DECIZIE nr. 110 din 2 aprilie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) lit. d) teza a treia din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările ulterioare, şi ale art. 58 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, republicată, cu modificările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. d) teza a doua din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările ulterioare, şi ale art. 58 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Asociaţia Patronilor din Comerţ, Alimentaţie Publică, Turism din Timişoara în Dosarul nr. 2.564/CA/2001 al Curţii de Apel Timişoara Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se prezintă consilier juridic Luminita Nastasiu pentru Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi pentru Primarul municipiului Timişoara, constatandu-se lipsa autorului excepţiei, precum şi a celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul părţilor prezente solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât apreciază ca textele de lege criticate nu sunt contrare prevederilor art. 43 şi ale art. 138 alin. (2) din Constituţie.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 38 alin. (2) lit. d) teza a treia din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările ulterioare, şi ale art. 58 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, republicată, cu modificările ulterioare, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 195 din 19 iunie 2001.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 13 noiembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 2.564/CA/2001, Curtea de Apel Timişoara Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) teza a doua din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările ulterioare, şi ale art. 58 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, republicată, cu modificările ulterioare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Asociaţia Patronilor din Comerţ, Alimentaţie Publică, Turism din Timişoara într-o cauza având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 10/2001, pronunţată de Tribunalul Timiş, prin care s-a dispus anularea unei hotărâri a Consiliului Local al Municipiului Timişoara privind modificarea tarifelor de baza la chiriile pentru spaţiile cu alta destinaţie decât locuinţe.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textele criticate, având o redactare imprecisa şi ambigua, "permit consiliilor locale şi judeţene de a stabili impozite şi taxe nelimitate şi în domenii sau activităţi la libera lor alegere", ceea ce încalcă principiul constituţional prevăzut la art. 138 alin. (2), potrivit căruia impozitele şi taxele locale sau judeţene se stabilesc în limitele şi în condiţiile legii, precum şi art. 43 din Constituţie, prin "efecte negative asupra dezvoltării economice".Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază ca textele de lege criticate nu numai că nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 138 alin. (2), ci sunt chiar în sensul acestora, întrucât impozitele şi taxele sunt stabilite "în condiţiile legii", iar art. 43 din Constituţie, invocat, de asemenea, ca fiind încălcat, "nu are incidenţa cu măsura adoptată de consiliul local prin hotărârea atacată în contencios administrativ".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca prevederile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 „sunt în deplina concordanta cu prevederile imperative ale alin. (2) al art. 138 din Legea fundamentală”, iar „în ce priveşte lt; lt;incidenţa prevederilor art. 43 alin. (1) al Constituţiei, cu efecte negative asupra dezvoltării economice gt; gt;, acestea nu prezintă nici o relevanta juridică”. În susţinerea acestui punct de vedere se invoca şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 195 din 19 iunie 2001, prin care aceasta a respins o excepţie de neconstituţionalitate referitoare la aceste dispoziţii de lege.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte critica referitoare la prevederile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 se arata ca acestea „reiau textul constituţional” al art. 138 alin. (2) şi „reprezintă şi o aplicaţie a principiului constituţional al autonomiei locale, consacrat de art. 119 din Legea fundamentală”. Se considera ca prevederile art. 43 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauza. În legătură cu susţinerile privind neconstituţionalitatea art. 58 din Legea nr. 27/1994, republicată, cu modificările ulterioare, se arata ca aceste dispoziţii care prevăd indexarea anuală a impozitelor şi taxelor locale, în limitele şi în condiţiile legii şi în funcţie de un criteriu obiectiv de indexare, nu sunt contrare art. 138 alin. (2) din Constituţie. Se menţionează, de asemenea, Decizia Curţii Constituţionale nr. 195/2001 prin care aceasta s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor criticate.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, susţinerile părţii prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este formulat de autorul acesteia, îl constituie prevederile art. 38 alin. (2) lit. d) teza a doua din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările ulterioare, şi cele ale art. 58 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, republicată, cu modificările ulterioare.În realitate critica priveşte dispoziţiile art. 38 alin. (2) lit. d) teza a treia din Legea nr. 215/2001, cu modificările ulterioare, dispoziţii care prevăd: „Consiliul local are următoarele atribuţii principale: […] d) aproba bugetul local, împrumuturile, virările de credite şi modul de utilizare a rezervei bugetare; aproba contul de încheiere a exerciţiului bugetar; stabileşte impozite şi taxe locale, precum şi taxe speciale, în condiţiile legii”, precum şi art. 58 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, astfel cum a fost modificat prin pct. 24 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 62/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 30 decembrie 1998, care dispune: „Impozitele şi taxele locale, stabilite în sume fixe, valorile impozabile prevăzute în anexa nr. 1, precum şi amenzile se indexează anual, prin hotărâre a consiliilor locale sau judeţene, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an fiscal, pe baza indicelui de inflaţie aferent unei perioade de 12 luni care sfârşeşte la 1 noiembrie a aceluiaşi an şi numai când creşterea acestuia depăşeşte 5%.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii din lege au o redactare imprecisa şi ambigua, ceea ce permite consiliilor locale şi judeţene sa stabilească impozite şi taxe nelimitate şi în domenii sau activităţi la libera lor alegere, incalcandu-se astfel art. 138 alin. (2) şi art. 43 alin. (1) din Constituţie, articole care prevăd:– Art. 138 alin. (2): "Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii.";– Art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constata ca prevederile art. 38 alin. (2) lit. d) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările ulterioare, precum şi cele ale art. 58 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, republicată, cu modificările ulterioare, au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, în esenta, pentru aceleaşi motive ca şi în prezenta cauza şi prin raportare tot la dispoziţiile art. 138 alin. (2) din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 195 din 19 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 12 septembrie 2001, respingând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut ca în realitate „nu este vorba de o problemă de constituţionalitate, întrucât autorul excepţiei nu are în vedere lt; lt;limitele legale gt; gt;, ci lt; lt;limitele gt; gt; în înţelesul de lt; lt;niveluri gt; gt; ale impozitelor şi taxelor, domeniu care tine de politica fiscală. În acest domeniu autorităţile administraţiei publice locale au drept de apreciere şi de decizie autonomă, hotărârile lor fiind însă supuse controlului prefecţilor”. S-a mai reţinut ca, „în temeiul prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, lt; lt;Prefectul poate ataca, în total sau în parte, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local sau de consiliul judeţean, precum şi dispoziţiile emise de primar sau de preşedintele consiliului judeţean, în cazul în care considera aceste acte sau prevederi din ele ca fiind ilegale. Actul sau prevederile acestuia care au fost atacate sunt suspendate de drept gt; gt;”.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura să justifice schimbarea soluţiei anterior pronunţate, cele statuate prin decizia Curţii Constituţionale nr. 195 din 19 iunie 2001 îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.În ceea ce priveşte invocarea încălcării, prin textele de lege criticate, a dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Constituţie, referitoare la obligaţia statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent, Curtea constata ca acestea nu sunt incidente în cauza.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. d) teza a treia din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările ulterioare, şi ale art. 58 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Asociaţia Patronilor din Comerţ, Alimentaţie Publică, Turism din Timişoara în Dosarul nr. 2.564/CA/2001 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 aprilie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu────────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește