OJ:C_202404211: P9_TA(2023)0408 – Reducerea inegalităților și promovarea incluziunii sociale în perioade de criză pentru copii și familiile acestora – Rezoluția Parlamentului European din 21 noiembrie 2023 referitoare la reducerea inegalităților și promovarea incluziunii sociale în perioade de criză pentru copii și familiile acestora (2023/2066(INI))

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 14, 24, 32 și 33,

—

având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale (PEDS) și planul său de acțiune (1), cu obiectivele sale principale pentru 2030 și tabloul de bord social al UE,

—

având în vedere Declarația de la Porto din 8 mai 2021 și angajamentele reînnoite la Forumul social de la Porto din 2023,

—

având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată la New York în septembrie 2015,

—

având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului (CDC), adoptată la New York la 20 noiembrie 1989,

—

având în vedere Pactul ONU cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, adoptat la New York la 16 decembrie 1966,

—

având în vedere Carta socială europeană, adoptată la Torino în 1961,

—

având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, adoptată la New York la 13 decembrie 2006,

—

având în vedere Rezoluția Organizației Națiunilor Unite din 18 decembrie 2019 privind drepturile copilului,

—

având în vedere Directiva (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor (2),

—

având în vedere Recomandarea 2013/112/UE a Comisiei din 20 februarie 2013 intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”
(3),

—

având în vedere Recomandarea Consiliului din 22 mai 2019 privind sisteme de înaltă calitate de educație și îngrijire timpurie a copiilor (4),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 septembrie 2022 privind Strategia europeană privind serviciile de îngrijire (COM(2022)0440), Recomandarea Consiliului din 8 decembrie 2022 privind educația și îngrijirea timpurie a copiilor: obiectivele de la Barcelona pentru 2030 (5) și Recomandarea Consiliului din 8 decembrie 2022 privind accesul la servicii de îngrijire pe termen lung de înaltă calitate și accesibile din punct de vedere financiar (6),

—

având în vedere raportul pe 2014 al centrului de cercetare al UNICEF, intitulat „Children of the Recession: The impact of the economic crisis on child well-being in rich countries” (Copiii recesiunii: impactul crizei economice asupra calității vieții copiilor în țările bogate),

—

având în vedere rezoluția sa din 24 noiembrie 2015 referitoare la reducerea inegalităților, în special a sărăciei în rândul copiilor (7),

—

având în vedere rezoluția sa din 21 ianuarie 2021 referitoare la accesul la locuințe decente și la prețuri abordabile pentru toți (8),

—

având în vedere rezoluția sa din 29 aprilie 2021 referitoare la Garanția europeană pentru copii (9),

—

având în vedere rezoluția sa din 7 aprilie 2022 referitoare la protecția acordată de UE copiilor și tinerilor care fug din calea războiului din Ucraina (10),

—

având în vedere rezoluția sa din 5 iulie 2022 referitoare la acțiuni europene comune în domeniul îngrijirii (11),

—

având în vedere rezoluția sa din 5 octombrie 2022 referitoare la răspunsul UE la creșterea prețurilor la energie în Europa (12),

—

având în vedere raportul Eurydice pe 2019 intitulat „Key data on early childhood education and care in Europe” (Date esențiale privind educația și îngrijirea timpurie a copiilor în Europa),

—

având în vedere raportul UNICEF pe 2020 intitulat „Innocenti Report Card 16. Worlds of Influence – Understanding what shapes child well-being in rich countries” (Raportul Innocenti nr. 16 – O lume a influențelor – Înțelegerea elementelor care definesc calitatea vieții copiilor în țările bogate),

—

având în vedere raportul anual al UNICEF pe 2021 intitulat „Protecting child rights in a time of crises” (Protejarea drepturilor copilului într-o perioadă de crize),

—

având în vedere raportul anual al UNICEF pe 2021 intitulat „Where do rich countries stand on childcare?” (Care este poziția țărilor bogate în ceea ce privește îngrijirea copiilor?),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 24 martie 2021 intitulată „Strategia UE privind drepturile copilului” (COM(2021)0142),

—

având în vedere raportul final al Comisiei din martie 2020 intitulat „Feasibility Study for a Child Guarantee” (Studiu de fezabilitate pentru o garanție pentru copii),

—

având în vedere Recomandarea (UE) 2021/1004 a Consiliului din 14 iunie 2021 de instituire a unei Garanții europene pentru copii (13),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 7 iunie 2023 intitulată „O abordare cuprinzătoare cu privire la sănătatea mintală” (COM(2023)0298),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 5 martie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (COM(2020)0152),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 7 octombrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: cadrul strategic al UE pentru egalitatea, incluziunea și participarea romilor” (COM(2020)0620),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2021 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap 2021-2030” (COM(2021)0101),

—

având în vedere Recomandarea Consiliului din 30 ianuarie 2023 privind un venit minim adecvat care să asigure incluziunea activă (14),

—

având în vedere raportul Eurochild din 2022 intitulat „(In)visible children – Eurochild 2022 report on children in need across Europe” [Copiii (in)vizibili – Raportul Eurochild pe 2022 privind copiii aflați în dificultate din întreaga Europă),

—

având în vedere Raportul din 2023 al organizației Salvați copiii intitulat „Guaranteeing Children’s Future – How COVID-19, cost-of-living and climate crises affect children in poverty and what governments in Europe need to do” (Garantarea viitorului copiilor – Cum afectează pandemia de COVID-19, costul vieții și crizele climatice copiii aflați în situație de sărăcie și ce trebuie să facă guvernele din Europa”,

—

având în vedere raportul Organizației Internaționale a Muncii (OIM) – UNICEF din 2021 intitulat „Child Labour: Global estimates 2020, trends and the road forward” (Munca copiilor: estimări la nivel mondial pentru 2020, tendințe și calea de urmat),

—

având în vedere raportul OIM – UNICEF din 2023 intitulat „More than a billion reasons: The urgent need to build universal social protection for children” (Peste un miliard de motive: nevoia urgentă de a asigura protecția socială universală pentru copii”,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 11 mai 2022 intitulată „Un deceniu digital pentru copii și tineri: noua strategie europeană «Un internet mai bun pentru copii»
” (COM(2022)0212),

—

având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A9-0360/2023),

A.

întrucât calitatea mediilor în care se nasc copiii și a spațiilor în care aceștia locuiesc are un impact decisiv asupra calității vieții lor, a egalității șanselor lor de a crește sănătos, a dezvoltării lor generale și a realizării potențialului lor; întrucât campania UNICEF „Primele 1 000 de zile” susține că creierul unui copil se dezvoltă într-un ritm fără precedent în primii ani de viață, oferind o oportunitate unică pentru dezvoltarea fizică, mentală, cognitivă, socială și emoțională a copilului; întrucât fiecare copil este unic și ar trebui să fie tratat cu respect pentru particularitățile sale, ritmul său de dezvoltare, domeniul său de interes și nevoile sale; întrucât interesul superior al copilului ar trebui să fie principiul director pentru toate acțiunile care au un impact asupra copiilor, astfel cum se prevede în CDC a ONU;

B.

întrucât expunerea la abuzuri și neglijențe afectează negativ dezvoltarea unui copil; întrucât inegalitățile cu care se confruntă copiii de la o vârstă foarte fragedă influențează negativ oportunitățile, bunăstarea și sănătatea acestora; întrucât aceste inegalități pot avea repercusiuni pe durata întregii vieți și îi pot împiedica pe aceștia să își atingă întregul potențial; întrucât prevenirea inegalităților este cea mai bună politică de reducere a inegalităților pe termen lung;

C.

întrucât lipsa de servicii accesibile și de calitate axate pe copii și de sprijin pentru familii crește riscul de sărăcie și excluziune socială în rândul copiilor; întrucât familiile se confruntă cu provocări multiple și interdependente pe care niciun serviciu sau organizație nu le poate rezolva, ceea ce necesită servicii permanente și o coordonare interservicii adecvată pentru a pregăti și a facilita tranzițiile cu care se confruntă copiii;

D.

întrucât, în 2022, peste 19,995 milioane de copii (24,7 % sau unul din patru copii) erau expuși riscului de sărăcie și de excluziune socială în UE; întrucât, în ciuda unor diferențe, în toate statele membre copii sunt expuși sărăciei și excluziunii sociale; întrucât, în unele state membre, acest risc depășește 30 %; întrucât cifrele recente indică o creștere a acestui indicator în ultimii patru ani; întrucât, în 2022, organizațiile caritabile au înregistrat o creștere a cererilor de sprijin din partea serviciilor sociale (15);

E.

întrucât, în 2022, procentul de copii (cu vârste sub 18 ani) din UE care erau expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială era mai mare decât cel al adulților, respectiv 21,6 %; întrucât, în 2022, copiii erau mai expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială decât adulții în 18 dintre cele 27 de state membre ale UE; întrucât, în 2022, peste o cincime (22,4 %) din populația UE care trăia în gospodării cu copii aflați în întreținere era expusă riscului de sărăcie sau de excluziune socială; întrucât, în 2022, 61,9 % dintre copiii ai căror părinți aveau un nivel de educație scăzut erau expuși riscului de sărăcie și excluziune socială, în comparație cu 10,2 % dintre copiii ai căror părinți aveau un nivel de educație ridicat (16);

F.

întrucât sărăcia în rândul copiilor este un fenomen multidimensional care decurge din sărăcia gospodăriilor, ceea ce înseamnă că familiile cu venituri mici și cele cu studii inferioare, alcătuite de cele mai multe ori din femei și copiii lor, familiile numeroase dezavantajate, familiile care trăiesc în regiuni dezavantajate, familie aparținând diferitelor minorități etnice și familiile cu părinți sau copii cu dizabilități sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie și excluziune socială și prezintă o probabilitate mai mare a transmiterii între generații a sărăciei; întrucât redistribuirea bogăției (prin salarii și transferuri sociale) are un impact decisiv asupra inegalității sociale, a riscului de sărăcie și de excluziune socială și, prin urmare, asupra riscului de sărăcie în rândul copiilor; întrucât acest fenomen necesită un răspuns multidimensional pentru a evita ca inegalitățile să se accentueze reciproc, cu măsuri specifice și țintite universale; întrucât acestea includ în mod necesar crearea de locuri de muncă și ar trebui să asigure calitatea și stabilitatea locurilor de muncă și să garanteze și să consolideze drepturile sociale, măsurile de combatere a discriminării și prestațiile familiale și pentru copii; întrucât alocațiile naționale pentru copii reprezintă o măsură esențială pentru a ajuta familiile aflate în dificultate și pentru a asigura accesul universal la servicii publice de calitate și la prețuri accesibile;

G.

întrucât în 2022, 16,8 % din populația UE trăia în gospodării supraaglomerate, iar 9,3 % nu a reușit să mențină în locuință un nivel suficient de căldură; întrucât 8,3 % din populația UE a plătit 40 % sau mai mult din venitul disponibil al gospodăriei pentru cheltuielile legate de locuință;

H.

întrucât, în 2022, 56 % dintre persoanele din UE care trăiau în gospodării cu un singur adult cu copii aflați în întreținere nu reușeau să facă față cheltuielilor financiare neprevăzute; întrucât, în 2020, familiile monoparentale, în special familiile ale căror cap de familie sunt mame singure, sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie și excluziune socială (42,1 % față de 29,6 % familii cu doi adulți și trei sau mai mulți copii (17)); întrucât acest lucru este legat de feminizarea sărăciei, de suprareprezentarea femeilor în munca precară și prost plătită și în calitate de lucrători cu fracțiune de normă, de supraîncărcarea cu responsabilități de îngrijire și de diferența de remunerare dintre bărbați și femei; întrucât diferența în ceea ce privește rata de ocupare a forței de muncă în rândul bărbaților și al femeilor fără copii este de 1 %; întrucât, pentru cei care au un copil mai mic de șase ani, rata este de 21 % și crește la 37 % în cazul celor cu trei copii (18);

I.

întrucât copiilor care cresc în medii marcate de sărăcie sau excluziune socială le este mai greu să reușească la școală, să rămână sănătoși și să își atingă pe deplin potențialul mai târziu în viață; întrucât investițiile sociale în primii ani de viață ai copiilor generează profituri socioeconomice semnificative, contribuie la ruperea ciclului sărăciei intergeneraționale și, ca atare, nu ar trebui considerate costuri; întrucât impactul economic al sărăciei în rândul copiilor și al dezavantajelor socioeconomice, precum și repercusiunile acestora asupra adulților activi sunt estimate în fiecare an la 3,4 % din produsul intern brut al țărilor UE;

J.

întrucât sărăcia și excluziunea socială sunt legate de statutul de migranți, de persoane care aparțin unei minorități sau de persoane cu dizabilități cu care sunt asociați copiii și părinții lor; întrucât copiii migranți sunt suprareprezentați în grupul expus riscului de sărăcie; întrucât lipsa cetățeniei sau a documentelor de identitate îngreunează accesul copiilor apatrizi la unele dintre cele mai fundamentale drepturi, cum ar fi înregistrarea nașterii, educația, asistența medicală, securitatea socială și locuința, și îi expune la riscuri mai mari de abuz și exploatare; întrucât, în aprilie 2023, ca urmare a invaziei ruse, aproape 4 milioane de cetățeni din afara UE au fugit din Ucraina într-un stat membru al UE;

K.

întrucât aproape 83 % dintre copiii romi (19) din UE trăiesc în gospodării expuse riscului de sărăcie; întrucât, în 2021, unul din cinci copii romi locuia într-o gospodărie fără apă curentă la interior; întrucât proporția copiilor romi care se confruntă cu lipsuri materiale severe depășește cu mult ponderea copiilor vulnerabili din rândul populației generale; întrucât, în 2022, șase din 10 copii romi nu au avut acces la servicii de îngrijire timpurie de calitate, iar patru din 10 familii de romi cu copii cu vârsta mai mică de șase ani nu au primit niciun fel de subvenție sau de sprijin similar;

L.

întrucât impactul pandemiei de COVID-19, creșterea costului vieții și războiul din Ucraina au exacerbat vulnerabilitățile economice și sociale ale copiilor și ale familiilor acestora, în special gospodăriile cu venituri mici și medii care au fost cele mai afectate de pandemie și de crizele anterioare; întrucât actuala volatilitate socială și economică la nivel mondial, precum și riscurile generate de schimbările climatice cresc posibilitatea apariției unor noi crize; întrucât răspunsurile anticiclice la crizele recente s-au dovedit a fi mai eficiente în combaterea sărăciei și a excluziunii sociale decât măsurile de consolidare fiscală bazate pe austeritate și pe reducerea cheltuielilor promovate în criza din 2008-2013;

M.

întrucât pandemia de COVID-19 a agravat dificultățile cu care se confruntă copiii din cauza perturbării vieții de zi cu zi și a contactelor sociale, a închiderii școlilor, a capacității reduse de a oferi protecție împotriva violenței domestice, a abuzurilor și a neglijenței în perioada în care au fost puse în aplicare măsurile de limitare a mișcării persoanelor, precum și din cauza întreruperii furnizării serviciilor sociale de bază; întrucât aceste dificultăți au afectat un număr mai mare de copii aflați în situații vulnerabile, care nu dispuneau de echipamente, de internet sau chiar de energie electrică pentru școlarizarea online și care probabil au pierdut o masă caldă zilnică sau accesul la încălzire;

N.

întrucât planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale, adoptat în 2021, urmărește să reducă cu cel puțin 5 milioane numărul copiilor expuși riscului de sărăcie și de excluziune socială până în 2030; întrucât statele membre au adoptat obiective naționale de reducere a sărăciei; întrucât, atingerea acestui obiectiv ar însemna că aproximativ 15 milioane de copii din UE ar fi în continuare expuși riscului de sărăcie și de excluziune socială până la acea dată; întrucât, fără măsuri adecvate, se preconizează că acest număr va crește și mai mult odată cu apariția unor noi crize sociale complexe și interconectate;

O.

întrucât eradicarea sărăciei în rândul copiilor este o piatră de temelie indispensabilă pentru construirea unei Europe juste, egale și sociale pentru generațiile actuale și viitoare; întrucât statutul socioeconomic nu ar trebui să constituie niciodată o barieră în calea accesului copiilor la serviciile esențiale; întrucât este necesar un sprijin sporit pentru a se asigura accesul copiilor și al familiilor la servicii esențiale;

P.

întrucât finanțarea UE permite realizarea de investiții la nivel național pentru combaterea sărăciei în rândul copiilor și promovarea incluziunii sociale; întrucât, pe lângă Fondul social european Plus (FSE+), alte surse pot fi utilizate direct sau indirect pentru a finanța programe care au un impact asupra vieții copiilor și a familiilor acestora în toate felurile;

Q.

întrucât toți copiii, toți părinții, toate familiile și toți îngrijitorii ar trebui să fie protejați împotriva discriminării, cum ar fi discriminarea pe motive de sex, limbă, identitate sexuală și/sau de gen, religie sau convingeri, convingeri politice sau ideologice, origine națională, rasială, etnică sau socială, apartenență la o minoritate națională, situație socioeconomică, dizabilitate și orice alte nevoi speciale, vârstă sau orice alt statut;

R.

întrucât familiile sunt din ce în ce mai diverse; întrucât politicile privind întreținerea copiilor și familia nu reflectă întotdeauna și nu sunt suficient de adaptate la diversitatea familiilor și la modalitățile de viață ale familiilor (de exemplu, familii cu părinți necăsătoriți, copii ai căror părinți sunt separați și trăiesc în două gospodării sau copii care trăiesc într-o familie numeroasă mixtă, familii substitutive, familii curcubeu), în detrimentul nivelului de trai al familiilor, al accesului acestora la programe și prestații de protecție socială și al rezilienței lor la crize; întrucât UE și statele membre trebuie să garanteze protecția familiilor pe plan juridic, economic și social;

S.

întrucât, la 14 iunie 2021, Consiliul a adoptat recomandarea sa de instituire a unei Garanții europene pentru copii, pentru a asigura accesul copiilor aflați în dificultate la servicii esențiale, de exemplu, servicii de îngrijire și educație timpurie gratuite, educație gratuită (inclusiv activități suplimentare în școli și cel puțin o masă sănătoasă în fiecare zi de școală), asistență medicală gratuită, alimentație sănătoasă și locuințe adecvate; întrucât acest instrument reprezintă o oportunitate de a reduce sărăcia și inegalitățile și de a promova incluziunea socială a copiilor; întrucât Garanția europeană pentru copii a stabilit că ar trebui acordată prioritate copiilor aflați în situații vulnerabile (20); întrucât, pentru a-și demonstra angajamentul față de o politică de integrare menită să rupă cercul vicios al sărăciei, toate statele membre trebuie să aloce o sumă adecvată din resursele lor provenind din FSE+ pentru punerea în aplicare a planurilor naționale ale Garanției pentru copii; întrucât, în octombrie 2023, trei state membre nu își prezentaseră încă planurile de acțiune naționale;

T.

întrucât, conform CDC a ONU, la care toate statele membre sunt semnatare, toți copiii ar trebui să aibă dreptul la educație, la servicii medicale, la locuință și la protecție, precum și dreptul de a participa la deciziile care îi afectează, dreptul la activități recreative și la timp liber, la o alimentație echilibrată și dreptul la îngrijire într-un mediu familial;

U.

întrucât Consiliul a adoptat Recomandarea privind revizuirea obiectivelor de la Barcelona cu privire la educația și îngrijirea timpurie a copiilor, care include o propunere de introducere a unui drept legal la educația și îngrijirea timpurie a copiilor;

V.

întrucât, în UE, în 2022, doar 35,7 % (21) dintre copiii cu vârsta sub trei ani aveau acces la un sistem formal de educație și îngrijire timpurie (ECEC), iar acest procent crește la 88 % pentru copiii cu vârste cuprinse între trei ani și vârsta minimă obligatorie pentru începerea școlii primare; întrucât doar șapte state membre ale UE garantează un loc într-un sistem ECEC pentru fiecare copil de la vârsta de șase luni; întrucât mai multe state membre garantează un loc finanțat în sistemul de îngrijire a copiilor numai de la vârsta de trei ani; întrucât disponibilitatea serviciilor gratuite de educație și îngrijire timpurie (ECEC) crește considerabil de la vârsta de trei ani și această tendință continuă cu fiecare an de viață, devenind aproape universală în întreaga Europă în ultimul an înainte de începerea învățământului primar obligatoriu (22); întrucât în Europa majoritatea familiilor trebuie să plătească taxe de școlarizare pentru a avea acces la ECEC pentru copiii sub trei ani; întrucât lipsa accesului la aceste servicii – adesea din cauza interacțiunii dintre disponibilitatea limitată și costurile ridicate, ascunse și directe – afectează familiile care provin din medii socioeconomice defavorizate, familiile monoparentale și familiile din regiuni și teritorii mai puțin dezvoltate, ceea ce crește riscul de excluziune socială timpurie a copiilor; întrucât, chiar și în țările în care nivelul mediu de disponibilitate a serviciilor ECEC este ridicat, participarea copiilor expuși riscului de sărăcie și de excluziune socială la ECEC este îngreunată de lipsa unităților de îngrijire a copiilor;

W.

întrucât ECEC are un impact decisiv asupra sănătății și asupra dezvoltării cognitive și social-emoționale a copiilor; întrucât părinții care lucrează și care nu au acces la un centru de îngrijire a copiilor sunt adesea obligați să lase copiii în îngrijire informală, inclusiv în rețele de îngrijire necertificate; întrucât ECEC de înaltă calitate și favorabilă incluziunii asigură oportunități educaționale egale pentru copiii respectivi și încurajează integrarea părinților, în special a mamelor, pe piața muncii; întrucât o educație incluzivă abordează o gamă largă de nevoi ale tuturor elevilor, consolidând participarea în ceea ce privește învățarea, interacțiunile culturale și sentimentul de apartenență la o comunitate; întrucât aceste servicii trebuie să dispună de resurse financiare și umane adecvate pentru a identifica și a sprijini copiii care se confruntă cu dificultăți deosebite;

X.

întrucât cheltuielile pentru educație, în special în ceea ce privește materialele și transportul școlar, sunt, în principal, suportate de gospodării în majoritatea țărilor și reprezintă una dintre cauzele principale ale abandonului școlar; întrucât rata medie a abandonului școlar timpuriu în UE este de 10 % (23), dar acest procent este mai mare pentru anumite grupuri specifice, cum ar fi copiii romi și copiii cu dizabilități;

Y.

întrucât, în 2021, nevoile medicale a 3,6 % dintre copiii cu vârste sub 16 ani din UE nu au fost îndeplinite, iar 4,4 % dintre copii au declarat că se confruntă cu o dizabilitate (24); întrucât, chiar și în țările în care dreptul la sănătate este consacrat prin lege, inegalitățile persistă și multe familii nu au acces sau nu au acces în timp util la asistență medicală adecvată, iar accesul lor este extrem de limitat la serviciile de sănătate esențiale, cum ar fi consultațiile cu medicii de familie și asistenții medicali, asistența pentru sănătate mintală și psihosocială sau îngrijirea dentară, în special din cauza serviciilor publice inadecvate; întrucât copiii născuți într-un mediu marcat de sărăcie și excluziune socială sunt mai expuși riscului de a avea mai multe probleme de sănătate; întrucât se accentuează disparitățile existente în UE între zonele urbane și cele rurale și regiunile mai dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate în ceea ce privește accesul la servicii și unități de sănătate de calitate (25);

Z.

întrucât sănătatea sexuală este fundamentală pentru sănătatea generală și bunăstarea persoanelor, a cuplurilor și a familiilor; întrucât unele state membre încearcă să limiteze și mai mult accesul la sănătatea sexuală și reproductivă și la drepturile aferente prin legi extrem de restrictive care pun în pericol sănătatea femeilor în timpul sarcinii și al nașterii, precum și sănătatea copiilor;

AA.

întrucât vaccinarea este principalul instrument de prevenire a bolilor grave, contagioase și, uneori, mortale; întrucât ratele de vaccinare împotriva rujeolei – un indicator al schemelor generale de vaccinare a copiilor – au scăzut în 14 din cele 35 de țări OCDE (26);

AB.

întrucât bunăstarea legată de sănătatea mintală a copiilor este esențială, dat fiind că le permite să parcurgă etapele de dezvoltare, să învețe modalități de a face față problemelor și să dobândească competențe sociale și emoționale; întrucât experiențele nefavorabile din perioada copilăriei, discriminarea, accesul inadecvat la servicii și mediile instabile sunt unele dintre principalele cauze ale problemelor de sănătate mintală care se dezvoltă la vârste foarte mici; întrucât crizele de amploare, cum ar fi pandemia de COVID-19, pun în pericol sănătatea mintală și bunăstarea unor generații întregi de copii; întrucât prevalența problemelor de sănătate mintală este de trei ori mai mare în rândul copiilor din familii cu venituri mici (27);

AC.

întrucât Organizația Mondială a Sănătății (OMS) subliniază că alăptarea este una dintre cele mai eficiente modalități de a asigura sănătatea și supraviețuirea copiilor pe termen lung și recomandă ca sugarii să fie alăptați exclusiv la sân în primele șase luni de viață; întrucât, cu toate acestea, la nivel mondial, doar doi din cinci sugari sunt alăptați (28);

AD.

întrucât copiii cu dizabilități și copiii cu părinți cu dizabilități sunt încă expuși discriminării și încălcării drepturilor lor prin bariere persistente în toate domeniile vieții, și anume accesul inadecvat la unități de îngrijire a copiilor, alimentația care le satisface nevoile și oportunitățile de a participa la activități educaționale favorabile incluziunii și lipsa incluziunii în școli, îngrijiri de sănătate și spații standard care nu răspund în mod adecvat nevoilor lor de mobilitate și psihosociale; întrucât aceste bariere și lipsa unor servicii de îngrijire și de sprijin de calitate accesibile pentru persoanele cu dizabilități și pentru alte persoane care au nevoie de îngrijire și de sprijin sunt deosebit de evidente în perioadele de criză, ceea ce determină o povară suplimentară, în special pentru îngrijitorii informali din cadrul familiei, care sunt în cea mai mare parte femei;

AE.

întrucât sărăcia este un indicator de risc important pentru intrarea în îngrijire alternativă, deoarece crește vulnerabilitatea copiilor și a familiilor acestora și poate conduce la situația în care părinții nu mai pot oferi îngrijire adecvată copiilor lor; întrucât se estimează că 345 000 de copii din UE trăiesc încă în instituții (29), iar 758 018 copii se aflau în îngrijire alternativă în 2021 (30); întrucât măsurile de protecție a copilului, inclusiv dezinstituționalizarea, sunt, de asemenea, esențiale pentru respectarea drepturilor copiilor și pentru ca aceștia să își atingă pe deplin potențialul; întrucât instituțiile au nevoie de personal calificat pentru a asigura oportunități educaționale calificate și pentru a combate abuzurile și exploatarea copiilor;

AF.

întrucât toți copiii au dreptul de a fi protejați împotriva abuzurilor, a violenței și a neglijării; întrucât cercetările demonstrează că riscul de abuz, violență și neglijență crește în cazurile de presiune financiară asupra familiilor și în lipsa unor servicii sociale adecvate;

AG.

întrucât, în Europa, unul din cinci copii este victima unei forme de abuz sau violență sexuală, iar majoritatea abuzurilor au loc în cadrul familiilor și/sau al instituțiilor de îngrijire conexe; întrucât copiii reprezintă aproximativ un sfert din victimele traficului de persoane în UE, dintre care majoritatea sunt fete răpite în scopul exploatării sexuale (31);

AH.

întrucât violența și hărțuirea între colegi este o problemă gravă care afectează relațiile dintre copii, în special în școli, și dăunează sănătății mintale a copiilor și tinerilor; întrucât 23 % dintre elevi au raportat că au fost hărțuiți la școală cel puțin o dată pe lună (32);

AI.

întrucât nu ar trebui subestimate riscurile pe care le implică utilizarea generalizată a tehnologiilor digitale asupra sănătății și a bunăstării copiilor și a familiilor acestora; întrucât copiii au dreptul de a fi protejați împotriva practicilor de marketing și publicitate ale operatorilor comerciali, inclusiv în spațiile digitale; întrucât desenul sau modelul industrial al produselor și serviciilor online actuale expune copiii de la o vârstă fragedă la conținut online care creează dependență; întrucât copiii nu dispun de competențele și know-how-ul de bază necesare pentru a prelucra informații în condiții de siguranță și de încredere; întrucât acest lucru are consecințe asupra sănătății mintale a copiilor, precum lipsa somnului, anxietatea, depresia, lipsa de atenție și, în cele din urmă, dezvoltarea creierului pe termen lung; întrucât utilizarea din ce în ce mai extinsă a internetului poate expune copiii la un risc mai mare de vătămare online, cum ar fi exploatarea sexuală, urmărirea cibernetică și hărțuirea cibernetică; întrucât o treime dintre fete și 20 % dintre băieți s-au confruntat cu conținut supărător o dată pe lună în ultimul an; întrucât 15 % dintre respondenții LGBTQI+ cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani s-au confruntat cu hărțuiri online din cauza orientării lor sexuale sau a genului lor (33);

AJ.

întrucât doar unul din patru copii consideră că drepturile îi sunt respectate de societate în general (34); întrucât copiii întâmpină dificultăți în a avea acces la justiție, deoarece structura procedurilor judiciare nu este adaptată la nevoile lor;

AK.

întrucât 3,6 milioane de copii de pe continentul european lucrează (35), majoritatea în agricultură și construcții; întrucât este esențial să se adopte măsuri de eradicare a muncii copiilor în Uniunea Europeană și de prevenire a apariției unor noi cazuri de muncă a copiilor, în special în contextul crizelor;

AL.

întrucât problemele de mediu, cum ar fi poluarea, terenurile contaminate și apa potabilă nesigură reprezintă o amenințare la adresa sănătății tuturor copiilor, cu un impact disproporționat asupra celor care trăiesc în sărăcie și în condiții vulnerabile; întrucât dreptul copiilor la un mediu sigur, securizat și curat, dreptul la un viitor fără poluarea mediului și protecția acestora împotriva impactului negativ al schimbărilor climatice ar putea fi consolidate printr-o punere în aplicare mai bună și adaptată copiilor a acquis-ului actual în domeniul mediului în statele membre;

AM.

întrucât jocul este modalitatea naturală și cea mai eficace pentru copii de a învăța despre ei înșiși și despre mediul lor social și natural și de a se exprima într-un mod simbolic; întrucât acesta constituie o bază esențială pentru dezvoltarea lor cognitivă și emoțională, autonomia funcțională, stilul de viață, interacțiunea cu ceilalți și gestionarea conflictelor; întrucât participarea copiilor la viața socială și culturală, la activitățile recreative, de petrecere a timpului liber și sportive contribuie în mod direct la bunăstarea copiilor și îi ajută să prospere;

AN.

întrucât constrângerile financiare împiedică participarea copiilor din familiile dezavantajate la educația nonformală și la activitățile extrașcolare, ceea ce amplifică inegalitățile sociale în primii ani de viață,