OJ:C_202404029: P9_TA(2023)0264 – Protecția jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului împotriva procedurilor judiciare vădit nefondate sau abuzive – Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 11 iulie 2023 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor implicate în acțiuni de mobilizare publică împotriva procedurilor judiciare vădit nefondate sau abuzive (Acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice) (COM(2022)0177 – C9-0161/2022 – 2022/0117(COD)) (Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2)

Potrivit articolului 10 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, orice cetățean al Uniunii are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) prevede, printre altele, dreptul la respectarea vieții private și de familie (articolul 7), dreptul la protecția datelor cu caracter personal (articolul 8), dreptul la libertatea de exprimare și de informare, care cuprinde respectarea libertății și pluralismului mijloacelor de informare în masă (articolul 11), precum și dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil (articolul 47).

(2)

Potrivit articolului 10 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, orice cetățean al Uniunii are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) prevede, printre altele, dreptul la respectarea vieții private și de familie (articolul 7), dreptul la protecția datelor cu caracter personal (articolul 8), dreptul la libertatea de exprimare și de informare, care cuprinde respectarea libertății și pluralismului mijloacelor de informare în masă (articolul 11), libertatea de întrunire și de asociere (articolul 12), precum și dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil (articolul 47).

(3a)

Dreptul la libertatea de exprimare este un drept fundamental care trebuie exercitat cu simț al datoriei și responsabilitate, ținând cont de dreptul fundamental al persoanelor de a obține informații imparțiale, precum și respectând dreptul fundamental al unei persoane de a-și proteja reputația, datele cu caracter privat și viața privată. În caz de conflict între aceste drepturi, toate părțile trebuie să aibă acces la instanțe, respectându-se principiul procesului echitabil.

(3b)

În rezoluția sa din 11 noiembrie 2021 referitoare la consolidarea democrației și a libertății și pluralismului mass-mediei în Uniune, Parlamentul European a invitat Comisia să propună un pachet de instrumente juridice neobligatorii și obligatorii pentru a aborda numărul tot mai mare de acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice sau „SLAPP” în ceea ce privește jurnaliștii, ONG-urile, cadrele universitare și societatea civilă din Uniune. Parlamentul a propus măsuri legislative în domeniul dreptului procesual civil și penal, cum ar fi un mecanism de respingere rapidă a proceselor civile abuzive, dreptul la plata integrală a cheltuielilor suportate de pârât sau inculpat și dreptul la despăgubiri pentru prejudicii. Rezoluția din 11 noiembrie 2021 a inclus, de asemenea, o solicitare de formare adecvată a judecătorilor și a juriștilor cu privire la SLAPP, un fond special pentru a oferi sprijin financiar victimelor SLAPP și un registru public al hotărârilor judecătorești în cauzele SLAPP. În plus, Parlamentul a solicitat revizuirea Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1a)(„Regulamentul Bruxelles I”) și a Regulamentului (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (1b)(„Regulamentul Roma II”) pentru a preveni „turismul calomniei” sau „alegerea unei instanțe mai favorabile”.

(4)

Scopul prezentei directive este de a oferi protecție persoanelor fizice și juridice implicate în acțiuni de mobilizare publică în chestiuni de interes public, cu precădere jurnaliști și apărători ai drepturilor omului, în fața procedurilor judiciare inițiate împotriva lor pentru a-i descuraja să participe la acțiuni de mobilizare publică (denumite în mod curent acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice sau „SLAPP”).

(4)

Scopul prezentei directive este de a oferi norme minime la nivelul Uniunii pentru a asigura protecția persoanelor fizice și juridice implicate în acțiuni de mobilizare publică în chestiuni de interes public, inclusiv jurnaliști, publiciști, organizații mass-media, avertizori de integritate și apărători ai drepturilor omului, precum și organizații ale societății civile, ONG-uri, sindicate, artiști, cercetători și cadre universitare, în fața procedurilor judiciare inițiate împotriva lor, precum și a amenințărilor cu acestea, pentru a-i descuraja să participe la acțiuni de mobilizare publică (denumite în mod curent acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice sau „SLAPP”).

(5)

Jurnaliștii joacă un rol important în facilitarea dezbaterii publice și în transmiterea și primirea de informații, opinii și idei. Este esențial ca acestora să li se aloce spațiul necesar pentru a contribui la o dezbatere deschisă, liberă și echitabilă și pentru a combate dezinformarea, manipularea informațiilor și interferențele. Jurnaliștii ar trebui să fie în măsură să își desfășoare activitățile în mod eficace pentru a se asigura că cetățenii au acces la o multitudine de opinii în cadrul democrațiilor europene.

(5)

Jurnaliștii joacă un rol important în facilitarea dezbaterii publice și în transmiterea și primirea de informații, opinii și idei. Jurnalismul independent, profesional și responsabil, precum și accesul la informații multiple reprezintă piloni-cheie ai democrației. Este esențial ca jurnaliștilor să li se aloce spațiul necesar pentru a contribui la o dezbatere deschisă, liberă și echitabilă și pentru a combate dezinformarea, manipularea informațiilor și interferențele. Jurnaliștii ar trebui să fie în măsură să își desfășoare activitățile în mod eficace și fără teamă pentru a se asigura că cetățenii au acces la o multitudine de opinii în cadrul democrațiilor europene.

(6)

Jurnaliștii de investigație, în special, joacă un rol esențial în combaterea criminalității organizate, a corupției și a extremismului. Activitatea lor implică riscuri deosebit de ridicate, aceștia confruntându-se cu un număr tot mai mare de atacuri și hărțuiri. Este necesar un sistem solid de garanții care să le permită să își îndeplinească rolul esențial de „gardieni” în chestiuni de interes public legitim.

(6)

Jurnaliștii de investigație și organizațiile mass-media, în special, joacă un rol esențial în dezvăluirea și combaterea criminalității organizate, a abuzului de putere, a corupției, a încălcărilor drepturilor fundamentale și a extremismului. Activitatea lor implică riscuri deosebit de ridicate, aceștia confruntându-se cu un număr tot mai mare de atacuri, asasinate, amenințări, intimidări și hărțuiri. Este necesar un sistem solid de garanții și protecție, inclusiv protecția siguranței lor fizice, care să permită jurnaliștilor de investigație să își îndeplinească rolul esențial de „gardieni” în chestiuni de interes public legitim, fără teama de a fi pedepsiți pentru căutarea adevărului și informarea publicului.

(7)

Apărătorii drepturilor omului joacă totodată un rol important la nivelul democrațiilor europene, în special în ceea ce privește respectarea drepturilor fundamentale, a valorilor democratice, a incluziunii sociale, a protecției mediului și a statului de drept. Aceștia ar trebui să aibă posibilitatea de a participa în mod activ la viața publică și de a-și face cunoscute opiniile cu privire la chestiuni de natură politică și procese decizionale, fără teama de intimidare. Apărătorii drepturilor omului sunt persoane sau organizații implicate în apărarea drepturilor fundamentale și a unei serii de alte drepturi, cum ar fi drepturile în domeniul mediului și al climei, drepturile femeilor, drepturile persoanelor LGBTIQ, drepturile persoanelor cu origine rasială sau etnică minoritară, drepturile lucrătorilor sau libertățile religioase. Alți participanți la dezbaterea publică, cum ar fi reprezentanții mediului academic și cercetătorii, merită în egală măsură o protecție adecvată.

(7)

Apărătorii drepturilor omului joacă totodată un rol important la nivelul democrațiilor europene, în special în ceea ce privește respectarea drepturilor fundamentale, a valorilor democratice, a incluziunii sociale, a protecției mediului, a egalității de gen și a statului de drept. Având în vedere politicile Uniunii în domeniul mediului și al climei, ar trebui să se acorde atenție, de asemenea, protecției apărătorilor drepturilor de mediu. Apărătorii drepturilor omului ar trebui să aibă posibilitatea de a participa în mod activ la viața publică, de a promova responsabilitatea și de a-și face cunoscute opiniile cu privire la chestiuni de natură politică și procese decizionale, fără teama de intimidare. Apărătorii drepturilor omului sunt persoane sau organizații implicate în apărarea drepturilor fundamentale și a unei serii de alte drepturi, cum ar fi drepturile în domeniul mediului și al climei, drepturile femeilor, drepturile persoanelor LGBTIQ+, drepturile persoanelor cu origine rasială sau etnică minoritară, drepturile lucrătorilor sau libertățile religioase.

(7a)

În afară de jurnaliști, organizații mass-media sau apărători ai drepturilor omului, ceilalți participanți la dezbaterile publice, cum ar fi cadrele universitare, cercetătorii sau artiștii, merită, de asemenea, o protecție adecvată. Într-o societate democratică, aceștia ar trebui să fie în măsură să cerceteze, să predea, să învețe, să aibă reprezentații și să comunice fără teama de represalii. Cadrele universitare și cercetătorii contribuie în mod fundamental la discursul public și la diseminarea cunoștințelor și se asigură că dezbaterea democratică poate avea loc în cunoștință de cauză și poate combate dezinformarea.

(9)

Pentru a promova acest mediu, este important ca jurnaliștii și apărătorii drepturilor omului să beneficieze de protecție în fața procedurilor judiciare împotriva mobilizării publice. Astfel de proceduri judiciare nu sunt inițiate în scopul accesului la justiție, ci pentru a reduce dezbaterea publică la tăcere, recurgând în mod obișnuit la acțiuni de hărțuire și intimidare.

(9)

Pentru a promova acest mediu, este important ca persoanele fizice și juridice să beneficieze de protecție în fața procedurilor judiciare împotriva mobilizării publice. Astfel de proceduri judiciare nu sunt inițiate în scopul accesului la justiție, ci pentru a reduce dezbaterea publică la tăcere și pentru a preveni investigarea și raportarea încălcărilor dreptului Uniunii și ale dreptului intern, inclusiv a corupției sau a altor practici abuzive, recurgând în mod obișnuit la acțiuni de hărțuire și intimidare.

(10)

Acțiunile SLAPP sunt în mod specific inițiate de entități cu autoritate, de exemplu persoane fizice, grupuri de lobby, corporații și organe de stat. Acestea implică adesea un dezechilibru de putere între părți, reclamantul aflându-se într-o poziție superioară persoanei chemate în judecată din punct de vedere financiar sau politic. Deși nu este o componentă indispensabilă a unor astfel de cazuri, existența unui dezechilibru de putere sporește semnificativ efectele dăunătoare, precum și efectele de intimidare ale procedurilor judiciare împotriva mobilizării publice.

(10)

Acțiunile SLAPP sunt în mod specific inițiate de entități cu autoritate, de exemplu persoane fizice, grupuri de lobby, corporații, oficialități publice, autorități controlate public, politicieni, autorități judiciare și organe de stat, în încercarea de a reduce dezbaterea publică la tăcere. Acestea implică adesea un dezechilibru de putere între părți, reclamantul aflându-se într-o poziție superioară persoanei chemate în judecată din punct de vedere financiar sau politic. Deși nu este o componentă indispensabilă a unor astfel de cazuri, existența unui dezechilibru de putere sporește semnificativ efectele dăunătoare, precum și efectele de intimidare ale procedurilor judiciare împotriva mobilizării publice.

(11)

Procedurile judiciare împotriva mobilizării publice pot avea un impact negativ asupra credibilității și reputației jurnaliștilor și apărătorilor drepturilor omului și pot epuiza resursele financiare și de altă natură ale acestora. Din cauza unor astfel de proceduri, publicarea informațiilor referitoare la o chestiune de interes public poate fi amânată sau anulată în totalitate. Durata procedurilor și presiunea financiară pot avea un efect disuasiv asupra jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului. Prin urmare, existența unor astfel de practici poate avea un efect disuasiv asupra activității acestora, contribuind la autocenzură în perspectiva unor eventuale proceduri judiciare viitoare, având drept consecință pauperizarea dezbaterii publice în defavoarea întregii societăți.

(11)

Procedurile judiciare împotriva mobilizării publice pot avea un impact negativ asupra credibilității și reputației persoanelor fizice și juridice implicate în acțiuni de mobilizare publică și pot epuiza resursele financiare și de altă natură ale acestora. Din cauza unor astfel de proceduri, publicarea informațiilor referitoare la o chestiune de interes public poate fi amânată sau anulată în totalitate. Durata procedurilor și presiunea financiară pot avea un efect disuasiv asupra persoanelor fizice și juridice implicate în acțiuni de mobilizare publică. Prin urmare, existența unor astfel de practici poate avea un efect disuasiv asupra activității acestora, contribuind la autocenzură în perspectiva unor eventuale proceduri judiciare viitoare, având drept consecință pauperizarea dezbaterii publice în defavoarea întregii societăți.

(12)

Persoanele vizate de proceduri judiciare împotriva mobilizării publice se pot confrunta cu o serie de cauze desfășurate simultan, inițiate uneori în mai multe jurisdicții. Procedurile inițiate în jurisdicția unui stat membru împotriva unei persoane având reședința în alt stat membru au, de regulă, un caracter mai complex și mai costisitor pentru persoana chemată în judecată. Reclamanții din cadrul procedurilor judiciare împotriva mobilizării publice pot utiliza, de asemenea, instrumente procedurale pentru a prelungi durata și a spori costul soluționării litigiului și pot introduce cauze într-o jurisdicție pe care o percep ca fiind favorabilă cauzei lor, mai degrabă decât pe rolul instanței cel mai bine plasate pentru a soluționa cererea. Astfel de practici împovărează, de asemenea, sistemele judiciare naționale în mod inutil și nociv.

(12)

Persoanele vizate de proceduri judiciare împotriva mobilizării publice se pot confrunta cu o serie de cauze desfășurate simultan, acestea putând fi de materie civilă, administrativă sau penală sau o combinație a lor, inițiate uneori în mai multe jurisdicții. Procedurile inițiate în jurisdicția unui stat membru împotriva unei persoane având reședința în alt stat membru au, de regulă, un caracter mai complex și mai costisitor pentru persoana chemată în judecată. Reclamanții din cadrul procedurilor judiciare împotriva mobilizării publice pot utiliza, de asemenea, instrumente procedurale pentru a prelungi durata și a spori costul soluționării litigiului și pot introduce cauze într-o jurisdicție pe care o percep ca fiind favorabilă cauzei lor (alegerea unei instanțe mai favorabile), mai degrabă decât pe rolul instanței cel mai bine plasate pentru a soluționa cererea. Durata și diversitatea procedurilor, presiunea financiară și amenințarea cu sancțiuni penale constituie instrumente puternice de intimidare și reducere la tăcere a vocilor critice. Astfel de practici împovărează, de asemenea, sistemele judiciare naționale în mod inutil și nociv și conduc la utilizarea abuzivă a resurselor lor, constituind astfel un abuz al sistemelor judiciare.

(13)

Garanțiile prevăzute în prezenta directivă ar trebui să se aplice oricărei persoane fizice sau juridice ca urmare a implicării sale în acțiuni de mobilizare publică. De asemenea, ar trebui să protejeze persoanele fizice sau juridice care, fie cu titlu profesional, fie cu titlu personal, sprijină, asistă sau furnizează bunuri sau servicii unei alte persoane în scopuri direct legate de mobilizarea publică într-o chestiune de interes public. Este vorba, de exemplu, despre furnizori de servicii de internet, edituri sau imprimerii, care fac obiectul sau sunt în pericol de a face obiectul unor proceduri judiciare pentru furnizarea de servicii persoanei vizate de procedurile judiciare.

(13)

Garanțiile prevăzute în prezenta directivă ar trebui să se aplice oricărei persoane fizice sau juridice ca urmare a implicării sale directe sau indirecte în acțiuni de mobilizare publică. De asemenea, ar trebui să protejeze persoanele fizice sau juridice care, fie cu titlu profesional, fie cu titlu personal, sprijină, asistă sau furnizează bunuri sau servicii unei alte persoane în scopuri direct legate de mobilizarea publică într-o chestiune de interes public. Este vorba, de exemplu, despre avocați, membrii familiei, furnizori de servicii de internet, edituri sau imprimerii, care fac obiectul sau sunt în pericol de a face obiectul unor proceduri judiciare pentru furnizarea de asistență, sprijin sau servicii persoanei vizate de procedurile judiciare.

(15)

Directiva nu se aplică cererilor care decurg din răspunderea statului pentru acțiuni sau omisiuni în exercitarea autorității publice (acta iure imperii), cererilor împotriva funcționarilor care acționează în numele statului și nici cererilor care decurg din răspunderea pentru acțiunile întreprinse de autoritățile publice, în care se încadrează și răspunderea persoanelor numite în funcții de demnitate publică.

(15)

Directiva nu se aplică cererilor care decurg din răspunderea statului pentru acțiuni sau omisiuni în exercitarea autorității publice (acta iure imperii), cererilor împotriva funcționarilor care acționează în numele statului și nici cererilor care decurg din răspunderea pentru acțiunile întreprinse de autoritățile publice, în care se încadrează și răspunderea persoanelor numite în funcții de demnitate publică, cu excepția cazului în care dreptul intern prevede acest lucru. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, procedurile judiciare ar putea totuși să intre în domeniul de aplicare „în materie civilă și comercială”, astfel cum este menționat în prezenta directivă, atunci când un stat sau un organism public este parte, în cazul în care acțiunile sau omisiunile nu au loc în exercitarea autorității publice.

(15a)

Prezenta directivă stabilește norme minime care permit statelor membre să adopte sau să mențină dispoziții mai favorabile pentru persoanele implicate în acțiuni de mobilizare publică, de exemplu o legislație națională care stabilește garanții procedurale mai eficace, cum ar fi dubla sancțiune, prin care, cu respectarea deplină a dreptului la un proces echitabil, instanța poate nu numai să dispună obligarea la plata cheltuielilor de judecată sau a compensării în favoarea persoanei chemate în judecată, ci și să impună o sancțiune pe care reclamantul trebuie să o plătească statului atunci când este clar că litigiul pe care l-a inițiat a fost abuziv, vădit nefondat sau cu rea-credință. Punerea în aplicare a prezentei directive nu poate justifica un regres în raport cu nivelul de protecție care există deja în fiecare stat membru.

(16)

Mobilizarea publică ar trebui să reprezinte orice declarație sau activitate a unei persoane fizice sau juridice, exprimată sau desfășurată în exercitarea dreptului la libertatea de exprimare și de informare cu privire la o chestiune de interes public, cum ar fi crearea, expunerea, publicitatea sau alte forme de promovare a comunicărilor, publicațiilor sau lucrărilor jurnalistice, politice, științifice, academice, artistice, critice sau satirice, precum și acțiunile pregătitoare direct legate de acestea. Aceasta poate include, de asemenea, activități legate de exercitarea dreptului la libertatea de asociere și de întrunire pașnică, cum ar fi organizarea sau participarea la activități de lobby, demonstrații și proteste sau activități care rezultă din exercitarea dreptului la bună administrare și a dreptului la o cale de atac eficientă, cum ar fi depunerea de plângeri, petiții sau cereri de natură administrativă și judiciară și participarea la ședințe publice. Mobilizarea publică ar trebui să includă, de asemenea, activități pregătitoare, de sprijin sau de asistență care au o legătură directă și intrinsecă cu declarația sau activitatea în cauză și care vizează reprimarea acțiunilor de mobilizare publică. În plus, mobilizarea poate viza și alte activități menite să informeze sau să influențeze opinia publică sau acțiunile ulterioare ale publicului, inclusiv cele desfășurate de o entitate privată sau publică în legătură cu o chestiune de interes public, cum ar fi organizarea de acțiuni de cercetare, sondaje, campanii sau orice alte acțiuni colective sau participarea la acestea.

(16)

Mobilizarea publică ar trebui să reprezinte orice declarație, activitate sau acțiune pregătitoare, de sprijin sau de asistență direct legată de acestea, a unei persoane fizice sau juridice, exprimată sau desfășurată în exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale, de exemplu a dreptului la libertatea de exprimare și de informare cu privire la o chestiune de interes public, cum ar fi crearea, expunerea, publicitatea sau alte forme de promovare a comunicărilor, publicațiilor sau lucrărilor jurnalistice, politice, științifice, academice, artistice, critice sau satirice, precum și acțiunile pregătitoare direct legate de acestea. Aceasta poate include, de asemenea, activități legate de exercitarea libertății academice și artistice, a dreptului la libertatea de asociere și de întrunire pașnică, cum ar fi organizarea sau participarea la activități de lobby, demonstrații și proteste sau activități care rezultă din exercitarea dreptului la bună administrare și a dreptului la o cale de atac eficientă, cum ar fi depunerea de plângeri, petiții sau cereri de natură administrativă și judiciară și participarea la ședințe publice. Mobilizarea publică ar trebui să includă, de asemenea, activități pregătitoare, de sprijin sau de asistență care au o legătură directă și intrinsecă cu declarația sau activitatea în cauză și care vizează reprimarea acțiunilor de mobilizare publică. În plus, mobilizarea poate viza și alte activități menite să informeze sau să influențeze opinia publică sau acțiunile ulterioare ale publicului, inclusiv cele desfășurate de o entitate privată sau publică în legătură cu o chestiune de interes public, cum ar fi organizarea de acțiuni de cercetare, sondaje, campanii sau orice alte acțiuni colective sau participarea la acestea.

(18)

Noțiunea „chestiune de interes public” ar trebui să includă, de asemenea, calitatea, siguranța sau alte aspecte relevante ale bunurilor, produselor sau serviciilor, în cazul în care astfel de aspecte sunt relevante în domenii precum sănătatea și siguranța publică, mediul, clima sau exercitarea drepturilor fundamentale. Un litigiu de natură exclusiv individuală între un consumator și un producător sau un furnizor de servicii cu privire la un bun, produs sau serviciu ar trebui să fie vizat numai în cazul în care chestiunea conține un element de interes public, de exemplu în ceea ce privește un produs sau un serviciu care nu respectă standardele de mediu sau de siguranță.

(18)

Noțiunea „chestiune de interes public” ar trebui să includă chestiuni relevante pentru exercitarea drepturilor fundamentale, inclusiv egalitatea de gen, protecția împotriva violenței pe criterii de gen și nediscriminarea, precum și protecția statului de drept, a libertății și pluralismului mass-mediei și a mediului. Aceasta ar trebui să includă, de asemenea, calitatea, siguranța sau alte aspecte relevante ale bunurilor, produselor sau serviciilor, în cazul în care astfel de aspecte sunt relevante în domenii precum sănătatea și siguranța publică, mediul, clima, drepturile consumatorilor și ale lucrătorilor. Un litigiu de natură exclusiv individuală între un consumator și un producător sau un furnizor de servicii cu privire la un bun, produs sau serviciu ar trebui să fie vizat numai în cazul în care chestiunea conține un element de interes public, de exemplu în ceea ce privește un produs sau un serviciu care nu respectă standardele de mediu sau de siguranță.

(19a)

În categoria chestiunilor de interes public se încadrează acuzațiile de corupție, fraudă, delapidare, spălare de bani, extorcare de fonduri, constrângere, hărțuire sexuală și violență pe criterii de gen sau orice altă formă de intimidare și infracționalitate sau orice altă formă de faptă penală sau contravenție, inclusiv infracțiunile financiare și infracțiunile împotriva mediului. De asemenea, în categoria chestiunilor de interes public se încadrează activitățile menite să protejeze valorile consacrate la articolul 2 din TUE, principiul neingerinței în procesele democratice, și să asigure sau să faciliteze accesul publicului la informații în vederea combaterii dezinformării.

(20)

Procedurile judiciare abuzive implică, de regulă, tactici utilizate cu rea-credință în cadrul proceselor, cum ar fi întârzierea procedurilor, generarea de costuri disproporționate în sarcina persoanei chemate în judecată în contextul desfășurării procedurilor sau alegerea instanței celei mai favorabile. Aceste tactici sunt utilizate de reclamant în alte scopuri decât accesul la justiție. Astfel de tactici sunt adesea, deși nu întotdeauna, asociate cu diverse forme de intimidare, hărțuire sau amenințări.

(20)

Dezechilibrul de putere dintre părți, caracteristic SLAPP, rezultă în general din utilizarea abuzivă de către reclamant a avantajului economic și a influenței politice împotriva persoanei chemate în judecată, alături de lipsa valorii juridice. Alți indicatori pentru procedurile judiciare abuzive implică, de regulă, tactici utilizate cu rea-credință în cadrul proceselor, cum ar fi întemeierea pe una sau mai multe pretenții nefondate parțial sau în întregime, solicitarea de despăgubiri excesive, întârzierea procedurilor sau clasarea cauzei într-un stadiu avansat al procedurii, inițierea mai multor proceduri în chestiuni asemănătoare, generarea de costuri disproporționate în sarcina persoanei chemate în judecată în contextul desfășurării procedurilor sau alegerea instanței celei mai favorabile. Pentru a stabili dacă procedurile judiciare prezintă un caracter abuziv ar trebui să se țină seama de comportamentul anterior al reclamantului și, în special, de antecedentele de intimidare juridică. Aceste tactici sunt utilizate de reclamant în alte scopuri decât accesul la justiție sau exercitarea reală a unui drept. Astfel de tactici sunt adesea, deși nu întotdeauna, asociate cu diverse forme de intimidare, hărțuire sau amenințări.

(20a)

Acțiunile strategice în justiție împotriva mobilizării publice devin din ce în ce mai sofisticate și mai eficace, una dintre tehnicile utilizate fiind cea de a intenta acțiuni multiple împotriva aceleiași persoane și cu același obiect, ceea ce obligă persoana respectivă să le trateze simultan și în paralel, acest lucru implicând o creștere disproporționată a costurilor.

(20b)

Acțiunile SLAPP sunt caracterizate mereu de un dezechilibru de putere între reclamant și persoana chemată în judecată în ceea ce privește resursele financiare și juridice. Acest dezechilibru de putere este deosebit de îngrijorător dacă acțiunile abuzive în justiție sunt finanțate direct sau indirect din bugetele de stat și dacă sunt combinate cu alte măsuri indirecte și directe ale statului împotriva organizațiilor mass-media independente, a jurnalismului independent și a societății civile.

(20c)

Procedurile judiciare abuzive împotriva mobilizării publice încalcă adesea dreptul persoanelor chemate în judecată la apărare recunoscut în Cartă, ceea ce ar putea afecta, de asemenea, dreptul acestora la un proces echitabil și prezumția de nevinovăție.

(22)

Ar trebui să se considere că o chestiune are implicații transfrontaliere dacă părțile nu au domiciliul în același stat membru în care se află sediul instanței sesizate. Chiar și în cazul în care ambele părți au domiciliul în același stat membru în care se află sediul instanței sesizate, ar trebui să se considere că o chestiune are implicații transfrontaliere în alte două tipuri de situații. Prima situație este aceea în care actul specific de mobilizare publică cu privire la o chestiune de interes public în cauză are caracter relevant pentru mai multe state membre. Aceasta include, de exemplu, mobilizarea publică la evenimente organizate de instituțiile Uniunii, cum ar fi prezența la ședințe publice, sau declarații ori activități privind chestiuni cu caracter relevant specific pentru mai multe state membre, cum ar fi poluarea transfrontalieră sau acuzațiile de spălare de bani cu o potențială implicare transfrontalieră. A doua situație în care ar trebui să se considere că o chestiune are implicații transfrontaliere este aceea în care reclamantul sau entitățile asociate acestuia au inițiat într-un alt stat membru proceduri judiciare concurente sau anterioare împotriva acelorași persoane chemate în judecată sau împotriva unor persoane asociate acestora. Aceste două tipuri de situații iau în considerare contextul specific al acțiunilor SLAPP.

(22)

Ar trebui să se considere că o chestiune are implicații transfrontaliere dacă părțile nu au domiciliul în același stat membru în care se află sediul instanței sesizate. Chiar și în cazul în care ambele părți au domiciliul în același stat membru în care se află sediul instanței sesizate, ar trebui să se considere că o chestiune are implicații transfrontaliere în alte două tipuri de situații. Prima situație este aceea în care actul specific de mobilizare publică are caracter relevant pentru mai multe state membre datorită dimensiunii transfrontaliere a actului în sine sau datorită interesului legitim pe care publicul îl poate manifesta pentru chestiunea vizată de actul respectiv, inclusiv dacă actul este accesibil prin mijloace electronice. Astfel de situații includ, de exemplu, acte de mobilizare publică, precum evenimente organizate de instituțiile Uniunii, prezența la ședințe publice sau publicații difuzate pe scară largă. Acestea ar putea include, de asemenea, declarații sau activități cu privire la chestiuni cum ar fi poluarea transfrontalieră sau acuzațiile de spălare de bani cu o potențială implicare transfrontalieră. Un act de mobilizare publică ar trebui să fie considerat accesibil în mai multe state membre, în special dacă se desfășoară pe internet, de exemplu în cazul campaniilor pe mijloace de comunicare socială sau al acoperirii mediatice online. Omniprezența internetului justifică ca actele de mobilizare publică accesibile în mai multe state membre să fie considerate chestiuni cu implicații transfrontaliere. Efectul mijloacelor digitale de comunicare asupra noțiunii „elemente transfrontaliere” a fost deja recunoscut în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. A doua situație în care ar trebui să se considere că o chestiune are implicații transfrontaliere este aceea în care reclamantul sau entitățile asociate acestuia au inițiat într-un alt stat membru proceduri judiciare concurente sau anterioare împotriva acelorași persoane chemate în judecată sau împotriva unor persoane asociate acestora. Aceste două tipuri de situații iau în considerare contextul specific al acțiunilor SLAPP.

(22a)

Ar trebui să se acorde sprijin persoanelor vizate de proceduri judiciare împotriva mobilizării publice din momentul în care autoritățile competente iau cunoștință de aceste persoane și pe tot parcursul procedurilor, în conformitate cu drepturile prevăzute în prezenta directivă. Sprijinul ar trebui să fie pus la dispoziție prin diverse mijloace, inclusiv furnizând informații și consiliere complete și independente, într-un mod ușor accesibil publicului și gratuit, cu privire la procedurile și măsurile reparatorii disponibile, la protecția împotriva intimidării, hărțuirii sau amenințărilor cu acțiuni în justiție și la drepturile persoanei în cauză, precum și furnizând asistență judiciară în cadrul procedurilor civile transfrontaliere, asistență judiciară în cadrul procedurilor ulterioare și consiliere juridică sau asistență juridică de altă natură care se consideră a fi adecvată. Statele membre ar trebui să prevadă asistență financiară și măsuri de sprijin, inclusiv sprijin psihologic, pentru persoanele vizate de procedurile judiciare împotriva mobilizării publice.

(22b)

Participarea la procedurile împotriva mobilizării publice expune persoanele vizate la un stres psihologic deosebit. Pregătirea pentru astfel de proceduri și participarea la ele implică, în plus, resurse valoroase ale persoanelor chemate în judecată, pe care adesea acestea nu le dețin sau care altfel ar fi fost investite pentru a se implica în acțiuni de mobilizare publică. Asociațiile, organizațiile și alte organisme colective, cum ar fi sindicatele, precum și orice alte entități juridice care au, în conformitate cu criteriile prevăzute de legislația lor națională, un interes legitim în protejarea drepturilor persoanei chemate în judecată ar trebui, prin urmare, să aibă posibilitatea de a participa la proceduri, fie în numele sau în sprijinul persoanei chemate în judecată, cu aprobarea acestuia, fie de a furniza informații în cadrul procedurilor judiciare prevăzute pentru asigurarea respectării obligațiilor în temeiul prezentei directive. Această posibilitate de reprezentare legală nu ar trebui să aducă atingere dreptului și competențelor sindicatelor și reprezentanților lucrătorilor de a se implica în numele sau pentru sprijinirea lucrătorilor în proceduri judiciare, în conformitate cu alte norme naționale și ale Uniunii.

(23)

Persoanele chemate în judecată ar trebui să poată solicita următoarele garanții procedurale: o cerere de constituire a unei garanții pentru acoperirea costurilor procedurale sau a costurilor procedurale și a despăgubirilor, o cerere de respingere rapidă a acțiunilor judiciare vădit nefondate, o cerere de prevedere a unor măsuri reparatorii în caz de proceduri judiciare abuzive (plata cheltuielilor de judecată, a despăgubirilor și a penalităților) sau toate în același timp.

(23)

Persoanele chemate în judecată ar trebui să poată solicita următoarele garanții procedurale: o cerere de constituire a unei garanții pentru acoperirea costurilor procedurale sau a costurilor procedurale și a despăgubirilor, o cerere de respingere rapidă a acțiunilor judiciare vădit nefondate, o cerere de prevedere a unor măsuri reparatorii în caz de proceduri judiciare abuzive (plata cheltuielilor de judecată, a despăgubirilor și a penalităților) sau toate în același timp. Procedurile judiciare inițiate împotriva persoanelor fizice sau juridice ca urmare a implicării acestora în acțiuni de mobilizare publică ar trebui să fie tratate rapid și eficace, ținând seama de circumstanțele cauzei, de dreptul la o cale de atac eficientă și de dreptul la un proces echitabil.

(26)

Pentru a furniza persoanei chemate în judecată o garanție suplimentară, ar trebui să existe posibilitatea de a-i acorda o garanție pentru acoperirea costurilor procedurale și/sau a despăgubirilor, în cazul în care instanța consideră, chiar dacă cererea nu este în mod vădit nefondată, că există elemente care indică un abuz de procedură, iar șansele de succes în acțiunea principală sunt scăzute. O garanție nu implică o hotărâre pe fond, ci servește ca măsură asigurătorie de garantare a efectelor unei hotărâri definitive de constatare a unui abuz de procedură. Statele membre ar trebui să decidă dacă o garanție se impune a fi dispusă de instanță din proprie inițiativă sau la cererea persoanei chemate în judecată.

(26)

Pentru a furniza persoanei chemate în judecată o garanție suplimentară, ar trebui să existe posibilitatea de a-i acorda o garanție pentru acoperirea costurilor procedurale și/sau a despăgubirilor, în cazul în care instanța consideră, chiar dacă cererea nu este în mod vădit nefondată, că există elemente care indică un abuz de procedură, iar șansele de succes în acțiunea principală sunt scăzute. În cazul în care dreptul intern prevede acest lucru, ar trebui să fie posibil să se acorde o garanție persoanei chemate în judecată în orice etapă a procedurii judiciare, iar judecătorul ar trebui să poată dispune ca o dispoziție privind taxele judiciare să fie alocată persoanei chemate în judecată și să fie suportată de reclamant, având în vedere, după caz, situația financiară a părților și costurile previzibile ale procedurii. O garanție nu implică o hotărâre pe fond, ci servește ca măsură asigurătorie de garantare a efectelor unei hotărâri definitive de constatare a unui abuz de procedură și de acoperire a costurilor și a prejudiciilor cauzate părții chemate în judecată. Statele membre ar trebui să decidă dacă o garanție se impune a fi dispusă de instanță din proprie inițiativă sau la cererea persoanei chemate în judecată.

(29)

Pentru a asigura un grad ridicat de celeritate în cadrul procedurii accelerate privind o cerere de respingere rapidă, statele membre pot stabili termene pentru desfășurarea ședințelor de judecată sau pentru pronunțarea unei hotărâri de către instanță. De asemenea, acestea pot adopta sisteme similare procedurilor legate de măsurile provizorii. Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a se asigura că, atunci când persoana chemată în judecată solicită alte garanții procedurale, hotărârea este, de asemenea, pronunțată în cadrul unei proceduri rapide. Pentru o soluționare rapidă, statele membre ar putea ține seama, printre altele, de următoarele aspecte: dacă reclamantul a inițiat proceduri multiple sau concertate în chestiuni similare și existența unor încercări de intimidare, hărțuire sau amenințare a persoanei chemate în judecată.

(29)

Instanțele sesizate cu o cerere de aplicare a garanțiilor procedurale ar trebui să acționeze cu promptitudine în legătură cu respectiva cerere, utilizând cele mai eficiente proceduri prevăzute de dreptul intern. Pentru a asigura un grad ridicat de celeritate în cadrul procedurii accelerate privind o cerere de respingere rapidă, statele membre pot stabili termene pentru desfășurarea ședințelor de judecată sau pentru pronunțarea unei hotărâri de către instanță. De asemenea, acestea pot adopta sisteme similare procedurilor legate de măsurile provizorii. Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a se asigura că, atunci când persoana chemată în judecată solicită alte garanții procedurale, hotărârea este, de asemenea, pronunțată în cadrul unei proceduri rapide. Pentru o soluționare rapidă, statele membre ar putea ține seama, printre altele, de următoarele aspecte: dacă reclamantul a inițiat proceduri multiple sau concertate în chestiuni similare și existența unor încercări de intimidare, hărțuire sau amenințare a persoanei chemate în judecată.

(30)

În cazul în care persoana chemată în judecată a solicitat respingerea rapidă, reclamantului din acțiunea principală îi revine sarcina de a dovedi, în cadrul procedurii accelerate, că cererea nu este în mod vădit nefondată. Aceasta nu reprezintă o limitare a accesului la justiție, ținând seama de faptul că reclamantului îi revine sarcina probei în ceea ce privește cererea respectivă din acțiunea principală și trebuie doar să respecte pragul mult mai scăzut de a demonstra că cererea nu este în mod vădit nefondată pentru a evita respingerea rapidă.

(30)

În cazul în care persoana chemată în judecată a solicitat respingerea rapidă, reclamantului din acțiunea principală îi revine sarcina de a dovedi, în cadrul procedurii accelerate, că cererea nu este în mod vădit nefondată. Aceasta nu reprezintă o limitare a accesului la justiție, ținând seama de faptul că reclamantului îi revine sarcina probei în ceea ce privește cererea respectivă din acțiunea principală și trebuie doar să respecte pragul mult mai scăzut de a demonstra că cererea nu este în mod vădit nefondată pentru a evita respingerea rapidă. În plus, deciziile de respingere rapidă ar trebui să fie întotdeauna luate de un judecător de la caz la caz, iar reclamanții ar trebui să aibă întotdeauna dreptul de a introduce o cale de atac împotriva deciziei de respingere rapidă.

(31)

Costurile ar trebui să includă toate cheltuielile de judecată, inclusiv costurile integrale de reprezentare juridică suportate de persoana chemată în judecată, cu excepția cazului în care cuantumul acestora este exagerat. Costurile aferente reprezentării juridice care depășesc sumele prevăzute în lista onorariilor stabilite prin lege nu ar trebui considerate ca fiind exagerate în sine. Despăgubirea integrală a daunelor ar trebui să includă atât daunele materiale, cât și daunele imateriale, cum ar fi vătămarea integrității fizice și psihice.

(31)

Costurile ar trebui să includă toate cheltuielile de judecată, inclusiv costurile integrale de reprezentare juridică, inclusiv costurile premergătoare procesului suportate de persoana chemată în judecată, cu excepția cazului în care cuantumul acestora este exagerat. Costurile aferente reprezentării juridice care depășesc sumele prevăzute în lista onorariilor stabilite prin lege nu ar trebui considerate ca fiind exagerate în sine, ci ar trebui să poată fi acordate integral. În cazul în care legislația națională nu prevede acordarea integrală a cheltuielilor de judecată în cuantum mai mare față de sumele stabilite prin lege, instanța ar trebui să fie în măsură să dispună obligarea la plata integrală a cheltuielilor de judecată prin orice alte mijloace disponibile, în conformitate cu legislația națională, inclusiv prin despăgubirea pentru prejudicii.

(31a)

Despăgubirea integrală pentru prejudicii ar trebui să includă atât prejudiciile patrimoniale, cât și cele nepatrimoniale, cum ar fi vătămarea integrității fizice, reputaționale și psihice. Pentru ca persoana chemată în judecată să poată solicita despăgubiri cu ușurință și în timp util, aceasta ar trebui să poată face acest lucru în cadrul aceleiași proceduri ca cea intentată împotriva sa, dacă este cazul printr-o cerere reconvențională. Prejudiciul patrimonial ar trebui să cuprindă în special onorariile avocaților, atunci când acestea nu sunt rambursabile sub formă de costuri, cheltuieli de deplasare și costuri medicale, în special pentru îngrijire psihologică. Prejudiciile patrimoniale ar trebui să cuprindă costurile premergătoare procesului, în cazul în care acestea nu sunt incluse în costuri în temeiul legislației naționale sau al prezentei directive. Cheltuielile premergătoare procesului ar trebui să includă, de asemenea, cheltuielile necesare suportate pentru apărarea drepturilor persoanei împotriva cererilor abuzive, inclusiv onorariile avocaților. Prejudiciile nepatrimoniale ar trebui să cuprindă în special diferite forme de vătămare fizică și/sau psihologică, durere și suferință sau suferință emoțională legate de procedurile judiciare, prejudicii aduse reputației și, în general, orice tip de daune morale.

(32)

Principalul obiectiv al acordării posibilității instanțelor de a impune sancțiuni este de a descuraja potențialii reclamanți să inițieze proceduri judiciare abuzive împotriva mobilizării publice. Astfel de sancțiuni ar trebui să fie proporționale cu elementele abuzului identificat. Atunci când stabilesc cuantumurile sancțiunilor, instanțele ar trebui să ia în considerare potențialul efect dăunător sau disuasiv al procedurilor asupra mobilizării publice, inclusiv în ceea ce privește natura acțiunii, dacă reclamantul a inițiat proceduri multiple sau concertate în chestiuni similare și existența unor tentative de intimidare, hărțuire sau amenințare la adresa persoanei chemate în judecată.

(32)

Principalul obiectiv al acordării posibilității instanțelor de a impune sancțiuni este de a descuraja potențialii reclamanți să inițieze proceduri judiciare abuzive împotriva mobilizării publice. Astfel de sancțiuni ar trebui să fie stabilite de la caz la caz și să fie proporționale cu elementele abuzului identificat. Atunci când stabilesc cuantumurile sancțiunilor, instanțele ar trebui să ia în considerare potențialul efect dăunător sau disuasiv al procedurilor asupra mobilizării publice, inclusiv în ceea ce privește natura acțiunii, dacă reclamantul a inițiat proceduri multiple sau concertate în chestiuni similare și existența unor tentative de intimidare, hărțuire sau amenințare la adresa persoanei chemate în judecată.

(32a)

Pentru a garanta că publicul poate lua cunoștință de hotărârile judecătorești, statele membre ar trebui să creeze un registru național accesibil publicului al hotărârilor judecătorești relevante care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, în conformitate cu normele Uniunii și cele naționale privind protecția datelor cu caracter personal. Comisia ar trebui să stabilească un registru al Uniunii accesibil publicului, pe baza informațiilor din registrele statelor membre privind hotărârile judecătorești relevante care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, în conformitate cu normele Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal.

(33)

În context transfrontalier, recunoașterea amenințării reprezentate de acțiunile SLAPP din țări terțe care vizează jurnaliștii, apărătorii drepturilor omului și alte persoane implicate în acțiuni de mobilizare publică și care au domiciliul în Uniunea Europeană se dovedește a avea, de asemenea, un caracter important. Astfel de acțiuni pot implica obligarea jurnaliștilor, a apărătorilor drepturilor omului și a altor persoane din UE la plata unor despăgubiri excesive. Procedurile judiciare din țările terțe au un caracter mai complex și mai costisitor pentru persoanele vizate. Pentru a proteja democrația și libertatea de exprimare și de informare în Uniunea Europeană și pentru a evita ca garanțiile prevăzute de prezenta directivă să fie subminate de recurgerea la proceduri judiciare în alte jurisdicții, este important să se asigure protecție și împotriva procedurilor judiciare vădit nefondate și abuzive din țările terțe.

(33)

În context transfrontalier, recunoașterea amenințării reprezentate de acțiunile SLAPP din țări terțe care vizează jurnaliștii, apărătorii drepturilor omului și alte persoane implicate în acțiuni de mobilizare publică și care au domiciliul în Uniunea Europeană se dovedește a avea, de asemenea, un caracter important. Astfel de acțiuni pot implica obligarea persoanelor implicate în acțiuni de mobilizare publică la plata unor despăgubiri excesive. Procedurile judiciare din țările terțe au un caracter mai complex și mai costisitor pentru persoanele vizate. Pentru a proteja democrația și libertatea de exprimare și de informare în Uniunea Europeană și pentru a evita ca garanțiile prevăzute de prezenta directivă să fie subminate de recurgerea la proceduri judiciare în alte jurisdicții, este important să se asigure protecție și împotriva procedurilor judiciare vădit nefondate și abuzive din țările terțe.

(33a)

În ceea ce privește competența privind acțiunile pentru calomnie sau alte acțiuni întemeiate pe dreptul civil sau comercial care ar putea constitui proceduri judiciare abuzive împotriva mobilizării publice, statul membru de domiciliu al pârâtului ar trebui să fie considerat singurul for, ținând seama în mod corespunzător de cazurile în care pârâții în cauzele privind calomnia sunt persoane private. Cu excepția normei privind cazurile care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere aplicării Regulamentului Bruxelles I.

(33b)

Prezenta directivă stabilește un temei special pentru legislația aplicabilă publicațiilor ca act de mobilizare publică. În cazul acțiunilor referitoare la o publicație ca act de mobilizare publică, legislația aplicabilă ar trebui să fie considerată a fi legislația locului căruia îi este destinată această publicație. În cazul în care acest loc nu poate fi identificat, legislația aplicabilă ar trebui să fie legislația locului de control editorial sau al activității pertinente în ceea ce privește actul de mobilizare publică. În cazurile care nu sunt vizate de excepția respectivă, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere aplicării Regulamentului Roma II.

(34)

Prezenta directivă creează un nou temei special de competență pentru a asigura că persoanele vizate de acțiunile SLAPP care au domiciliul în Uniunea Europeană au la dispoziție măsuri reparatorii eficiente în Uniune în caz de proceduri judiciare abuzive intentate în fața unei instanțe dintr-o țară terță. Acest temei special de competență permite persoanelor vizate, având domiciliul în Uniunea Europeană, să solicite instanțelor în a căror rază teritorială își au domiciliul despăgubiri pentru daunele și costurile suportate în legătură cu procedurile aflate pe rolul instanței din țara terță. Acest drept se aplică indiferent de domiciliul reclamantului în cadrul procedurilor desfășurate în țara terță.

(34)

Prezenta directivă creează un nou temei special de competență pentru a asigura că persoanele vizate de acțiunile SLAPP care au domiciliul în Uniunea Europeană au la dispoziție măsuri reparatorii eficiente în Uniune în caz de proceduri judiciare abuzive intentate în fața unei instanțe dintr-o țară terță. Acest temei special de competență permite persoanelor vizate, având domiciliul în Uniunea Europeană, să solicite instanțelor în a căror rază teritorială își au domiciliul despăgubiri pentru daunele și costurile suportate sau care ar trebui să fie suportate, conform unor așteptări rezonabile, în legătură cu procedurile aflate pe rolul instanței din țara terță. Acest drept se aplică indiferent de domiciliul reclamantului în cadrul procedurilor desfășurate în țara terță.

(34a)

Statele membre ar trebui să încurajeze și să colaboreze îndeaproape cu organizațiile societății civile, inclusiv cu organizațiile neguvernamentale recunoscute și active care lucrează cu persoane vizate de proceduri judiciare împotriva mobilizării publice, în special în ceea ce privește inițiativele de elaborare a politicilor, campaniile de informare și de sensibilizare, programele de cercetare și de instruire, formarea, precum și monitorizarea și evaluarea impactului acestor măsuri.

(34b)

Dispozițiile și garanțiile din prezenta directivă ar trebui să se aplice tuturor procedurilor judiciare abuzive în curs împotriva mobilizării publice aflate pe rolul unei instanțe naționale la momentul intrării în vigoare a normelor naționale de transpunere a prezentei directive și ulterior.

(34c)

Statele membre ar trebui încurajate să ia măsuri adecvate pentru a facilita cooperarea lor cu scopul de a îmbunătăți accesul persoanelor vizate de proceduri judiciare împotriva mobilizării publice la informații privind garanțiile procedurale prevăzute în prezenta directivă și în dreptul intern. Această cooperare ar trebui să includă schimbul de informații privind practicile în vigoare în statele membre în cazurile transfrontaliere și acordarea de asistență, după caz, rețelelor și organismelor europene, cum ar fi Agenția pentru Drepturi Fundamentale, care se ocupă de chestiuni ce prezintă un interes direct pentru persoanele vizate de proceduri judiciare împotriva mobilizării publice.

(34d)

Respectând în mod corespunzător independența profesiei juridice, statele membre ar trebui să încurajeze asociațiile profesionale să adopte norme deontologice care să orienteze conduita profesioniștilor din domeniul juridic pentru a îi descuraja să inițieze procese abuzive împotriva mobilizării publice, inclusiv, după caz, sancțiuni disciplinare pentru încălcarea normelor respective. Aceste măsuri ar trebui să fie elaborate în strânsă cooperare cu părțile interesate relevante, inclusiv cu asociațiile profesionale, partenerii sociali și organizațiile societății civile.

(34e)

Colectarea datelor este esențială pentru documentarea cazurilor de proceduri judiciare abuzive și pentru furnizarea de soluții pentru prevenirea acestora. Prezenta directivă ar trebui să stabilească criterii comune de standardizare a procedurilor de colectare a datelor în statele membre și să asigure colectarea de date comparabile. Statele membre ar trebui să furnizeze periodic Comisiei datele disponibile privind modul în care persoanele vizate de proceduri judiciare împotriva mobilizării publice au accesat garanțiile prevăzute în prezenta directivă. Pe baza datelor furnizate de statele membre, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului, o dată la cinci ani, un raport privind evaluarea și revizuirea prezentei directive. Rapoartele respective ar trebui publicate.

(36)

Prezenta directivă vine în completarea Recomandării Comisiei privind protecția jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului implicați în acțiuni de mobilizare publică împotriva procedurilor judiciare vădit nefondate sau abuzive („Acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice”). Recomandarea se adresează statelor membre și oferă un set cuprinzător de măsuri, printre care se numără activități de formare profesională, sensibilizare, sprijinire a persoanelor vizate de procedurile judiciare abuzive și colectarea de date, raportarea și monitorizarea procedurilor judiciare împotriva mobilizării publice.

(36)

Prezenta directivă vine în completarea Recomandării Comisiei privind protecția jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului implicați în acțiuni de mobilizare publică împotriva procedurilor judiciare vădit nefondate sau abuzive („Acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice”). Recomandarea se adresează statelor membre și oferă un set cuprinzător de măsuri, printre care se numără activități de formare profesională, sensibilizare, sprijinire a persoanelor vizate de procedurile judiciare abuzive și colectarea de date, raportarea și monitorizarea procedurilor judiciare împotriva mobilizării publice. La transpunerea prezentei directive, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită punerii în aplicare a recomandării Comisiei în ceea ce privește, în special, includerea unor măsuri de protecție similare celor prevăzute de prezenta directivă, în legătură cu situațiile interne care nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive și furnizarea de asistență juridică persoanelor chemate în judecată, într-o manieră ușor accesibilă și la un preț adecvat, și să ia în considerare includerea în legile lor naționale de transpunere a unor dispoziții specifice în acest sens. Statele membre ar trebui, de asemenea, să fie încurajate să ia în considerare instituirea unui fond pentru sprijinirea victimelor SLAPP, care ar trebui utilizat direct pentru onorarii juridice sau pentru acordarea de asistență juridică și asistență psihologică.

(36a)

Prezenta directivă stabilește norme privind măsurile cuprinzătoare de sprijin și de prevenire, mecanisme de sprijin nefinanciar, cum ar fi acordarea de asistență juridică și sprijin psihologic, precum și măsuri privind instruirea, sensibilizarea și colectarea de date. Aceasta urmărește să asigure faptul că datele sunt colectate prin stabilirea unor criterii comune la nivelul Uniunii. Se stabilește un punct focal național care să colecteze și să facă schimb de informații cu privire la toate organizațiile care oferă îndrumare și sprijin persoanelor vizate de proceduri judiciare abuzive împotriva mobilizării publice. Astfel de organizații ar putea include asociații ale practicienilor în domeniul dreptului, consilii de presă sau pentru mass-media, organizații-umbrelă pentru apărătorii drepturilor omului, asociații la nivelul Uniunii și la nivel național, cabinete de avocatură care apără pro bono persoanele vizate de proceduri judiciare vădit nefondate sau abuzive împotriva mobilizării publice, oficii juridice ale universităților și alte organizații neguvernamentale.

(36b)

Pentru a încuraja prevenirea introducerii de acțiuni SLAPP și protejarea persoanelor fizice sau juridice vizate, este esențial să se promoveze informații pertinente, campanii de sensibilizare, precum și educația și formarea, inclusiv cu privire la drepturile lor și la mecanismele de protecție disponibile.

(36c)

Formarea jurnaliștilor, a altor profesioniști din domeniul mass-mediei și a apărătorilor drepturilor omului ar trebui să întărească capacitatea acestora de a face față procedurilor judiciare abuzive împotriva mobilizării publice. Formarea ar trebui să se concentreze pe recunoașterea acestor proceduri judiciare, pe modalitățile de a gestiona situațiile în care sunt vizați de acestea și pe informarea lor cu privire la drepturile și obligațiile lor, astfel încât să poată lua măsurile necesare pentru a se proteja împotriva unor astfel de proceduri. De asemenea, profesioniștii din domeniul dreptului ar trebui să beneficieze de formare pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la procedurile judiciare abuzive și pentru a le putea detecta într-un stadiu foarte timpuriu.

1.

„mobilizare publică” înseamnă orice declarație sau activitate a unei persoane fizice sau juridice, exprimată sau desfășurată în exercitarea dreptului la libertatea de exprimare și de informare cu privire la o chestiune de interes public, precum și acțiunile pregătitoare, de sprijin sau de asistență direct legate de acestea. Printre ele se numără plângeri, petiții, cereri de natură administrativă sau judiciară și participarea la ședințe publice;

1.

„mobilizare publică” înseamnă orice declarație sau activitate a unei persoane fizice sau juridice, exprimată sau desfășurată în exercitarea dreptului la libertatea de exprimare și de informare, libertatea universitară sau libertatea de întrunire și de asociere, precum și acțiunile pregătitoare, de sprijin sau de asistență direct legate de acestea, cu privire la o chestiune de interes public. Printre ele se numără plângeri, petiții, cereri de natură administrativă sau judiciară, participarea la ședințe publice, precum și crearea, expunerea, publicitatea sau alte forme de promovare a comunicărilor, publicațiilor sau lucrărilor ziaristice, politice, științifice, universitare, artistice, comunicări, publicații sau lucrări satirice.

(a)

sănătatea și siguranța publică, mediul, clima sau exercitarea drepturilor fundamentale;

(a)

drepturile fundamentale, inclusiv egalitatea de gen, libertatea mass-mediei și drepturile consumatorilor și ale lucrătorilor, precum și sănătatea și siguranța publică, mediul sau clima;

(b)

activități ale unei persoane sau entități prezentate opiniei publice sau de interes public;

(b)

activități ale unei persoane sau entități prezentate opiniei publice sau de interes public, inclusiv funcționari guvernamentali și entități private;

(d)

acuzații de corupție, fraudă sau criminalitate;

(d)

acuzații de corupție, fraudă, delapidare, spălare de bani, extorcare de fonduri, constrângere, hărțuire sexuală și violență bazată pe gen sau orice altă formă de intimidare sau orice altă formă de infracțiune sau contravenție, inclusiv infracțiunile împotriva mediului;

(e)

activități menite să combată dezinformarea;

(e)

activități menite să protejeze valorile consacrate la articolul 2 din TUE, principiul neingerinței în procesele democratice, și să asigure sau să faciliteze accesul publicului la informații în vederea combaterii dezinformării;

(ea)

activități universitare, științifice, de cercetare și artistice;

„proceduri judiciare abuzive împotriva mobilizării publice” înseamnă procedurile judiciare inițiate în legătură cu mobilizarea publică, total sau parțial nefondate, al căror principal scop este prevenirea, restricționarea sau sancționarea mobilizării publice. Indicii ale unui astfel de scop pot fi:

„proceduri judiciare abuzive împotriva mobilizării publice” înseamnă procedurile judiciare inițiate în legătură cu mobilizarea publică, total sau parțial nefondate, caracterizate de elemente care sugerează o folosire abuzivă a procesului judiciar în alte scopuri decât afirmarea, revendicarea sau exercitarea cu adevărat a unui drept, al căror principal scop este prevenirea în mod abuziv, restricționarea sau sancționarea mobilizării publice. Indicii ale unui astfel de scop pot fi:

(-a)

utilizarea abuzivă a avantajului economic sau a influenței politice de către reclamant împotriva pârâtului, ceea ce duce la un dezechilibru de putere între cele două părți;

(c)

intimidare, hărțuire sau amenințări din partea reclamantului sau a reprezentanților acestuia.

(c)

intimidare, hărțuire sau amenințări din partea reclamantului sau a reprezentanților acestuia, înainte sau în timpul procedurii, precum și orice antecedente de intimidare juridică din partea reclamantului;

(ca)

utilizarea cu rea-credință a tacticilor procedurale, cum ar fi întârzierea procedurii, și alegerea de a da curs unei cereri care este de competența instanței care va trata cererea cel mai favorabil sau clasarea cauzelor într-o etapă ulterioară a procedurii.

(a)

actul de mobilizare publică cu privire la o chestiune de interes public împotriva căruia sunt inițiate proceduri judiciare are caracter relevant pentru mai multe state membre sau

(a)

actul de mobilizare publică are caracter relevant pentru mai multe state membre fie datorită dimensiunii transfrontaliere a actului în sine, fie datorită interesului legitim pe care publicul îl poate manifesta pentru chestiunea vizată de actul respectiv, inclusiv dacă actul este accesibil prin mijloace electronice, sau

(a)

informații și consiliere cuprinzătoare și independente, ușor accesibile publicului și gratuite, referitoare la procedurile și la măsurile reparatorii disponibile, la protecția împotriva intimidării, a hărțuirii sau a amenințărilor cu acțiuni în justiție, și la drepturile persoanelor vizate; și

(b)

asistență judiciară în conformitate cu Directiva 2003/8/CE a Consiliului și, în conformitate cu legislația națională, asistență judiciară în cadrul procedurilor ulterioare și consiliere juridică sau asistență juridică de altă natură;

(c)

asistență financiară și măsuri de sprijin, inclusiv sprijin psihologic, pentru persoanele vizate de proceduri judiciare abuzive împotriva mobilizării publice.

(i)

situația economică a reclamantului;

(ii)

natura și numărul elementelor care indică un abuz identificat.

(a)

schimbul de practici actuale; și

(b)

acordarea de asistență rețelelor europene care lucrează în chestiuni care prezintă un interes direct pentru persoanele vizate de proceduri judiciare vădit nefondate sau abuzive împotriva mobilizării publice.

(a)

numărul de proceduri judiciare abuzive împotriva cazurilor de mobilizare publică, inițiate în anul relevant;

(b)

numărul de proceduri judiciare abuzive împotriva cauzelor de mobilizare publică respinse anticipat din cauza faptului că s-au bazat pe cereri total sau parțial nefondate;

(c)

numărul procedurilor judiciare, clasificate în funcție de tipul persoanei învinuite (de exemplu, ziarist, apărător al drepturilor omului, organizație de media);

(d)

numărul procedurilor judiciare, clasificate în funcție de tipul reclamantului (de exemplu, politician, persoană fizică, companie, dacă reclamantul este o entitate străină);

(e)

cifre privind acțiunile de mobilizare publică în temeiul cărora au fost inițiate proceduri judiciare;

(f)

cifre privind valoarea estimată a despăgubirilor inițiale solicitate de reclamanți;

(g)

descrierea diverselor temeiuri juridice invocate de reclamanți și cifrele aferente;

(h)

cifre privind durata procedurilor, inclusiv toate instanțele;

(i)

cifre privind elementele transfrontaliere;

(j)

după caz, alte date, inclusiv privind costurile judiciare ale procedurilor și, dacă sunt pertinente și adecvate, cifre relevante privind contextul istoric al cauzelor;

(k)

tipul de cerere emisă în temeiul prezentei directive și, după caz, al recomandării Comisiei care o completează.