DECIZIA nr. 263 din 29 mai 2025

<!–>Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.->1.<!->Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 260 alin. (3) din Codul de procedură fiscală și ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Mircea Florentin Filipoiu în Dosarul nr. 3.112/828/2019 al Judecătoriei Topoloveni și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 826D/2020.… 2.->La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.… 3.<!->Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției. În ceea ce privește prevederile art. 260 alin. (3) din Codul de procedură fiscală arată că legiuitorul a condiționat posibilitatea folosirii apărărilor de fond pe calea contestației la executare de inexistența unor mijloace procedurale pentru realizarea dreptului în cadrul cărora aceste apărări să poată fi invocate. Accesul liber la justiție nu este un drept absolut, sunt permise limitări cu condiția să nu afecteze însăși substanța dreptului. Se mai susține că viciile de neconstituționalitate sunt invocate prin raportare la situația particulară a autorului excepției, care arată că nu a putut lua cunoștință în termen util de actul administrativ comunicat prin publicitate. Cu privire la comunicarea actului administrativ prin publicitate, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că aceasta este o formă ultimă și subsidiară, atunci când, din motive obiective, nu s-a reușit comunicarea actului prin celelalte modalități, iar constatarea unor eventuale vicii ale acestei proceduri este apanajul instanței de judecată. Referitor la dispozițiile art. 5 din Legea nr. 554/2004, se arată că actul administrativ nu este sustras controlului judecătoresc, ci acesta se realizează potrivit unei alte proceduri prevăzute prin lege organică. De asemenea, reprezentantul Ministerului Public susține că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea celor interesați de a utiliza aceste proceduri.…
CURTEA,->>–>având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:–>4.<!–>Prin Încheierea din 17 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.112/828/2019, Judecătoria Topoloveni a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 260 alin. (3) din Codul de procedură fiscală și ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mircea Florentin Filipoiu cu prilejul soluționării contestației la executare formulate de autorul excepției împotriva executării silite pornite de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș – Serviciul Fiscal Orășenesc Topoloveni.… 5.–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că teza finală a dispozițiilor art. 260 alin. (3) din Codul de procedură fiscală și ale art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 contravin prevederilor art. 21 și art. 126 alin. (6) din Constituție deoarece, în situația particulară a comunicării actului administrativ fiscal prin publicitate, destinatarul acestui act, din motive care nu îi pot fi imputate (faptul că nu a putut să ia cunoștință, în timp util, de existența actului administrativ fiscal comunicat prin publicitate astfel încât să se poată formula în termen contestația împotriva sa), este lipsit de dreptul său constituțional de acces liber la justiție, drept care, astfel, este golit de conținut. Se mai susține că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat anterior cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 172 alin. (3) din Codul de procedură fiscală anterior, care avea același conținut normativ, respingând criticile de neconstituționalitate formulate, însă analiza nu a fost efectuată niciodată din perspectiva situației particulare a comunicării actelor administrativ fiscale prin publicitate și, din acest motiv, jurisprudența Curții nu își găsește aplicabilitate în situația sa particulară.… 6.<!–>În plus, se arată că dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se află în conflict cu dispozițiile constituționale ale art. 21 și ale art. 126 alin. (6) și prin prisma faptului că nu permit invocarea excepției de nelegalitate a actului administrativ fiscal, în conformitate cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cadrul contestației la executare, din cauza faptului că există o altă procedură judiciară pentru desființarea actului în cauză.… 7.–>De asemenea, autorul excepției afirmă că teza finală a dispozițiilor art. 260 alin. (3) din Codul de procedură fiscală îl împiedică pe destinatarul vătămat prin actul administrativ să obțină recunoașterea drepturilor și intereselor sale și anularea actului, aflându-se astfel în conflict cu dispozițiile art. 52 din Constituție, întrucât nu a avut la dispoziție un mijloc efectiv de contestare a actului administrativ fiscal, care să permită o analiză pe fond, o cercetare a legalității acestuia. În plus, se arată că limitele exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 52 alin. (1) pot fi stabilite numai prin lege organică, potrivit alin. (2) din același articol, și, având în vedere că dispozițiile Codului de procedură fiscală au natura unei legi ordinare, la adoptarea căreia nu au fost respectate exigențele procedurii legii organice, teza finală a dispozițiilor art. 260 alin. (3) din acest cod este neconstituțională și din această perspectivă. De asemenea, se învederează că dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 contravin prevederilor art. 52 alin. (1) din Constituție deoarece nu permit destinatarului actului administrativ fiscal, în cadrul contestației la executare, recunoașterea drepturilor sale, sub forma înlăturării efectelor actului comunicat prin publicitate, prin ridicarea excepției de nelegalitate a acestuia, pe motiv că există o altă procedură prevăzută de lege pentru desființarea sa.… 8.<!–>Nu în ultimul rând, se susține că dispozițiile criticate contravin Deciziei Curții Constituționale nr. 219 din 7 martie 2006, prin care s-a statuat că posibilitatea invocării oricând a excepției de nelegalitate a actului administrativ unilateral reprezintă o concretizare a dreptului la un proces echitabil. De asemenea, în opinia autorului excepției, dispozițiile criticate contravin și deciziilor Curții Constituționale nr. 404 din 10 aprilie 2008 și nr. 425 din 10 aprilie 2008.… 9.–>Judecătoria Topoloveni apreciază că excepția invocată este neîntemeiată, reținând că textele criticate nu contravin articolelor din Constituție invocate de autorul excepției, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie (Decizia nr. 105 din 8 martie 2018, Decizia nr. 497 din 4 iulie 2017, Decizia nr. 1.097 din 8 septembrie 2009, Decizia nr. 718 din 17 iunie 2008).… 10.<!–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.… 11.–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.…
CURTEA,<!–>–>examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:<!–>12.->Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.… 13.<!->Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 260 alin. (3) din Codul de procedură fiscală și ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004.… 14.->Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, în ceea ce privește art. 260 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, Curtea observă că autorul acesteia critică exclusiv teza finală a acestei dispoziții. Prin urmare, va reține ca obiect al excepției prevederile art. 260 alin. (3) teza finală din Codul de procedură fiscală, precum și ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care au următorul cuprins:– Art. 260 alin. (3) din Codul de procedură fiscală: „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.“… – Art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004: „(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.“… … 15.<!->În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 52 alin. (1) și (2) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 126 alin. (6) privind instanțele judecătorești. De asemenea, deși nu invocă în mod formal prevederile constituționale ale art. 147 alin. (4), din motivarea excepției rezultă că autorul acesteia formulează și critici de neconstituționalitate referitoare la efectele deciziilor Curții Constituționale.… 16.->Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul excepției apreciază, în esență, că teza finală a art. 260 alin. (3) din Codul de procedură fiscală și dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 contravin prevederilor constituționale ale art. 21, ale art. 52 alin. (1) și (2), precum și ale art. 126 alin. (6) din Constituție, deoarece, în situația particulară a comunicării actului administrativ fiscal prin publicitate, destinatarul acestui act, din motive care nu îi pot fi imputate (faptul că nu a putut să ia cunoștință, în timp util, despre existența actului administrativ fiscal), se află în imposibilitate de a obține o analiză pe fond a cererii sale, întrucât, pe de o parte, termenul pentru formularea unei contestații la executare împotriva titlului executoriu a expirat, iar excepția de nelegalitate a actului administrativ fiscal poate fi ridicată doar atunci când nu există o altă procedură judiciară prin care să poată fi modificat sau desființat acel act administrativ.… 17.<!->Potrivit art. 52 din Constituție, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, acest text constituțional trebuie corelat cu dispozițiile art. 21 din Constituție, care reglementează accesul liber la justiție, și cu cele ale art. 126 alin. (6) teza întâi, potrivit căruia controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat. Totodată, Curtea a reținut că prevederile art. 52 din Constituție reprezintă fundamentul constituțional principal al contenciosului administrativ, materie care își găsește reflectarea la nivelul legii în dispozițiile Legii nr. 554/2004, care la art. 1 alin. (1) dispune că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 149 din 20 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 29 mai 2024, paragraful 38). În cele ce urmează, Curtea va analiza împreună criticile autorului excepției raportate la prevederile art. 21, art. 52 și ale art. 126 alin. (6) din Constituție.… 18.->Cu privire la critica referitoare la prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară, se observă că prin Decizia nr. 946 din 30 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 19 noiembrie 2007, Curtea a reținut că acestea nu contravin dispozițiilor art. 126 alin. (6) din Constituție, deoarece se limitează numai la reglementarea constituțională a garantării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ, de la care fac excepție în mod absolut numai două categorii de acte, cele de comandament cu caracter militar și cele care privesc raporturile cu Parlamentul, care prin natura lor nu sunt supuse sub nicio formă controlului judecătoresc. Totodată, prin Decizia nr. 182 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 26 aprilie 2006, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu sustrage în mod absolut controlului judecătoresc actele administrative la care se referă, întrucât, în mod evident, actele administrative respective sunt supuse prin prevederile de lege criticate unei alte proceduri judiciare, deci controlul lor judecătoresc se realizează potrivit altei proceduri stabilite prin lege organică (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 24 din 19 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 21 martie 2017, paragraful 21, și Decizia nr. 232 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 21 august 2018, paragraful 25).… 19.<!->Referitor la pretinsa încălcare a accesului liber la justiție, Curtea a statuat că acesta implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 510 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 3 martie 2022, paragraful 16, Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012). În acest sens, Curtea Europeană a statuat că dreptul de acces la justiție nu este absolut; el poate permite restricții admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat, iar statele se bucură de o anumită marjă de apreciere în acest sens (a se vedea hotărârile din 28 mai 1985, 6 decembrie 2001, 26 ianuarie 2006 sau 17 ianuarie 2012, pronunțate în cauzele Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57, Yagtzilar și alții împotriva Greciei, paragraful 26, Lungoci împotriva României, paragraful 36, sau Stanev împotriva Bulgariei, paragraful 230).… 20.->Aplicând considerentele de principiu enunțate mai sus la speța dedusă controlului, Curtea constată că dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu exclud în mod absolut de la controlul judecătoresc actele administrative la care se referă aceste dispoziții, ci lasă posibilitatea ca actele administrative respective să fie supuse unei alte proceduri judiciare, deci controlul lor judecătoresc să se realizeze potrivit altei proceduri stabilite printr-o lege specială. Prin urmare, din această perspectivă, Curtea reține că dispozițiile criticate sunt constituționale în raport cu aspectele criticate de autorul excepției.… 21.<!->Cu titlu preliminar analizei de constituționalitate a prevederilor art. 260 alin. (3) teza finală din Codul de procedură fiscală, instanța de contencios constituțional observă că acestea au preluat integral soluția legislativă cuprinsă în art. 172 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, inclusiv sintagma criticată în speța dedusă controlului. În acest context, Curtea reține că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mai multe rânduri asupra dispozițiilor art. 172 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, respingând excepțiile de neconstituționalitate (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 244 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 17 martie 2009, Decizia nr. 129 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 martie 2010, Decizia nr. 676 din 31 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 17 august 2011).… 22.->În Decizia nr. 129 din 25 februarie 2010, precitată, Curtea a reținut că, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional, legea procesuală fiscală prevede că debitorul are dreptul să atace acest titlu pe calea contestației, ocazie cu care poate invoca toate apărările de fond referitoare la existența, întinderea și valabilitatea creanței constatate prin respectivul titlu executoriu. Totuși, posibilitatea formulării contestației este condiționată de inexistența unor mijloace procedurale speciale prin care să se poată ataca titlul executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea. Dacă însă legea pune la dispoziția debitorului o cale de atac specială, acesta nu mai poate formula contestație la executare. O asemenea prevedere nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiție, de vreme ce partea interesată poate folosi apărările de fond în calea de atac pe care o are la dispoziție. Adoptarea acestei măsuri nu face, în realitate, decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea acelorași apărări în două căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești.… 23.<!->Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și cu privire la soluția legislativă criticată.… 24.->Cu referire la pretinsa încălcare a accesului liber la justiție, s-a reținut că acesta are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credință, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor și intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, iar stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanță cu exigențele generale proprii unui stat de drept. De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea competenței instanțelor și a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ținut, desigur, ca, în procesul de legiferare, să se circumscrie cadrului constituțional.… 25.<!->Referitor la critica privind limitarea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 52 alin. (1), instanța de contencios constituțional observă că limitele la care se referă alin. (2) vizează acele acte administrative exceptate de la controlul în contencios administrativ. Or, în cauza dedusă controlului, prevederile criticate nu exclud actele administrativ fiscale de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, ci prevăd condițiile în care se realizează acest control.… 26.->Cu privire la susținerea autorului excepției potrivit căreia normele criticate ar trebui analizate din perspectiva comunicării actelor administrativ fiscale prin publicitate, Curtea reține că aceasta este o chestiune de fapt care excedă controlului de constituționalitate pe care îl realizează instanța constituțională și intră în competența instanței de judecată, care interpretează și aplică textele criticate la situația dedusă judecății.… 27.<!->Luând în considerare cele amintite anterior, Curtea constată că dispozițiile art. 260 alin. (3) teza finală din Codul de procedură fiscală nu încalcă prevederile constituționale ale art. 21, ale art. 52 alin. (1) și (2) și ale art. 126 alin. (6).… 28.->Nu în ultimul rând, în ceea ce privește pretinsa contradicție a prevederilor criticate cu Decizia Curții Constituționale nr. 219 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 3 aprilie 2006, Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, și Decizia nr. 425 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008, se reține că jurisprudența enunțată nu este incidentă în speța dedusă controlului, astfel că nu se pune problema nesocotirii prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție.… 29.<!->Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,…
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ->
În numele legii<!->
DECIDE:->>–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mircea Florentin Filipoiu în Dosarul nr. 3.112/828/2019 al Judecătoriei Topoloveni și constată că dispozițiile art. 260 alin. (3) teza finală din Codul de procedură fiscală și ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.–>Definitivă și general obligatorie.<!–>Decizia se comunică Judecătoriei Topoloveni și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.–>Pronunțată în ședința din data de 29 mai 2025.<!–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE–>
pentru MARIAN ENACHE,<!–>în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează–>
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU<!–>
Magistrat-asistent,–>
Raluca-Alexandra Buterez-Fășie<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește