DECIZIE nr. 183 din 29 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2, art. 181 şi ale art. 75 lit. a) din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2, art. 181 şi ale art. 75 lit. a) din Codul penal, excepţie ridicată de Vergil Catană în Dosarul nr. 5.534/2004 al Judecătoriei Călăraşi.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 decembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 5.534/2004, Judecătoria Călăraşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.180 alin. 2, art. 181 şi ale art. 75 lit. a) din Codul penal.Excepţia a fost ridicată de partea vătămată Vergil Catană în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procuror.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că, în speţa dedusă judecăţii, dispoziţiile legale criticate au fost aplicate discreţionar de către organele de urmărire penală, de vreme ce la dosar există două certificate medico-legale care pot determina încadrarea juridică a faptei cercetate, atât în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal, cât şi în infracţiunea prevăzută de art. 181 din Codul penal. Prin urmare, textele legale supuse controlului de contencios constituţional nu au putere de lege şi nu sunt respectate în mod obligatoriu de procurori, care, potrivit Legii fundamentale, reprezintă interesele fundamentale ale societăţii.În esenţă, critica autorului excepţiei se fundamentează însă pe aspecte care ţin de aplicarea legii şi de interpretarea probelor existente la dosarul cauzei.Judecătoria Călăraşi opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere în nici un fel principiului egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice. De asemenea, respectarea legii este o obligaţie fundamentală, de îndeplinirea căreia depinde afirmarea libertăţii şi demnităţii fiecărui cetăţean. Toate normele de drept trebuie să fie conforme Constituţiei, care asigură astfel structurarea lor în sistem. Structura piramidală a sistemului juridic este dată şi de relaţia dintre lege şi actele normative subordonate legii, dar elementul esenţial din care rezultă şi aceasta din urmă relaţie este Constituţia. Or, prevederile legale criticate nu conţin nici o dispoziţie care să scindeze acest sistem.Totodată, potrivit art. 124 alin. (1) din Constituţie, Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. Judecătorii, în activitatea lor de soluţionare a cererilor de chemare în judecată aflate pe rolul instanţelor, stabilesc mai întâi situaţia de fapt, determină legea aplicabilă la această stare de fapt, după care interpretează norma respectivă, determinând implicaţiile juridice ale stării de fapt constatate. Faptul că procurorii au încadrat fapta săvârşită de învinuiţi într-o anumită normă juridică nu este de natură a justifica ideea că a fost încălcată legea de către aceştia, partea vătămată, în cazul în care este nemulţumită de soluţia adoptată, are posibilitatea legală de a ataca actele îndeplinite de procurori şi ulterior hotărârea judecătorească.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor fundamentale invocate. Faptul că soluţia dată într-un proces penal nu corespunde aşteptărilor uneia dintre părţi nu înseamnă că dispoziţiile legii au fost încălcate ori că sunt neconstituţionale. Afirmaţia autorului excepţiei potrivit căreia nu a avut dreptul la un proces echitabil, iar procurorii care au instrumentat cazul au încălcat legea şi au pronunţat soluţii conform interesului lor personal nu poate fi primită, întrucât, potrivit Legii fundamentale, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor şi, totodată, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic.Organele de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal. Aceasta presupune să se determine legea aplicată la o stare de fapt, interpretarea normelor juridice, încadrarea juridică a faptei, precum şi elaborarea actului ce concretizează soluţia dată cazului concret, pe baza probelor administrate.De altfel, autorul excepţiei, nemulţumit de soluţia pronunţată, motivează încălcarea textelor constituţionale menţionate, prin invocarea modalităţii de aplicare a textelor de lege din Codul penal, precum şi a modului de interpretare a acestora, fapt care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excede atribuţiei de control constituţional al legilor sau ordonanţelor.Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu creează privilegii sau discriminări.De asemenea, art. 1 alin. (5) şi art. 124 din Constituţie nu sunt pertinente în soluţionarea cauzei.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea prin lege a împrejurărilor care constituie circumstanţe agravante şi incriminarea faptelor de lovire şi vătămare corporală nu încalcă sub nici un aspect principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, întrucât nu implică un regim diferit pentru persoane aflate în aceeaşi situaţie.De asemenea, legiuitorul a optat ca săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună să constituie o circumstanţă agravantă, iar faptele care aduc atingere integrităţii corporale a persoanei să fie sancţionate ca infracţiuni. Această selecţie se bazează pe gradul de pericol social al infracţiunilor, precum şi pe alte raţiuni de politică penală, în concordanţă cu principiile şi dispoziţiile Constituţiei.Dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză.De altfel, în realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte aplicarea dispoziţiilor legale criticate, aspect care urmează a fi soluţionat de instanţa de judecată, şi nu de Curtea Constituţională.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 180 alin. 2, art. 181 şi ale art. 75 lit. a) din Codul penal, care au următorul conţinut:Art. 180 alin. 2: Lovirea sau alte violenţe"Lovirea sau actele de violenţă care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. […]"Art. 181: Vătămarea corporală"Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.Fapta prevăzută la alin. 1 săvârşită asupra membrilor familiei se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptelor prevăzute la alin. 1^1 acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu.Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu."Art. 75 lit. a): Circumstanţe agravante"Următoarele împrejurări constituie circumstanţe agravante:a) săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiţiei şi ale art. 131 referitoare la Rolul Ministerului Public.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că problema ridicată de autorul excepţiei nu priveşte, în realitate, constituţionalitatea dispoziţiilor legale la care se referă acesta, ci modul de aplicare a lor.Astfel, autorul excepţiei susţine că, deşi prin fapta prin care un număr de trei făptuitori i-au provocat vătămări corporale pentru vindecarea cărora a avut nevoie de îngrijiri medicale timp de 23 de zile se încadrează în prevederile art. 181, cu aplicarea art. 75 lit. a) din Codul penal, parchetul, luând în considerare un act medico-legal potrivit căruia părţii vătămate i-au fost necesare pentru vindecare un număr de 17-18 zile de îngrijiri medicale, a încadrat această faptă în prevederile art. 180 alin. 2 din Codul penal, încălcând în felul acesta dispoziţiile din Constituţie. Din această motivare, rezultă că autorul excepţiei solicită Curţii Constituţionale să sancţioneze organul de urmărire penală pentru pronunţarea unei soluţii care, în opinia sa, este nelegală şi netemeinică, încercând să convertească astfel controlul de contencios constituţional într-un control judiciar chemat să înfăptuiască un act de justiţie. Or, potrivit art. 124 alin. (1) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, "Justiţia se înfăptuieşte în numele legii" şi "se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege". Curtea Constituţională nu face parte din autoritatea judecătorească, ci este unica autoritate de jurisdicţie constituţională, care asigură, printre altele, pe calea excepţiei, controlul legilor sau ordonanţelor ori dispoziţiilor dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care încalcă dispoziţiile sau principiile Legii fundamentale şi nicidecum pe cele ale celorlalte acte normative.Având în vedere că problemele de aplicare a legii nu sunt de resortul contenciosului constituţional şi că în susţinerea excepţiei nu se reclamă contrarietatea dispoziţiilor legale atacate cu prevederile Legii fundamentale, Curtea constată că excepţia este inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2, ale art. 181 şi ale art. 75 lit. a) din Codul penal, excepţie ridicată de Vergil Catană în Dosarul nr. 5.534/2004 al Judecătoriei Călăraşi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește