DECIZIA nr. 734 din 20 noiembrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Chiriazi Ioan Sorin Daniel.<!–>1.–>Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 127 alin. (2^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009, excepție ridicată de Alin Constantin Pintilescu în Dosarul nr. 5.566/2/2011⃰ al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.698D/2017.… 2.<!–>La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.… 3.–>Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, exemplu fiind Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2013, Decizia nr. 695 din 20 octombrie 2015 și Decizia nr. 378 din 26 aprilie 2012.…
CURTEA,<!–>–>având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:<!–>4.–>Prin Încheierea din 27 aprilie 2017 pronunțată în Dosarul nr. 5.566/2/2011⃰ al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 127 alin. (2^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009. Excepția a fost invocată de Alin Constantin Pintilescu, cu ocazia soluționării unei cauze având ca obiect anularea unor acte administrativ-fiscale.… 5.<!–>În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia consideră că în speță este încălcat principiul egalității în drepturi a cetățenilor, prin defavorizarea persoanelor fizice care efectuează livrări de bunuri imobile, întrucât, în ceea ce le privește pe acestea, conform prevederilor de lege criticate, situația în care aceste persoane devin impozabile este explicitată prin norme, iar nu prin lege, instituindu-se astfel o discriminare nejustificată față de celelalte persoane impozabile al căror regim juridic este stabilit prin lege.… 6.–>Arată, de asemenea, că prevederile art. 127 alin. (2^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal contravin dispozițiilor art. 139 alin. (1) din Constituție, întrucât prin reglementarea criticată legiuitorul a dat dreptul Guvernului ca prin norme de aplicare a legii să stabilească situațiile în care persoanele fizice devin persoane impozabile, astfel încât s-a ajuns în situația în care, deși nimănui nu îi este permis să se situeze mai presus de lege, legiuitorul acordă Guvernului posibilitatea să reglementeze, prin acte normative inferioare legii, cazurile în care anumite persoane fizice vor fi obligate să plătească taxe și impozite. Astfel, actul normativ criticat împuternicește puterea executivă ca prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, să reglementeze situații juridice noi, prin care se lărgește sfera persoanelor impozabile din punctul de vedere al TVA, conduită prin care situează, în mod nepermis, normele deasupra legii.… 7.<!–>În fine, autorul excepției de neconstituționalitate susține că deși prevederile art. 127 alin. (2^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2010, instanța de fond din Dosarul nr. 5.566/2/2011⃰ le-a aplicat retroactiv, cu toate că în speță erau în discuție tranzacții efectuate în perioada 2007-2009. În acest context, autorul excepției consideră că chiar și în cazul în care prevederile art. 127 alin. (2^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal ar fi apreciate ca fiind constituționale, acestea nu se pot aplica situațiilor intervenite în perioada de dinaintea intrării lor în vigoare.… 8.–>Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că textul de lege criticat este constituțional, iar în raport cu prevederile art. 29 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, nu este necesară motivarea acestei opinii.… 9.<!–>Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.… 10.–>Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Învederează faptul că, deși Legea nr. 571/2003 a fost abrogată prin art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, totuși, având în vedere considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, excepția de neconstituționalitate este admisibilă.… 11.<!–>Raportat la criticile formulate, în ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 139 alin. (1) din Constituție, Guvernul semnalează faptul că norma invocată nu reglementează stabilirea sferei persoanelor impozabile prin intermediul unei hotărâri a Guvernului, ci faptul că, prin norme, vor fi explicitate situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile, context în care face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 2 din 17 ianuarie 2013. De asemenea, apreciază că norma criticată se aplică în egală măsură tuturor persoanelor aflate în situații similare, așa încât nu se poate reține încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor. În ceea ce privește pretinsa retroactivitate a reglementării criticate, Guvernul consideră că, în realitate, critica vizează modalitatea în care legea a fost aplicată de către instanța de judecată, și nu reglementarea propriu-zisă.… 12.–>Avocatul Poporului învederează că și-a mai exprimat punctul de vedere cu privire la prevederile legale criticate, în sensul constituționalității lor, acesta fiind reținut în cuprinsul deciziilor nr. 378 din 26 aprilie 2012 și nr. 695 din 20 octombrie 2015, punct de vedere pe care îl menține și în prezenta cauză. Astfel, Avocatul Poporului a arătat că „textul criticat reprezintă expresia preocupării statului pentru respectarea dispozițiilor constituționale referitoare la economia de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență, și la asigurarea libertății comerțului, a protecției concurenței loiale și a creării cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. În plus, prevederile legale criticate reprezintă opțiunea legiuitorului și sunt menite să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară. Stabilirea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat intră în competența exclusivă a legiuitorului, acesta având dreptul de a stabili cuantumul impozitelor și taxelor în anumite perioade de timp, în funcție de situațiile conjucturale, dar, evident, și în raport cu situația economico-financiară a țării în perioadele respective“.… 13.<!–>Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.…
CURTEA,–>examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:–>14.<!–>Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.… 15.–>Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 127 alin. (2^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum au fost completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009, care prevăd că „Situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme“. … 16.<!–>Curtea reține că, potrivit art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, „La data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: 1. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare;“. În acest context, Curtea observă că la data sesizării sale, și anume 27 aprilie 2017, reglementarea de lege criticată era abrogată.… 17.–>În legătură cu examinarea unor texte de lege care nu mai sunt în vigoare, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, nuanțând interpretarea sintagmei „în vigoare“ din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, text care circumstanțiază controlul de constituționalitate numai la legile și ordonanțele în vigoare, Curtea Constituțională a reținut că acest control vizează „dispozițiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare“, dar ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. O astfel de soluție a fost justificată prin faptul că, deși abrogată, legea civilă poate ultraactiva în unele situații, potrivit principiului tempus regit actum. Așa fiind, Curtea este competentă și urmează a se pronunța asupra prevederilor de lege cu care a fost sesizată, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare, ele continuând să își producă efectele în cauza concretă dedusă judecății.… 18.<!–>În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile“, art. 16 privind egalitatea în drepturi, precum și celor ale art. 139 alin. (1), potrivit cărora „Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.“.… 19.–>Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 127 alin. (2^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind Decizia nr. 378 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2012, Decizia nr. 413 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2012, Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 25 februarie 2013, și Decizia nr. 695 din 20 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 966 din 28 decembrie 2015, prin care Curtea a constatat că aceste prevederi de lege sunt constituționale.… 20.<!–>Prin aceste decizii, Curtea a constatat că „prin dispozițiile legale criticate se face trimitere la explicitarea unor situații juridice prin norme, fapt care corespunde, în această situație, normelor de tehnică legislativă, ele neavând rolul de a modifica sau completa dispozițiile legale din Codul fiscal referitoare la situațiile în care persoanele fizice sunt calificate ca persoane impozabile, ci doar de a clarifica ipoteza normei legale, în conformitate cu prevederile art. 38 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora «Textul articolelor trebuie să aibă caracter dispozitiv, să prezinte norma instituită fără explicații sau justificări»“.… 21.–>Astfel, raportat la critica autorului excepției, formulată în sensul că prin norma legală criticată legiuitorul a dat dreptul Guvernului ca prin norme de aplicare a legii, aprobate prin hotărâre a Guvernului, să stabilească situațiile în care persoanele fizice devin persoane impozabile, Curtea apreciază ca fiind incidente considerentele deciziilor mai sus menționate, așa încât nu poate fi reținută critica referitoare la contrarietatea normei legale față de dispozițiile art. 139 alin. (1) din Constituție.… 22.<!–>De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a constatat că sintagma „numai prin lege“ din cuprinsul art. 139 alin. (1) din Constituție nu are o semnificație absolută, în sensul art. 73 din Constituție. A condiționa adoptarea unor prevederi referitoare la bugetul de stat numai prin dezbatere parlamentară ar însemna a nu ține cont de realitățile concrete ale derulării procedurilor parlamentare, astfel încât pe perioada vacanței parlamentare să nu poată fi adoptate astfel de reglementări, în condițiile dispozițiilor constituționale referitoare la delegarea legislativă. Sintagma „numai prin lege“ urmărește, așadar, să interzică stabilirea unor impozite și taxe pentru bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat prin acte inferioare legii, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniștrilor etc., sintagma nefiind aplicabilă în cazul adoptării ordonanțelor și ordonanțelor de urgență ale Guvernului în acest domeniu. Mai mult, prin Decizia nr. 261 din 20 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 31 mai 2012, Curtea a statuat că termenul de „lege“ folosit în cuprinsul dispozițiilor constituționale ale art. 139 alin. (1) desemnează acte normative ce au forța juridică a legii, fiind incluse aici și ordonanțele Guvernului.… 23.–>Or, Curtea constată că normele criticate, și anume alin. (2^1) al art. 127 dinLegea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, au fost introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009, iar împrejurarea că în cuprinsul său normativ reglementarea criticată stipulează faptul că prin norme vor fi explicitate situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile nu este de natură a contraveni normei constituționale invocate, ci are doar rolul de a clarifica ipoteza normei legale.… 24.<!–>Totodată, prin Decizia nr. 184 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, Curtea a subliniat că, „având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Din nou, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație“.… 25.–>În ceea ce privește critica autorului excepției de neconstituționalitate potrivit căreia „deși prevederile art. 127 alin. (2^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2010, instanța de fond le-a aplicat retroactiv, chiar dacă în speță erau în discuție tranzacții efectuate în perioada 2007-2009“, Curtea reține că aspectele învederate nu vizează probleme ce intră în sfera contenciosului constituțional, ci au în vedere modalitatea în care legea a fost aplicată de către instanța de judecată, și nu conținutul normativ al reglementării legale criticate.… 26.<!–>În fine, Curtea constată că nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea principiului egalității în drepturi, întrucât norma criticată se aplică în egală măsură tuturor persoanelor aflate în situații similare.… 27.–>Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,…
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ<!–>
În numele legii–>
DECIDE:<!–>–>Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alin Constantin Pintilescu în Dosarul nr. 5.566/2/2011⃰ al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 127 alin. (2^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.–>Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.<!–>Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2018.–>
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE<!–>
prof. univ. dr. VALER DORNEANU–>
Magistrat-asistent,<!–>
Ingrid Alina Tudora–>––<!–>–>

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește