DECIZIE Nr. 114 din 15 noiembrie 1994

Notă …
*) Definitivă prin nerecurare. Ion Filipescu – preşedinteAntonie Iorgovan – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procurorConstantin Burada – magistrat-asistentPe rol pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de Beleiu Gheorghe în Dosarul nr. 6923/1994 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 2 noiembrie 1994, concluziile părţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea cu aceeaşi dată, când Curtea Constituţională, având nevoie de timp pentru deliberare, a aminat pronunţarea la 7 noiembrie şi apoi la 15 noiembrie. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin acţiunea formulată, Beleiu Gheorghe a chemat în judecata Universitatea Independenta "Titu Maiorescu", solicitând instanţei obligarea piritei la respectarea contractului de asociere didactica încheiat între părţi. În motivarea cererii, reclamantul a arătat ca pirita, prin adresa nr. 76 din 15 aprilie 1994, i-a comunicat ca, începând cu luna mai 1994, înţelege sa rezilieze convenţia intervenita, deoarece dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor nu permit continuarea acestei colaborări. Cererea formează obiectul Dosarului nr. 6923/1994 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, iar la termenul de 2 iunie 1994 reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Legea nr. 88/1993, susţinând, în esenta, ca ele sunt contrare art. 38 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia dreptul la munca nu poate fi îngrădit, iar restrîngerea unor drepturi nu este posibila decît în cazurile limitativ prevăzute de art. 49 din Constituţie. Mai arata ca dispoziţiile contestate sunt contrare art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale la care ţara noastră este parte, astfel ca încalcă şi prevederile art. 20 din Constituţie. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin Încheierea din 2 iunie 1994, a suspendat judecarea cauzei şi, în temeiul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, a trimis dosarul Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Exprimindu-şi opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, judecătoria considera ca art. 32 din Legea nr. 88/1993 "aduce atingere dreptului la munca care nu poate fi îngrădit, precum şi libertăţii de a alege locul de muncă de către cadrul didactic implicat". În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat punctele de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, iar potrivit art. 5 din aceeaşi lege, relaţii de la Ministerul Învăţământului. În punctul sau de vedere, Guvernul apreciază ca excepţia este neîntemeiată, nefiind vorba de o ingradire a dreptului la munca, şi ca dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 88/1993 nu încalcă nici prevederile art. 6 pct. 1 şi nici ale art. 7 lit. d) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale la care România este parte. Astfel, se arata ca "Limitarea prevăzută în art. 32 al Legii art. 88/1993, pentru cadrele didactice universitare, a dreptului de a preda la o alta instituţie de învăţământ decît la cea la care au funcţia de baza, până la cel mult echivalentul unei norme didactice, s-a făcut prin lege, asa cum prevede art. 49 alin. (1) din Constituţie şi fără încălcarea dreptului la munca". De asemenea, Guvernul considera că nu se încalcă nici dispoziţiile art. 20 din Constituţie, art. 32 din Legea nr. 88/1993 fiind în concordanta cu Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, care în art. 6 pct. 1 prevede "dreptul la munca include dreptul pe care îl are orice persoană de a obţine posibilitatea să-şi câştige existenta printr-o munca liber aleasă sau acceptată …", iar în art. 7 prevede că orice persoană se bucura de condiţii de muncă juste şi prielnice care să-i asigure, printre alte drepturi, şi pe cel prevăzut de lit. d) "limitarea raţională a duratei muncii". Se arata ca la adoptarea acestei măsuri s-a avut în vedere situaţia creata prin înfiinţarea a numeroase instituţii de învăţământ particular "fără a avea asigurate cerinţele minime pentru desfăşurarea unui învăţământ superior de calitate". În relaţiile primite de la Ministerul Învăţământului se menţionează care sunt obligaţiile cadrelor didactice şi se transmite în copie Ordinul ministrului învăţământului nr. 8018 din 28 mai 1990 prin care au fost stabilite normele didactice saptaminale în învăţământul superior. Cu privire la excepţie, "roaga instanţa să se pronunţe". Cele două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. Ţinând seama de excepţia ridicată, opinia instanţei, punctul de vedere al Guvernului, relaţiile Ministerului Învăţământului, susţinerile părţilor, dispoziţiile constituţionale invocate şi de prevederile art. 32 din Legea nr. 88/1993, se reţin cele ce urmează: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională constata ca este competenţa să soluţioneze excepţia, fiind legal sesizată. Art. 32 din Legea nr. 88/1993, ce formează obiectul controlului de constituţionalitate, prevede în alin. (1) ca un cadru didactic cu funcţia de baza la o instituţie de învăţământ de stat sau particular poate efectua activităţi didactice prin asociere, indiferent de forma de angajare, la alte instituţii de învăţământ superior, până la cel mult echivalentul unei norme didactice stabilite în conformitate cu dispoziţiile legale. Art. 38 alin. (1) din Constituţie prevede că "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de muncă sunt libere". În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 6 pct 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, care prevede că "Statele părţi la prezentul pact recunosc dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a obţine posibilitatea să-şi câştige existenta printr-o munca liber aleasă sau acceptată şi vor lua măsuri potrivite pentru garantarea acestui drept". Dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 88/1993, limitind posibilitatea cadrelor didactice de a efectua activităţi la alte instituţii de învăţământ superior, contravin în mod vadit prevederilor textului constituţional citat. De altfel, potrivit art. 49 alin. (1) din Constituţie, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrîns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru : apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale ; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. De asemenea, dispoziţiile art. 32 din Legea 88/1993 contravin şi prevederilor art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat în ţara noastră prin Decretul nr. 212/1974. Textul respectiv prevede că statele părţi recunosc dreptul la munca, ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a obţine posibilitatea să-şi câştige existenta printr-o munca liber aleasă şi acceptată şi se obliga sa ia măsuri pentru garantarea acestui drept. Potrivit prevederilor art. 20 din Constituţie, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor trebuie interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă exista neconcordanta între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale. În lumina tuturor acestor texte, este de reţinut ca dreptul la munca al unei persoane nu poate forma obiectul vreunei îngrădiri sau limitări, fiecare persoana fiind libera sa munceasca în măsura posibilităţilor sale fizice şi intelectuale pe care doar singura le poate aprecia. Îngrădirea prevăzută de textul menţionat este de natura, pe de altă parte, sa conducă la o discriminare între cadrele didactice şi restul salariaţilor, pentru care dreptul la munca nu este limitat prin lege, nesocotindu-se în felul acesta şi prevederile art. 16 din Constituţie, care proclama ca cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Sintagma limitarea raţională a duratei muncii, la care se referă art. 7 lit. d) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, nu trebuie inteleasa ca reprezentind temeiul unor îngrădiri aduse dreptului la munca, ci, dimpotriva, ca subliniind dreptul oricărui om care munceste de a nu fi obligat la efectuarea unor activităţi care să depăşească posibilităţile sale. Înlăturarea limitării activităţii cadrelor didactice, în această perioadă de organizare a învăţământului privat recent înfiinţat, care nu a avut încă posibilitatea să-şi formeze cadre didactice proprii, deschide posibilitatea folosirii cadrelor cele mai bine pregătite, măsura salutara pentru ridicarea acestui învăţământ la nivelul celui de stat, contribuind tocmai prin aceasta la asigurarea acelor cerinţe minime pentru desfăşurarea unui învăţământ superior de calitate. În cadrul autonomiei universitare, garantată de art. 32 alin. (6) din Constituţie, instituţiile de învăţământ privat au interesul şi posibilitatea conferita de lege şi de contractul pe care îl încheie cu cadrul didactic sa controleze îndeaproape îndeplinirea tuturor obligaţiilor didactice ce-i revin acestuia, precum şi nivelul ştiinţific al lectiilor predate de el, inlaturind orice exerciţiu abuziv al profesiei didactice. Faţa de toate aceste consideratii, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi admisă, textul art. 32 din Legea nr. 88 din 17 decembrie 1993 fiind neconstitutional. Ca urmare, în temeiul art. 13 alin. (1) lit. A. c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Beleiu Gheorghe, cu care Curtea Constituţională a fost sesizată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin Încheierea din 2 iunie 1994. Constata ca art. 32 din Legea nr. 88/1993 este neconstitutional. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică din 15 noiembrie 1994. PREŞEDINTE,acad. prof. dr. doc. Ion FilipescuMagistrat-asistent,Constantin Burada––––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește