DECIZIE Nr. 123 din 16 noiembrie 1994

Vasile Gionea – preşedinteMiklos Fazakas – judecătorIon Filipescu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorIoan Griga – procurorConstantin Burada – magistrat-asistentPe rol soluţionarea recursului declarat de Varbanescu Iulian împotriva Deciziei nr. 73, pronunţată de Curtea Constituţională la data de 5 iulie 1994. La apelul nominal a răspuns recurentul Varbanescu Iulian. Magistratul-asistent referă ca recursul este declarat în termen şi motivat. Preşedintele completului de judecată pune în vedere recurentului să-şi ridice recipisa C.E.C. în valoare de 5.000 lei, deoarece, potrivit art. 15 din Legea nr. 47/1992, cererile adresate Curţii Constituţionale sunt scutite de taxa de timbru. Varbanescu Iulian invedereaza ca a cunoscut aceasta împrejurare, iar suma respectiva a consemnat-o la C.E.C. pentru a i se face dreptate şi refuza primirea recipisei. Totodată, susţine ca datorită judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie, procurorului general şi adjunctului sau, precum şi judecătorilor Curţii Constituţionale nu i s-a rezolvat favorabil cauza sa şi solicita sa i se întocmească proces-verbal în sensul afirmaţiilor sale. Procurorul considera cererea neîntemeiată şi solicita judecarea recursului. Completul de judecată, deliberind asupra cererii formulate, o uneste cu fondul şi da cuvintul recurentului pentru susţinerea motivelor invocate. Varbanescu Iulian insista sa i se întocmească proces-verbal în sensul afirmaţiilor făcute în faţa Curţii Constituţionale şi refuza sa pună alte concluzii. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea recursului, decizia criticata fiind temeinica şi legală. Preşedintele completului declara închise dezbaterile în acest dosar. CURTEA CONSTITUŢIONALĂavând în vederea actele şi lucrările dosarului, retine următoarele: Prin Decizia nr. 73 din 5 iulie 1994, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate invocată de Varbanescu Iulian în Dosarul nr. 1587/1994 al Judecătoriei Oradea, cu motivarea ca, în speta, nu se contesta constituţionalitatea unei legi, ci a interpretării date, prin Decizia nr. 12/1993, de către Curtea Suprema de Justiţie, în compunerea prevăzută de art. 39 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 68/1968 pentru organizarea judecătorească, în prezent abrogată. Împotriva Deciziei nr. 73/1994 a Curţii Constituţionale Varbanescu Iulian a declarat recurs solicitând casarea ei, deoarece nu s-a lămurit contrarietatea existenta între art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală şi Decizia nr. 12/1993 a Curţii Supreme de Justiţie care, ca jurisprudenta, se va impune instanţelor; totodată, decizia instanţei supreme fiind definitivă, se încalcă dispoziţiile art. 128 din Constituţie, potrivit cărora, împotriva hotărîrilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, problema fiind cu atât mai însemnată cu cît excepţia de neconstituţionalitate vizează gresita aplicare de către Curtea Suprema de Justiţie a prevederilor art. 52 din Codul de procedură penală. Întrucît excepţia de neconstituţionalitate a fost soluţionată în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut puncte de vedere Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului. În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia nu este intemeiata, deoarece, potrivit art. 128 din Constituţie, părţile în proces pot exercita căile de atac împotriva hotărîrilor judecătoreşti, în condiţiile legii, adică în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedura penală şi legilor speciale care conţin şi dispoziţii procesual-penale. De asemenea, se arata ca excepţia invocată nu poate fi acceptată, întrucît aceasta nu se referă la neconstituţionalitatea prevederilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, ci vizează probleme de interpretare judecătorească ce sunt de competenţa instanţelor ordinare. Camera Deputaţilor şi Senatul nu au trimis puncte de vedere. Examinînd decizia atacată cu recurs, motivele invocate, dispoziţiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, se constată că recursul nu este întemeiat. Primul motiv de recurs în legătură cu nelamurirea contradictiei dintre art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală şi Decizia nr. 12/1993 a Curţii Supreme de Justiţie este nefondat. Într-adevăr, recurentul, prin excepţia invocată, nu a contestat constituţionalitatea prevederilor articolului respectiv, ci interpretarea acestora de către Curtea Suprema de Justiţie prin decizia sus-menţionată. Or, cenzurarea interpretării date unei dispoziţii legale de către instanţele judecătoreşti, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, art. 23 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, precum şi practicii constante a Curţii Constituţionale, se realizează numai prin intermediul căilor de atac, astfel cum corect s-a reţinut prin decizia criticata. Nici cel de-al doilea motiv de recurs referitor la încălcarea prevederilor Constituţiei, privind folosirea căilor de atac, nu poate fi reţinut. Potrivit art. 128 din Constituţie, împotriva hotărîrilor judecătoreşti părţile pot exercita căile de atac în condiţiile legii. Or, art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, în concordanta cu art. 128 din Constituţie care face trimitere la lege, prevede că "Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac". De altfel, asa cum rezultă şi din motivarea recursului, Varbanescu Iulian solicita Curţii Constituţionale să se pronunţe dacă recursul declarat împotriva unei încheieri de recuzare este admisibil sau nu, ceea ce evident nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii, asa cum temeinic a reţinut prima instanţa. Referitor la cererea recurentului de a i se întocmi proces-verbal cu privire la insultele aduse procurorului general şi adjunctului sau, judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie, precum şi membrilor completului de judecată, se retine ca aceasta nu are legătură cu soluţionarea recursului declarat în cauza, actele şi lucrările dosarului privind afirmatiile sale urmînd a fi înaintate Ministerului Public. Examinînd şi din oficiu decizia recurată, se constată că nu sunt motive care să justifice modificarea ei, astfel ca recursul urmează a fi respins. Vazind şi prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A c) şi art. 25 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Varbanescu Iulian împotriva Deciziei nr. 73 din 5 iulie 1994 a Curţii Constituţionale. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 16 noiembrie 1994. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. dr. VASILE GIONEAMagistrat-asistent,Constantin Burada–––––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește