OJ:C_202404014: P9_TA(2023)0295 – Accesul public la documente - raport anual pe anii 2019-2021 – Rezoluția Parlamentului European din 13 iulie 2023 referitoare la accesul public la documente - raport anual pe anii 2019-2021 (2022/2015(INI))

Vă rugăm să vă conectați la marcaj

Informatii

Data documentului: 13/07/2023; data votului
Autor: Parlamentul European, Comisia pentru afaceri constituţionale, Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne
Formă: Jurnalul Oficial UE

Jurnalul Ofícial
al Uniunii Europene

Seria C

C/2024/4014

17.7.2024

P9_TA(2023)0295

Accesul public la documente – raport anual pe anii 2019-2021

Rezoluția Parlamentului European din 13 iulie 2023 referitoare la accesul public la documente – raport anual pe anii 2019-2021 (2022/2015(INI))

(C/2024/4014)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 1, 9, 10, 11 și 16,

—	având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 15,

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”), în special articolele 41 și 42,

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul publicului la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (1),

—	având în vedere propunerea Comisiei din 30 aprilie 2008 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (COM(2008)0229),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 21 martie 2011 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (COM(2011)0137),

—	având în vedere poziția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (2),

—	având în vedere rezoluția sa din 14 septembrie 2017 referitoare la transparența, responsabilitatea și integritatea în instituțiile UE (3),

—	având în vedere rezoluția sa din 17 ianuarie 2019 referitoare la ancheta strategică a Ombudsmanului OI/2/2017 privind transparența dezbaterilor legislative care au loc în cadrul grupurilor de pregătire ale Consiliului UE (4),

—	având în vedere Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (5) („Directiva privind avertizorii de integritate”),

—	având în vedere rezoluția sa din 10 februarie 2021 referitoare la accesul public la documente [articolul 122 alineatul (7) din Regulamentul de procedură – raportul anual pentru anii 2016-2018] (6),

—

având în vedere decizia Ombudsmanului European din 17 ianuarie 2022 în cazul OI/4/2021/MHZ privind modul în care Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) își respectă obligațiile în materie de drepturi fundamentale și garantează asumarea răspunderii în legătură cu responsabilitățile sale mai ample,

—	având în vedere raportul Grupului de lucru pentru controlul Frontex din 14 iulie 2021 al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne referitor la ancheta de informare privind Frontex referitoare la presupuse încălcări ale drepturilor fundamentale,

—	având în vedere rezoluția sa din 16 septembrie 2021 referitoare la consolidarea transparenței și a integrității în instituțiile UE prin crearea unui organism european de etică independent (7),

—	având în vedere rezoluția sa din 21 octombrie 2021 referitoare la transparența UE în ceea ce privește dezvoltarea, achiziționarea și distribuirea vaccinurilor împotriva COVID-19 (8),

—	având în vedere rezoluția sa din 16 februarie 2022 referitoare la raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2020 (9),

—	având în vedere raportul privind rezultatul final al Conferinței privind viitorul Europei, publicat în mai 2022,

—	având în vedere decizia sa din 18 octombrie 2022 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă aferent exercițiului financiar 2020 (10),

—	având în vedere publicația Frontex din 12 mai 2021 intitulată „Raportul anual de activitate consolidat pe 2020”,

—	având în vedere rezoluția sa din 15 decembrie 2022 referitoare la suspiciunile de corupție din partea Qatarului și la nevoia mai amplă de transparență și responsabilitate în instituțiile europene (11),

—	având în vedere rezoluția sa din 16 februarie 2023 referitoare la monitorizarea măsurilor solicitate de Parlament pentru consolidarea integrității instituțiilor europene (12),

—	având în vedere rapoartele anuale ale Ombudsmanului European,

—	având în vedere articolul 122 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO),

—	având în vedere hotărârea CJUE din 25 ianuarie 2023 în cauza T-163/21, De Capitani/Consiliul (13) (denumită în continuare „hotărârea De Capitani/Consiliul ”),

—	având în vedere hotărârea CJUE din 27 noiembrie 2019 în cauza T-31/18, Luisa Izuzquiza și Arne Semsrott/Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (14), (denumită în continuare „hotărârea în cauza t-131/18”),

—	având în vedere rapoartele Comisiei, Consiliului și Parlamentului pentru anii 2019, 2020 și 2021 referitoare la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (15),

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri constituționale,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0179/2023),

întrucât TUE prevede că „orice cetățean are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii” și că deciziile trebuie luate într-un mod cât mai deschis și cât mai aproape posibil de cetățeni (16); întrucât TFUE prevede că instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii trebuie să își desfășoare activitatea respectând în cel mai înalt grad principiul transparenței și că cetățenii și rezidenții trebuie să aibă drept de acces la documente (17); întrucât dreptul de acces la documente este un drept fundamental, protejat de Carta și de tratate, pe care cetățenii ar trebui să îl poată exercita în mod proactiv, permițându-le să își exercite efectiv dreptul de a controla activitatea și activitățile instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE, în special procesul legislativ; întrucât CJUE a subliniat în repetate rânduri legătura dintre accesul la documente și democrație;

B.	întrucât Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 recunoaște importanța deosebită a accesului mai larg la documente atunci când instituțiile UE acționează în calitate de legiuitor; subliniază necesitatea deosebită de a asigura accesul direct la documentele legislative;

întrucât CJUE a subliniat că controlul public al informațiilor cu privire la care se iau măsuri legislative este o condiție prealabilă pentru exercitarea drepturilor democratice (18); întrucât CJUE a concluzionat că transparența cu privire la astfel de informații contribuie la întărirea democrației, permițând cetățenilor să controleze toate informațiile care au stat la baza unui act legislativ; întrucât CJUE a statuat că posibilitatea cetățenilor de a afla considerațiile care stau la baza acțiunii legislative constituie o condiție prealabilă pentru exercitarea eficientă a drepturilor lor democratice;

întrucât deschiderea și buna guvernanță în funcționarea UE și în procesul său decizional sunt indispensabile pentru consolidarea încrederii în Uniune și vor asigura o mai mare legitimitate, eficiență și responsabilitate a administrației față de cetățeni; întrucât funcționarea UE este întemeiată pe democrația reprezentativă; întrucât instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE trebuie să depună eforturi pentru a atinge cele mai înalte standarde posibile de transparență, responsabilitate și integritate; întrucât este necesar să se asigure metode de control care să îmbine activități de supraveghere, de control și de monitorizare democratice; întrucât deschiderea și participarea cetățenilor și a societății civile la viața democratică a Uniunii sunt indispensabile pentru promovarea bunei guvernanțe în instituțiile UE;

E.	întrucât accesul la informații exacte este esențial pentru prevenirea informării greșite și pentru combaterea știrilor false;

întrucât, în raportul privind rezultatele finale ale Conferinței privind viitorul Europei, plenul conferinței a solicitat îmbunătățirea accesibilității pentru cetățeni la acțiunile UE printr-o mai bună informare, educație, participare a cetățenilor și transparență; întrucât Parlamentul a solicitat, de asemenea, îmbunătățirea procesului decizional al UE pentru a asigura capacitatea de acțiune a UE, ținând seama, în același timp, de interesele tuturor statelor membre și garantând un proces transparent și ușor de înțeles pentru cetățeni; întrucât există un interes public clar pentru divulgarea documentelor legislative astfel încât cetățenii să își poată exercita efectiv dreptul de a controla procesul legislativ; întrucât, în conformitate cu articolul 16 alineatul (8) din TUE, Consiliul trebuie să se întrunească în ședință publică atunci când deliberează și votează un proiect de act legislativ; întrucât desemnarea majorității documentelor pregătitoare din cadrul procedurilor legislative în curs ca „LIMITE” reprezintă o restricționare disproporționată a dreptului de acces al cetățenilor la documente legislative; întrucât, pentru a le permite cetățenilor să își exercite pe deplin dreptul de acces la documente, toate documentele legislative elaborate și/sau diseminate în cadrul grupurilor de pregătire ar trebui să fie înscrise într-un registru public ușor de utilizat; întrucât, potrivit CJUE, accesul la documentele legislative trebuie să fie cât mai larg posibil, iar justificarea refuzului accesului ar trebui să fie bine întemeiată, inclusiv în cadrul grupurilor de lucru ale Consiliului (19);

întrucât principiile deschiderii și transparenței nu ar trebui să reglementeze doar procesul decizional, ci și modul în care sunt elaborate textele; întrucât transparența și accesul la documente ar trebui garantate, de asemenea, în ceea ce privește modul în care sunt puse în aplicare politicile UE la toate nivelurile și modul în care se cheltuiesc fondurile UE;

întrucât așteptările cetățenilor în ceea ce privește transparența, eficiența și responsabilitatea instituțiilor publice, precum și eventualele soluții tehnice, au evoluat în ultimii ani; întrucât, pentru a reflecta aceste evoluții și a crește responsabilitatea și eficiența, ar putea fi necesar să se asigure punerea în aplicare a legislației actuale și a jurisprudenței CJUE și a CEDO, adoptarea de noi soluții și orientări tehnice și adoptarea de măsuri de monitorizare a progreselor;

întrucât principalele preocupări evocate în anchetele închise de Ombudsmanul European în 2021 au fost transparența în procesul decizional, responsabilitatea și refuzul accesului public la informații și documente (29 %), urmate de cultura serviciului (26 %), utilizarea adecvată a puterii discreționare, inclusiv în procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (18 %), respectarea drepturilor procedurale (12 %) și încălcarea drepturilor fundamentale (11 %) (20); întrucât, potrivit raportului anual al Ombudsmanului pe anul 2021, fenomenul „ușilor turnante” continuă să reprezinte un motiv de îngrijorare;

J.	întrucât, în cauza 1499/2021/SF (21), Ombudsmanul a constatat că refuzul Consiliului și Comisiei de a acorda acces public deplin la documentele legate de negocierile legislative a constituit un caz de administrare defectuoasă;

întrucât reexaminarea din 2021 a procedurii accelerate de soluționare rapidă a plângerilor privind accesul public la documente lansată de Ombudsman a constatat atât o scădere importantă, cu două treimi a perioadelor de prelucrare a plângerilor adresate Ombudsmanului, cât și creșterea numărului de plângeri privind accesul la documente (22);

întrucât, în cauza 1499/2021/SF (23), Ombudsmanul a constatat că refuzul Consiliului de a acorda acces public deplin la documentele legate de negocierile legislative constituie un caz de administrare defectuoasă; întrucât informarea publicului cu privire la evoluția procedurilor legislative este o cerință legală; întrucât accesul în timp util la documentele legislative este esențial pentru ca cetățenii să își exercite dreptul bazat pe tratate de a participa la viața democratică a UE;

întrucât răspunsul Uniunii la criza provocată de pandemia de COVID-19 a demonstrat capacitatea Uniunii de a acționa, dar și nevoia unei mai mari transparențe în cadrul Uniunii, cât și adoptarea unei politici mai bune privind combaterea dezinformării, pentru a obține o mai bună și exactă informare a cetățeanului european; întrucât „grupul de lucru ad-hoc” al Consiliului privind certificatele COVID-19 și-a desfășurat activitatea fără a fi suficient de transparent;

întrucât Parlamentul și-a adoptat poziția în primă lectură privind propunerea Comisiei de regulament de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 în decembrie 2011; întrucât negocierile privind acest regulament stagnează din 2012; întrucât UE și-a asumat numeroase noi responsabilități de la intrarea în vigoare a regulamentului; întrucât o responsabilitate mai mare necesită mai multă transparență, control democratic și responsabilitate pentru a menține credibilitatea, legitimitatea și încrederea în UE în ochii cetățenilor;

întrucât, în hotărârea De Capitani/Consiliul, CJUE a precizat că Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 urmărește să confere publicului un drept de acces cât mai larg posibil și, prin urmare, eventualele excepții care derogă de la acest principiu trebuie interpretate și aplicate în mod strict; întrucât Curtea a clarificat, de asemenea, că articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 prevede, printre altele, o excepție privind accesul la documentele legislative în cazul în care divulgarea acestora ar putea submina grav procesul decizional al instituției în cauză; întrucât, atunci când refuză accesul la documente invocând această excepție, Consiliul trebuie să demonstreze că divulgarea documentelor în cauză ar aduce atingere în mod concret și efectiv procesului său decizional și că riscul unei astfel de subminări este previzibil în mod rezonabil și nu doar ipotetic;

întrucât, după pronunțarea hotărârii în cauza T-131/18 în favoarea Frontex, CJUE a obligat două persoane să plătească Frontex 23 700 EUR pentru recuperarea onorariilor sale juridice, sumă pe care CJUE a redus-o ulterior la 10 520 EUR; întrucât, în decizia sa din 15 decembrie 2022 în cauzele conexate 1261/2020 și 1361/2020 (24), Ombudsmanul a constatat administrarea defectuoasă în practicile recente ale Frontex în ceea ce privește accesul la documente, în special refuzul său de a comunica prin e-mail cu persoanele care solicită acces la documente; întrucât aceste practici de a ridica obstacole tehnice în calea accesului la documente și de a încerca să recupereze costurile juridice excesive de la reclamanți au un efect de descurajare asupra membrilor societății care doresc să obțină acces la documentele Frontex și, în cele din urmă, pot contribui la o mai mare obscuritate, la o lipsă mai mare de transparență și chiar la o inaccesibilitate totală la documentele privind activitățile Frontex; întrucât, în rezoluția sa din 21 octombrie 2021 (25) și în raportul Grupului de lucru pentru controlul Frontex, Parlamentul a solicitat Frontex să se abțină să încerce să recupereze cheltuielile (excesiv de ridicate) pentru angajarea unor avocați externi de la reclamanții care deschid acțiuni în instanță bazate pe cereri de acces la informații,

Evoluții recente

subliniază că instituțiile UE au obligația de a pune în aplicare articolul 15 alineatul (3) din TFUE în concordanță cu principiile democratice, îndeosebi cu cele prevăzute la articolul 10 alineatul (3) din TUE și la articolul 42 din Cartă; reamintește că articolul 10 alineatul (3) din TUE recunoaște că „orice cetățean are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii” evidențiind astfel că deciziile trebuie luate într-un mod cât mai deschis și cât mai aproape posibil de cetățeni; subliniază că transparența și accesul cât mai larg posibil al publicului la documente sunt esențiale pentru a asigura responsabilitatea și controlul democratic al instituțiilor UE și că încrederea cetățenilor în UE depinde în mod direct de transparență;

ia act de faptul că Comisia primește cel mai mare număr de cereri inițiale de acces public la documente (7 445 în 2019, 8 001 în 2020 și 8 420 in 2021), urmată de Consiliu (2 567 în 2019, 2 321 în 2020 și 2 083 în 2021) și de Parlament (645 în 2019, 442 în 2020 și 499 în 2021); admite că rata de răspuns a instituțiilor este, în general, pozitivă (în 2019, aceasta a fost de 78 % pentru Comisie, 74,7 % pentru Consiliu și 93 % pentru Parlament); rata din 2020 a fost de 81 % pentru Comisie, 84,1 % pentru Consiliu și 93 % pentru Parlament, iar ratele din 2021 au fost de 73,7 % pentru Comisie, 83,3 % pentru Consiliu și 95 % pentru Parlament); evidențiază, cu toate acestea, că întârzierile regulate și refuzurile neîntemeiate ale divulgării documentelor, chiar și în mod parțial, subminează dreptul cetățenilor de a controla instituțiile UE; îndeamnă instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE să furnizeze statistici privind întârzierile în răspunsul la cererile de acces; subliniază că, pentru Comisie, examinările deciziilor inițiale sunt amânate în 85 % din cazuri (26);

este îngrijorat de utilizarea frecventă a excepțiilor prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pentru a refuza să acorde accesul deplin la documente; reafirmă că o instituție, un organ sau o agenție care invocă una dintre excepțiile de la dreptul de acces la documente în temeiul acestui articol trebuie să realizeze o evaluare obiectivă și individuală, să demonstreze că riscul la adresa interesului protejat este bine întemeiat, previzibil și nu doar ipotetic și să justifice în mod corespunzător cum anume accesul la documentul în cauză ar submina în mod precis și concret interesul protejat (27); solicită instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE să integreze aceste evaluări în practicile lor de acordare a accesului la documente; evidențiază faptul că ar fi posibil în continuare să se divulge anumite părți ale unui document atunci când alte părți trebuie să fie protejate, ținând seama de interesul public superior care justifică divulgarea, inclusiv de necesitatea de a asigura buna guvernare, eficiența și responsabilitatea față de cetățeni, precum și implicarea mai strânsă a cetățenilor în procesul decizional; subliniază jurisprudența CJUE (28) care recunoaște dreptul publicului de a avea acces la documentele grupurilor de lucru ale Consiliului care acționează în contextul procesului legislativ; constată, cu toate acestea, că accesul nu a fost încă solicitat în mod activ (29); constată cu îngrijorare că problemele frecvente cu care se confruntă oamenii atunci când solicită accesul la documente sunt refuzul accesului de către instituții, organe sau agenții pe baza unor argumente lipsite de substanță și a unor inconsecvențe în tratarea unor cereri similare de acces la documente; solicită instituțiilor UE să elaboreze bune practici pentru a permite aplicarea și interpretarea uniforme ale dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 și ale jurisprudenței pertinente a CJUE; solicită, de asemenea, agențiilor UE să pună în aplicare Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 în politicile lor privind accesul la documente (30);

reamintește că, potrivit Ombudsmanului European, restricțiile privind accesul la documente, în special la documentele legislative, ar trebui să fie excepționale și să se limiteze la ceea ce este absolut necesar; reamintește, de asemenea, că la baza oricărei decizii prin care se refuză accesul public la documente trebuie să stea excepții prevăzute de legislație și definite în termeni clari și în mod strict, însoțite de justificări fundamentate și concrete, care să le permită cetățenilor să înțeleagă de ce a fost refuzat accesul și să se prevaleze în mod eficient de căile de atac pe care le au la dispoziție; consideră că o abordare mai proactivă ar contribui la asigurarea unei transparențe efective și la prevenirea litigiilor juridice costisitoare și împovărătoare dintre cetățeni și instituții;

regretă că accesul la consultanța oferită de serviciile juridice ale instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE este prea limitat; subliniază că protejarea interesului instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor de a solicita consultanță juridică și de a primi consiliere sinceră, obiectivă și cuprinzătoare prin limitarea accesului public poate fi realizată numai dacă riscul de subminare a procesului decizional este previzibil în mod rezonabil și nu pur ipotetic și dacă consultanța juridică cuprinde chestiuni cu un caracter deosebit de sensibil; ia act de hotărârea CJUE (31) care statuează că Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 impune, în principiu, o obligație de divulgare a avizelor Serviciului juridic al Consiliului referitoare la orice proces legislativ; observă că, potrivit CJUE, singurul motiv posibil pentru refuzul în temeiul protecției consultanței juridice oferite în contextul procesului legislativ este faptul că conținutul avizului este de o natură deosebit de sensibilă sau are un domeniu de aplicare deosebit de extins și depășește cadrul procesului legislativ; reamintește avizul CJUE potrivit căruia, în astfel de cazuri, instituția în cauză este obligată să prezinte o declarație detaliată care să precizeze motivele care stau la baza refuzului său;

ia act cu mare îngrijorare de faptul că, în 2021, în urma unei cereri de acces public la mesajele text dintre președinta Comisiei și directorul general al unei companii farmaceutice cu privire la achiziționarea de către Comisie a vaccinurilor împotriva COVID-19, Comisia a refuzat să admită că astfel de mesaje text se încadrează în definiția unui „document” în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001; constată că, deși Comisia ar trebui să înregistreze și să caute aceste mesaje text, ea ar putea decide totuși să nu acorde acces public deplin la ele dacă se aplică excepțiile enumerate în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, cum ar fi interesele comerciale; reamintește că înregistrarea unui document este o consecință a existenței unui document și nu o condiție prealabilă pentru existența acestuia; ia act de constatarea de către Ombudsman a administrării defectuoase de către Comisie în acest caz (32); este îngrijorat de faptul că Comisia nu a dat curs recomandării Ombudsmanului în urma anchetei sale de a căuta din nou mesajele text pertinente; invită Comisia să efectueze o căutare exhaustivă fără întârziere; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la distanța crescândă dintre cetățeni și instituțiile UE pe care această situație a cauzat-o;

regretă faptul că politica internă a Comisiei este, de fapt, de a nu înregistra mesajele text, întrucât aceasta susține că mesajele text sunt „documente de scurtă durată” prin natura lor și „nu sunt menite să conțină informații importante referitoare la politicile, activitățile și deciziile Comisiei”; subliniază, cu toate acestea, că în practică mesajele text sunt utilizate în acest scop; îndeamnă Comisia să își alinieze orientările interne privind înregistrarea documentelor la Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 și să înregistreze mesajele text referitoare la politicile, activitățile și deciziile sale; constată cu interes că, în mai multe state membre, arhivarea de către organele publice a mesajelor text referitoare la politicile, activitățile și deciziile lor a devenit o practică comună, care face obiectul legislației privind accesul la documente;

ia act de faptul că Comisia a suprimat documente, inclusiv procese-verbale ale reuniunilor cu ușile închise, rapoarte și documente interne; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că această practică a dus la dispariția unor corespondențe importante, pertinente pentru deciziile în materie de politici; invită Comisia să asigure înregistrarea sistematică și arhivarea implicită a corespondenței fără caracter privat referitoare la decizii politice esențiale;

regretă dificultatea cu care se confruntă Parlamentului în a obține acces la informații complete și detaliate din partea Comisiei cu privire la punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației UE; regretă lipsa unor sinteze publicate în mod proactiv cu privire la informațiile actualizate privind cele mai recente proceduri în toate cazurile specifice de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în special cele în care încălcările sunt pendinte de mult timp, precum și lipsa de informații privind EU Pilot, un dialog informal între Comisie și statele membre cu privire la aplicarea legislației UE înainte de o posibilă încălcare; consideră că acest lucru împiedică controlul parlamentar și public; solicită instituțiilor să respecte principiul cooperării loiale și să publice din proprie inițiativă aceste informații;

10.

regretă faptul că Comisia nu publică în mod proactiv statistici care să indice eficacitatea politicilor UE, în special a celor legate de justiție și afaceri interne, ceea ce împiedică în mare măsură controlul public asupra politicilor care au un impact semnificativ asupra drepturilor fundamentale; invită Comisia să publice din proprie inițiativă astfel de statistici, pentru a demonstra că politicile sunt necesare și proporționale pentru a-și atinge obiectivele;

11.

regretă că documentele oficiale sunt frecvent supraclasificate de către instituțiile UE; își reiterează poziția din rapoartele anterioare privind accesul la documente cu privire la necesitatea de a stabili norme clare și uniforme pentru clasificarea și declasificarea documentelor și de a institui o autoritate independentă a UE care să supravegheze aplicarea acestor norme; regretă lipsa unor acțiuni subsecvente serioase din partea Comisiei și a Consiliului;

12.

subliniază că acordurile internaționale au caracter executoriu și au efect asupra legislației UE și subliniază necesitatea ca negocierile să fie transparente față de Parlament pe parcursul întregului proces, inclusiv prin asigurarea accesului deputaților în Parlamentul European la documentele pertinente; reamintește că, în conformitate cu articolul 218 din TFUE, Parlamentul „este informat de îndată și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii”;

13.

ia act de faptul că, în 2021, dintr-un total de 3 586 de documente adăugate în registru, Consiliul a clasificat 1 327 de documente legislative ca „LIMITÉ” și că 839 dintre acestea au fost ulterior făcute publice la cerere (33); subliniază că utilizarea excesivă a mențiunii LIMITÉ restricționează în mod semnificativ și întârzie accesul cetățenilor la documente; invită Consiliul să își revizuiască orientările pentru clasificarea documentelor drept „LIMITÉ” în vederea asigurării unei publicări proactive implicite și să utilizeze mențiunea LIMITÉ numai în cazuri excepționale justificate în mod corespunzător, precum și să revizuiască această limitare în mod regulat; regretă faptul că Consiliul prezintă informațiile disponibile cu privire la documentele legislative într-un registru care este incomplet și greu de folosit;

14.

își exprimă îngrijorarea cu privire la dificultățile în ceea ce privește accesul la documentele anumitor agenții ale UE, care împiedică cetățenii și deputații în Parlamentul European să își exercite controlul real asupra acestor agenții; consideră că divulgarea reuniunilor și a interacțiunilor dintre agențiile UE și părțile terțe este necesară pentru a asigura o mai mare transparență;

15.

ia act de înființarea de către Frontex a unui registru de documente pe un site web dedicat, precum și de faptul că, în primul an de la lansarea sa în martie 2022, Frontex a încărcat aproape 2 000 de documente în registru; regretă, cu toate acestea, că registrul conține puține documente referitoare la punerea în aplicare a operațiunilor comune, care reprezintă activitatea principală a agenției; subliniază că accesul public la documentele Frontex este necesar pentru înțelegerea activității agenției și regretă că, în 2020, mai puțin de 5 % din cererile de acces public la documente au primit acces deplin, împiedicând astfel controlul public efectiv; sprijină recomandarea Ombudsmanului, în urma anchetei sale din proprie inițiativă 4/2021/MHZ, potrivit căreia agenția ar trebui să adopte o abordare mai proactivă în ceea ce privește transparența, pentru a asigura o mai mare responsabilitate pentru operațiunile sale;

16.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la întârzierea prelungită în ceea ce privește acordarea accesului deputaților în Parlamentul European la raportul Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) referitor la conduita necorespunzătoare a mai multor angajați ai Frontex, inclusiv a personalului de conducere de nivel superior, în legătură cu activitățile sale operaționale; este îngrijorat de faptul că nici Consiliul de administrație al Frontex, nici OLAF nu și-au asumat răspunderea pentru raport și procesele decizionale pentru publicarea acestuia în urma solicitărilor deputaților în Parlamentul European și ale Ombudsmanului; subliniază că decizia de a nu pune imediat raportul OLAF la dispoziția tuturor deputaților în Parlamentul European ar putea fi în contradicție cu necesitatea unui control democratic asupra agenției; solicită ca rezultatele viitoarelor rapoarte ale OLAF privind Frontex să fie puse la dispoziția publicului și solicită ca deputaților europeni să li se ofere acces imediat la aceste rapoarte suplimentare, atunci când acestea vor fi finalizate, pentru a se asigura controlul lor asupra agenției;

17.

este profund îngrijorat de faptul că unii deputați, foști deputați și membri ai personalului Parlamentului European ar fi fost implicați în acte de corupție, de spălare de bani și de participare la o organizație criminală în schimbul exercitării unei influențe asupra deciziilor Parlamentului; reamintește importanța transparenței și a accesului la documente în prevenirea și combaterea corupției și în asigurarea tragerii la răspundere a persoanelor care îndeplinesc sarcini publice; constată că un nivel ridicat de transparență, inclusiv accesul la documente, înlesnește urmărirea activităților legate de procesul decizional și poate contribui la demascarea activităților infracționale; reamintește recomandările formulate în rezoluțiile sale din 15 decembrie 2022 și 16 februarie 2023 și solicită punerea lor în aplicare rapidă și integrală;

18.

salută faptul că Comisia specială privind ingerințele externe în toate procesele democratice din Uniunea Europeană, inclusiv dezinformarea, și consolidarea integrității, transparenței și responsabilității în Parlamentul European (INGE 2) a fost însărcinată cu identificarea potențialelor deficiențe ale normelor Parlamentului și cu formularea de propuneri de reforme menite să sporească încrederea publicului în Parlament, protejând, în același timp, dreptul deputaților în Parlamentul European de a-și îndeplini în mod liber mandatele; solicită punerea rapidă în aplicare a recomandărilor finale ale INGE 2; își reiterează solicitarea de instituire a unei cerințe obligatorii pentru toți deputații în Parlamentul European, asistenții parlamentari acreditați și membrii personalului de a face publice toate întâlnirile programate cu persoane din afara Parlamentului, atunci când aceste întâlniri au legătură cu un raport, un raport de inițiativă sau o rezoluție a Parlamentului European;

19.

solicită mai multă transparență în ceea ce privește cererile naționale de finanțare din partea UE, comunicarea dintre Comisie și statele membre și punerea în aplicare a finanțării UE;

20.

regretă profund că nu există încă o imagine completă și publică a fondurilor UE destinate țărilor din afara UE pentru a înlesni cooperarea în materie de migrație; invită Comisia să asigure transparență, inclusiv prin stabilirea unei imagini de ansamblu clare a tuturor instrumentelor din bugetul UE utilizate pentru finanțarea cooperării cu țările din afara UE în domeniul gestionării migrației, inclusiv să ofere informații privind cuantumul, scopul și sursa de finanțare, precum și informații detaliate cu privire la orice alte măsuri potențiale de sprijin furnizate de agențiile UE, cum ar fi Frontex, pentru a se asigura că Parlamentul și publicul își pot exercita controlul asupra execuției bugetului UE; invită Comisia să elaboreze și să pună în aplicare o metodologie precisă de urmărire a cheltuielilor de 10 % alocate pentru migrație și strămutare forțată, pentru a asigura efectiv transparența și responsabilitatea corespunzătoare pentru aceste cheltuieli, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/947 (34);

21.

felicită CJUE pentru transmiterea în direct pe site-ul său web a pronunțării hotărârilor sale și a citirii opiniilor avocaților generali, care permite cetățenilor să urmărească audierile ca și cum ar fi prezenți fizic; invită Curtea de Justiție să difuzeze, de asemenea, toate audierile în direct;

22.

subliniază importanța creșterii transparenței deciziilor luate în cadrul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; regretă lipsa de transparență privind procedurile de punere în întârziere și de constatare a neîndeplinirii obligațiilor declanșate împotriva statelor membre; invită Comisia să asigure conformitatea cu articolul 218 din TFUE și să pună la dispoziția publicului documentele pertinente, cum ar fi documentele trimise statelor membre, în legătură cu procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

Situația legislativă

23.

reamintește că, în urma intrării în vigoare a TUE și a TFUE, dreptul de acces la documente vizează toate instituțiile, organele și agențiile UE (35); constată că, având în vedere obligațiile sporite în materie de transparență prevăzute în tratate, nicio revizuire a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 nu ar trebui să reducă nivelul actual de transparență; subliniază rolul esențial al jurisprudenței pertinente în ceea ce privește actualizarea regulamentului în funcție de evoluțiile în curs (36); subliniază necesitatea de a codifica jurisprudența relevantă, de a consolida și mai mult transparența și de a asigura responsabilitatea în cadrul UE;

24.

reamintește că nu suportul unui document sau faptul că a fost înregistrat face din acesta un document al unei anumite instituții, ci mai degrabă faptul că conținutul său se referă la o chestiune legată de politici, activități și decizii care intră în sfera de responsabilitate a instituției respective;

Recomandări

25.

salută intenția Comisiei de a crește transparența în cadrul UE pe baza principiului „transparenței implicite”; solicită Comisiei să nu ia în considerare nicio propunere de revizuire a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 care ar reduce standardele de transparență și de acces la documente; regretă faptul că negocierile stagnează de mult timp și îndeamnă cu fermitate Consiliul și Comisia să reia negocierile cu celelalte instituții pe baza propunerilor Comisiei din 2008 și 2011; constată că orice reformă va trebui să abordeze aspecte esențiale, cum ar fi extinderea domeniului de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 la toate instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE, sfera de aplicare a motivelor de refuz de acordare a accesului la documente, definiția unui „document”, testul privind interesul public, transparența procesului legislativ și opoziția față de excepțiile pe categorii, precum și să integreze jurisprudența CJUE și CEDO și să ia în considerare noile evoluții tehnologice; solicită instituțiilor UE să colaboreze în mod constructiv cu scopul final de a se asigura că cetățenii UE își pot exercita pe deplin dreptul de acces la documente și, prin urmare, își pot îndeplini rolul de control în ce privește instituțiile, organismele, oficiile și agențiile UE;

26.

regretă faptul că Parlamentul a refuzat în mod repetat să acorde acces public la documente, chiar și după ce această practică a fost clasificată de Ombudsman drept administrare defectuoasă, și solicită ca acesta să dea un bun exemplu; solicită mai multă transparență, inclusiv printr-un acces îmbunătățit la documente, pentru a permite controlul public;

27.

evidențiază, în contextul scandalurilor recente, riscurile legate de reuniunile desfășurate cu ușile închise; regretă profund faptul că Comisia, Consiliul și agențiile și organele UE insistă prea adesea ca reuniunile să se desfășoare cu ușile închise, fără o justificare adecvată; consideră că cererile de reuniuni cu ușile închise ar trebui evaluate în mod corespunzător; solicită elaborarea unor criterii și norme clare pentru reglementarea cererilor de ședințe cu ușile închise în instituțiile UE;

28.

invită Comisia să dea dovadă de mai multă transparență în ceea ce privește contractele cu părți terțe; invită Comisia să publice mai des din proprie inițiativă un număr cât mai mare de informații cu privire la procedurile de licitație, în comparație cu practicile sale actuale;

29.

salută recomandările practice ale Ombudsmanului privind modul de înregistrare a mesajelor text și instantanee trimise sau primite de membrii personalului în calitatea lor profesională (37); recunoaște că mesajele text și mesajele instantanee din context profesional sunt „documente” în sensul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documente și invită celelalte instituții, organe, oficii și agenții ale UE să recunoască de asemenea acest lucru, să dea curs recomandărilor Ombudsmanului în mod corespunzător și să facă publică această monitorizare; invită celelalte instituții, organe, oficii și agenții ale UE să utilizeze o interpretare largă a conceptului de „document”, care este deosebit de importantă într-o societate informațională și în contextul unor noi forme de comunicare care sunt utilizate pentru a discuta chestiuni legate de politici, activități și decizii;

30.

salută orientările din 2021 ale Ombudsmanului pentru administrația UE privind politicile și practicile de punere în aplicare a dreptului de acces public la documente, în vederea îmbunătățirii procedurilor interne, pentru a înlesni și a deschide procesul pentru cetățeni, inclusiv prin furnizarea de informații publicului cu privire la modul de depunere a unei cereri de acces public la documente, precum și cu privire la procedura pe care o urmează instituțiile pentru prelucrarea cererilor și cu privire la căile de atac (38); solicită instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE să utilizeze aceste îndrumări ca bază pentru procedurile lor de acces la documente;

31.

încurajează instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE să pună la dispoziție pe site-urile lor web respective sfaturi cu privire la informațiile pe care ar trebui să le conțină o cerere de documente în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001, pentru a raționaliza prelucrarea cererilor;

32.

subliniază că transparența și accesul deplin la documentele deținute de instituții trebuie să fie norma și că excepțiile de la această regulă trebuie să fie interpretate cu strictețe, luând în considerare interesul public superior care justifică divulgarea; invită toate instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE să publice documente din proprie inițiativă pe site-urile lor web și să înlesnească căutarea acestor documente pentru cetățeni, pentru a permite controlul public; subliniază că lipsa de cunoștințe cu privire la existența efectivă a documentelor poate împiedica cetățenii să își exercite dreptul de a solicita accesul; subliniază că a asigura faptul că cetățenii pot înțelege, urmări în detaliu și participa la procesul legislativ constituie o cerință legală în temeiul tratatelor și al Cartei, și sunt o cerință de bază pentru controlul democratic și pentru democrație în ansamblu; subliniază că, potrivit CJUE (39), cetățenii trebuie, de asemenea, să poată urmări în detaliu procesul decizional în cadrul grupurilor de pregătire implicate în procedurile legislative și să aibă acces la toate informațiile pertinente; solicită instituțiilor, organelor și agențiilor UE să aibă o politică de „transparență implicită” și să publice documentele legate de dosarele legislative în mod proactiv, inclusiv documentele care fac parte din procedurile legislative sau sunt legate de acesta, într-un interval de timp rezonabil și într-un mod ușor de utilizat și accesibil, precum și să publice plângerile legate de refuzurile de acordare a accesului; consideră că documentele trilogurilor, precum ordinile de zi, rezumatele rezultatelor întâlnirilor, procesele-verbale și abordările generale din Consiliu, au legătură cu procedurile legislative și ar trebui tratate ca documente legislative; solicită instituțiilor UE să respecte pe deplin hotărârea CJUE în cauza T-540/15 (40) privind accesul la documentele trilogurilor; îndeamnă instituțiile UE, în special Consiliul, să își îmbunătățească normele și procedurile privind transparența legislativă, inclusiv cele privind accesibilitatea și clasificarea documentelor legislative; își reiterează apelul adresat Frontex de a pune capăt imediat practicii sale de a solicita ca solicitanții să acopere costurile avocaților externi în cauzele în instanță legate de cererile de acces la informații (41);

33.

salută noile măsuri de transparență luate de Consiliu în 2020, în conformitate cu propunerile făcute de Ombudsman în anchetele sale privind transparența legislativă în cadrul Consiliului și transparența trilogurilor (42), de a extinde divulgarea proactivă a documentelor legislative, inclusiv a rapoartelor privind progresele înregistrate în negocierile privind proiectele de lege și mandatele Consiliului pentru negocieri cu Parlamentul European, și de a asigura aplicarea limitată a etichetei „LIMITE” la astfel de documente, inclusiv restricționarea atât a numărului de documente sub această etichetă, cât și a duratei de valabilitate a acestei etichete; regretă că încă există diferențe de la o președinție la alta în ce privește practicile lor de publicare proactivă a documentelor; insistă asupra faptului că publicarea sistematică a mandatului de inițiere a negocierilor trilaterale și a poziției finale a Consiliului de aprobare a rezultatului negocierilor constituie minimul necesar și că, pentru a reflecta transparența Parlamentului în negocierile legislative, Consiliul ar trebui, de asemenea, să înregistreze în mod sistematic identitatea statelor membre atunci când acestea își exprimă pozițiile în Consiliu; solicită stabilirea unor orientări obligatorii permanente pentru toate președințiile, pe baza inițiativei președinției finlandeze;

34.

invită Consiliul să își publice din proprie inițiativă contactele cu lobbyiștii; invită Consiliul să redeschidă dialogul dintre statele membre și Secretariatul General privind măsurile de îmbunătățire a coerenței, a standardizării și a clarității gestionării documentelor în cadrul Consiliului; subliniază necesitatea publicării documentelor de către Consiliu în timp util;

35.

salută intenția Comisiei de a elabora noi orientări interne privind transparența și accesul la documente și invită alte instituții să urmeze exemplul acestei inițiative; încurajează Comisia să se asigure că orientările implică o politică de „transparență implicită” și reflectă jurisprudența pertinentă și recomandările Ombudsmanului din ultimii ani (43);

36.

solicită Comisiei și celorlalte instituții, agenții și organe ale UE să fie proactive în ceea ce privește publicarea documentelor și a statisticilor despre modul în care tratează cererile de acces la documente, deoarece astfel de informații ar contribui la evaluarea abordării proactive de către instituții a accesului la documente;

37.

își reiterează apelul urgent adresat instituțiilor UE de a-și accelera activitatea de creare a unei baze de date comune dedicate și ușor de utilizat privind stadiul dosarelor legislative (baza de date comună privind dosarele legislative), astfel cum s-a convenit în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 (44) privind o mai bună legiferare, pentru a asigura o mai mare transparență; subliniază că documentele puse la dispoziția publicului ar trebui publicate într-un format care să permită căutarea și prelucrarea lor automată;

38.

solicită tuturor instituțiilor UE să se asigure că toate documentele oficiale sunt prevăzute în mod sistematic într-un format deschis, ușor de utilizat și care poate fi citit automat, ceea ce este esențial în special pentru datele numerice și financiare, și să asigure același format pentru documentele publicate în trecut; solicită, în special, să se modifice articolul 122 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, astfel încât să se asigure că datele sunt prezentate într-un format deschis și prelucrabil automat; invită toate instituțiile UE să aibă în vedere o creștere a numărului și a categoriilor de documente pe care le pun la dispoziție în mod direct în registrele lor publice și să îmbunătățească procesul de găsire a documentelor și accesul la acestea pe paginile lor de internet; consideră că tipurile de documente care trebuie să fie direct accesibile prin intermediul registrului public al Parlamentului ar trebui să includă documente legislative pregătitoare, indiferent dacă au fost redactate doar de Parlament sau împreună cu celelalte instituții, cum ar fi documentele politice și tehnice ale trilogurilor, inclusiv toate versiunile documentului comun pe mai multe coloane menționat în Codul de conduită pentru negocieri în contextul procedurii legislative ordinare, sub rezerva excepțiilor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 și a jurisprudenței Tribunalului și a Curții de Justiție;

39.

consideră că modalitatea actuală de a găsi istoricul voturilor deputaților europeni – prin intermediul fișierelor PDF care cuprind sute de voturi de pe site-ul internet al Parlamentului – nu este ușor de utilizat și nu contribuie la transparență; solicită Biroului Parlamentului să dezvolte un sistem ușor de utilizat, în care să fie vizibile, pentru fiecare vot prin apel nominal, textul votat și rezultatele votului pentru fiecare grup și pentru fiecare deputat în Parlamentul European; solicită ca rezultatele voturilor prin apel nominal, datele despre prezența deputaților și textele supuse la vot să fie puse la dispoziție în formate ce pot fi prelucrate automat;

40.

reamintește că o cerere de acces la un document trebuie tratată cu promptitudine (45); ia act cu mare îngrijorare de faptul că Ombudsmanul primește numeroase plângeri din partea cetățenilor cu privire la întârzierile extreme pentru obținerea accesului la documentele solicitate; sprijină punctul de vedere al Ombudsmanului conform căruia acordarea cu întârziere a accesului este, în realitate, un refuz de acces, iar procesele administrative ar trebui raționalizate pentru a garanta că cetățenii primesc acces la documente în timp util; solicită instituțiilor, organelor și agențiilor UE să asigure respectarea termenelor, să obțină mai multe date cu privire la respectarea termenelor și să ofere explicații solicitanților, precizând motivele nerespectării termenelor; solicită, de asemenea, Comisiei să ia măsuri pentru a asigura respectarea termenelor de către alte instituții ale UE; subliniază că publicarea proactivă a documentelor în registru este cea mai bună soluție pentru a reduce numărul de cereri de acces la documente și pentru a evita întârzierile;

41.

subliniază că este posibil ca pandemia și adaptarea metodelor de lucru ale instituțiilor să fi încetinit prelucrarea cererilor de acces la documente; subliniază că este indispensabil ca instituțiile să instituie mecanisme care să permită asigurarea celui mai înalt nivel de transparență și de acces la documente, chiar și în situații de criză;

42.

constată cu îngrijorare că, în prezent, cetățenii pot contesta refuzul unei cereri de acces la documente sau lipsa unui răspuns în timp util, atunci când termenele nu sunt respectate, doar prin depunerea unei plângeri la Ombudsman, ale cărui recomandări nu sunt, din păcate, obligatorii din punct de vedere juridic, sau prin introducerea unei acțiuni în instanță împotriva instituției la CJUE, ceea ce presupune un proces extrem de lung și costisitor, cu rezultate incerte, creând o povară nerezonabilă care descurajează cetățenii care doresc să conteste o decizie de refuz (parțial) al accesului; evidențiază faptul că, practic, aceasta înseamnă că nu există nicio cale de atac eficace împotriva unei decizii de respingere a unei cereri de acces la documente; solicită instituțiilor UE să asigure totuși o monitorizare completă și rapidă a deciziilor și recomandărilor Ombudsmanului; solicită instituțiilor, organelor și agențiilor UE să adopte proceduri mai rapide, mai accesibile și mai simple pentru tratarea plângerilor privind refuzurile de acordare a accesului și măsuri pentru a asigura că cetățenii pot contesta deciziile, atunci când este necesar; recomandă, în acest context, numirea unor înalți funcționari sau a unor experți independenți care să aibă capacitatea de a examina, fără întârzieri nejustificate, recursurile privind cererile de acces la documente; subliniază că impunerea unor cheltuieli de judecată foarte ridicate societății civile are un efect disuasiv asupra accesului societății civile la justiție în domeniul accesului la documente, care este un drept fundamental prevăzut la articolul 42 din Cartă și subminează dreptul societății civile la o cale de atac eficace în temeiul articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE;

° °

43.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)
JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

(2)
JO C 168 E, 14.6.2013, p. 159.

(3)
JO C 337, 20.9.2018, p. 120.

(4)
JO C 411, 27.11.2020, p. 149.

(5)
JO L 305, 26.11.2019, p. 17.

(6)
JO C 465, 17.11.2021, p. 54.

(7)
JO C 117, 11.3.2022, p. 159.

(8)
JO C 184, 5.5.2022, p. 99.

(9)
JO C 342, 6.9.2022, p. 58.

(10)
JO L 45, 14.2.2023, p. 13.

(11)
JO C 177, 17.5.2023, p. 109.

(12) Texte adoptate, P9_TA(2023)0054.

(13) Hotărârea din 25 ianuarie 2023, De Capitani/Consiliul, T-163/21, ECLI:EU:T:2023:15.

(14) Hotărârea din 27 noiembrie 2019 în cauza Luisa Izuzquiza și Arne Semsrott/Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, T-31/18, ECLI:EU:T:2019:815.

(15)
JO L 264, 25.9.2006, p. 13.

(16) Articolul 10 alineatul (3) din TUE, în lumina celui de al 13-lea considerent din preambul, precum și a articolului 1 alineatul (2) și a articolului 9 din TUE.

(17) Articolul 15 din TFUE.

(18) Hotărârea CJUE din 1 iulie 2008, Regatul Suediei și Maurizio Turco/Consiliul Uniunii Europene, C-39/05 P și C-52/05, ECLI:EU:C:2008:374; hotărârea CJUE din 17 octombrie 2013, Consiliul Uniunii Europene/Access Info Europe, C-280/11P, ECLI:EU:C:2013:671.

(19) Hotărârea De Capitani/Consiliul.

(20) Ombudsmanul European, „
Raportul anual pe 2021
”, 18 mai 2022, p. 31.

(21) Ombudsmanul European, „
Decizie privind refuzul Consiliului Uniunii Europene de a acorda acces public deplin la documentele legate de negocierile referitoare la proiectul de act legislativ privind piețele digitale
”, 27 iunie 2022.

(22) Ombudsmanul European, „
Raportul anual pe 2021
”, 18 mai 2022.

(23) Ombudsmanul European, „
Decizie privind refuzul Consiliului Uniunii Europene de a acorda acces public deplin la documentele legate de negocierile referitoare la proiectul de act legislativ privind piețele digitale
”, 27 iunie 2022.

(24) Ombudsmanul European, „
Decizie privind aspecte legate de modul în care Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) comunică cu cetățenii în legătură cu portalul său privind accesul la documente
”, 15 decembrie 2022.

(25) Rezoluția Parlamentului European din 21 octombrie 2021 conținând observațiile care fac parte integrantă din decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă aferent exercițiului financiar 2019 (JO L 47, 25.2.2022, p. 11).

(26) Ombudsmanul European, „
Ombudsmanul solicită Comisiei să abordeze de urgență întârzierile sistemice în prelucrarea cererilor de acces public la documente
”, 28 martie 2023.

(27) Hotărârea CJUE din 22 martie 2018, Emilio De Capitani/Parlamentul European, T-540/15, ECLI:EU:T:2018:167; Hotărârea CJUE din 1 iulie 2008, Regatul Suediei și Maurizio Turco/Consiliul Uniunii Europene, C-39/05 P și C-52/05, ECLI:EU:C:2008:374;

(28) Hotărârea De Capitani/Consiliul.

(29) Hotărârea De Capitani/Consiliul.

(30) Becker, M., „
The European Commission Deletes Mass Amounts of Emails and Doesn’t Archive Chats
”, Der Spiegel, 12 noiembrie 2021.

(31) Hotărârea CJUE din 21 aprilie 2021, Laurent Pech/Consiliul Uniunii Europene, T-252/19, EU:T:2021:203.

(32) Ombudsmanul European, „Decizia Comisiei Europene de a acorda acces public la schimbul de mesaje text dintre președinta Comisiei și directorul general al unei companii farmaceutice cu privire la achiziționarea unui vaccin împotriva COVID-19, 16 septembrie 2021;

(33) Proiectul celui de al 20-lea raport anual al Consiliului privind punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei.

(34) Regulamentul (UE) 2021/947 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iunie 2021 de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – „Europa globală”, de modificare și abrogare a Deciziei nr. 466/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) 2017/1601 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului Consiliului (CE, Euratom) nr. 480/2009 (JO L 209, 14.6.2021, p. 1).

(35) Articolul 15 alineatul (3) din TFUE.

(36) A se vedea, de exemplu, hotărârea CJUE din 18 iulie 2017, Comisia Europeană/Patrick Breyer, T-213/15, EU:C:2017:563; hotărârea CJUE din 1 septembrie 2021, Andrea Homoki/Comisia Europeană, T-517/19, ECLI:EU:T:2021:529; și hotărârea CJUE din 21 aprilie 2021, Laurent Pech/Consiliul Uniunii Europene, T-252/19, ECLI:EU:C:2021:203.

(37) Ombudsmanul European, „
Notă de încheiere privind inițiativa strategică privind modul în care instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE înregistrează textul și mesajele instantanee trimise/primite de membrii personalului în calitate profesională
”, 13 iulie 2022.

(38) Ombudsmanul European, „
Un scurt ghid pentru administrația UE privind politicile și practicile pentru punerea în aplicare a dreptului de acces public la documente
”, 27 octombrie 2021.

(39) Hotărârea De Capitani/Consiliul.

(40) Hotărârea CJUE din 22 martie 2018, Emilio De Capitani/Parlamentul European, T-540/15, ECLI:EU:T:2018:167;

(41) Decizia (UE, Euratom) 2021/1613 a Parlamentului European din 28 aprilie 2021 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă aferent exercițiului financiar 2019 (JO L 340, 24.9.2021, p. 324).

(42) Ombudsmanul European, „
Ombudsmanul salută măsurile menite să facă legislația UE mai accesibilă publicului
”, 16 iulie 2020.

(43) A se vedea, de exemplu, decizia Ombudsmanului European în cauza 2142/2018/EWM privind refuzul Comisiei Europene de a acorda acces la pozițiile statelor membre cu privire la un document de orientare privind evaluarea riscurilor pesticidelor asupra albinelor; hotărârea CJUE din 14 septembrie 2022, Pollinis France/Comisia Europeană, T-371/20 and T-554/20, EU:T:2022:556; și hotărârea CJUE din 22 martie 2018, Emilio De Capitani/Parlamentul European, T-540/15, EU:T:2018:167.

(44) Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare (JO L 123, 12.5.2016, p. 1).

(45) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, articolul 7.

ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/4014/oj

ISSN 1977-1029 (electronic edition)

Top

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește

OJ:C_202404014: P9_TA(2023)0295 – Accesul public la documente – raport anual pe anii 2019-2021 – Rezoluția Parlamentului European din 13 iulie 2023 referitoare la accesul public la documente – raport anual pe anii 2019-2021 (2022/2015(INI))

Informatii

Apply Filters