CELEX:62024CN0454: Cauza C-454/24 P: Recurs introdus la 26 iunie 2024 de Comitetul unic de rezoluție împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 10 aprilie 2024 în cauza T-411/22, SRB/Dexia

Recurs introdus la 26 iunie 2024 de Comitetul unic de rezoluție împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 10 aprilie 2024 în cauza T-411/22, SRB/Dexia

(Cauza C-454/24 P)

(C/2024/4958)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Comitetul unic de rezoluție (reprezentanți: D. Ceran, C. De Falco, H. Ehlers, K.-Ph. Wojcik, agenți, H.-G. Kamann, Rechtsanwalt, F. Louis, avocat)

Celelalte părți din procedură: Dexia SA, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

Motivele și principalele argumente

Recurentul consideră că trebuie anulată hotărârea atacată, prin care Tribunalul a anulat decizia Comitetului unic de rezoluție (SRB) din sesiunea sa executivă din 11 aprilie 2022 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2022 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/2022/18) în măsura în care privește Dexia și invocă trei motive.

În primul rând, Tribunalul ar fi interpretat și ar fi aplicat în mod eronat articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014 (1) atunci când a concluzionat că SRB trebuie să respecte un plafon strict de 12,5 % și, pentru a-l reconcilia cu regula de 1 %, că SRB putea evalua nivelul-țintă final așteptat pe baza unei abordări în același timp cât mai precise „
posibil
” (punctul 46) și „
prudente
” (punctele 57 și 58). Ceea ce impune, în esență, ca SRB să supraestimeze în mod intenționat și semnificativ nivelul-țintă final așteptat. Printre altele, această abordare nu ar ține seama de modul de redactare, de contextul și de obiectivul articolului 69 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014, ar încălca principiul bunei administrări, ar încălca doctrina Meroni și ar fi intrinsec incoerentă.

În al doilea rând, la punctele 46-54 din hotărârea atacată, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept interpretând în mod eronat articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 și concluzionând că un plafon strict de 12,5 % trebuia să fie aplicabil în perioada inițială în toate împrejurările, pe baza modului de redactare pretins clar și neechivoc al acestei dispoziții. Tribunalul ar fi adoptat un raționament incoerent și circular și nu ar fi interpretat primul și al patrulea paragraf ale articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014 în lumina contextului și a finalității lor.

În al treilea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a apreciat elementele de fapt și de drept astfel cum se prezentau la momentul adoptării deciziei atacate. La punctele 55-58 din hotărârea atacată, atunci când Tribunalul a evaluat dacă era posibil ca SRB să respecte simultan plafonul de 12,5 % și regula de 1 %, acesta și-ar fi întemeiat evaluarea pe elemente eronate. Mai precis, Tribunalul ar fi evaluat în mod eronat legalitatea deciziei atacate și imposibilitatea de a concilia plafonul de 12,5 % cu regula de 1 %, examinând întreaga perioadă inițială, mai degrabă decât împrejurările existente la momentul adoptării deciziei atacate.

(1)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).