DECIZIE nr. 137 din 21 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ion Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Şerban Simedrea în Dosarul nr. 4.312/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauză ce face obiectul Dosarului nr.1.453D/2007 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.454D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 4.489/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată, de asemenea, lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în acest dosar, autorul excepţiei a transmis Curţii o cerere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece "nu are legătură cu soluţionarea cauzei" aflate pe rolul instanţei de judecată, aceasta sesizând în mod greşit Curtea Constituţională cu o altă excepţie decât cea invocată, în realitate, de autor. De asemenea, solicită judecarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate în Dosarul nr. 1.453D/2007.Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.454D/2007 la Dosarul nr. 1.453D/2007, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a-şi exprima punctul de vedere faţă de excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Acesta solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, arătând că dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au fost modificate prin art. I pct. 23 din Legea nr. 262/2007, tocmai în sensul dorit de autorul excepţiei, astfel că noua redactare a eliminat critica de neconstituţionalitate formulată, aceasta rămânând, practic, fără obiect.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 2 octombrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 4.312/2/2007 şi nr. 4.489/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.Excepţia a fost ridicată de Şerban Simedrea în două cauze distincte: prima, nr. 4.312/2/2007, prin care, la primele două capete de cerere din cele patru formulate, solicită Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal să "sesizeze Curtea Constituţională pentru declararea ca neconstituţională prevederea din Legea nr. 95/2007, art. unic, pct. 2/2″ şi „determinarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului să aplice, de urgenţă, din iniţiativa lor personală, prevederile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 „; a doua cauză, nr. 4.489/2/2007, prin care solicită aceleiaşi instanţe de judecată să oblige Consiliul Superior al Magistraturii să răspundă unei petiţii formulate anterior, cap de cerere pentru soluţionarea căruia cere transmiterea către Curtea Constituţională, spre competentă soluţionare, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum rezultă din încheierile de sesizare şi notele scrise ale autorului, anexate acestora, se susţine că dispoziţiile legale cuprinse în teza finală a alin. (1) al art. 16 din Legea nr. 554/2004 contravine normelor constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora „Nimeni nu este mai presus de lege”, ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) prin care se garantează dreptul la apărare şi ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi”. Aceasta, deoarece textul de lege prevede obligaţia plăţii despăgubirilor de către persoana fizică responsabilă de elaborarea, emiterea sau încheierea actului administrativ vătămător, în solidar cu autoritatea publică al cărei funcţionar acesta este, fără însă ca autoritatea publică să fie parte în proces şi care poate fi condamnată în lipsă.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin cele două încheieri cu conţinut identic, opinează în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate reprezentând, de fapt, "garanţii procedurale ale răspunderii administrativ patrimoniale angajate în ipoteza vătămării drepturilor şi intereselor persoanei printr-un act administrativ emis de o autoritate publică printr-o persoană fizică din cadrul său".Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul, în argumentarea punctului său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţia legală criticată constituie o garanţie a acoperirii prejudiciului produs, fiind în beneficiul persoanei vătămate existenţa unei "solidarităţii" între persoana fizică şi autoritatea publică. Totodată, textul de lege se referă la cererile în justiţie care pot fi formulate şi personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului, ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, cuvântul "şi" sugerând, în primul rând, o acţiune principală îndreptată împotriva autorităţii publice care a emis actul administrativ.Avocatul Poporului, prin punctul de vedere transmis Curţii Constituţionale, consideră că prevederile art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificate prin art. I pct. 23 din Legea nr. 262/2007, nu contravin normelor art. 16, art. 21 alin. (2), art. 24 alin. (1) şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, prevederi ce au fost modificate prin art. I pct. 23 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. În realitate, din motivarea autorului excepţiei reiese că acesta are în vedere doar prevederile cuprinse în art. 16 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, astfel că acestea reprezintă obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Art. 16 din legea criticată, intitulat „Introducerea în cauză a funcţionarului”, prevede, la alin. (1), următoarele:"(1) Cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege pot fi formulate şi personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă."Autorul excepţiei consideră că textul de lege menţionat încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) prin care se garantează dreptul la apărare şi ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi".Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că autorul acesteia nu este nemulţumit de instituirea, în sine, a răspunderii persoanei fizice vinovate pentru elaborarea, emiterea sau încheierea unui act ori, după caz, pentru refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, şi nici de solicitarea plăţii unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere, ca şi condiţie a existenţei unei astfel de răspunderi, acestea fiind soluţiile legislative conţinute de art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.Nemulţumirea autorului excepţiei rezidă în aceea că autoritatea publică angajatoare a persoanei fizice împotriva căreia s-a formulat cererea în justiţie este obligată la plata în solidar a acelor despăgubiri, fără ca ea să fie parte în proces. Rezultă, în opinia sa, că "autoritatea publică respectivă este mai prejos de lege, fiind sancţionată fără a fi parte în proces", şi este "forţată să se adreseze justiţiei pentru apărarea intereselor sale legitime, eventual, după ce a fost condamnată", fără a putea exercita în faţa instanţei dreptul său la apărare. Justiţia îşi pierde astfel caracterul de imparţialitate şi egalitate pentru toţi.Faţă de această critică, Curtea constată că întreaga argumentare a excepţiei se fundamentează pe forma anterioară a art.16 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cea care conţinea sintagma „autoritate publică respectivă”, referindu-se la solidaritatea dintre aceasta şi persoana vinovată şi obligată la plata despăgubirilor acordate de instanţă. Acest text de lege a fost modificat prin art. I pct. 23 din Legea nr. 262/2007 de modificare şi completare a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Intervenţia legislativă nu a modificat soluţia juridică de principiu anterior conţinută, însă a avut în vedere chiar sintagma criticată de autorul excepţiei, în sensul că aceasta a fost înlocuită cu cea de „autoritate publică pârâtă”. Prin urmare, persoana juridică angajatoare, obligată la plata despăgubirilor în solidar cu persoana vinovată, are, în virtutea raportului de prepuşenie dintre aceasta şi angajat, calitate procesuală.Totodată, se constată că, la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate prin Încheierea din 2 octombrie 2007, textul de lege criticat suferise deja modificările introduse prin Legea nr. 262/2007, acestea intrând în vigoare în 2 august 2007.În consecinţă, Curtea constată că textul de lege criticat a fost modificat exact în sensul criticilor formulate de autorul excepţiei, care astfel au rămas, practic, fără obiect. În temeiul art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.În ceea ce priveşte observaţia autorului excepţiei legată de faptul că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate invocate prin Încheierea din 2 octombrie 2007 în Dosarul nr. 4.312/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal îl constituie, în realitate, dispoziţiile "art. unic pct. 2/2 din Legea nr. 95/2007” şi solicitarea acestuia ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ce face obiectul Dosarului nr. 1.454D/2007 al Curţii Constituţionale, să fie respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu are legătură cu soluţionarea cauzei, Curtea constată că pretinsa eroare a instanţei de judecată nu poate fi îndreptată în faţa instanţei de contencios constituţional. Potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi”, iar potrivit art. 29 alin. (6) din aceeaşi lege, ” (…) Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. (…)”.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Şerban Simedrea în dosarele nr. 4.312/2/2007 şi nr. 4.489/2/2007 ale Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește