CELEX:62024CN0536: Cauza C-536/24 P: Recurs introdus la 6 august 2024 de Comitetul unic de rezoluție împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 29 mai 2024 în cauza T-395/22, Hypo Vorarlberg Bank AG/Comitetul unic de rezoluție

Recurs introdus la 6 august 2024 de Comitetul unic de rezoluție împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 29 mai 2024 în cauza T-395/22, Hypo Vorarlberg Bank AG/Comitetul unic de rezoluție

(Cauza C-536/24 P)

(C/2024/5411)

Limba de procedură: germana

Părțile în litigiu

Recurentul: Comitetul unic de rezoluție (reprezentanți: D. Ceran, C. De Falco, H. Ehlers și K.-Ph. Wojcik, agenți, asistați de H.-G. Kamann și P. Gey, avocați)

Celelalte părți la procedură: Hypo Vorarlberg Bank AG, Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European

Concluziile recurentului

Comitetul unic de rezoluție solicită Curții:

și

Motivele și principalele argumente

În opinia Comitetului unic de rezoluție (SRB), hotărârea atacată prin care Tribunalul a anulat decizia SRB din 11 aprilie 2022
(2) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție în ceea ce privește Hypo Vorarlberg Bank trebuie anulată. În această privință, SRB se întemeiază pe cinci motive în total.

În primul rând, SRB arată că este viciată în drept constatarea Tribunalului de la punctele 23-43 și în special de la punctele 32-41 din hotărârea atacată potrivit căreia atribuirea de competențe de executare Consiliului prevăzută la articolul 70 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (3) nu era suficient motivată ca fiind un „caz special și temeinic justificat” în sensul articolului 291 alineatul (2) TFUE. Tribunalul ar fi depășit criteriul motivării impus de jurisprudență și nu ar fi ținut cont de motivarea cuprinsă în considerentul (114) al Regulamentului nr. 806/2014, care trebuie apreciată în contextul său relevant.

În al doilea rând, SRB susține că Tribunalul, în cadrul constatărilor sale de la punctele 45-87 din hotărârea atacată, a interpretat în mod eronat articolul 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014 și a înțeles greșit articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 (4). În special, în opinia SRB, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când, ignorând caracterul tranzitoriu al articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/18, l-a calificat drept o modificare a metodei de calcul prevăzute la articolul 70 alineatele (1) și (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014.

În al treilea rând, SRB reproșează Tribunalului că a interpretat în mod eronat articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014. Tribunalul a constatat că SRB ar fi trebuit să estimeze nivelul-țintă previzional „cu toată diligența necesară” și în mod „prudent” (punctele 125-126 din hotărârea atacată). Aceasta ar însemna în esență că SRB ar fi trebuit, în mod intenționat și semnificativ, să supraestimeze nivelul-țintă pentru a asigura respectarea cumulativă a plafonului de 12,5 % și a regulii potrivit căreia nivelul-țintă trebuie să atingă, la sfârșitul perioadei inițiale, 1 % din depozitele acoperite în uniunea bancară (regula de 1 %). Această abordare ar încălca principiile securității juridice, bunei administrări și proporționalității, ar fi contrară doctrinei Meroni și ar fi contradictorie în sine.

În al patrulea rând, SRB reproșează că, la punctele 114-127 din hotărârea atacată, Tribunalul, întemeindu-se pe modul de redactare pretins clar și neechivoc al articolului 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014, a interpretat această dispoziție în mod eronat din punct de vedere juridic, prin faptul că, în perioada inițială, plafonul de 12,5 % trebuie aplicat în mod strict în orice împrejurare. Nu numai că motivarea ar fi în această privință contradictorie și fără ieșire, dar interpretarea Tribunalului ar încălca de asemenea contextul și finalitatea dispoziției.

În al cincilea și ultimul rând, SRB arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și nu a apreciat, cum se impunea, elementele de fapt și de drept astfel cum existau ele la momentul adoptării deciziei atacate. Dimpotrivă, Tribunalul, atunci când a examinat dacă SRB putea respecta atât plafonul de 12,5 %, cât și regula de 1 %, a avut în vedere o opțiune care exista abia din anul 2016, și anume supraestimarea nivelului-țintă previzional de la începutul perioadei inițiale, și a folosit astfel o bază de analiză eronată.

(1)  EU:T:2024:333.

(2)  SRB/ES/2022/18

(3)  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

(4)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 al Consiliului din 19 decembrie 2014 de stabilire a condițiilor uniforme de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la Fondul unic de rezoluție (JO 2015, L 15, p. 1).