OJ:C_202404012: P9_TA(2023)0293 – Necesitatea unei acțiuni UE privind căutarea și salvarea în Marea Mediterană – Rezoluția Parlamentului European din 13 iulie 2023 referitoare la necesitatea unei acțiuni UE privind căutarea și salvarea în Marea Mediterană (2023/2787(RSP))

Vă rugăm să vă conectați la marcaj

Informatii

Data documentului: 13/07/2023; data votului
Autor: Parlamentul European
Formă: Jurnalul Oficial UE

Jurnalul Ofícial
al Uniunii Europene

Seria C

C/2024/4012

17.7.2024

P9_TA(2023)0293

Necesitatea unei acțiuni UE privind căutarea și salvarea în Marea Mediterană

Rezoluția Parlamentului European din 13 iulie 2023 referitoare la necesitatea unei acțiuni UE privind căutarea și salvarea în Marea Mediterană (2023/2787(RSP))

(C/2024/4012)

Parlamentul European,

—	având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

—	având în vedere Convenția de la Geneva din 1951 și protocolul adițional la aceasta,

—

având în vedere Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare din 1974 (SOLAS) și Convenția internațională privind căutarea și salvarea pe mare din 1979 (Convenția SAR), astfel cum a fost modificată, precum și rezoluțiile conexe ale Organizației Maritime Internaționale (OMI), în special Rezoluția MSC.167(78) din 20 mai 2004 intitulată „Orientări privind tratamentul persoanelor salvate pe mare”,

—	având în vedere capitolul 5 din Convenția SAR privind procedurile de operare,

—	având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

—	având în vedere articolul 1, articolul 2 alineatul (1), articolele 3, 6, 18, 19 și articolul 24 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”),

—	având în vedere articolul 67 alineatul (1) și articolul 77 alineatele (1) și (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 656/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 de stabilire a unor norme de supraveghere a frontierelor maritime externe în contextul cooperării operative coordonate de Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (1),

—	având în vedere Pactul mondial al ONU din 19 decembrie 2018 pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine și pentru refugiați,

—	având în vedere Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2019 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 și (UE) 2016/1624 (2),

—	având în vedere propunerile Comisiei din 23 septembrie 2020 referitoare la un nou Pact privind migrația și azilul (COM(2020)0609),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 1 octombrie 2020 intitulată „Orientările Comisiei privind punerea în aplicare a normelor UE referitoare la definirea și prevenirea facilitării intrării, tranzitului și șederii neautorizate” (3),

—	având în vedere rezoluția sa din 19 mai 2021 referitoare la protecția drepturilor omului și politica externă a UE în domeniul migrației (4),

—

având în vedere recomandarea comisarului Consiliului Europei pentru Drepturile Omului din iunie 2019 intitulată „Lives saved. Rights protected. Bridging the protection gap for refugees and migrants in the Mediterranean” (Vieți salvate. Drepturi protejate. Reducerea decalajului în materie de protecție pentru refugiații și migranții din Marea Mediterană), raportul său de monitorizare din 2021 intitulat „A distress call for human rights – The widening gap in migrant protection in the Mediterranean” (Apelul de urgență privind drepturile omului – Decalajul tot mai mare în materie de protecție a migranților în Marea Mediterană) și comentariul său privind drepturile omului din septembrie 2022 intitulat „For the rights of the living, for the dignity of the dead – Time to end the plight of missing migrants in Europe” (Pentru drepturile celor aflați în viață, pentru demnitatea celor decedați – Este timpul să se pună capăt situației dificile a migranților dispăruți în Europa),

—	având în vedere rezoluția sa din 8 martie 2022 referitoare la restrângerea spațiului societății civile în Europa (5),

—

având în vedere raportul Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului din 11 octombrie 2022 intitulat „Nowhere but back: Assisted return, reintegration and the human rights protection of migrants in Libya” (Doar înapoi: returnare asistată, reintegrare și protecția drepturilor omului pentru migranții din Libia),

—	având în vedere Planul de acțiune al UE pentru zona central-mediteraneeană din 21 noiembrie 2022,

—	având în vedere Planul de acțiune al UE pentru rutele vest-mediteraneeană și atlantică din 6 iunie 2023,

—	având în vedere raportul din 20 martie 2023 al Misiunii independente a ONU de stabilire a faptelor din Libia,

—	având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene din 6 iulie 2023 intitulat „Six steps to prevent future tragedies at sea” (Șase pași pentru prevenirea tragediilor viitoare pe mare),

—	având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

întrucât, potrivit cifrelor prezentate de Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), 27 633 de persoane au fost date dispărute (presupus decedate) în Marea Mediterană din 2014 încoace; întrucât numărul deceselor a fost cel mai ridicat în zona centrală a Mării Mediterane, OIM raportând peste 17 000 de decese și dispariții; întrucât în 2022, 2 406 persoane au fost înregistrate ca decedate sau dispărute, iar pentru 2023 numărul a ajuns deja la 1 875 de persoane decedate sau dispărute; reamintește că aceasta este doar una dintre numeroasele rute mortale folosite de persoanele care încearcă să ajungă în Europa;

întrucât printre cei care încearcă să ajungă în Europa prin traversarea Mării Mediterane se află multe persoane vulnerabile precum femeile și minorii neînsoțiți; întrucât multe din aceste persoane sunt expuse riscului de a deveni victime ale traficului de persoane și ale exploatării și, prin urmare, au nevoie de protecție imediată;

întrucât salvarea de vieți omenești este în primul rând un act de solidaritate față de cei aflați în pericol, dar și o obligație juridică atât în temeiul dreptului Uniunii, cât și al dreptului internațional, deoarece articolul 98 din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS) – ratificată de toate statele membre și de Uniunea Europeană însăși – obligă statele să acorde asistență oricărei persoane aflate în pericol pe mare;

întrucât articolul 19 alineatul (2) litera (g) din UNCLOS, coroborat cu articolul 17 din aceeași convenție, prevede că o navă străină are dreptul de trecere inofensivă prin apele teritoriale ale statelor părți la convenție și că trecerea unei nave străine este considerată că aduce atingere păcii, ordinii sau securității statului riveran, dacă, în marea teritorială, o asemenea nava îmbarcă sau debarcă mărfuri, fonduri bănești sau persoane contrar legilor și reglementărilor vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare ale statului riveran;

întrucât dreptul internațional al mării și dreptul maritim impun statelor să ia măsuri preventive, de alertă timpurie și de reacție pentru a reduce riscul de decese pe mare, inclusiv prin operarea unor servicii adecvate și eficiente de căutare și salvare; întrucât dreptul european al drepturilor omului impune statelor să îndeplinească sarcini pozitive în ceea ce privește protecția vieții persoanelor aflate în jurisdicția lor și să ia măsuri preventive pentru a elimina riscurile reale și imediate la adresa vieții umane;

întrucât, în cazul în care centrul de coordonare a operațiunilor de salvare pe mare (MRCC) responsabil de regiunea de căutare și salvare nu își asumă responsabilitatea pentru o operațiune, inclusiv în cazul în care neasumarea este sistemică, conform Orientărilor CSM al OMI din 2004 privind tratamentul persoanelor salvate pe mare, este considerat responsabil primul centru de coordonare a operațiunilor de salvare alertat;

întrucât dreptul maritim internațional, dreptul internațional al drepturilor omului și dreptul Uniunii impun debarcarea persoanelor salvate într-un loc sigur; întrucât dreptul Uniunii definește „locul sigur” ca un loc în care operațiunile de salvare sunt considerate finalizate și în care siguranța vieții supraviețuitorilor nu este amenințată, în care nevoile lor umane de bază pot fi satisfăcute și din care se pot face demersuri pentru transportarea supraviețuitorilor către următoarea destinație sau către destinația finală, ținând seama de protecția drepturilor lor fundamentale și cu respectarea principiului nereturnării;

H.	întrucât toate navele care operează în Marea Mediterană, inclusiv cele angajate în operațiuni de salvare, au obligația de a respecta convențiile internaționale relevante și alte norme aplicabile;

întrucât, în conformitate cu Orientările Comisiei privind punerea în aplicare a normelor UE referitoare la definirea și prevenirea facilitării intrării, tranzitului și șederii neautorizate, „[f]iecare persoană implicată în activități de căutare și salvare trebuie să respecte instrucțiunile primite de la autoritatea coordonatoare atunci când intervine în evenimente de căutare și salvare, în conformitate cu principiile generale și normele aplicabile ale dreptului maritim internațional și ale dreptului internațional al drepturilor omului”; reamintește, în continuare, că „[i]ncriminarea organizațiilor neguvernamentale sau a oricăror altor actori nestatali care desfășoară operațiuni de căutare și salvare în conformitate cu cadrul juridic relevant constituie o încălcare a dreptului internațional și, prin urmare, nu este permisă de dreptul Uniunii”;

J.	întrucât de la încheierea operațiunii Mare Nostrum, la 31 octombrie 2014, nu a existat nicio operațiune proactivă de căutare și salvare condusă de state în zona centrală a Mării Mediterane;

întrucât la 20 martie 2023, Consiliul a decis să prelungească mandatul operațiunii EUNAVFOR MED IRINI din cadrul politicii de securitate și apărare comune a UE până la 31 martie 2025, având, printre altele, sarcina de a sprijini consolidarea capacităților și formarea pazei de coastă și a marinei libiene;

întrucât Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) operează în prezent în Marea Mediterană prin intermediul Themis (care sprijină Italia în zona centrală a Mării Mediterane), Poseidon (care sprijină Grecia la frontierele maritime grecești cu Turcia) și Indalo (care sprijină Spania în Mediterana de Vest);

întrucât paza de coastă libiană continuă să intercepteze sau să salveze un număr mare de persoane pe mare; întrucât, în mai multe rânduri, Centrul comun de coordonare a acțiunilor de căutare și salvare din Libia nu și-a îndeplinit în totalitate obligațiile care îi revin în temeiul dreptului maritim internațional de a coordona operațiunile de salvare, adesea nu răspunde la apelurile de urgență, a împiedicat navele ONG-urilor să salveze vieți și a pus în pericol vieți omenești în cadrul operațiunilor de salvare sau interceptare a persoanelor pe mare; întrucât mijloacele Frontex au transmis Centrului libian de coordonare a acțiunilor de căutare și salvare pe mare informații cu privire la persoanele aflate în pericol pe mare;

întrucât persoanele interceptate de garda de coastă libiană sunt transferate în centre de detenție în care sunt expuse sistematic detenției arbitrare în condiții inumane și în care tortura și alte rele tratamente, inclusiv violul, precum și uciderile și exploatarea arbitrare sunt endemice; întrucât Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați consideră că Libia nu îndeplinește criteriile pentru a fi desemnată drept loc sigur în scopul debarcării în urma salvării pe mare;

întrucât introducerea ilegală de migranți și traficul de persoane sunt fenomene distincte care fac obiectul unor cadre juridice distincte la nivelul Uniunii și la nivel internațional; întrucât traficul de ființe umane implică recrutarea, transportul sau primirea unei persoane prin folosirea unor mijloace violente, înșelătoare sau abuzive în scopul exploatării, în timp ce traficul ilegal de migranți, în conformitate cu Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare (Protocolul ONU împotriva traficului ilegal de migranți) înseamnă asigurarea, pentru a obține, direct sau indirect, un folos financiar ori un alt folos material, a intrării ilegale într-un stat parte a unei persoane care nu este nici cetățean, nici rezident permanent al acelui stat;

întrucât în rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE, Parlamentul a considerat că o reacție permanentă, fermă și eficientă a UE în operațiunile de căutare și salvare pe mare este esențială pentru a împiedica creșterea numărului de migranți care plătesc cu viața încercarea de a traversa Mediterana; întrucât ar trebui create căi legale și sigure pentru a reduce migrația neregulamentară și numărul de decese în Marea Mediterană;

întrucât în rezoluția sa din 18 aprilie 2018 referitoare la progresele înregistrate în ceea ce privește pactul mondial al ONU pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine și pactul privind refugiații, Parlamentul a cerut capacități mai mari de căutare și salvare a persoanelor aflate în pericol, ca toate statele să pună la dispoziție mai multe capacități și să se recunoască sprijinul oferit de actorii privați și ONG-uri în desfășurarea operațiunilor de salvare pe mare și pe uscat;

R.	întrucât un mecanism de solidaritate puternic și permanent între statele membre este o prioritate-cheie pentru a asigura partajarea echitabilă a responsabilității la nivelul Uniunii în urma debarcării migranților după o operațiune de căutare și salvare,

își exprimă profundul regret și tristețea cu privire la pierderile tragice repetate de vieți omenești din Marea Mediterană, în special cu privire la recentul naufragiu din 14 iunie 2023, când o navă de pescuit s-a scufundat în Marea Ionică în largul localității Pylos, în Messenia, Grecia, când transporta aproximativ 750 de persoane, dintre care 104 au fost salvate, au fost recuperate 82 trupuri neînsuflețite, iar restul persoanelor sunt dispărute, presupus decedate; îndeamnă UE și statele membre să facă tot posibilul pentru a identifica trupurile neînsuflețite și persoanele date dispărute și a informa rudele acestora; reamintește că trebuie să se asigure un tratament uman și demn pentru supraviețuitori și invită statele membre să folosească mecanismul temporar de transfer voluntar pentru a transfera aceste persoane, ținând seama de legăturile lor de familie și asigurându-se că beneficiază de îngrijire adecvată;

reamintește obligația, în temeiul dreptului internațional al mării, de a acorda asistență persoanelor aflate în pericol și invită toate statele membre să respecte pe deplin, individual și atunci când acționează în calitate de state membre ale UE sau în forurile internaționale relevante, standardele dreptului internațional relevant și ale dreptului Uniunii; solicită tuturor navelor care desfășoară operațiuni de căutare și salvare să respecte instrucțiunile date în conformitate cu legislația internațională și a Uniunii relevantă de către centrul de coordonare a operațiunilor de salvare competent și să coopereze cu autoritățile statelor membre și cu Frontex pentru a garanta siguranța migranților;

își exprimă îngrijorarea că în pofida numărului mare de persoane salvate în ultimii ani, conform Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM), 27 633 de persoane au fost date dispărute în Marea Mediterană din 2014 încoace; invită Comisia să evalueze practicile actuale ale statelor membre în ceea ce privește operațiunile de căutare și salvare, să înceapă imediat să elaboreze o abordare nouă, mai sustenabilă, mai fiabilă și permanentă în ceea ce le privește, înlocuind soluțiile ad hoc existente, și să ofere sprijin material, financiar și operațional statelor membre pentru a consolida capacitatea generală de salvare de vieți omenești pe mare și de coordonare a operațiunilor de căutare și salvare;

invită, de asemenea, statele membre și Frontex să consolideze operațiunile proactive de căutare și salvare prin punerea la dispoziție a unui număr suficient de nave și echipamente dedicate în mod specific operațiunilor și personalului de căutare și salvare de-a lungul rutelor în care pot contribui efectiv la salvarea de vieți omenești; invită Comisia să acorde sprijin financiar și politic unor astfel de inițiative; invită statele membre să se folosească pe deplin de toate navele capabile să sprijine operațiunile de căutare și salvare, inclusiv de navele gestionate de ONG-uri; consideră că acțiunile navelor ONG-urilor și ale navelor comerciale nu ar trebui să fie un substitut pentru îndeplinirea cum se cuvine de către statele membre și Uniune a obligațiilor lor de căutare și salvare; solicită instituirea unei misiuni cuprinzătoare a UE de căutare și salvare, pusă în aplicare de autoritățile competente ale statelor membre și de Frontex;

consideră că toți actorii din Marea Mediterană ar trebui să transmită în mod proactiv informații și, dacă este cazul, să transmită apeluri de ajutor privind persoanele aflate în pericol pe mare către autoritățile responsabile cu operațiunile de căutare și salvare și, după caz, către orice navă din vecinătate care s-ar putea angaja imediat în operațiuni de căutare și salvare și ar putea aduce persoanele respective într-un port sigur de debarcare; încurajează statele membre să țină seama în mod corespunzător de Orientările Comisiei privind punerea în aplicare a normelor UE referitoare la definirea și prevenirea facilitării intrării neautorizate, pentru a înlesni activitatea tuturor actorilor implicați în operațiuni de căutare și salvare; invită, de asemenea, statele membre să mențină cele mai apropiate porturi sigure deschise navelor ONG-urilor și să nu incrimineze persoanele care oferă asistență migranților aflați în pericol;

invită Comisia să își consolideze rolul de coordonare în cadrul Grupului de contact SAR prin convocarea mai multor reuniuni periodice și prin asocierea tuturor actorilor implicați în operațiuni de căutare și salvare, inclusiv a ONG-urilor și a proprietarilor de nave, în vederea dezvoltării unor sinergii mai mari și a unor practici comune pentru a asigura un răspuns rapid în caz de incidente pe mare; invită Comisia să prezinte periodic Parlamentului rapoarte privind activitățile Grupului de contact SAR;

invită Frontex să îmbunătățească semnificativ informațiile disponibile cu privire la activitățile sale operaționale legate de căutare și salvare și să pună la dispoziția publicului informații exacte și cuprinzătoare în ceea ce privește activitățile sale, recunoscând totodată obligația sa juridică de a nu dezvălui informații operaționale care „ar periclita atingerea obiectivului operațiunilor”; invită Frontex să își îndeplinească sarcinile specifice în temeiul Regulamentului privind poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, inclusiv cea de a informa periodic deputații în Parlamentul European în fața cărora răspunde, prezentând informații detaliate; accentuează în special că este nevoie de informații mai detaliate post-operațiuni;

invită Comisia să examineze dacă acțiunile întreprinse de unele state membre în conformitate cu legislația lor națională pentru a împiedica intrarea bărcilor de urgență în apele lor teritoriale fără autorizare prealabilă sunt în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul internațional și cu articolul 18 din Cartă, interpretat în lumina Convenției europene a drepturilor omului și a Convenției de la Geneva, și să ia măsuri adecvate atunci când, în urma evaluării, reiese că acțiunile statelor membre nu respectă dreptul Uniunii;

reafirmă că statele membre ale UE ar trebui să asigure investigarea promptă și independentă a tuturor naufragiilor, solicitând expertiza organismelor specializate în drepturile omului în cadrul acestor investigații; subliniază că UE ar trebui să găsească modalități de a aplica principiile transparenței și răspunderii prevăzute în normele UE atunci când investighează naufragiile;

10.

invită Comisia să pună la dispoziție informații și date cuprinzătoare cu privire la nivelul de sprijin oferit prin finanțarea acordată de UE și de statele membre agenților de poliție de frontieră și de gardă de coastă din țările terțe, inclusiv din Libia, Turcia, Egipt, Tunisia și Maroc, nu numai prin transferuri directe, ci și sub forma asistenței materiale, tehnice și de formare, inclusiv ca parte a activităților agențiilor UE; invită Comisia și statele membre să analizeze acuzațiile de încălcare gravă a drepturilor fundamentale de către paza de coastă libiană și să pună capăt cooperării în cazul unor încălcări grave ale drepturilor fundamentale în ceea ce privește persoanele interceptate pe mare;

11.

invită Comisia, statele membre și Frontex să se asigure că debarcarea are loc numai într-un loc sigur, în conformitate cu dreptul internațional și al Uniunii relevant, și să se asigure că un astfel de port este cel mai apropiat port sigur disponibil pentru debarcare; reamintește tuturor actorilor că trebuie să se abțină de la a da comandanților de nave instrucțiuni care pot duce, direct sau indirect, la o întârziere inutilă a debarcării în condiții de siguranță a persoanelor salvate sau la debarcarea persoanelor salvate într-un loc nesigur;

12.

reafirmă că existența unor căi sigure și legale reprezintă cea mai bună modalitate de a evita pierderile de vieți omenești și îndeamnă statele membre să intensifice măsurile de relocare și, dacă este necesar, să instituie coridoare umanitare către Uniunea Europeană;

13.

reamintește că gestionarea europeană integrată a frontierelor ar trebui realizată sub responsabilitatea partajată a Frontex și a autorităților naționale responsabile cu gestionarea frontierelor, inclusiv a gărzilor de coastă în măsura în care efectuează operațiuni de supraveghere a frontierelor maritime și orice alte sarcini de control la frontieră;

14.

condamnă cu fermitate persoanele care introduc ilegal migranți și traficanții care exploatează persoane vulnerabile și pun în pericol viețile omenești pe mare și solicită intensificarea eforturilor de dezmembrare a rețelelor lor infracționale, de urmărire penală a persoanelor responsabile și de subminare a activităților lor ilicite;

15.

reamintește că persoanele din țările terțe trebuie să fie informate din timp de către mass-media și instituțiile de învățământ că ruta care traversează Marea Mediterană este mortală și periculoasă; solicită cooperarea cu țările terțe în cauză în acest scop;

16.

constată că Parlamentul a afirmat anterior că o reacție permanentă, fermă și eficientă a UE în operațiunile de căutare și salvare pe mare este esențială pentru a împiedica creșterea numărului de migranți care plătesc cu viața încercarea de a traversa Mediterana; consideră că punerea în aplicare cum se cuvine a obligațiilor în temeiul dreptului internațional privind operațiunile de căutare și salvare necesită o abordare mai proactivă și mai coordonată a operațiunilor de căutare și salvare din partea Uniunii și a statelor sale membre; este în continuare convins că Frontex, în strânsă cooperare cu statele membre, ar trebui să joace un rol esențial într-un răspuns mai proactiv al Uniunii în ceea ce privește operațiunile de căutare și salvare;

17.

consideră că, în conformitate cu recomandările Agenției pentru Drepturi Fundamentale, ca un prim pas, Comisia și statele membre ar trebui să convină să facă schimb de protocoale privind operațiunile de căutare și salvare și să dezvolte bune practici pentru a permite statelor membre să își adapteze protocoalele respective; consideră, în continuare, că Comisia ar trebui să ia aibă în vedere și corelarea finanțării UE pentru gestionarea frontierelor maritime cu utilizarea protocoalelor care asigură asistență în timp util pentru persoanele aflate în pericol pe mare;

18.

invită Comisia să prezinte propuneri pentru a condiționa finanțarea țărilor terțe de cooperarea privind gestionarea fluxurilor de migrație și de lupta împotriva traficanților de persoane și a persoanelor care introduc ilegal migranți;

19.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, statelor membre și parlamentelor lor naționale, Frontex, Agenției Uniunii Europene pentru Azil, Europol, Agenției pentru Drepturi Fundamentale, Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați, Organizației Internaționale pentru Migrație și ONG-urilor care desfășoară activități de căutare și salvare.

(1)
JO L 189, 27.6.2014, p. 93.

(2)
JO L 295, 14.11.2019, p. 1.

(3)
JO C 323, 1.10.2020, p. 1.

(4)
JO C 15, 12.1.2022, p. 70.

(5)
JO C 347, 9.9.2022, p. 2.

ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/4012/oj

ISSN 1977-1029 (electronic edition)

Top