DECIZIE nr. 165 din 26 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi lit. b) pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi lit. b) pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Valentin Secrieriu în Dosarul nr. 2.805/866/2007 al Judecătoriei Paşcani.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.805/866/2007, Judecătoria Paşcani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi lit. b) pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Valentin Secrieriu într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine că "prin aplicarea unor puncte de penalizare care, în final, conduc la suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, este de natură a încălca dreptul la liberă circulaţie şi constituie o restrângere abuzivă a exerciţiului unor drepturi deja câştigate".Judecătoria Paşcani apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că aplicarea amenzii contravenţionale reprezintă o sancţiune care are scopul de a atrage atenţia participantului la trafic asupra gravităţii faptei săvârşite, iar punctele de penalizare reprezintă un mod de coerciţie complementar, cu rol preventiv. Arată că suspendarea dreptului de a conduce nu constituie o încălcare a principiului liberei circulaţii.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcă dreptul la liberă circulaţie, care, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în Decizia nr. 210/2007, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere în acest scop. Apreciază că normele legale supuse controlului de constituţionalitate nu restrâng exerciţiul unor drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi lit. b) pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins:– Art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi lit. b) pct. 2: "(1) Săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenţii atrage, pe lângă sancţiunea amenzii, şi aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:a) 2 puncte de penalizare pentru săvârşirea următoarelor fapte: (…) … 3. nerespectarea obligaţiei de a purta, în timpul circulaţiei pe drumurile publice, centura de siguranţă ori căştile de protecţie omologate, după caz; (…)b) 3 puncte de penalizare pentru săvârşirea următoarelor fapte: (…) … 2. depăşirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 25 alin. (1) care garantează dreptul la liberă circulaţie şi în art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege pe care autorul le critică stabilesc sancţiunile aplicabile în cazul săvârşirii anumitor contravenţii, sancţiuni constând în aplicarea, pe lângă amendă, a unui număr variabil de puncte de penalizare, în funcţie de gravitatea faptei. Aşa cum, în mod constant, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, concretizată, de exemplu, în Decizia nr. 1.135 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, că reglementarea unor sancţiuni contravenţionale pentru încălcarea acestor reguli este deplin justificată, din perspectiva interesului general ocrotit, iar aceste texte de lege nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului”. Aşa fiind, reglementarea unor sancţiuni contravenţionale pentru încălcarea acestor reguli este deplin justificată, din perspectiva interesului general ocrotit.În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încălcarea dreptului la liberă circulaţie, prin suspendarea permisului de conducere, ca o consecinţă a acumulării punctelor de penalizare, Curtea constată că nu poate fi reţinută o asemenea critică, întrucât dispoziţiile art. 25 din Legea fundamentală, care privesc dreptul la liberă circulaţie, nu au legătură cu prevederile de lege ce formează obiect al excepţiei. Astfel, aşa cum Curtea Constituţională a statuat, cu valoare de principiu, în Decizia nr. 44 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005, „dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Dreptul la liberă circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţia României […] nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie”. Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut că stabilirea unor reguli în ceea ce priveşte circulaţia pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce priveşte reţinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule nu este de natură să încalce dreptul fundamental reglementat de art. 25 din Constituţie.În fine, Curtea constată că, prin Decizia nr. 210 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, a reţinut că dispoziţiile art. 53 din Constituţie se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, or textele de lege criticate în prezenta cauză nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. În plus, alin. (1) al art. 53 prevede că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns, printre altele, şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi lit. b) pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Valentin Secrieriu în Dosarul nr. 2.805/866/2007 al Judecătoriei Paşcani.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește