DECIZIE nr. 85 din 10 februarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1201, art. 1303 şi art. 1714 din Codul civil, art. 67 alin. 1, art. 137 alin. 2, art. 180-184, art. 322 pct. 4, art. 376, art. 404^2 din Codul de procedură civilă, art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, art. 66 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 şi art. 215 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorDana Titian – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1201, art. 1303 şi art. 1714 din Codul civil, art. 67 alin. 1, art. 137 alin. 2, art. 180-184, art. 322 pct. 4, art. 376, art. 404^2 din Codul de procedură civilă, art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, art. 66 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 şi art. 215 din Codul penal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Elemar Star” – S.R.L. din Călăraşi, Marian Lazăr şi Lenuţa Lazăr în Dosarul nr. 848/COM/2004 al Tribunalului Ialomiţa – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 alin. 2, art. 322 pct. 4 şi art. 376 din Codul de procedură civilă, ca neîntemeiată, considerând că se impune păstrarea jurisprudenţei anterioare în materie a Curţii Constituţionale. Apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii legale criticate este inadmisibilă, întrucât acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 848/COM/2004, Tribunalul Ialomiţa – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1201 din Codul civil, art. 180-184 din Codul de procedură civilă, coroborate cu art. 1714 din Codul civil, art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995, modificată prin Legea nr. 123/1997, art. 66 din Legea nr. 36/1995 coroborat cu art. 376 din Codul de procedură civilă, art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 404^2 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, art. 1303 din Codul civil, art.. 67 alin. 1 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 215 din Codul penal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Elemar Star” – S.R.L. din Călăraşi, Marian Lazăr şi Lenuţa Lazăr într-o cauză având ca obiect revizuirea unei sentinţe comerciale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată că textele de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 78 şi art. 123 [devenit art. 124] din Constituţie, susţinând, în esenţă, următoarele: dispoziţiile art. 1201 din Codul civil încalcă prevederile art. 16 alin. (1).În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că textele de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 78 şi art. 123 [devenit art. 124] din Constituţie, susţinând în esenţă următoarele: dispoziţiile art. 1201 din Codul civil încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), art. 24 alin. (1) şi art. 123 alin. (1) [devenit art. 124] din Constituţie, întrucât "permit invocarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri pronunţate într-un dosar anterior al cărui obiect […] este diferit de obiectul dosarului în curs de soluţionare", ceea ce creează un prejudiciu autorilor excepţiei; dispoziţiile art. 180-184 din Codul de procedură civilă, coroborate cu dispoziţiile art. 1714 din Codul civil, încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 123 alin. (1) [devenit art. 124 alin. (1)] din Constituţie, deoarece "nu se aplică faptelor comise de creditor, ci numai faptelor debitorului", generând un tratament juridic inegal între aceştia; dispoziţiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 21 şi art. 123 [devenit art. 124] din Constituţie, întrucât permit justiţiabilului "accesul la instanţa penală ori civilă numai pe baza subiectivismului procurorului şi numai în termenul în care acesta crede de cuviinţă"; dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 123/1997, contravin prevederilor art. 16 alin. (2), art. 78 şi art. 123 alin. (1) [devenit art. 124 alin. (1)] din Constituţie, aşa cum reiese din hotărârile judecătoreşti pronunţate în prezenta cauză; dispoziţiile art. 66 din Legea nr. 36/1995 şi art. 376 din Codul de procedură civilă sunt contrare prevederilor art. 123 alin. (1) [devenit art. 124 alin. (1)] din Constituţie, întrucât omit în cuprinsul lor precizarea că ar putea fi învestit cu formulă executorie şi un înscris neautentic, aşa cum este contractul de asigurare facultativă de garanţie; dispoziţiile art. 404^2 alin. 3, coroborat cu art. 404^2 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, încalcă prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 123 alin. (1) [devenit art. 124 alin. (1)] din Constituţie, întrucât constituie temeiul în baza căruia au fost pronunţate soluţiile instanţelor judecătoreşti prin care autorii excepţiei „au fost împiedicaţi să beneficieze de întoarcerea executării silite”; dispoziţiile art. 1303 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 şi art. 123 alin. (1) [devenit art. 124 alin. (1)] din Constituţie, deoarece prin aplicarea lor „este posibil ca instanţele civile să atribuie legalitate unui act care are o valoare stabilită prin înşelăciune”; dispoziţiile art. 67 alin. (1) din Codul de procedură civilă, coroborate cu dispoziţiile art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile art. 215 din Codul penal, încalcă principiile constituţionale înscrise în art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 24 alin. (1), întrucât în temeiul lor instanţa a dispus retragerea dreptului de administrare pe care îl aveau doi dintre autorii excepţiei.Tribunalul Ialomiţa – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât autorii acesteia nu indică motivele pentru care textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, ci critică de fapt aplicarea greşită a textelor de lege atacate de către instanţele în faţa cărora au fost exercitate căile legale de atac.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece nu sunt indicate motivele pentru care textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.Modul de aplicare a dispoziţiilor legale criticate în cazuri concrete excede controlului de constituţionalitate, făcând obiectul controlului instanţelor judecătoreşti, exercitat în căile legale de atac.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autori. Normele criticate ce aparţin dreptului procesual civil sunt adoptate cu respectarea dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1201, art. 1303 şi art. 1714 din Codul civil, art. 67 alin. 1, art. 137 alin. 2, art. 180-184, art. 322 pct. 4, art. 376 şi art. 404^2 din Codul de procedură civilă, art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 august 1995, aprobată cu modificări prin Legea nr. 106/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 21 noiembrie 1995, cu modificările aduse prin art. I pct. 1 din Legea nr. 123/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 11 iulie 1997, art. 66 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, şi art. 215 din Codul penal.Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi alin. (2) privind supremaţia legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi art. 123 privind înfăptuirea justiţiei [devenit art. 124] din Constituţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii, după invocarea acesteia, cu menţionarea textelor legale considerate neconstituţionale, fac abstracţie de competenţa Curţii şi procedează la o analiză critică exhaustivă a întregului proces, cu înfăţişarea pe larg a ceea ce se pretinde a constitui erori de judecată săvârşite de instanţe în diferitele faze procesuale, considerând că sorgintea acestor erori nu se află în aplicarea greşită a legii, ci în caracterul neconstituţional al textelor de lege aplicabile.Or, neconstituţionalitatea reprezintă o stare organică a unei norme juridice legale şi nu poate fi dedusă dintr-o interpretare discutabilă, realizată în procesul de aplicare a sa la o situaţie concretă, care constituie obiectul competenţei exclusive a instanţelor de judecată, aşa încât, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, excepţia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1201, art. 1303 şi art. 1714 din Codul civil, art. 67 alin. 1, art. 137 alin. 2, art. 180-184, art. 322 pct. 4, art. 376, art. 404^2 din Codul de procedură civilă, art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, art. 66 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 şi art. 215 din Codul penal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Elemar Star” – S.R.L. din Călăraşi, Marian Lazăr şi Lenuţa Lazăr în Dosarul nr. 848/COM/2004 al Tribunalului Ialomiţa – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 februarie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește