OJ:C_202404062: Avizul Comitetului Economic și Social European – Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – – Către o Europă mai rezilientă, mai competitivă și mai durabilă (COM(2023) 558 final)

Vă rugăm să vă conectați la marcaj

Informatii

Data documentului: 24/04/2024; data votului
Autor: Comitetul Economic şi Social European
Formă: Jurnalul Oficial UE

Jurnalul Ofícial
al Uniunii Europene

Seria C

C/2024/4062

12.7.2024

Avizul Comitetului Economic și Social European

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor –

Către o Europă mai rezilientă, mai competitivă și mai durabilă

(COM(2023) 558 final)

(C/2024/4062)

Raportor:

Alain COHEUR

Coraportor:

Alain TACCOEN

Consilier(ă)	Olivier LEMAITRE (pentru raportor, Grupul III)
Consultare	13.11.2023
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Comisia consultativă pentru mutații industriale
Data adoptării în secțiune	8.4.2024
Data adoptării în sesiunea plenară	24.4.2024
Sesiunea plenară nr.	587
Rezultatul votului (pentru/împotrivă/abțineri)	163/0/1

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE a dorit să își exprime punctul de vedere cu privire la comunicarea COM(2023) 558 final a Comisiei Europene (CE), adoptată în vederea summitului de la Granada, pentru ca poziția sa să fie luată în considerare la pregătirea viitorului mandat legislativ european. Având în vedere diversitatea problemelor abordate în document, prezentul aviz se focalizează pe patru sectoare esențiale pentru viitorul autonomiei strategice europene: energia, tehnologia digitală, apărarea și spațiul. El prezintă propuneri concrete care susțin necesitatea unei puteri economice și politice europene.

1.2.

CESE este extrem de preocupat de întârzierea acumulată față de SUA și China în sectoare atât de strategice precum cele abordate în prezentul aviz. Acest lucru fragilizează și mai mult independența și suveranitatea noastră, precum și modelul nostru de societate. Având în vedere aceste investiții masive insuficiente, în comparație cu cele ale concurenților noștri, Uniunea Europeană (UE) are foarte puțin control asupra acestor sectoare industriale și nu deține nicio poziție de lider geostrategic. Dorința UE de a reveni la un control strict al cheltuielilor publice va slăbi și mai mult modelul său economic și social pe termen lung.

1.3.

În viitor, sistemul energetic al UE va fi electrificat într-o foarte mare măsură și vor predomina sursele regenerabile intermitente. Acesta va acoperi o cerere care este variabilă și va trebui, neapărat, să garanteze independența și securitatea energetică a Uniunii. În prezent, ajustarea raportului ofertă-cerere se bazează în mare măsură pe centralele hidroelectrice, nucleare, termice și pe bază de combustibili fosili; asigurarea acestui echilibru în viitor va fi extrem de complexă. În același timp, obiectivul va fi creșterea securității energetice a UE, cu investiții masive într-un cadru de reglementare favorabil.

1.4.

Asigurarea tranziției energetice a Europei necesită menținerea multor locuri de muncă decente și a unor noi competențe. În plus, UE va trebui să instituie programe educaționale pentru ca cetățenii săi să identifice mai bine modelele de dezinformare și, astfel, să le combată mai bine.

1.5.

Independența digitală europeană se va baza pe mai multe elemente, cum ar fi capacitatea de a dezvolta supercomputere, de a-și stoca datele pe teritoriul său și de a încuraja dezvoltarea unor mari actori industriali.

1.6.

Industria noastră spațială va trebui, pentru a-și asigura durabilitatea și suveranitatea, să facă față multor provocări: fragmentarea, duplicarea și volumul redus al principalelor noastre piețe instituționale slăbesc UE, în timp ce decalajul de finanțare în raport cu Statele Unite și cu China se adâncește, iar UE se confruntă cu actori privați giganți care își optimizează lanțurile de aprovizionare interne. Criza din sectorul european al lansatoarelor evidențiază aceste vulnerabilități și afectează și sateliții. Capacitățile noastre sunt evaluate încă, în mare măsură, din perspectiva îngustă a politicilor naționale, dar nu sunt în măsură să răspundă dimensiunii europene a provocărilor majore legate de spațiu, ceea ce duce la un volum de producție mai mic pentru toți actorii și la costuri unitare mai mari pentru clienți.

1.7.

În următorii ani, industria noastră de apărare va trebui să ofere statelor membre și forțelor lor armate echipamente și capacități de apărare de înaltă calitate, adaptate noului mediu strategic, dar să acorde și asistență militară continuă Ucrainei și altor parteneri; în plus, ar trebui să se garanteze adaptabilitatea, durabilitatea, capacitatea, reziliența și competitivitatea bazei tehnologice și industriale europene de apărare.

2. Observații generale

2.1. Asigurarea securității energetice a UE

2.1.1.

UE este importator net: în 2020, 58 % din resursele de energie disponibile în UE proveneau dintr-o țară terță. Trebuie remarcat că Europa a trecut de la dependența puternică de un singur furnizor, Rusia, la dependența de Statele Unite pentru achizițiile sale de gaze. China își menține poziția dominantă într-o parte semnificativă a lanțurilor valorice industriale energetice.

2.1.2.

Pentru a răspunde riscurilor generate de schimbările climatice, UE s-a angajat să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050. CE a propus ca, în 2040, să se treacă de la o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de la 85 % la 95 %, cu o reducere a cererii, decarbonizarea utilizărilor finale printr-o electrificare puternică și o renovare energetică a clădirilor, al cărei ritm este, în prezent, mult prea lent.

2.1.3.

Electrificarea trebuie să se extindă rapid în viitor și să se ajungă la o producție de 3 362 TWh în 2030 față de 2 901 TWh în 2021. Pentru a satisface această cerință finală, producția trebuie să se bazeze pe evoluții masive în generarea de energie electrică decarbonizată, precum și pe accelerarea procedurilor de autorizare a producției.

2.1.4.

Utilizările termice, răcirea, mobilitatea și industria sunt cele trei sectoare principale consumatoare de energie. UE a optat pentru electrificarea directă (pompe de căldură, baterii etc.), pentru cea indirectă (prin intermediul hidrogenului electrolitic) și pentru carburanți din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon, fără a neglija captarea carbonului.

2.1.5.

CESE își pune întrebări cu privire la scenariile de referință ale CE, care nu permit industriei să își planifice strategic investițiile. În 2009, captarea carbonului era esențială pentru 2030, apoi, în 2013, a fost amânată pentru 2035 și, în 2016, pentru 2040, dispărând în 2020 și devenind din nou esențială în 2024. Ne putem gândi și la țintele pentru 2030 privind hidrogenul: pentru ajustarea la obiectivul de 55 % se prevedeau 233 TWh, REPowerEU 670 TWh, iar în 2024 revenim la 105 TWh.

2.1.6.

Viitorul sistem electric european va fi dominat de energia din surse regenerabile intermitente și va trebui să satisfacă o cerere variabilă. În prezent, ajustarea raportului ofertă-cerere se bazează pe centralele nucleare, termice pe bază de combustibili fosili și hidraulice. O atenție deosebită ar trebui acordată acestor aspecte în cadrul principiilor și acțiunilor Pactului albastru propus de CESE. Asigurarea acestui echilibru în viitor va fi mai complexă, implicând noi flexibilități (elasticitatea cererii, stocarea).

2.1.7.

Securitatea energetică a UE necesită investiții masive, cu un cadru favorabil investițiilor și, în mare parte, investițiilor private, chiar dacă statele membre pot oferi ajutoare.

2.1.8.

Tranziția energetică presupune locuri de muncă decente de toate nivelurile și deținerea competențelor necesare pentru toate activitățile. Prin Pactul privind competențele, CE încurajează toate părțile interesate să ia măsuri pentru perfecționarea și recalificarea forței de muncă. Coordonarea locală și/sau regională între întreprinderi, sindicate, autorități locale, universități și școli este esențială.

2.1.9.

În sfârșit, CESE atrage atenția asupra riscului natural, deși scăzut, de erupții solare, ale căror consecințe, subestimate în prezent, ar fi catastrofale și susceptibile să interfereze cu funcționarea sateliților, a rețelelor electrice și a sistemelor digitale.

2.1.10.

CESE solicită Comisiei:

—	să analizeze situația actuală și să consolideze controlul european asupra lanțurilor valorice ale diferitelor tehnologii de decarbonizare;

—	să evalueze riscurile de dependență și să facă propuneri de măsuri corective în caz de risc ridicat sau chiar de monopol sau de cvasi-monopol la nivel mondial;

—	să promoveze, menținând neutralitatea tehnologică, adoptarea produselor decarbonizate prin stimulente (impozite, subvenții, standarde, etichete);

—	să descopere de ce nu se dezvoltă electrificarea aplicațiilor energetice și să ia măsuri pentru a remedia acest lucru;

—	să asigure finanțarea printr-un cadru adecvat și să sprijine statele membre pentru a răspunde cu succes, eficient și rapid, nevoilor de renovare energetică a clădirilor;

—	să verifice, pe baza planurilor naționale în materie de energie și climă pentru 2024, dacă proiecțiile statelor membre sunt conforme cu obiectivele europene și să tragă concluzii;

—	să analizeze modelele de piață a energiei electrice care remunerează flexibilitatea proporțional cu valoarea în creștere a serviciului furnizat;

—	să țină seama de propunerile CESE privind Pactul albastru;

—	să evalueze consecințele și să propună planuri de anticipare a erupțiilor solare.

2.2. Asigurarea securității digitale a UE

2.2.1.

Digitalizarea ne revoluționează viața, cu multe beneficii incontestabile, cum ar fi comunicarea instantanee sau accesul imediat la informații. Multe dintre sarcinile zilnice devin mai ușoare. Pentru ca toți să beneficieze de aceste evoluții, trebuie consolidată formarea digitală a cetățenilor; aceasta este fundamentală și pentru a face față provocărilor pe care le implică dezinformarea și pentru a răspunde celor de pe piața forței de muncă. CESE salută, de asemenea, progresele recente în domeniul IA.

2.2.2.

Dacă este utilizată abuziv, tehnologia digitală facilitează diseminarea de informații înșelătoare, cu consecințe grave pentru societățile noastre. CESE salută măsurile europene, cum ar fi regulamentul european privind serviciile digitale sau codul de bune practici privind dezinformarea. Acest instrument de autoreglementare se bazează pe angajamentul voluntar al semnatarilor. CESE insistă asupra monitorizării acestuia, astfel cum a prevăzut CE.

2.2.3.

Apărarea instituțiilor democratice presupune educarea și formarea continuă a tuturor europenilor, permițându-le să identifice mai bine modelele de dezinformare și, astfel, să le combată mai eficient. Formarea ar trebui să permită dobândirea competențelor necesare pentru a participa constructiv la conversațiile sociale, pentru a recunoaște și a combate dezinformarea.

2.2.4.

Datele europene sunt găzduite în diferite țări. Ar trebui să ne îngrijoreze faptul că, în 2021 (1), 35 % din centrele de date din lume se aflau în Statele Unite. Chiar dacă normele UE permit alegerea locului în care se stochează datele, poziția dominantă a actorilor digitali străini duce, de fapt, la dependența UE de țări din afara Europei. CESE este îngrijorat de extrateritorialitatea „Legii cloud” din SUA, care intră în conflict cu Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD). CESE subliniază importanța proiectului Gaia-X, care urmărește crearea unui ecosistem european în cloud, bazat pe o abordare comună.

2.2.5.

Principalele riscuri pentru securitatea cibernetică sunt amenințările care pot compromite securitatea, confidențialitatea, integritatea sau disponibilitatea datelor și a sistemelor informatice. Acestea pot avea consecințe grave: sectorul sănătății se confruntă cu o creștere îngrijorătoare a atacurilor cibernetice, astfel cum se descrie în raportul Agenției Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică (ENISA) intitulat „Situația amenințărilor din sectorul sănătății”. CESE este atent la punerea în aplicare a regulamentului privind securitatea cibernetică și salută noul sistem european de certificare a securității cibernetice.

2.2.6.

În ceea ce privește sectorul digital, trebuie să se facă distincția între fabricarea dispozitivelor și aplicațiile informatice. Deși aproape toate dispozitivele noastre provin din Asia, Europa are sectoare industriale puternice, care controlează verigi esențiale, cum ar fi echipamentele de litografie cu lumină ultravioletă. CESE sprijină Actul european privind cipurile, care este esențial pentru reindustrializarea digitală a Europei, și subliniază importanța de a avea în Europa întreprinderi lideri de piață la nivel mondial.

2.2.7.

Independența digitală europeană se bazează pe capacitatea sa de calcul și pe siguranța sa cibernetică. La sfârșitul lunii decembrie a fost inaugurat MareNostrum (2), unul dintre cele mai puternice 10 supercomputere din lume, finanțat în proporție de 50 % din fonduri europene. Această inițiativă trebuie să continue și în următorul mandat.

2.2.8.

CESE solicită Comisiei:

—	să monitorizeze în continuare competențele informatice ale europenilor și să încurajeze statele membre să sensibilizeze cetățenii cu privire la riscurile legate de utilizarea tehnologiilor digitale;

—	să evalueze punerea în aplicare reală a autoreglementării codului de bune practici împotriva dezinformării, mai ales în acest an electoral european;

—	să stabilească locuri de stocare a datelor europene, ținând seama că datele sensibile trebuie stocate în UE;

—	să propună soluții la conflictul dintre „Legea cloud” din SUA și RGPD european;

—	să monitorizeze situația cunoștințelor cetățenilor europeni în materie de securitate cibernetică;

—	să învețe din succesul industrial al unor întreprinderi din UE și să tragă concluzii în ceea ce privește situația concurenței la nivel mondial;

—	să investească în continuare în dezvoltarea supercomputerelor în Europa.

2.3. Asigurarea unui viitor pentru industria spațială europeană

2.3.1.

Serviciile spațiale au devenit strategice pentru societățile și economiile europene, spațiul fiind esențial pentru libertatea de acțiune a UE și pentru luarea deciziilor în mod autonom. Sectoarele economice și politicile publice care depind de spațiu sunt numeroase: transporturile, geopoziționarea, telecomunicațiile, meteorologia, monitorizarea mediului, înțelegerea schimbărilor climatice și observarea Pământului în scopuri de apărare și de securitate.

2.3.2.

Principalii clienți și operatori ai infrastructurilor spațiale sunt autoritățile publice, învestite cu mandate de serviciu public. Entitățile care asigură infrastructura necesară furnizării acestor date și servicii sunt întreprinderi industriale private. Industria spațială joacă un rol strategic.

2.3.3.

Industria spațială a contribuit pozitiv la balanța comercială europeană, cu un excedent net mediu de 900 de miliarde de dolari anual în ultimul deceniu, din exporturile de sisteme satelitare și servicii de lansare. Dependența industriei spațiale europene de capacitatea sa de a câștiga contracte pe piețe deschise (foarte mici) este una dintre caracteristicile sale esențiale în raport cu situația altor puteri din domeniul spațiului (30-50 % din cifra de afaceri se realizează pe aceste piețe deschise).

2.3.4.

Sectorul spațial european se confruntă cu tot mai multe amenințări:

—

Deficitul de finanțare în raport cu SUA și cu China se adâncește: bugetele europene alocate sectorului spațial sunt de șase ori mai mici decât cele pe care le alocă Statele Unite, iar bugetele disponibile în UE sunt, în mare parte, necoordonate, în timp ce doctrina spațială americană a transformat spațiul într-un instrument esențial pentru supremația și independența acestei țări. Creșterea exponențială înregistrată de China nu poate fi ignorată. Alți actori precum Rusia și India își consolidează, de asemenea, rolul. În sfârșit, industria spațială europeană se confruntă în prezent cu actori majori din afara Europei care își optimizează lanțurile interne de aprovizionare și perturbă masiv piețele (în special SpaceX).

—

Criza cu care se confruntă industria europeană a lansatoarelor evidențiază vulnerabilitatea acestui segment, iar acum și sectorul sateliților trece printr-o situație de criză: în prezent, cifrele arată că rentabilitatea industriei spațiale este rareori pozitivă, într-un moment în care investițiile critice devin mai importante ca niciodată.

—

Principiul profitului echitabil din punct de vedere geografic al Agenției Spațiale Europene (ESA) s-a dovedit a fi o modalitate eficientă de a asigura cea mai mare parte a finanțării programelor, dar nu este lipsit de deficiențe. Acest principiu poate încuraja atomizarea lanțului de aprovizionare, prin prezența unor contribuitori foarte mici. Păstrarea cu orice preț a capacităților naționale crește duplicarea și fragmentarea pe o piață foarte mică, ceea ce are drept consecințe un volum al producției mai mic pentru toate părțile și costuri unitare mai mari pentru clienți.

CESE solicită Comisiei:

—	să conceapă și să pună în aplicare o strategie industrială spațială la nivel european, ținând seama de fragmentarea, duplicarea și volumul redus al principalelor noastre piețe instituționale europene, care constituie o amenințare la adresa durabilității și a suveranității industriei noastre;

—

să asigure accesul neîngrădit al autorităților publice la capacitățile spațiale necesare pentru punerea în aplicare a politicilor publice, cu nivelul necesar de independență (capacități care, prin urmare, pot fi obținute într-un mod unitar în Europa și care trebuie să se afle sub controlul entităților europene);

—	să sprijine competitivitatea industriei spațiale europene, ținând seama de dependența sectorului industrial spațial de piețele deschise și, prin urmare, de nevoia vitală de a fi competitiv;

—

să integreze caracterul strategic al sectorului spațial, caracteristicile sale (pe termen lung, nivelul ridicat de risc, intensitatea mare din punct de vedere al capitalului) și politicile altor puteri pentru a pune în aplicare această strategie industrială spațială. Autoritățile europene se pot baza pe numeroase instrumente (norme privind achizițiile publice, finanțare pentru cercetare și dezvoltare, legislație, diplomație).

2.4. Asigurarea unui viitor pentru apărarea europeană

2.4.1.

Industria europeană de apărare este esențială pentru:

—	a oferi statelor membre ale UE și forțelor lor armate echipamentele și capacitățile de apărare de care au nevoie pentru a apăra Europa și cetățenii săi împotriva unei game largi de amenințări;

—	a menține suveranitatea Europei și pentru a asigura protejarea democrației și stabilității Europei pe termen lung, cu un nivel adecvat de autonomie;

—	a sprijini direct stabilitatea, pacea și securitatea statelor membre ale NATO și ale UE, precum și ale aliaților acestora.

2.4.2.

Provocările cu care se confruntă industria noastră a apărării sunt duble și au fost agravate și mai mult de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei: în următorii ani, aceasta va trebui să ofere statelor membre și forțelor lor armate echipamente și capacități de apărare eficiente din punctul de vedere al costurilor și de înaltă calitate, adaptate noului mediu strategic și să le permită să ofere asistență militară continuă Ucrainei și altor parteneri; pe termen mai lung, va fi necesar să se garanteze adaptabilitatea, durabilitatea, capacitatea, reziliența și competitivitatea bazei tehnologice și industriale europene de apărare.

2.4.3.

În plus, nu poate exista un pilon european puternic al NATO fără o bază industrială credibilă, autonomă și durabilă. NATO a recunoscut că alianța necesită o industrie de apărare puternică și eficientă, în contextul unei cooperări europene sporite.

CESE solicită Comisiei:

—

să asigure că industria europeană a apărării este mai bine coordonată (mai ales prin încurajarea achizițiilor publice comune) și că are capacitatea de a furniza echipamentele de care au nevoie forțele noastre armate, în orice moment și în orice circumstanțe; în măsură să furnizeze echipamentele de care au nevoie forțele noastre armate, în orice moment și în orice circumstanțe; aceasta trebuie, prin urmare, să își poată crește rapid producția pentru a răspunde nevoilor urgente ale momentului, iar ulterior să mențină un nivel adecvat de pregătire;

—

să investească masiv în cercetare și dezvoltare pentru a consolida suveranitatea tehnologică a Europei în domeniile critice și pentru a garanta superioritatea operațională a acesteia față de potențialii adversari. UE ar trebui să majoreze substanțial bugetul destinat Fondului european de apărare, care va trebui să aibă un caracter mai strategic;

—	să se asigure că, în contextul următorului cadru financiar multianual și al liniei bugetare dedicate apărării, UE și statele sale membre își majorează considerabil contribuțiile, astfel încât apărarea europeană să fie adaptată la noul mediu strategic;

—	să faciliteze accesul la investiții și finanțare private și publice, prin politici și măsuri de reglementare care să garanteze că considerentele și criteriile legate de durabilitate nu sunt discriminatorii pentru întreprinderile noastre din domeniul apărării;

—	să stimuleze și să sprijine eforturile statelor membre pentru a inversa situația actuală, prin alocarea majorității bugetelor pentru echipamente și sisteme de la furnizorii europeni, ceea ce reprezintă o condiție sine qua non pentru a sprijini o industrie europeană a apărării viabilă.

Bruxelles, 24 aprilie 2024.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Oliver RÖPKE

(1)
https://en.statista.com/.

(2)
https://en.wikipedia.org/wiki/MareNostrum.

ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/4062/oj

ISSN 1977-1029 (electronic edition)

Top