CELEX:62024CN0293: Cauza C-293/24, Ferreira da Silva e Brito și alții: Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal de Justiça (Portugalia) la 23 aprilie 2024 – João Filipe Ferreira da Silva e Brito și alții/Estado português
|
Redacția Lex24 |
| Publicat in CJUE: Decizii, Repertoriu EUR-Lex, 26/08/2024 |
| |
 |
Jurnalul Ofícial |
RO Seria C |
|
C/2024/5056 |
26.8.2024 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal de Justiça (Portugalia) la 23 aprilie 2024 – João Filipe Ferreira da Silva e Brito și alții/Estado português
(Cauza C-293/24, Ferreira da Silva e Brito și alții)
(C/2024/5056)
Limba de procedură: portugheza
Instanța de trimitere
Supremo Tribunal de Justiça
Părțile din procedura principală
Recurenți: João Filipe Ferreira da Silva e Brito și alții
Intimat: Estado português
Întrebările preliminare
|
1) |
Ținând seama de faptele dovedite expuse mai sus și de jurisprudența Curții la data de 25 februarie 2009, Directiva 77/187/CEE (1) a Consiliului din 14 februarie 1977 și Directiva 2001/23/CE (2) a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități, în special articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2001/23/CE a Consiliului, care a clarificat noțiunea „transfer”, ar fi trebuit interpretate la acea dată în sensul că noțiunea „transfer de unitate” includea o situație în care o întreprindere care își desfășoară activitatea pe piața curselor charter era dizolvată de acționarul său majoritar, care, la rândul său, era o întreprindere de transport aerian, și care, în contextul lichidării, a realizat acțiunile care au fost descrise mai detaliat în cuprinsul faptelor dovedite expuse anterior? |
|
2) |
În cazul unui răspuns afirmativ și având de asemenea în vedere faptele dovedite expuse anterior și jurisprudența Curții la data de 25 februarie 2009, decizia inclusă în hotărârea pronunțată la acea dată de Supremo Tribunal de Justiça [(Curtea Supremă, Portugalia)] care, pronunțându-se în ultimă instanță și în lumina faptelor despre care avea cunoștință, a considerat că directivele citate mai sus, în special, articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001, trebuiau interpretate în sensul că noțiunea „transfer de unitate” nu includea situația descrisă în întrebarea anterioară, constituie o încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii? |
|
3) |
Având în vedere faptele dovedite expuse anterior și jurisprudența Curții la data de 25 februarie 2009, decizia inclusă în hotărârea pronunțată la acea dată de Supremo Tribunal de Justiça care, pronunțându-se în ultimă instanță și în lumina faptelor despre care avea cunoștință, a considerat că articolul 234 TCE (în prezent articolul 267 TFUE) trebuia interpretat în sensul că respectiva Curte Supremă, ținând seama de situația de fapt expusă la prima întrebare preliminară și de împrejurarea că instanțele naționale de grad inferior care fuseseră sesizate cu cauza pronunțaseră hotărâri contradictorii, nu era obligată să sesizeze Curtea cu o întrebare preliminară referitoare la interpretarea corectă a noțiunii „transfer de unitate” în sensul articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2001/23/CE, constituie o încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii? |
|
4) |
În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare preliminară și al unui răspuns afirmativ la una dintre cele două întrebări preliminare precedente sau la ambele, ajungându-se la concluzia că există o încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii – într-o situație precum cea din prezenta cauză, în care s-a constatat că lucrătorii au acceptat să primească despăgubirea pentru concedierea colectivă fiind convinși că închiderea Air Atlantis, angajatorul lor, era inevitabilă, și neavând cunoștință de faptul că pârâta TAP va realiza cel puțin o parte din operațiunile de curse charter pe care le efectuase până atunci Air Atlantis și că TAP va prelua o parte din echipamentul Air Atlantis, inclusiv avioane – articolul 3 alineatul (1) din Directiva 77/187/CEE a Consiliului din 14 februarie 1977 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale, precum articolul 23 alineatul 3 din Decreto-Lei n.o 64-A/89 (3) [(Decretul-lege nr. 64-A/89)] din 27 februarie, care între timp a fost abrogat, dar care era aplicabil la momentul faptelor din procedura principală, potrivit căruia „încasarea de către lucrător a despăgubirii prevăzute la acest articol echivalează cu acceptarea concedierii”? |
(1) Directiva 77/187/CEE a Consiliului din 14 februarie 1977 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO 1977, L 61 din 5.3.1977, p. 26).
(2) Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO 2001, L 82, din 22.3.2001, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 20).
(3) Decretul-lege nr. 64-A/89 din 27 februarie, privind aprobarea regimului juridic al încetării contractelor individuale de muncă, inclusiv condițiile de încheiere și de încetare a contractelor pe durată determinată (Diário da República, seria 1, nr. 48/1989, al doilea supliment, Seria I, din 27.2.1989, p. 4-14).
ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/5056/oj
ISSN 1977-1029 (electronic edition)
