CELEX:62024CN0529: Cauza C-529/24 P: Recurs introdus la 31 iulie 2024 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 29 mai 2024 în cauza T-395/22, Hypo Vorarlberg Bank AG/Comitetul unic de rezoluție

Recurs introdus la 31 iulie 2024 de Consiliul Uniunii Europene împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 29 mai 2024 în cauza T-395/22, Hypo Vorarlberg Bank AG/Comitetul unic de rezoluție

(Cauza C-529/24 P)

(C/2024/5410)

Limba de procedură: germana

Părțile în litigiu

Reclamant: Consiliul Uniunii Europene (reprezentant: M. Chavrier, J. Bauerschmidt, A. Westerhof Löfflerová și E. d’Ursel, agenți)

Celelalte părți la procedură: Hypo Vorarlberg Bank AG, Comitetul unic de rezoluție, Parlamentul European

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

Motivele și principalele argumente

În primul rând, Consiliul susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept la punctele 32-43 din hotărârea atacată atunci când a declarat inaplicabil articolul 70 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (2) (Regulamentul MUR) pentru motivul că legiuitorul Uniunii nu a motivat în mod corespunzător atribuirea unor competențe de executare Consiliului, prevăzută la articolul 291 alineatul (2) TFUE.

În al doilea rând, Consiliul reproșează Tribunalului săvârșirea unor erori de drept la punctele 52, 54, 63-67, 71, 72, 75, 76, 78, 79, 80-82 și 85 din hotărârea atacată, prin faptul că a interpretat în mod eronat articolele 67, 70 și 77 din Regulamentul MUR, precum interdependența lor cu Directiva 2014/59/UE (BRRD) (3) și raportul lor cu Acordul interguvernamental privind transferul și mutualizarea contribuțiilor la Fondul unic de rezoluție, atunci când a apreciat că articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 (4) completează actul de bază în temeiul căruia acest articol a fost adoptat.

În al treilea rând, Consiliul susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept la punctele 114-122 din hotărârea atacată prin faptul că a interpretat în mod eronat articolul 69 alineatul (1) și articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul MUR statuând că, în pofida obligației clare prevăzute la articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul MUR de a atinge nivelul-țintă definitiv de 1 % din depozitele acoperite, trebuia aplicat un prag strict de 12,5 % în toate împrejurările în etapa inițială.

Prin intermediul unui motiv subsidiar, Consiliul solicită Curții menținerea efectelor deciziei în litigiu pentru o perioadă de 30 de luni de la data rămânerii definitive a hotărârii Curții.

(1)  EU:T:2024:333.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

(3)  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).

(4)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 al Consiliului din 19 decembrie 2014 de stabilire a condițiilor uniforme de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la Fondul unic de rezoluție (JO 2015, L 15, p. 1).