritatea de gestionare încheie cu beneficiarul un contract de subvenție supus dreptului civil și că normele aplicabile contractului de subvenție se aplică mutatis mutandis atunci când relația de subvenționare este creată printr‑un titlu de subvenție emis de autoritatea de gestionare.

6        În cazul în care există suspiciuni cu privire la existența unor nereguli, autoritatea de management desfășoară o procedură de constatare a neregulilor, în conformitate cu capitolul XIII din Decretul nr. 256/2021.

7        Articolul 397 alineatul (2) din acest decret prevede că, în cazul constatării unei nereguli, autoritatea de gestionare poate, printre altele, să rezilieze acordul de grant.

8        Potrivit articolului 403 alineatul (1) din decretul menționat:

„În cazul în care decizia prin care se constată o neregulă este nelegală sau contrară acordului de grant sau cererii de propuneri, beneficiarul poate introduce, o singură dată, o cale de atac împotriva acestei decizii.”

9        Articolul 408 alineatul (1) litera d) din Decretul nr. 256/2021 prevede în această privință că Belső Ellenőrzési és Integritási Igazgatóság du Miniszterelnökség (Direcția de audit intern și integritate a Biroului prim‑ministrului, Ungaria) (denumită în continuare „Direcția de audit intern și integritate”) respinge calea de atac fără a fi examinată pe fond în cazul în care calea de atac formulată de beneficiar vizează o hotărâre pronunțată în urma unei căi de atac.

10      Articolul 414 alineatul (1) din acest decret prevede:

„La finalizarea procedurii de examinare a căii de atac, Direcția de audit intern și integritate

(a) confirmă decizia de constatare a neregulii,

(b) anulează decizia de constatare a neregulii, sau

(c) anulează decizia de constatare a neregulii și inițiază o nouă procedură de constatare a neregulilor în fața autorității de management.”

11      Potrivit articolului 418 din decretul menționat:

„În caz de primire nejustificată a unei subvenții sau de utilizare a acesteia în mod contrar legii sau în alt scop decât cel pentru care a fost acordată sau în cazul revocării subvenției ori a încetării unilaterale sau prin acord a contractului de finanțare, beneficiarul este obligat să ramburseze subvenția primită în mod nejustificat.”

12      Autoritatea de management recuperează creanța pe baza unei somații de plată, prin compensare ori prin autorizarea unei plăți eșalonate. În cazul în care aceste măsuri nu dau rezultate, autoritatea de gestionare solicită imediat administrației fiscale naționale, în temeiul articolului 436 alineatul (1) din același decret, să recupereze ajutorul nerambursat, potrivit acelorași proceduri ca în cazul recuperării impozitelor.

Legea nr. CXXX din 2016 privind Codul de procedură civilă

13      Articolul 103 alineatul (1) din a polgári perrendtartásról szóló 2016. évi CXXX. törvény (Legea nr. CXXX din 2016 privind Codul de procedură civilă) (Magyar Közlöny 2016/190) prevede că instanța civilă competentă poate, la cerere, să dispună măsuri provizorii.

Legea nr. CLIII din 2017 privind procedurile de executare puse în aplicare de administrația fiscală

14      Articolul 15 din az adóhatóság által foganatosítandó végrehajtási eljárásokról szóló 2017. évi CLIII. törvény (Legea nr. CLIII din 2017 privind procedurile de executare puse în aplicare de administrația fiscală) (denumită în continuare „Legea privind procedurile de executare de către administrația fiscală”) (Magyar Közlöny 2017/193) nu menționează instanțele printre organele care sunt abilitate să suspende o procedură de executare pusă în aplicare de administrația fiscală.

15      Atunci când este sesizată de autoritatea de gestionare în temeiul articolului 436 alineatul (1) din Decretul nr. 256/2021, administrația fiscală emite un ordin de virament administrativ pe care banca părții obligate să îl ramburseze este obligată să îl execute în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Legea privind procedurile de executare de către administrația fiscală. Această administrație procedează de asemenea, în temeiul acestei legi, la executarea silită asupra bunurilor mobile și imobile.

Acțiunea principală și întrebările preliminare

16      Profil‑Copy a primit o subvenție în cuantum de 125 184 193 de forinți maghiari (HUF) (aproximativ 315 000 de euro) pentru instalarea de panouri solare. Grantul a fost acordat în cadrul programului operațional maghiar „Dezvoltare economică și inovare Plus”, implementat pentru perioada 2021-2027 și sprijinit de Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) și de Fondul social european Plus (FSE +).

17      Întrucât a constatat o neregulă, ministerul, acționând în calitate de autoritate de gestionare a acestui program, a dispus retragerea titlului de subvenție și recuperarea subvenției plătite.

18      În urma unei căi de atac formulate de Profil‑Copy la Direcția de audit intern și integritate, această decizie a fost confirmată și nu mai poate face obiectul niciunei căi de atac administrative suplimentare, în conformitate cu articolul 403 alineatul (1) și cu articolul 408 alineatul (1) litera d) din Decretul nr. 256/2021.

19      În consecință, autoritatea de management a retras subvenția care fusese acordată în mod nejustificat societății Profil‑Copy și i‑a solicitat rambursarea acesteia, informând‑o în același timp că, în cazul în care nu ar restitui această subvenție, va avea dreptul să solicite administrației fiscale naționale să procedeze la recuperarea creanței corespunzătoare subvenției necuvenite.

20      Din moment ce dreptul maghiar califică raportul dintre autoritatea de management și beneficiarul subvenției din partea Uniunii drept raport cu caracter civil, Profil‑Copy a introdus o acțiune civilă la Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta‑Capitală, Ungaria), care este instanța de trimitere, pentru a preveni consecințele deciziei prin care s‑a dispus recuperarea subvenției de care beneficiase.

21      În cadrul acestei acțiuni, Profil‑Copy a solicitat să fie declarate nelegale atât decizia de constatare a neregularității, cât și ordinul de recuperare a subvenției pretins nedatorate. Ea a solicitat de asemenea acestei instanțe adoptarea unei măsuri provizorii întemeiate pe articolul 103 alineatul 1 din Legea nr. CXXX din 2016 privind Codul de procedură civilă, prin care să se interzică ministerului să procedeze la recuperarea sau la executarea silită a sumei solicitate. În acest scop, Profil‑Copy susține că, în timp ce ministerul poate, prin sesizarea administrației fiscale, să procedeze la o executare silită împotriva sa înainte ca o decizie definitivă în materie civilă să fie pronunțată pe fondul cererii sale, ea nu își poate valorifica drepturile împotriva acestui minister decât în cadrul unei proceduri civile de drept comun. Ministerul susține, la rândul său, în fața instanței de trimitere, că aceasta din urmă nu este competentă să adopte o astfel de măsură provizorie.

22      În această privință, instanța de trimitere precizează că, în cadrul litigiului principal, îi revine sarcina de a verifica dacă autoritatea de gestionare a respectat, cu ocazia recuperării subvențiilor, Decretul nr. 256/2021, care pune în aplicare Regulamentul 2021/1060.

23      În plus, instanța de trimitere explică faptul că a fost sesizată recent cu mai multe cauze similare în care justițiabilii solicită să se interzică provizoriu ministerului să procedeze la recuperarea unei creanțe. Acești justițiabili susțin că executarea silită ar face imposibilă continuarea activității lor economice, creând un risc de insolvență sau chiar de lichidare judiciară înainte de încheierea definitivă a procesului. Procedând astfel, ar exista un risc real ca destinatarii unei decizii de recuperare a subvenției să înceteze să existe chiar înainte de încheierea procesului printr‑o decizie definitivă, ceea ce îi pune în imposibilitatea de a‑și valorifica drepturile.

24      În acest context, instanțele civile maghiare permit destinatarului unei decizii executorii de recuperare a unei subvenții să introducă ulterior o acțiune civilă pentru a obține constatarea nelegalității acesteia cu ocazia unei acțiuni împotriva deciziei privind rezoluțiunea contractului de subvenție.

25      Instanța de trimitere explică însă că jurisprudența maghiară este împărțită în ceea ce privește competența instanțelor civile cu privire la cererile de măsuri provizorii introduse în acest tip de cauze. O primă linie jurisprudențială consideră că, dat fiind că legea maghiară prevede că contractul de subvenție al Uniunii intră sub incidența dreptului civil, nu există niciun obstacol în calea adoptării unor măsuri provizorii. În schimb, potrivit celui de al doilea curent jurisprudențial, o astfel de cerere de măsuri provizorii trebuie respinsă din cauza necompetenței instanței sesizate, din moment ce articolul 15 din Legea privind procedurile de executare de către administrația fiscală nu menționează instanțele printre organele abilitate să suspende o procedură de executare silită pusă în aplicare de această administrație.

26      În măsura în care, în primul rând, este chemată să examineze legalitatea recuperării unei subvenții a Uniunii acordate în temeiul Regulamentului 2021/1060, în al doilea rând, articolul 69 alineatul (7) din acest regulament impune statelor membre să asigure o examinare eficientă a plângerilor privind fondurile europene și, în al treilea rând, articolul 47 din cartă conferă un drept la o cale de atac efectivă oricărei persoane ale cărei drepturi garantate de dreptul Uniunii au fost încălcate, instanța de trimitere consideră necesar să solicite Curții să aprecieze dacă sistemul de soluționare a neregulilor prevăzut de dreptul maghiar este compatibil cu acest articol 47.

27      În aceste condiții, Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta‑Capitală) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Beneficiarul unei subvenții are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești prevăzut la articolul 47 din [cartă] împotriva unei decizii executorii a autorității de management care îl obligă să ramburseze subvenția [Uniunii] care i‑a fost plătită?

2) În cazul în care autoritatea de management, printr‑o decizie executorie, îi impune beneficiarului să ramburseze subvenția [Uniunii] care i‑a fost plătită, iar acesta, în lipsa altor căi de atac, exercită o acțiune civilă pentru a evita consecințele, această acțiune civilă trebuie considerată o cale de atac eficientă în sensul articolului 47 din [cartă]?

3) Este considerată o cale de atac eficientă în sensul articolului 47 din [cartă] o cale de atac care nu poate evita riscul real al unei situații în care partea vizată devine insolvabilă ca urmare a măsurii care face obiectul acțiunii, dar care este executată înainte de soluționarea acesteia?

4) Ce poate să facă instanța națională în cazul în care răspunsul la cea de a treia întrebare preliminară este negativ, însă consideră că legislația națională nu îi permite să evite riscul real al unei situații în care partea vizată devine insolvabilă ca urmare a măsurii care face obiectul acțiunii, dar care este executată înainte ca acțiunea respectivă să fie soluționată? Îi este permis instanței să dispună măsuri provizorii pentru a evita riscul de insolvență a părții până la soluționarea definitivă a procedurii în cazul în care doar așa se poate garanta eficiența căii de atac, chiar dacă apreciază că dreptul național nu îi permite să procedeze în acest mod?”

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebarepreliminară

28      Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 47 din cartă trebuie interpretat în sensul că beneficiarul unei subvenții a Uniunii acordate în cadrul punerii în aplicare a Regulamentului 2021/1060 trebuie să dispună de o cale de atac jurisdicțională efectivă împotriva unei decizii executorii a autorității de gestionare a unui program susținut de fonduri ale Uniunii prin care i se impune să ramburseze această subvenție.

29      Astfel cum rezultă din cuprinsul articolului 51 alineatul (1) din cartă, dispozițiile sale se adresează statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii.

30      Aceasta este situația în speță, din moment ce decizia prin care se dispune retragerea și recuperarea subvenției plătite Profil‑Copy a fost adoptată în temeiul Decretului nr. 256/2021, care pune în aplicare Regulamentul 2021/1060, precizând modalitățile de utilizare a subvențiilor provenite din anumite fonduri ale Uniunii Europene în perioada de programare 2021-2027.

31      În aceste condiții, recunoașterea dreptului la o cale de atac efectivă, într‑un anumit caz, garantat de articolul 47 din cartă, presupune ca persoana care îl invocă să se prevaleze de drepturi sau de libertăți garantate de dreptul Uniunii sau ca această persoană să facă obiectul unei urmăriri penale care să constituie o punere în aplicare a dreptului Uniunii [a se vedea printre altele Hotărârea din 22 februarie 2022, RS (Efectul deciziilor unei curți constituționale), C‑430/21, EU:C:2022:99, punctul 34].

32      În speță, acțiunea civilă introdusă de Profil‑Copy are ca obiect constatarea nelegalității deciziei autorității de management prin care i se retrage, pe de o parte, subvenția care îi fusese acordată în cadrul programului „Dezvoltare economică și inovare Plus”, care este susținut din FEDER și din FSE +, și, pe de altă parte și pe cale de consecință, ordinul de recuperare a acestei subvenții.

33      Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la prima întrebare că articolul 47 din cartă trebuie interpretat în sensul că beneficiarul unei subvenții a Uniunii acordate în cadrul punerii în aplicare a Regulamentului 2021/1060 trebuie să dispună de o cale de atac jurisdicțională efectivă împotriva unei decizii executorii a autorității de management a unui program susținut din fonduri ale Uniunii prin care i se impune să ramburseze această subvenție.

34      Trebuie amintit că revine instanței de trimitere sarcina de a stabili, în cauzele cu care este sesizată, care este interpretarea corectă a dreptului național (Hotărârea din 22 iunie 2010, Melki și Abdeli, C‑188/10 și C‑189/10, EU:C:2010:363, punctul 49).

Cu privire la a doua, la a treia și la a patra întrebare preliminară

35      Prin intermediul întrebărilor a doua, a treia și a patra, care trebuie examinate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 47 din cartă trebuie interpretat în sensul că posibilitatea beneficiarului unei subvenții a Uniunii, pe de o parte, de a contesta în mod incident o decizie executorie prin care este obligat să ramburseze această subvenție în cadrul unei acțiuni introduse în fața unei instanțe civile în vederea recunoașterii nelegalității unei decizii prin care se dispune retragerea subvenției menționate și, pe de altă parte, de a solicita, în cadrul acestei acțiuni, adoptarea unor măsuri provizorii pentru a suspenda executarea acestei decizii constituie o cale de atac jurisdicțională efectivă.

36      Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în cadrul procedurii prevăzute la articolul 267 TFUE, întemeiată pe o separare clară a funcțiilor între instanțele naționale și Curte, instanța națională este singura competentă să interpreteze și să aplice dreptul național [Hotărârea din 4 mai 1999, Sürül, C‑262/96, EU:C:1999:228, punctul 95, Hotărârea din 14 iunie 2012, Banco Español de Crédito, C‑618/10, EU:C:2012:349, punctul 76, Hotărârea din 22 septembrie 2022, Servicios prescriptor y medios de pagos EFC, C‑215/21, EU:C:2022:723, punctul 26, precum și Hotărârea din 9 aprilie 2024, Profi Credit Polska (Redeschiderea procedurii finalizate printr‑o decizie definitivă) (C‑582/21, EU:C:2024:282, punctele 31 și 54)].

37      Prin urmare, Curtea va porni de la premisa, amintită la punctul 25 din prezenta hotărâre, că jurisprudența maghiară este împărțită în ceea ce privește competența instanțelor civile de a dispune măsuri provizorii în acțiuni prin care se urmărește să se interzică provizoriu autorității de management să procedeze la recuperarea unei subvenții despre care consideră că a fost plătită în mod nejustificat beneficiarului său.

38      Articolul 47 din cartă prevede că orice persoană ale cărei drepturi și libertăți garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate are dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești, în conformitate cu condițiile stabilite de această dispoziție, ceea ce implică faptul că orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public și într‑un termen rezonabil, în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege.

39      Acestui drept îi corespunde obligația instituită în sarcina statelor membre la articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE de a stabili căile de atac necesare pentru a asigura o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii [Hotărârea din 16 mai 2017, Berlioz Investment Fund, C‑682/15, EU:C:2017:373, punctul 44, precum și Hotărârea din 6 octombrie 2020, État luxembourgeois (Dreptul la o cale de atac împotriva unei cereri de informații în materie fiscală), C‑245/19 și C‑246/19, EU:C:2020:795, punctul 47].

40      În această privință, deși, în lipsa unor norme specifice ale Uniunii în materie, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru, în virtutea principiului autonomiei procedurale, atribuția de a stabili modalitățile procedurale aplicabile acțiunilor în justiție și, sub rezerva respectării principiilor echivalenței și efectivității, atribuția de a stabili modalitățile procedurale destinate să asigure protecția drepturilor individuale derivate din ordinea juridică a Uniunii, statele membre au totuși responsabilitatea de a asigura, în fiecare caz în parte, respectarea dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă a acestor drepturi, astfel cum este garantat la articolul 47 din cartă [Hotărârea din 19 noiembrie 2019, A. K. ș.a. (Independența Camerei disciplinare a Curții Supreme), C‑585/18, C‑624/18 și C‑625/18, EU:C:2019:982, punctul 115 și jurisprudența citată, Hotărârea din 2 iunie 2022, Skeyes, C‑353/20, EU:C:2022:423, punctul 52, precum și Hotărârea din 1 august 2025, Alace și Canpelli, C‑758/24 și C‑759/24, EU:C:2025:591, punctul 64).

41      Dreptul Uniunii nu are însă efectul de a constrânge statele membre să instituie alte căi de drept decât cele stabilite de dreptul intern, cu excepția însă a cazului în care din economia ordinii juridice naționale în cauză rezultă că nu există nicio cale de atac jurisdicțională care să permită, fie și numai pe cale incidentală, garantarea respectării drepturilor pe care justițiabilii le au în temeiul dreptului Uniunii sau a cazului în care singura cale de acces la o instanță presupune constrângerea justițiabililor să încalce dreptul (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 martie 2007, Unibet, C‑432/05, EU:C:2007:163, punctele 40, 41, 64 și 65, precum și Hotărârea din 2 iunie 2022, Skeyes, C‑353/20, EU:C:2022:423, punctul 54).

42      În speță, din cererea de decizie preliminară rezultă că, ținând seama de stadiul reglementării maghiare, instanțele civile și‑au recunoscut competența de a aprecia, pe cale incidentală, compatibilitatea în raport cu dreptul Uniunii a unei decizii executorii a autorității de gestionare prin care se dispune recuperarea unei subvenții a Uniunii, cu ocazia unei acțiuni formulate de beneficiarul acestei subvenții împotriva, printre altele, a unei decizii de retragere a subvenției menționate sau de rezoluțiune a acordului de grant.

43      Trebuie adăugat că instanța națională sesizată cu un litigiu căruia i se aplică dreptul Uniunii trebuie să fie în măsură să încuviințeze măsuri provizorii pentru a garanta deplina eficacitate a hotărârii judecătorești care se va pronunța cu privire la existența drepturilor invocate în temeiul dreptului Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 iunie 1990, Factortame ș.a., C‑213/89, EU:C:1990:257, punctul 21, Hotărârea din 13 martie 2007, Unibet, C‑432/05, EU:C:2007:163, punctele 67 și 77, precum și Hotărârea din 2 iunie 2022, Skeyes, C‑353/20, EU:C:2022:423, punctul 53). Rezultă că instanța care, în aceste împrejurări, ar încuviința măsuri provizorii dacă printr‑o normă de drept național nu i s‑ar interzice să acționeze astfel are obligația să înlăture aplicarea acelei norme.

44      În plus, în măsura în care, astfel cum s‑a arătat la punctul 25 din prezenta hotărâre, jurisprudența maghiară este partajată în ceea ce privește competența instanțelor civile de a dispune măsuri provizorii în acțiuni prin care se urmărește să se interzică provizoriu autorității de management să procedeze la recuperarea unei subvenții despre care consideră că a fost plătită în mod nejustificat beneficiarului său, trebuie să se facă referire la cerința unei interpretări conforme a dreptului național. Această cerință include obligația instanțelor naționale de a modifica, dacă este cazul, o jurisprudență consacrată dacă aceasta se întemeiază pe o interpretare a dreptului național incompatibilă cu obiectivele unei directive. Prin urmare, o instanță națională nu poate considera în mod valabil că se găsește în imposibilitatea de a interpreta o dispoziție națională în conformitate cu dreptul Uniunii pentru simplul motiv că această dispoziție a fost interpretată, în mod constant, într‑un sens care nu este compatibil cu dreptul menționat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 aprilie 2016, DI, C‑441/21, EU:C:2022:278, punctele 33 și 34).

45      În prezenta cauză, în măsura în care dreptul maghiar califică raportul dintre autoritatea de management și beneficiarul subvenției din partea Uniunii drept raport cu caracter civil, iar articolul 103 alineatul (1) din Legea nr. CXXX din 2016 privind Codul de procedură civilă abilitează instanța civilă competentă să dispună, la cerere, măsuri provizorii, revine instanței de trimitere sarcina de a privilegia primul curent jurisprudențial evocat la punctul 25 din prezenta hotărâre și, prin urmare, să se declare competentă să suspende executarea deciziei executorii a autorității de management prin care s‑a dispus retragerea și decizia de recuperare a subvenției Uniunii plătite inițial Profil‑Copy.

46      Astfel, în lipsa posibilității instanței de trimitere de a suspenda aplicarea deciziei de recuperare menționate la punctul anterior, autoritatea de management ar putea obține executarea silită a acestei decizii de la administrația fiscală. Or, dreptul la o cale de atac efectivă, în sensul articolului 47 din cartă, ar fi iluzoriu dacă o reglementare națională ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți. O astfel de reglementare națională ar încălca substanța dreptului la o cale de atac efectivă consacrat la acest articol 47 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 decembrie 2019, Deutsche Umwelthilfe, C‑752/18, EU:C:2019:1114, punctele 35 și 36, și Hotărârea din 3 iulie 2025, TOODE, C‑653/23, EU:C:2025:517, punctul 28).

47      Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la a doua, la a treia și la a patra întrebare că articolul 47 din cartă trebuie interpretat în sensul că posibilitatea beneficiarului unei subvenții a Uniunii, pe de o parte, de a contesta în mod incidental o decizie executorie prin care este obligat să ramburseze această subvenție în cadrul unei acțiuni introduse în fața unei instanțe civile în vederea recunoașterii nelegalității unei decizii prin care se dispune retragerea subvenției menționate și, pe de altă parte, de a solicita, în cadrul acestei acțiuni, adoptarea unor măsuri provizorii pentru a suspenda executarea acestei decizii constituie o cale de atac jurisdicțională efectivă.

Cu privire la cheltuielile de judecată

48      Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară:

1) Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

trebuie interpretat în sensul că

beneficiarul unei subvenții a Uniunii Europene acordate în cadrul punerii în aplicare a Regulamentului (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize trebuie să dispună de o cale de atac jurisdicțională efectivă împotriva unei decizii executorii a autorității de management a unui program susținut din fonduri ale Uniunii prin care i se impune să ramburseze această subvenție.

2) Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale

trebuie interpretat în sensul că

posibilitatea beneficiarului unei subvenții a Uniunii Europene, pe de o parte, de a contesta în mod incidental o decizie executorie prin care este obligat să ramburseze această subvenție în cadrul unei acțiuni introduse în fața unei instanțe civile în vederea recunoașterii nelegalității unei decizii prin care se dispune retragerea subvenției menționate și, pe de altă parte, de a solicita, în cadrul acestei acțiuni, adoptarea unor măsuri provizorii pentru a suspenda executarea acestei decizii constituie o cale de atac jurisdicțională efectivă.

Semnături

*      Limba de procedură: maghiara.