DECIZIE Nr. 131*) din 23 noiembrie 1994

Notă …
*) Definitivă prin nerecurare. Mihai Constantinescu – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorAntonie Iorgovan – judecătorRaul Petrescu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi şi a prevederilor articolului unic din Legea nr. 65/1993 privind completarea Legii nr. 59/1993, ridicată de intimata Societatea Comercială "Hermes" – S.R.L. Slobozia în Dosarul nr. 170/1993 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia comercială. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 9 noiembrie 1994 şi sunt consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea Constituţională, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 23 noiembrie 1994. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 6 aprilie 1994, pronunţată în Dosarul nr. 170/1993, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi şi a prevederilor articolului unic din Legea nr. 65/1993 privind completarea Legii nr. 59/1993, invocată de intimata Societatea Comercială "Hermes" – S.R.L. Slobozia. În susţinerea excepţiei, Societatea Comercială "Hermes" – S.R.L. Slobozia arata ca prevederile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 şi ale articolului unic din Legea nr. 65/1993 încalcă principiile constituţionale privind neretroactivitatea legii şi egalitatea cetăţenilor în faţa legii, consacrate de art. 15 alin. (2) şi art. 16 din Constituţie. Se susţine, de asemenea, ca art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 este neconstitutional şi datorită faptului ca ipoteza acestuia nu vizează conflictul în timp al unor norme de procedura, în speta nefiind vorba de un efect viitor al unei situaţii cirmuite de o lege mai veche, de vreme ce hotărârea era trecută în puterea lucrului judecat. Exprimindu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată în măsura în care priveşte hotărâri rămase definitive după data de 26 iulie 1992, cum este cazul în speta, hotărâri care, urmare modificării Codului de procedura civilă, prin Legea nr. 59/1993, nu mai pot fi atacate pe calea recursului extraordinar, ci cu recursul instituit prin alin. 6 al art. V din Legea nr. 59/1993, care înlocuieşte acea cale extraordinară de atac. Pentru hotărârile judecătoreşti rămase definitive anterior datei de 26 iulie 1992, neatacate cu recurs extraordinar, prevederile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 sunt neconstituţionale, deoarece, retroactiv, instituie o cale de atac de care părţile nu mai puteau beneficia. În vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere. Guvernul apreciază ca dispoziţiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 şi articolul unic al Legii nr. 65/1993 nu pot fi criticate ca neconstituţionale, deoarece ele conţin dispoziţii tranzitorii, potrivit cărora părţile interesate pot ataca cu recurs hotărârile rămase definitive în perioada 30 iunie 1992 – 26 iulie 1993, când a intrat în vigoare Legea nr. 59/1993, prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 iulie 1993. Recursul tranzitoriu este un mijloc procedural ce largeste accesul la justiţie al părţilor şi exercitarea controlului judiciar al hotărîrilor care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993, erau susceptibile a fi atacate cu recurs extraordinar. Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor şi concluziile procurorului prezentate în şedinţa din 9 noiembrie 1994, notele scrise depuse la dosar de Societatea Comercială "Hermes" – S.R.L. Slobozia la data de 22 noiembrie 1994, şi, vazind dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 din Constituţie, ale art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 şi ale articolului unic din Legea nr. 65/1993, retine următoarele: Potrivit art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 "hotărârile rămase definitive în perioada 30 iunie 1992 – 30 iunie 1993 pot fi atacate cu recursul prevăzut de prezenta lege de către părţile interesate, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a aceleiaşi legi". Prevederile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 "se aplică şi hotărârile judecătoreşti rămase definitive în perioada 1 iulie 1993 până la 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993", asa cum prevede articolul unic al Legii nr. 65/1993 privind completarea Legii nr. 59/1993. Prin art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile", neretroactivitatea legii a devenit un principiu constituţional. În consecinţa, alin. 6 art. V din Legea nr. 59/1993 care stabileşte ca "hotărârile rămase definitive în perioada 30 iunie 1992 – 30 iunie 1993 pot fi atacate cu recursul prevăzut de prezenta lege" sunt parţial neconstituţionale. Legea nr. 59/1993 a desfiinţat recursul extraordinar ce putea fi exercitat de procurorul general în termen de un an de la rămînerea definitivă a hotărârii. De aceea, la data de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993, existau două categorii de hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti: anterioare datei de 26 iulie 1992, care nu mai puteau fi atacate nici pe calea recursului extraordinar, şi posterioare acestei date şi până la intrarea în vigoare a Legii nr. 59/1993, împotriva cărora se putea exercita recursul extraordinar. Dispoziţiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 raportate la prima categorie de hotărâri enunţate au un vadit caracter retroactiv, deoarece hotărâri care nu mai putea fi desfiinţate pe calea recursului extraordinar existent la data pronunţării acestora, intrate în puterea lucrului judecat, sunt supuse acum unei noi cai de atac, inexistenta la data pronunţării lor. Cît priveşte cea de-a doua categorie – hotărâri definitive pronunţate ulterior datei de 26 iulie 1992, ce puteau fi atacate cu recurs extraordinar, dispoziţiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 creează un regim mai favorabil exercitării drepturilor legitime direct de către părţile interesate. Caracterul retroactiv ar rezultă din privarea părţilor de posibilităţile oferite de recursul extraordinar. Deci înlăturarea recursului extraordinar ce se putea exercita la data pronunţării hotărârii, care constituie un aspect al retroactivitatii, este anihilata în cazul acestor hotărâri, prin posibilitatea introducerii recursului. În felul acesta sunt respectate şi prevederile art. 21 din Constituţie, care consacra principiul liberului acces la justiţie, precum şi cele ale art. 16 din legea fundamentală privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor. De altfel, în acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 9 din 7 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 noiembrie 1994. Cu referire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic al Legii nr. 65/1993 privind completarea Legii nr. 59/1993, potrivit căruia prevederile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 se aplică şi hotărîrilor judecătoreşti rămase definitive în perioada 1 iulie 1993 până la 26 iulie 1993, se constată că, prin aceasta completare, nu este corectată data de începere a perioadei – 30 iunie 1992, ci este prelungit până la 26 iulie 1993 termenul de împlinire a acestei perioade. Aceasta completare nu este de natura sa ducă la alta concluzie decît cea care se desprinde din considerentele arătate. În consecinţa, Curtea Constituţională urmează sa admită în parte excepţia de neconstituţionalitate şi să constate ca prevederile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, astfel cum au fost completate prin Legea nr. 65/1993, sunt neconstituţionale, în măsura în care acestea se aplică hotărîrilor definitive pronunţate anterior datei de 26 iulie 1992. Pentru considerentele expuse, având în vedere şi dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi cele ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,În numele legiiDECIDE:Admite în parte excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Hermes" – S.R.L. Slobozia în Dosarul nr. 170/1993 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia comercială şi constata ca dispoziţiile art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, astfel cum a fost completată prin Legea nr. 65/1993, sunt neconstituţionale, în măsura în care acestea se aplică hotărîrilor definitive pronunţate anterior datei de 26 iulie 1992. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa din 23 noiembrie 1994. PREŞEDINTE,dr. Mihai ConstantinescuMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește