CELEX:62024CN0243: Cauza C-243/24 P: Recurs introdus la 2 aprilie 2024 de WV împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a zecea) din 24 ianuarie 2024 în cauza T-371/21, WV/SEAE

Recurs introdus la 2 aprilie 2024 de WV împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a zecea) din 24 ianuarie 2024 în cauza T-371/21, WV/SEAE

(Cauza C-243/24 P)

(C/2024/4708)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: WV (reprezentant: É. Boigelot, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Serviciul European de Acțiune Externă

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Tribunalului:

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă două motive principale.

Prin intermediul primului motiv, recurenta susține că completul de judecată al Tribunalului care a pronunțat hotărârea atacată nu îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolul paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră ambele principiul instanței stabilite de lege, precum și la articolul 18 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în măsura în care unul dintre magistrații care fac parte din camera care a pronunțat hotărârea atacată ar fi trebuit să se recuzeze/să se abțină din oficiu sau să fie recuzat de președintele Tribunalului, întrucât nu oferă toate garanțiile de imparțialitate pe care le impun atât principiul instanței stabilite de lege, cât și normele privind procesul echitabil.

Unul dintre magistrații care au pronunțat hotărârea atacată a lucrat anterior în serviciul unui membru al SEAE, care dispunea de competențe de AIPN și a care a fost repartizat anterior, ca și acest magistrat, la o reprezentare permanentă pe lângă Uniunea Europeană, și în contact cu acesta. Acest fapt dă naștere în mod legitim cel puțin temerii că decizia atacată, având în vedere și considerentele primordiale pe care le conține, nu a fost pronunțată cu toată independența necesară, contrar motivului.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, care cuprinde patru aspecte care pot fi combinate, recurenta susține că, prima instanță, atunci când a pronunțat hotărârea atacată, în mod vădit nu a aplicat și nu a interpretat corect următoarele norme și principii:

Potrivit recurentei, prima instanță a ignorat cu bună știință numeroase argumente și înscrisuri, neluându-le în considerare pe toate în mod global și coerent, sau a dedus din acestea consecințe nelegale în drept fie ca urmare a unei examinări vădit eronate, fie prin denaturarea faptelor care i-au fost prezentate, fie prin neluarea în considerare.

Tot potrivit recurentei, Tribunalul a modificat de asemenea în mod expres și radical una dintre motivațiile esențiale ale deciziei de destituire criticate inițial de recurentă, adăugând astfel la această decizie și transformând dezbaterea dincolo de ceea ce i-a fost prezentat, încălcându-și în plus competența care îi interzice să substituie motivarea decisă de AIPN în actul atacat în fața sa cu propria motivare. Tot astfel, prima instanță chiar ar fi eludat o hotărâre definitivă pronunțată de Curte între aceleași părți, care respingea motivul reținut de AIPN care, tocmai, a fost modificat substanțial de prima instanță.