DECIZIE nr. 389 din 17 aprilie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Andrei Cosmin în Dosarul nr. 2.766/36/2006 (nr. vechi 173/CM/2006) al Curţii de Apel Constanţa – Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se prezintă avocatul Veronica Pribac pentru partea Sindicatul Liber Petrol Constanţa. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul părţii prezente arată că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, consideră că art. 81 din Legea nr. 168/1999 nu afectează liberul acces la justiţie, ci constituie o normă de procedură care urmăreşte asigurarea celerităţii soluţionării litigiilor de muncă. De asemenea, arată că nici Constituţia, nici prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu consacră dreptul la un dublu grad de jurisdicţie în materie civilă. În sfârşit, consideră că analizarea lipsei de concordanţă dintre dispoziţiile Legii nr. 168/1999 şi un text din Codul de procedură civilă, invocată de autorul excepţiei, nu este de competenţa Curţii Constituţionale. În concluzie, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care arată că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 30 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.766/36/2006 (nr. vechi 173/CM/2006), Curtea de Apel Constanţa – Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Excepţia a fost ridicată de Andrei Cosmin cu prilejul soluţionării unui litigiu de muncă.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat, care prevede că instanţa de recurs va judeca fondul şi în situaţia în care prima instanţă nu a judecat fondul cauzei, ci a respins acţiunea pe baza unei excepţii, înlătură posibilitatea oricărui control judiciar exercitat de o instanţă superioară în grad, încalcă dreptul la două grade de jurisdicţie, dreptul de acces liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la o judecată dreaptă şi nepărtinitoare şi este contrar principiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi la nediscriminare.Curtea de Apel Constanţa – Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale examinează şi constată îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei ridicate, dar nu îşi exprimă opinia în legătură cu temeinicia sau netemeinicia acesteia.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere că nu aduc atingere principiului egalităţii în faţa legii, ci se aplică în mod egal tuturor situaţiilor prevăzute în ipoteza normei juridice. De asemenea, arată că art. 81 din Legea nr. 168/1999 este în concordanţă cu prevederile constituţionale potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege şi nu pune în discuţie restrângerea exerciţiului vreunor drepturi fundamentale. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispoziţii potrivit cărora „În caz de admitere a recursului, instanţa va judeca în fond cauza.”În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2), ale art. 24 alin. (1), ale art. 124 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, la dreptul la apărare, la egalitatea justiţiei pentru toţi şi la exercitarea căilor de atac. De asemenea, consideră că sunt înfrânte şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că alin. (1) al art. 81 din Legea nr. 168/1999 reglementează procedura de urmat după admiterea recursului, dispunând ca instanţa de recurs să judece cauza în fond. De la această regulă generală, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede două excepţii, când rejudecarea cauzei se va face de prima instanţă, respectiv situaţia în care prima instanţă a soluţionat cauza cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competenţă sau în lipsa părţii care nu a fost legal citată.Aceste reglementări constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului şi au ca scop asigurarea soluţionării cu celeritate a conflictelor de muncă, ţinându-se seama de specificul litigiilor de această natură.În ceea ce priveşte concordanţa dispoziţiilor legale criticate cu prevederile constituţionale invocate, Curtea observă că acestea se aplică în mod egal pentru toate părţile litigiilor de muncă şi la toate situaţiile care se încadrează în ipoteza normei juridice, neinstituindu-se niciun fel de discriminare.De asemenea, Curtea constată că textul de lege examinat nu îngrădeşte accesul liber la justiţie şi nu prevede vreo derogare de la dispoziţiile şi garanţiile procedurale, de natură să împiedice desfăşurarea în mod echitabil a procesului.Astfel, Curtea reţine că nicio prevedere constituţională sau reglementare internaţională nu prevede numărul gradelor de jurisdicţie şi al căilor de atac ce trebuie prevăzute pentru diferite litigii, singura cerinţă privind dublul grad de jurisdicţie regăsindu-se doar în materie penală.Textul de lege criticat prevede două grade de jurisdicţie şi dreptul de recurs împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă. Rejudecarea cauzei în fond de instanţa de recurs nu îngrădeşte exercitarea dreptului la apărare de către toate părţile procesului.De altfel, Curtea constată că asupra acestor aspecte s-a pronunţat în mai multe rânduri. Astfel, prin Decizia nr. 86 din 20 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 5 iunie 2001, şi Decizia nr. 47 din 11 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2007, Curtea a respins criticile de neconstituţionalitate privind art. 81 din Legea nr. 168/1999 ca fiind neîntemeiate.Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Andrei Cosmin în Dosarul nr. 2.766/36/2006 (nr. vechi 173/CM/2006) al Curţii de Apel Constanţa – Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește