CELEX:62024CN0501: Cauza C-501/24, Klinka-Geo Trans: Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 17 iulie 2024 – Klinka-Geo Trans Földmunkavégző Ipari, Kereskedelmi és Szolgáltató Kft./Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága

1)

Este conformă cu articolul 167, cu articolul 168 litera (a) și cu articolul 178 litera (a) din Directiva TVA (1), precum și cu dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, consacrat drept principiu general al dreptului Uniunii la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), coroborate cu principiile fundamentale ale neutralității fiscale, efectivității și securității juridice, practica administrației fiscale potrivit căreia – în conformitate cu punctele 1 și 2 din Avizul nr. 5/2016 din 26 septembrie 2016 al Camerei de contencios administrativ și pentru litigii de muncă a Kúria (Curtea Supremă, Ungaria), instanța națională de ultim grad – această administrație aplică dispozițiile menționate făcând diferență între cazul în care constată că tranzacția economică reflectată în factură nu a avut loc, când nu examinează dacă destinatarul facturii cunoștea sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de fraudă sau de evaziunea fiscală, și cazul contrar în care, dacă constată că tranzacția economică a avut loc, însă nu între părțile care figurează pe factură, examinează, în funcție de situația de fapt, dacă destinatarul facturii cunoștea sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de fraudă sau de evaziunea fiscală?

2)

Este conformă cu articolele din Directiva TVA și cu principiile de drept menționate anterior, precum și cu obligația legală a administrației fiscale de a aduce dovezi bazate pe fapte obiective, o procedură în care această administrație:

a)

impune persoanei impozabile, drept condiție pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei și invocând lipsa diligenței necesare, obligația de a verifica dacă emitentul facturii a comis vreo nelegalitate sancționabilă cu nulitatea, care nu are o legătură de cauzalitate cu obligația de plată a TVA-ului și, prin urmare, nici cu exercitarea dreptului de deducere, dat fiind că, în conformitate cu legislația națională și cu cea a Uniunii, obligația de a plăti TVA-ul există și în cazul contractelor nule, odată produs un rezultat economic demonstrabil?

b)

refuză persoanei impozabile dreptul de deducere a taxei fără a examina diligența necesară, pentru motivul că, ulterior tranzacției economice, pe baza unor împrejurări imputabile emitentului facturii în perioada corespunzătoare controlului, s-a constat că tranzacția economică înregistrată pe factură nu a avut loc?

c)

transferă prejudiciul rezultat din eșecul probei testimoniale în sarcina persoanei impozabile care justifică tranzacția economică printr-o factură, pentru motivul că, pentru a permite deducerea TVA-ului, este necesar ca, pe lângă factură, împrejurările în care a avut loc tranzacția economică facturată să facă obiectul unei declarații detaliate din partea persoanelor impozabile care figurează pe factură și a reprezentanților întreprinderilor care au participat, în orice mod, la realizarea tranzacției economice, având în vedere și principiul statuat de Curte potrivit căruia dispozițiile dreptului național în materie de probă nu pot aduce atingere efectului util al dreptului Uniunii?

3)

În lumina dispozițiilor menționate ale Directivei TVA, a articolului 47 din cartă și a supremației dreptului Uniunii, sunt aplicabile în prezenta cauză hotărârile Curții care conțin îndrumări cu privire la dispozițiile Directivei TVA privind dreptul de deducere și la împrejurările care sunt evaluate în contextul elementului referitor la cunoașterea acestora de către persoana impozabilă, în cazul în care administrația fiscală, întemeindu-se pe aceleași împrejurări care sunt examinate în contextul elementului referitor la cunoașterea acestora, constată că tranzacția economică nu a avut loc?

4)

Este contrar articolului 267 TFUE, principiului supremației dreptului Uniunii și dreptului la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, consacrat la articolul 47 din cartă, faptul că instanța națională de ultim grad:

5)

Ținând seama de obligația de respectare a drepturilor și a principiilor menționate la punctul anterior, precum și de obligația de a nu aplica dreptul național contrar dreptului Uniunii, o instanță a unui stat membru căreia instanța de ultim grad îi impune să rejudece o cauză se poate îndepărta, în cadrul acestei a doua proceduri, de instrucțiunile date de instanța de ultim grad – fără să fi adresat o întrebare preliminară – în cazul în care consideră că acestea contravin dreptului Uniunii și în cazul în care, după ce s-a dispus rejudecarea, Curtea a pronunțat o hotărâre cu privire la aceeași chestiune juridică într-o cauză privind fapte similare, care se opune interpretării juridice pe care se întemeiază obligația de a rejudeca cauza, sau ignorarea obligației impuse de instanța națională de ultim grad și aplicarea hotărârii ulterioare a Curții sunt posibile numai în cazul în care instanța sesizată cu rejudecarea cauzei adresează o cerere de decizie preliminară în cadrul noii proceduri?

6)

În lumina principiului supremației dreptului Uniunii și a obligației subsecvente de a lăsa neaplicat dreptul național contrar dreptului Uniunii, răspunsurile la a patra și la a cincea întrebare preliminară sunt aplicabile în toate cazurile, indiferent de obiectul litigiului, sau numai în cele care au ca obiect dreptul de deducere a TVA-ului?