CELEX:62024CN0556: Cauza C-556/24 P: Recurs introdus la 15 august 2024 de Deutsche Bank AG și BHW Bausparkasse AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 5 iunie 2024 în cauza T-182/22, Deutsche Bank și alții/BCE
| Redacția Lex24 | |
| Publicat in CJUE: Decizii, Repertoriu EUR-Lex, 30/09/2024 |
| |
![]() |
Jurnalul Ofícial |
RO Seria C |
|
C/2024/5617 |
30.9.2024 |
Recurs introdus la 15 august 2024 de Deutsche Bank AG și BHW Bausparkasse AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 5 iunie 2024 în cauza T-182/22, Deutsche Bank și alții/BCE
(Cauza C-556/24 P)
(C/2024/5617)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurente: Deutsche Bank AG și BHW Bausparkasse AG (reprezentanți: H. Berger, M. Weber și D. Schoo, Rechtsanwälte)
Celelalte părți din procedură: Banca Centrală Europeană (BCE) și norisbank GmbH
Concluziile recurentelor
Recurentele solicită Curții:
|
— |
anularea hotărârii atacate în măsura în care respinge acțiunea ca nefondată și dispune obligarea la plata cheltuielilor de judecată aferente acestei părți a acțiunii; |
|
— |
anularea în parte a Deciziei comune din 21 decembrie 2022 a Băncii Centrale Europene de stabilire a unor cerințe prudențiale (ECB-SSM-2022-DEDEB-44) în ceea ce privește cerințele impuse recurentelor în temeiul punctului 1.3 din decizia menționată și |
|
— |
obligarea BCE la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate până la înlocuirea Deciziei comune din 2 februarie 2022 a Băncii Centrale Europene de stabilire a unor cerințe prudențiale (ECB-SSM-2022-DEDEB-6), în măsura în care Tribunalul a considerat acțiunea admisibilă. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurentele invocă două motive.
Primul motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a concluzionat în mod eronat că BCE a acționat în cadrul atribuțiilor și competențelor pe care le are în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (f) și al articolului 16 alineatul (2) literele (d) și (j) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (1) atunci când a impus recurentelor cerințele de la punctul 1.3 din decizie (denumite în continuare „cerințele IPC”). Recurentele susțin că BCE nu este competentă să le impună să efectueze o deducere CET 1 pentru a remedia un posibil risc de supraevaluare a CET 1 legat de ipoteza unor angajamente de plată irevocabile ale recurentelor față de Fondul unic de rezoluție și față de sistemul obligatoriu de garantare a depozitelor.
Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a interpretat și a aplicat în mod eronat articolul 16 alineatul (1) litera (c) și alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, atunci când a presupus că pretinsul risc de supraevaluare a CET 1 de către recurente poate justifica impunerea cerințelor CPI în speță și atunci când a aplicat un standard juridic eronat pentru evaluarea individuală în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.
(1) Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO 2013, 287, p. 63);
ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/5617/oj
ISSN 1977-1029 (electronic edition)

