CELEX:62024CN0354: Cauza C-354/21, Elisa Eesti: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tallinna Halduskohus (Estonia) la 15 mai 2024 – Elisa Eesti AS/Vabariigi Valitsuse julgeolekukomisjoni küberjulgeoleku nõukogu, Tarbijakaitse ja Tehnilise Järelevalve Amet

1)

Un ansamblu de dispoziții legale naționale [articolul 873 alineatele (2), (3), (6), (7) și (8), articolul 874 alineatele (1)-(4), precum și articolul 1965 alineatele (1)-(4) din Elektroonilise side seadus (Legea privind comunicațiile electronice, denumită în continuare „ESS”)] care, în scopul garantării securității naționale, impun unui operator de comunicații să solicite o autorizație de utilizare pentru hardware-ul și software-ul din rețeaua sa de comunicații, intră în domeniul de aplicare al Directivei 2018/1972 (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară: articolul 1 alineatul (3) litera (c) [din Directiva 2018/1972] coroborat cu articolul 4 alineatul (2) [TUE] trebuie interpretat în sensul că instituirea unor asemenea restricții este de competența exclusivă a statului membru și constituie o măsură pur națională căreia nu i se aplică prevederile Directivei 2018/1972?

3)

În cazul unui răspuns negativ la a [doua] întrebare: ansamblul de dispoziții legale naționale [articolul 873 alineatele (2), (3), (6), (7) și (8), articolul 874 alineatele (1)-(4), precum și articolul 1965 alineatele (1)-(4) din ESS], care nu permit unui operator de comunicații să utilizeze hardware-ul și software-ul în rețeaua sa de comunicații în lipsa unei autorizații acordate de autoritatea administrativă pentru utilizarea acestui hardware și software, constituie o limitare a libertății de a furniza rețele și servicii de comunicații electronice în sensul articolului 12 alineatul (1) [din Directiva 2018/1972]?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la a [treia] întrebare: aceste dispoziții legale naționale trebuie lăsate neaplicate în cazul în care nu au fost notificate în prealabil Comisiei Europene în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) [din Directiva 2018/1972]?

5)

În cazul unui răspuns afirmativ la a [doua] întrebare: articolul 36 TFUE și principiul proporționalității se opun dispozițiilor unui stat membru care, în scopul garantării securității naționale, impun unui operator de comunicații să obțină o autorizație pentru utilizarea hardware-ului și software-ului în rețeaua sa de comunicații și care nu obligă autoritatea administrativă ca, în cadrul evaluării pericolului pe care îl prezintă hardware-ul și software-ul de mare risc, a) să verifice dacă pericolele legate de producător se reflectă în hardware-ul și software-ul concret, b) să evalueze funcționalitatea, locația și importanța hardware-ului și software-ului concret în cadrul furnizării unui serviciu de comunicații și c) să verifice dacă problemele legate de statul de reședință al producătorului se reflectă asupra producătorului?

6)

În cazul în care utilizarea hardware-ului sau a software-ului, care exista deja și era folosit activ în rețeaua de comunicații anterior introducerii obligației de autorizare, este autorizată pentru o perioadă mai scurtă decât perioada de utilizare a acestui hardware sau software, iar hardware-ul sau software-ul respectiv a fost dobândit în mod legal, se poate vorbi despre o lipsire de bunuri în sensul articolului 17 alineatul (1) a doua teză din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene?