DECIZIE Nr. 122 din 16 noiembrie 1994

Vasile Gionea – preşedinteMiklos Fazakas – judecătorIoan Muraru – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procurorConstantin Burada – magistrat-asistentPe rol soluţionarea recursului declarat de Hriny Mihai, Hriny Magdalena şi Hriny David Iosif împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 62 din 1 iunie 1994. La apelul nominal au lipsit părţile. Procedura de citare legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă ca recursul este declarat în termen şi motivat. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, decizia fiind legală şi temeinica. Având în vedere actele şi lucrările dosarului, Curtea Constituţională constata următoarele: Prin Decizia nr. 62 din 1 iunie 1994, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 223/1974, invocată de Hriny Mihai, Hriny Magdalena şi Hriny David Iosif în Dosarul nr. 970/1993 al Curţii de Apel Cluj, Secţia civilă şi de contencios administrativ. În motivarea deciziei, s-a reţinut ca prin decizii anterioare – nr. 14 şi 15 din 10 martie 1993 – Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 223/1974, astfel ca, potrivit practicii sale constante, asa cum rezultă din Deciziile nr. 27/1993 şi nr. 36/1993, o excepţie privind aceleaşi dispoziţii legale, respinsă, dar reiterata de alte părţi, nu poate fi soluţionată decît prin respingere, întrucît decizia anterioară este obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie. Împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 62/1994, Hriny Mihai, Hriny Magdalena şi Hriny David Iosif au declarat recurs solicitând admiterea lui şi modificarea hotărârii în sensul admiterii excepţiei, deoarece: Decretul nr. 223/1974 contravine atât Constituţiei, cît şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi încalcă dreptul de proprietate; a constata neconstituţionalitatea prevederilor sale nu înseamnă a da caracter retroactiv Constituţiei actuale; Declaraţia Universala a Drepturilor Omului îşi produce efectele şi în prezent, în temeiul art. 20 din Constituţie. Întrucît excepţia a fost soluţionată potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut puncte de vedere Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului. În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca instanţa, prin încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, nu s-a preocupat de semnificatia momentului în care se plaseaza actul normativ apreciat ca neconstitutional şi ca sunt de competenţa Curţii numai excepţiile formulate cu privire la actele normative adoptate după intrarea în vigoare a Constituţiei. De asemenea, Guvernul considera că nu suntem în faţa unei excepţii de neconstituţionalitate atunci când sunt în discuţie acte normative anterioare Constituţiei, în asemenea situaţii instanţa urmînd să aplice art. 150 alin. (1) din Constituţie. Camera Deputaţilor şi Senatul nu au trimis puncte de vedere. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,examinînd decizia atacată, motivele de recurs invocate, dispoziţiile Decretului nr. 223/1974, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata ca recursul nu este întemeiat. Curtea Constituţională are rolul de garant al supremaţiei Constituţiei din 1991. Drept consecinţa, legile şi celelalte acte normative emise într-o ordine constituţională anterioară puteau fi analizate, sub aspectul constituţionalităţii, numai în raport cu acea ordine şi de către organismele pe care Constituţia, atunci în vigoare, le prevedea. De aceea critica facuta din acest punct de vedere este nefondata, deoarece ar insemna ca ar da efect retroactiv Constituţiei actuale, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie. Decretul nr. 223/1974 a fost abrogat expres prin Decretul-lege nr. 9/1989, astfel încât examinarea sa sub aspectul constituţionalităţii nu mai este posibila, asa cum corect s-a reţinut şi prin decizia atacată cu recurs. Pentru aceleaşi considerente, nu poate fi primită nici critica adusă deciziei în sensul că Decretul nr. 223/1974, fiind contrar Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, sunt incalcate dispoziţiile art. 20 din Constituţie, fiind, de principiu, ca un act normativ poate fi supus controlului constituţionalităţii, asa cum s-a arătat, numai dacă este în vigoare. Examinînd şi din oficiu decizia recurată, se constată că nu sunt motive care să justifice modificarea ei, astfel încât recursul urmează a fi respins. Vazind şi prevederile art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi art. 25 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Hriny Mihai, Hriny Magdalena şi Hriny David Iosif împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 62 din 1 iunie 1994. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 16 noiembrie 1994. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. dr. VASILE GIONEAMagistrat-asistent,Constantin Burada––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește