Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL NR. 252 din 3 noiembrie 1995
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
| Nu exista actiuni suferite de acest act | |
| Nu exista actiuni induse de acest act | |
| Nu exista acte referite de acest act | |
| Acte care fac referire la acest act: | |
Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 85 din 3 octombrie 1995.Viorel Mihai Ciobanu – preşedinteMiklos Fazakas – judecătorAntonie Iorgovan – judecătorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:Prin Încheierea din 30 iunie 1994, pronunţată în Dosarul nr. 4.796/1994, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 din Legea nr. 12/1991, invocată de petenta Societatea Comercială "Siroimpex" – S.R.L. Sibiu. În susţinerea excepţiei se arata ca instituirea unei competente şi proceduri administrativ-jurisdicţionale ca cea prevăzută în art. 19 din Legea nr. 12/1991 constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 21 şi 125 din Constituţie.Exprimindu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 12/1991 sunt neconstituţionale, deoarece una dintre părţile la proces devine implicit, prin organele din structura cărora face parte, judecătorul propriei cauze, situaţie în care accesul egal la justiţie nu este asigurat.Art. 19 din Legea nr. 12/1991 face obiect al excepţiei de neconstituţionalitate şi în Dosarul nr. 7.249/1994 al Judecătoriei Sibiu, cu care Curtea Constituţională a fost sesizată prin Încheierea acestei instanţe din 10 octombrie 1994. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de petenta Societatea Comercială "Phenix" – S.R.L. Sibiu, care arata ca art. 19 din Legea nr. 12/1991 constituie o încălcare a liberului acces la justiţie, pentru ca în prezent organul constatator al contravenţiei se citeaza în proces, respectiv "judeca" în propria cauza.Exprimindu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 12/1991 sunt neconstituţionale, întrucît încalcă prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, organul constatator având în prezent calitatea de parte în proces şi judecător în propria cauza.În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Încheierea de sesizare din 30 iulie 1994, pronunţată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. 4.796/1994, a fost înaintată celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru comunicarea punctelor lor de vedere.Guvernul apreciază, în punctul sau de vedere, ca este neîntemeiată critica adusă art. 19 din Legea nr. 12/1991, în sensul că ar încalcă prevederile art. 16 şi 21 din Constituţie, întrucît, potrivit art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, actele administrative jurisdicţionale pot fi atacate cu recurs. Excepţia prevăzută la art. 4 din această lege, referitoare la dispoziţiile art. 3, este abrogată implicit de prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţie, acesta fiind şi sensul în care Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 34 din 24 iunie 1993.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.Deoarece excepţiile invocate ce formează obiectele dosarelor Curţii Constituţionale nr. 70C/1994 şi nr. 105C/1994 vizează neconstituţionalitatea aceleiaşi dispoziţii legale – art. 19 din Legea nr. 12/1991 -, pentru mai buna administrare a justiţiei, în şedinţa completului de judecată din 29 noiembrie 1994 s-a dispus conexarea celor două dosare.CURTEA,având în vedere încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 47/1992 şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, retine:Art. 19 din Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, atacat ca neconstitutional, prevede:"Contestaţiile privind stabilirea, încasarea, urmărirea impozitului pe profit, a majorărilor de întârziere, precum şi a altor sume datorate bugetului administraţiei centrale de stat sau bugetelor locale, potrivit prevederilor prezentei legi, se depun în termen de 30 de zile de la data înştiinţării unităţii plătitoare şi se rezolva de către direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrare.Împotriva deciziei date se poate face contestaţie la Ministerul Finanţelor, care, în cel mult 40 de zile de la înregistrare, este obligat sa o soluţioneze. Soluţia data este definitivă.Depunerea contestaţiei nu suspenda obligaţia plătitorului cu privire la virarea la bugetul administraţiei centrale de stat sau la bugetele locale a sumelor datorate potrivit prezentei legi."Prin excepţiile invocate se susţine ca art. 19 din Legea nr. 12/1991 contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 – accesul liber la justiţie – şi ale art. 125 – instanţele judecătoreşti.Problemele privind liberul acces la justiţie şi legitimitatea constituţională a procedurilor administrativ-jurisdicţionale au mai făcut obiectul analizei de constituţionalitate, asupra cărora Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994. Prin aceasta decizie s-a statuat ca instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu este contrară principiului prevăzut la art. 21 din Constituţie, privind liberul acces la justiţie, cît timp decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti, cu respectarea regulilor de competenţa şi procedura de judecată stabilite de lege. În esenta, considerentele pentru care s-a decis astfel sunt următoarele:– instituirea procedurilor administrativ-jurisdicţionale, care este de competenţa exclusiva a legiuitorului, are drept scop soluţionarea mai rapida a unor categorii de litigii, decongestionarea instanţelor de judecată de cauzele ce pot fi rezolvate pe aceasta cale şi evitarea cheltuielilor de judecată. Acestea nu inlatura însă aplicarea art. 125 din Constituţie, potrivit căruia justiţia se înfăptuieşte prin instanţele judecătoreşti.Ca urmare, hotărârea organului de jurisdicţie administrativă este supusă controlului judecătoresc al instanţei de contencios administrativ sau al altei instanţe competente, potrivit legii, iar părţilor nu li se poate limita exercitarea acestui drept consfintit prin Constituţie;– principiul liberului acces la justiţie presupune libertatea neingradita a celor interesaţi de a utiliza procedurile instituite de legiuitor, deci şi cele speciale stabilite în considerarea unor situaţii deosebite, în formele şi în modalităţile prevăzute de lege.În sensul asigurării accesului la instanţele judecătoreşti, Curtea Constituţională s-a pronunţat şi prin alte decizii, precum Decizia nr. 35 din 1 iulie 1993 şi Decizia nr. 59 din 18 mai 1994, iar cu referire la problema din cauza de faţa, prin Decizia nr. 34 din 24 iunie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 1 iulie 1993. Prin aceasta decizie, Curtea Constituţională a constatat ca excepţia prevăzută în art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, referitoare la art. 3 din aceeaşi lege, este abrogată potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, astfel încât şi în materie de impozite, taxe şi amenzi, prevăzute în legile de impozite şi taxe, este asigurata în prezent accesul la instanţele judecătoreşti.Faţa de considerentele expuse, rezultă ca instituirea unor proceduri administrativ-jurisdicţionale nu încalcă principiul liberului acces la justiţie, cît timp decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacată în faţa instanţelor judecătoreşti, cu respectarea regulilor de competenţa şi procedura de judecată stabilite de lege, şi în consecinţa excepţiile de neconstituţionalitate privind art. 19 din Legea nr. 12/1991 urmează a fi respinse ca vadit nefondate.În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 24 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legii DECIDE:Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate ale art. 19 din Legea nr. 12/1991, ridicate de Societatea Comercială "Siroimpex" – S.R.L. Sibiu în Dosarul nr. 4.796/1994 al Judecătoriei Sibiu şi de Societatea Comercială "Phenix" – S.R.L. Sibiu în Dosarul nr. 7.249/1994 al Judecătoriei Sibiu.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Viorel Mihai CiobanuMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––––