OJ:C_202404223: P9_TA(2023)0437 – Cum să se elaboreze o strategie de ajutor umanitar inovatoare: crize actuale și crize uitate, sub reflector – Rezoluția Parlamentului European din 23 noiembrie 2023 referitoare la Cum să se elaboreze o strategie de ajutor umanitar inovatoare: crize actuale și crize uitate, sub reflector (2023/2000(INI))

Vă rugăm să vă conectați la marcaj

Informatii

Data documentului: 23/11/2023; data votului
Autor: Parlamentul European, Comisia pentru dezvoltare
Formă: Jurnalul Oficial UE

Jurnalul Ofícial
al Uniunii Europene

Seria C

C/2024/4223

24.7.2024

P9_TA(2023)0437

Cum să se elaboreze o strategie de ajutor umanitar inovatoare: crize actuale și crize uitate, sub reflector

Rezoluția Parlamentului European din 23 noiembrie 2023 referitoare la „Cum să se elaboreze o strategie de ajutor umanitar inovatoare: crize actuale și crize uitate, sub reflector” (2023/2000(INI))

(C/2024/4223)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolele 208 și 214 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—	având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—	având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996 privind ajutorul umanitar (1),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2021/947 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iunie 2021 de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – „Europa globală”, de modificare și abrogare a Deciziei nr. 466/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) 2017/1601 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului (2),

—	având în vedere Decizia 2003/335/JAI a Consiliului din 8 mai 2003 privind cercetarea și urmărirea penală în cazul faptelor de genocid, al crimelor împotriva umanității și al crimelor de război (3),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2023/720 al Consiliului din 31 martie 2023 de modificare a anumitor regulamente ale Consiliului referitoare la măsuri restrictive în vederea introducerii unor dispoziții privind o derogare din rațiuni umanitare (4) și Decizia (PESC) 2023/726 a Consiliului din 31 martie 2023 de modificare a anumitor decizii ale Consiliului referitoare la măsuri restrictive în vederea introducerii unor dispoziții privind o derogare din rațiuni umanitare (5),

—	având în vedere Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei Europene referitoare la consensul european privind ajutorul umanitar, publicată în Jurnalul Oficial la 30 ianuarie 2008 (6),

—

având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CNUDPH), în special articolul 11 privind situațiile de risc și urgențele umanitare și articolul 4 alineatul (3) și articolul 33 alineatul (3) privind consultarea persoanelor cu dizabilități, prin intermediul organizațiilor lor reprezentative, la elaborarea, punerea în aplicare și monitorizarea legislației și a politicilor, precum și Protocolul opțional la convenție din decembrie 2006, ratificat de UE în decembrie 2010,

—	având în vedere orientările din iulie 2019 ale Comitetului permanent al ONU pentru cooperarea între agenții pentru includerea persoanelor cu dizabilități în acțiunile umanitare,

—	având în vedere Rezoluția 2475 (2019) a Consiliului de Securitate al ONU privind protecția persoanelor cu dizabilități în conflictele armate,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2021 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap 2021-2030” (COM(2021)0101) și orientările operaționale privind incluziunea persoanelor cu handicap în operațiunile de ajutor umanitar finanțate de UE ale Direcției Generale Protecție Civilă și Operațiuni Umanitare Europene (DG ECHO) din cadrul Comisiei,

—	având în vedere Parteneriatul umanitar al UE 2021-2027 și obiectivul său de a îmbunătăți eficacitatea și eficiența ajutorului umanitar,

—	având în vedere comunicarea UNICEF din iulie 2021 intitulată „Financing an inclusive recovery for children: A call to action” (Finanțarea unei redresări incluzive pentru copii: un apel la acțiune),

—	având în vedere comunicarea din 21 decembrie 2022 a Comisiei Economice pentru Africa a ONU, intitulată „Special drawing rights must be relocated to avail sustainable financing for Africa” (Trebuie realocate drepturi speciale de tragere în favoarea unei finanțări sustenabile pentru Africa),

—	având în vedere comunicarea din 15 aprilie 2022 a Grupului Băncii Africane de Dezvoltare, intitulată „Special drawing rights and reallocating for low income countries” (Drepturi speciale de tragere și realocarea pentru țările cu venituri mici),

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 martie 2021 privind acțiunea umanitară a UE: noi provocări, aceleași principii (COM(2021)0110) și concluziile ulterioare ale Consiliului din 20 mai 2021,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 22 mai 2023 privind remedierea deficitului de finanțare a ajutorului umanitar,

—	având în vedere Rezoluția 2664 (2022) a Consiliului de Securitate al ONU privind derogarea din rațiuni umanitare de la măsurile de înghețare a activelor impuse de regimurile de sancțiuni ale Organizației Națiunilor Unite,

—	având în vedere raportul Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați din 21 iunie 2023 intitulat „A threat to lives, dignity and hope: The implications of underfunding UNHCR’s activities in 2023” (Un pericol pentru viață, demnitate și speranță: implicațiile subfinanțării activităților UNHCR în 2023”,

—	având în vedere Orientările actualizate ale Uniunii Europene privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar (7),

—	având în vedere cea de-a patra Convenție de la Geneva din 12 august 1949 privitoare la protecția persoanelor civile în timp de război,

—	având în vedere Rezoluția 2286 (2016) a Consiliului de Securitate al ONU din 3 mai 2016 privind protecția răniților și a bolnavilor, a personalului medical și a personalului umanitar în conflictele armate,

—	având în vedere raportul din 23 august 2016 al Secretarului General al ONU privind rezultatele summitului umanitar mondial și angajamentele asumate de participanții la acest summit,

—

având în vedere „Marea înțelegere” semnată la 23 mai 2016, rapoartele anuale independente aferente, în special raportul din 2021, și cadrul privind Marea înțelegere 2.0 și anexele la acesta prezentate în cadrul reuniunii anuale a Marii înțelegeri din 15-17 iunie 2021, precum și angajamentele reînnoite asumate în cadrul reuniunii anuale a Marii înțelegeri din 19-20 iunie 2023,

—	având în vedere raportul Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați din iulie 2021 privind utilizarea unei finanțări flexibile în 2020 și actualizările acestuia,

—

având în vedere Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre pentru perioada 2015-2030, adoptat la 18 martie 2015 în cadrul celei de a treia Conferințe mondiale a ONU privind reducerea riscurilor de dezastre de la Sendai, Japonia, rezultatele sesiunilor Platformei mondiale pentru reducerea riscurilor de dezastre desfășurate la Cancun, Mexic, în 2017 și la Geneva, Elveția, în 2019, precum și raportul din 2023 privind evaluarea intermediară a punerii în aplicare a cadrului de la Sendai,

—	având în vedere Recomandarea Comisiei din 8 februarie 2023 privind obiectivele Uniunii în materie de reziliență la dezastre (8),

—	având în vedere Carta privind clima și mediul pentru organizațiile umanitare și declarația donatorilor de ajutor umanitar privind clima și mediul din martie 2022,

—	având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite (ONU) și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD),

—	având în vedere Raportul din 2022 privind ajutorul umanitar la nivel mondial al organizației mondiale Development Initiatives,

—	având în vedere raportul de sinteză din 2023 privind situația umanitară la nivel mondial al Oficiului ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare și actualizările sale lunare ulterioare,

—	având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 23 octombrie 2020 referitoare la egalitatea de gen în politica externă și de securitate a UE (9),

—

având în vedere rezoluțiile sale referitoare la ajutorul umanitar, în special cea din 15 decembrie 2021 referitoare la noile orientări privind acțiunea umanitară a UE (10), cea din 6 iulie 2022 referitoare la abordarea securității alimentare în țările în curs de dezvoltare (11) și cea din 15 decembrie 2022 referitoare la extinderea cadrului financiar multianual 2021-2027: un buget al UE rezilient, adaptat noilor provocări (12),

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A9-0321/2023),

A.	întrucât nevoile umanitare sunt la un nivel record și cresc cu o viteză fără precedent, estimându-se că 339 de milioane de persoane au nevoie de ajutor în 2023, comparativ cu 274 de milioane în 2022;

întrucât crizele umanitare devin din ce în ce mai lungi și mai complexe și produc efecte de propagare la nivel mondial; întrucât numărul tot mai mare de conflicte, pericolele legate de schimbările climatice și impactul acestora, dezastrele naturale, accentuarea insecurității alimentare, criza energetică și pandemia de COVID-19 au dus la o mai mare vulnerabilitate economică și la un nivel mai ridicat al strămutărilor, ceea ce a generat nevoi și mai mari; întrucât aceste crize au accentuat semnificativ inegalitățile și au perturbat grav furnizarea de servicii medicale esențiale și vitale; întrucât reducerea nevoilor umanitare la nivel mondial poate contribui la reducerea riscului de violență și la menținerea păcii; întrucât, cu toate acestea, principalul obiectiv al acțiunii umanitare rămâne acela de a răspunde nevoilor vitale și de a ușura suferința;

întrucât decalajul dintre nevoile umanitare la nivel mondial și resursele alocate pentru a satisfacerea lor continuă să crească; întrucât în 2022 deficitul de finanțare era de 23 de miliarde USD, fiind acoperite doar 55 % din nevoile de la nivel mondial; întrucât este clar nevoie să fie implicați potențiali donatori cu o capacitate de finanțare adecvată; întrucât UE, împreună cu statele sale membre și Statele Unite, asigură marea majoritate a finanțării de la nivel mondial pentru ajutorul umanitar; întrucât bugetul UE pentru ajutor umanitar pentru 2023 a fost stabilit la 1,7 miliarde EUR, sumă care este departe de a fi suficientă pentru a continua respectarea angajamentelor UE în calitate de unul dintre principalii donatori la nivel mondial; întrucât există dezechilibre frapante de finanțare între diferite apeluri umanitare, ceea ce arată că tot mai multe crize sunt uitate; întrucât ajutorul umanitar este diferit de alte forme de cheltuieli ale UE, deoarece salvează vieți;

întrucât nu există o definiție oficială universal acceptată a „crizelor uitate”; întrucât termenul „criză uitată” este adesea folosit pentru a descrie crizele umanitare care beneficiază de o atenție și o acoperire mediatică limitate, sunt adesea umbrite de alte situații de urgență sau conflicte aflate în desfășurare sau nu reușesc să genereze un răspuns internațional, în pofida gravității situației și a impactului acesteia asupra populațiilor afectate;

întrucât Comisia alocă cel puțin 15 % din bugetul său umanitar anual inițial crizelor uitate și a fost un exemplu în a sigura faptul că nu are loc nicio realocare a ajutorului în contextul invadării pe scară largă a Ucrainei de către Rusia; întrucât bugetele umanitare din întreaga lume, inclusiv cele ale statelor membre, au fost totuși reduse ca urmare a războiului;

întrucât 83 % dintre persoanele aflate în dificultate trăiesc în țări care au făcut obiectul unor apeluri de răspuns la situații de urgență sprijinite de ONU cel puțin cinci ani consecutivi; întrucât aproape trei sferturi dintre persoanele care au nevoie de ajutor umanitar trăiesc în țări care se confruntă cu cel puțin două dintre cauzele principale ale crizelor: conflicte, climă sau fragilitate economică (13);

întrucât este nevoie de soluții structurale inovatoare pentru a trata problemele umanitare de la nivel mondial și pentru a asigura faptul că sistemul umanitar este mai agil, mai pregătit și mai receptiv la crizele umanitare, este mai incluziv din punctul de vedere al genului, este coordonat la nivel local și își asumă răspunderea; întrucât aceste soluții ar trebui să se concentreze pe asigurarea unei finanțări suficiente și de calitate, pe punerea eficace în aplicare a abordării bazate pe legătura dintre domeniul umanitar, dezvoltare și pace (legătura triplă) și pe crearea unui mediu umanitar propice pentru lucrătorii și organizațiile umanitare; întrucât rolul și participarea actorilor locali și a personalului local care asigură prima intervenție la acțiunile umanitare trebuie recunoscute și sprijinite; întrucât se estimează că peste 40 % din cei jumătate de milion de lucrători umanitari din prima linie sunt femei; întrucât eforturile de a răspunde dificultăților actuale și viitoare în ceea ce privește acțiunile umanitare trebuie să fie ghidate de o abordare sensibilă la conflicte și centrată pe oameni, care să răspundă nevoilor umanitare diverse ale tuturor persoanelor și comunităților, în special în ceea ce privește femeile, copiii și persoanele cu dizabilități, și să asigure protecția drepturilor acestora în temeiul dreptului internațional umanitar;

întrucât există un risc crescut pentru sănătatea sexuală și reproductivă în contexte umanitare, inclusiv în conflictele armate, ceea ce necesită o atenție deosebită; întrucât, în întreaga lume, peste 26 de milioane de femei și fete aflate la vârsta reproductivă au fost forțate să își părăsească locuințele și trăiesc în tabere de refugiați și în zone de criză, ceea ce le expune și mai mult unui risc crescut de violență sexuală;

întrucât în contexte de fragilitate și afectate de conflicte, părțile la conflicte adesea nu respectă responsabilitățile și obligațiile care le revin în temeiul dreptului internațional umanitar, ceea ce afectează protecția civililor și capacitatea organizațiilor și lucrătorilor umanitari de a ajunge la cei afectați și de a răspunde nevoilor acestora, accentuând și prelungind nevoile lor umanitare,

Finanțarea

invită de urgență Comisia și statele membre să își majoreze substanțial bugetele destinate ajutorului umanitar, fără a compromite bugetele alocate dezvoltării, pentru a răspunde nevoilor umanitare, care se află la un nivel record; își reia apelul adresat statelor membre de a aloca o parte fixă de 0,7 % din veniturile lor naționale brute asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD); sprijină în acest sens concluziile Consiliului din 22 mai 2023 care încurajează statele membre să aloce 10 % din asistența lor oficială pentru dezvoltare acțiunilor umanitare și solicită punerea lor rapidă în aplicare, asigurându-se faptul că fondurile alocate sunt folosite eficient și eficace, punându-se accentul pe soluții sustenabile pe termen lung, în strânsă consultare și cooperare cu partenerii umanitari; invită statele membre să stabilească obiective ambițioase și să elaboreze foi de parcurs pentru creșterea treptată a AOD în vederea atingerii obiectivului final de 10 %;

menționează că eliminarea deficitului de finanțare este o responsabilitate mondială; reafirmă, prin urmare, că este necesar să se ajungă la o structură de finanțare mai echilibrată și să se extindă baza de resurse umanitare prin promovarea unei implicări mai mari a țărilor care nu sunt în mod tradițional donatoare sau sunt donatori emergenți și au un potențial economic major și prin mobilizarea de fonduri private, însoțită de mecanisme de monitorizare, cu respectarea deplină a principiilor umanitare ale umanității, neutralității, imparțialității și independenței;

invită Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate, în calitate de președinte al Consiliului Afaceri Externe, să pledeze împotriva realocării și reducerii ajutorului umanitar de către statele membre; accentuează că extinderea bazei de donatori la nivel mondial va necesita eforturi diplomatice și politice ample din partea UE; atrage atenția asupra necesității de a valorifica potențialul statelor membre cu mai puțină experiență în domeniul ajutorului umanitar și al cooperării pentru dezvoltare;

subliniază îngrijorările cu privire la adiționalitatea în materie de dezvoltare a mecanismelor de finanțare mixtă și de garantare, astfel cum a fost evaluată de Curtea de Conturi Europeană în cazul Fondului european pentru dezvoltare durabilă; invită Comisia și instituțiile financiare, inclusiv Banca Europeană de Investiții, să se asigure că toate operațiunile umanitare întreprinse prin finanțare mixtă sunt conforme cu obiectivele de acțiune externă ale UE, astfel cum sunt definite la articolul 21 din TUE, inclusiv respectarea și promovarea drepturilor omului, eradicarea sărăciei și gestionarea riscurilor de mediu; invită Comisia să prezinte Parlamentului o evaluare scrisă privind implementarea proiectului-pilot pentru finanțarea mixtă a acțiunilor umanitare, definit în comunicarea Comisiei din 10 martie 2021, pentru a evalua alinierea acestui mecanism financiar la obiectivele acțiunii externe;

subliniază că rolul crescut al parteneriatelor din sectorul privat, inclusiv sprijinul pentru strategia „Global Gateway”, face ca accesul la sprijin al actorilor locali să fie mai complex și limitează accesul acestora la parteneriate echitabile care nu lasă pe nimeni în urmă; insistă că transparența și asumarea răspunderii în toate acțiunile externe ale UE și instrumentele financiare conexe ar trebui garantate pe deplin, inclusiv pentru inițiativele Echipa Europa menite să ofere sprijin umanitar;

insistă asupra importanței menținerii expertizei și a neamestecului în principiul neutralității actorilor umanitari; accentuează că o colaborare mai strânsă cu sectorul privat necesită o analiză prealabilă a rezultatelor obținute până acum prin această colaborare, promovarea exclusivă a parteneriatelor care respectă principiile umanitare internaționale, standardele de mediu, sociale și privind drepturile omului, precum și asumarea răspunderii față de populațiile afectate;

solicită ca revizuirea cadrului financiar multianual (CFM) să includă o creștere substanțială a bugetului pentru ajutorul umanitar pentru a corespunde noului peisaj umanitar și noilor nevoi umanitare, printre care nevoile specifice ale femeilor și ale fetelor; este îngrijorat că fondurile alocate pentru crizele externe în cadrul rezervei pentru solidaritate și ajutoare de urgență (SEAR) erau deja epuizate în primul trimestru al anului 2023; sugerează împărțirea SEAR în două părți separate, care să reflecte dimensiunea internă și cea externă, și dotarea fiecărei părți cu fonduri adecvate;

subliniază că orice consolidare a SEAR ar trebui să fie complementară liniei bugetare pentru ajutor umanitar și nu să o înlocuiască; solicită UE să asigure un buget anual solid pentru ajutorul umanitar al UE pentru a asigura o finanțare la timp, previzibilă și flexibilă la începutul fiecărui exercițiu financiar, a avea un pachet financiar rezervat în cadrul SEAR pentru crizele umanitare din afara Uniunii și a menține capacitatea existentă de a mobiliza rapid fonduri suplimentare în cazul unor situații de urgență care apar, se intensifică sau se declanșează brusc; solicită Parlamentului și Consiliului să majoreze substanțial instrumentul de ajutor umanitar în contextul bugetului anual pe 2024;

este îngrijorat de dezechilibrele în materie de finanțare dintre diferitele crize și din cadrul sectoarelor și avertizează cu privire la consecințele subfinanțării cronice asupra persoanelor celor mai vulnerabile; constată că în 2022 doar 27,7 % din apelul umanitar pentru El Salvador a fost finanțat, în comparație cu 94,5 % din apelul umanitar pentru Republica Centrafricană, ceea ce arată că dezechilibrele în materie de finanțare pot face ca unele apeluri să primească chiar și de trei ori mai multe fonduri decât altele; constată subfinanțarea critică și continuă a sectoarelor de protecție și de violență de gen, care are un impact puternic asupra accesului la servicii al persoanelor aflate în dificultate; solicită o distribuire a fondurilor mai echitabilă, bazată pe nevoi, pentru a se asigura faptul că nimeni nu este lăsat în urmă; invită Comisia să elaboreze o abordare mai armonizată în ceea ce privește crizele uitate și să prezinte rapoarte cu privire la angajamentul său de a aloca crizelor uitate 15 % din bugetul său anual inițial destinat ajutorului umanitar și de a preveni transferul de resurse dinspre crize deja subfinanțate; invită Consiliul să coordoneze mai bine atenția și sprijinul statelor membre pentru aceste crize;

10.

invită Comisia și statele membre să sprijine și să pună în aplicare declarația miniștrilor de externe ai G7 privind acțiunile anticipative și să investească o parte mai mare din finanțarea umanitară pentru alerta timpurie și acțiunile anticipative; invită Comisia și statele membre să consolideze sistemele de alertă timpurie existente și dezvoltate în prezent [de exemplu, Cadrul integrat de clasificare a securității alimentare (IPC), Rețeaua sistemelor de alertă rapidă împotriva foametei și sistemele locale] pentru a consolida și a disemina baza de dovezi pentru o avertizare politică și declanșarea unui răspuns adecvat din partea guvernelor, a donatorilor și a partenerilor pentru a preveni deteriorarea situațiilor de nivel IPC 2 în situații de urgență IPC 3, 4 sau 5;

11.

invită Comisia și statele membre să asigure o finanțare crescută de bună calitate și predictibilă, în special pentru crizele prelungite, prin intermediul unei finanțări flexibile fără alocare precisă, cu alocare flexibilă și multianuale, care să fie adaptată contextelor locale, bazată pe nevoi și centrată pe oameni; solicită o creștere a finanțării multianuale și flexibile, care este deosebit de importantă pentru programele de consolidare a rezilienței; evidențiază povara pe care o reprezintă obstacolele administrative cu care se confruntă organizațiile umanitare în ceea ce privește strângerea de fonduri și cerințele de raportare, care le afectează eficiența și rapiditatea răspunsului la crize, și accentuează că aceasta trebuie redusă; este îngrijorat că actorilor locali și organizațiilor umanitare le e greu să obțină acces la finanțare și să strângă fonduri, inclusiv fonduri puse în comun, din cauza obstacolelor birocratice și a lipsei de capacitate; consideră că actorilor locali ar trebui să li se acorde o flexibilitate maximă, în special în ceea ce privește pragurile cheltuielilor generale; invită Comisia și statele membre să insiste pentru o asigurare mai strictă a respectării angajamentelor asumate în cadrul Marii înțelegeri, de a majora finanțarea multianuală cu 30 % față de nivelul lor de referință, precum și de a oferi cel puțin 30 % din finanțarea lor ca finanțare flexibilă sau cu alocare flexibilă; evidențiază că este nevoie să se armonizeze și să se simplifice procedurile de solicitare, de încheiere a contractelor, de gestionare a granturilor și de raportare în ceea ce privește donatorii și să se permită donatorilor să conceapă programe de sprijinire a guvernelor și a societății civile în gestionarea riscurilor și în reacția la crize; invită Comisia și statele membre să ia în considerare utilizarea drepturilor speciale de tragere pentru a finanța ajutorul umanitar și cooperarea pentru dezvoltare (pentru țările cu venituri mici și medii);

12.

insistă că este esențial să se asigure un răspuns mai bine coordonat la nivel local și mai eficace; subliniază rolul important al societății civile, al organizațiilor umanitare și al partenerilor locali în identificarea nevoilor și în furnizarea de ajutor umanitar direct celor care au nevoie de el; solicită totuși o mai bună coordonare a asistenței între ONG-uri și donatori pentru a asigura previzibilitatea ajutorului, evitând totodată fie fragmentarea acestuia, fie suprapunerea acțiunilor; invită Comisia și statele membre să permită un acces mai bun al actorilor locali la informații, la luarea deciziilor și la mecanisme de coordonare și să aloce mai multe fonduri directe ONG-urilor și actorilor locali care pot să le folosească mai eficient și cu costuri mai mici; solicită o mai mare transparență în ceea ce privește beneficiarii și cuantumurile finanțării pe site-ul DG ECHO; accentuează că este necesar să se atingă obiectivul global agregat stabilit de Marea înțelegere de a canaliza cel puțin 25 % din finanțarea umanitară direct către organizațiile locale de intervenție și salută angajamentul Comisiei în acest sens; invită Comisia și statele membre să monitorizeze punerea în aplicare a acestui angajament și să prezinte periodic rapoarte pe această temă;

13.

invită UE să își atingă obiectivul de a aloca cel puțin 20 % din AOD dezvoltării umane ca instrument esențial pentru realizarea ODD-urilor și să adopte obiective privind egalitatea de gen care să fie cuantificate în termeni de finanțare specifică și nu doar ca procent din programele globale; își reia apelul privind adoptarea unei abordări care să țină seama de dimensiunea de gen în ceea ce privește bugetul general al UE, pentru a asigura realizarea ODD 5 privind egalitatea de gen; invită delegațiile UE și toate statele membre să acorde prioritate dezvoltării umane în programarea lor comună;

Legătura triplă

14.

menționează că legătură triplă este esențială pentru a răspunde cauzelor subiacente și nevoilor specifice contextului în situații de crize complexe și prelungite și pentru a consolida reziliența la crizele viitoare, astfel încât să se îmbunătățească coerența și complementaritatea răspunsurilor și să se coreleze mai bine mecanismele de sprijin pe termen scurt și lung, în conformitate cu principiile umanitare, și că această legătură triplă joacă un rol esențial în stabilizarea situației în țările aflate în criză și în consolidarea securității internaționale; accentuează că sărăcia, conflictele, instabilitatea și strămutarea forțată sunt fenomene strâns legate între ele, cărora trebuie să li se răspundă în mod coerent și cuprinzător; insistă asupra creșterii finanțării specifice pentru legătura triplă, a transparenței, a vizibilității, a coordonării și a schimbului de cunoștințe între părțile interesate atunci când se aplică abordarea bazată pe legătura triplă, inclusiv printr-o mai bună implicare a actorilor locali;

15.

este îngrijorat că se pun la dispoziție mai puține fonduri pentru dezvoltare pentru a ajuta țările să nu mai depindă de ajutorul umanitar; constată că la nivel mondial, asistența pentru dezvoltare, ca procent din AOD totală acordată țărilor aflate în criză de lungă durată, a scăzut de la 50 % la 48 % în cei cinci ani de dinainte de 2021, în timp ce proporția asistenței umanitare a crescut la 41 % de la o medie de 37 % (14);

16.

invită Comisia să asigure punerea în aplicare efectivă a legăturii triple în toate politicile și structurile sale și să prezinte periodic rapoarte cu privire la implementarea sa; solicită promovarea mai multor evaluări, analize și planificări comune în cadrul diferitelor instrumente de finanțare, în special la nivel de țară; constată potențialul Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – „Europa globală” (IVCDCI-EG) de a pune în practică abordarea bazată pe legătura triplă; solicită o mai bună coordonare între Direcția Generală Parteneriate Internaționale (DG INTPA) a Comisiei, DG ECHO și Serviciul European de Acțiune Externă în ceea ce privește punerea în aplicare a pilonului de reacție rapidă al IVCDCI-EG, pentru a se asigura faptul că răspunsurile acestora se completează reciproc;

17.

invită Comisia să răspundă recomandărilor din studiul comandat de INTPA privind legătura dintre domeniul umanitar, dezvoltare și pace intitulat „HDP nexus: challenges and opportunities for its implementation” (Legătura dintre domeniul umanitar, dezvoltare și pace: dificultăți și oportunități în ceea ce privește implementarea sa”) și să le pună în aplicare, în special recomandarea de a monitoriza implementarea legăturii în cadrul serviciilor relevante;

18.

invită statele membre să colaboreze cu Comisia pentru a identifica obiective și criterii de referință pentru contextele regionale, pentru a orienta viitoarea implementare a legăturii triple până la sfârșitul acestui CFM;

19.

accentuează că crizele prelungite reprezintă în continuare contexte umanitare și că o parte substanțială a finanțării legăturii este canalizată prin intermediul pachetelor pentru dezvoltare, care nu pot oferi aceeași flexibilitate ca sprijinul umanitar în ceea ce privește alocarea fondurilor; solicită UE și statelor sale membre să aibă în vedere soluții concrete pentru alocarea eficace a fondurilor pentru partenerii care își desfășoară activitatea în aceste contexte;

Justiția climatică

20.

solicită majorarea finanțării combaterii schimbărilor climatice pentru a preveni, a atenua și a răspunde la impactul alarmant al schimbărilor climatice asupra crizelor umanitare; este îngrijorat că cheltuielile IVCDCI-EG pentru obiective climatice sunt cu mult sub angajamentul conform căruia astfel de cheltuieli ar trebui să reprezinte 30 % din pachetul financiar global al IVCDCI-EG; invită Comisia să majoreze fără întârziere aceste fonduri, concentrându-se în special asupra adaptării la schimbările climatice și asupra reducerii riscurilor de dezastre în țările cel mai puțin dezvoltate; reamintește că țările dezvoltate s-au angajat în cadrul celei de a 15-a Conferințe a părților (COP15) la Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice de la Copenhaga din 2009 să atingă un obiectiv colectiv de mobilizare a 100 de miliarde USD pe an pentru acțiuni climatice în țările în curs de dezvoltare și că acest angajament a fost reînnoit la COP27 de la Sharm-el-Sheikh din 2022; solicită UE să contribuie în mod echitabil la acest obiectiv și să se folosească de toate mijloacele sale diplomatice pentru a încuraja toate țările dezvoltate să facă același lucru;

21.

subliniază că efectele schimbărilor climatice cresc dramatic nevoile umanitare în țările în curs de dezvoltare; accentuează că este necesar să se localizeze reducerea riscurilor de dezastre, pregătirea, adaptarea și răspunsul la schimbările climatice și să se consolideze capacitățile actorilor și comunităților locale de a limita efectele adverse legate de impactul umanitar al schimbărilor climatice și de a asigura reziliența la schimbările climatice a grupurilor celor mai vulnerabile; invită Comisia să identifice cele mai bune modalități de a ajunge la comunitățile care trăiesc în mediile cele mai nesigure și fragile, în special prin măsuri de adaptare coordonate la nivel local; subliniază că este important ca populațiile indigene și comunitățile locale să fie implicate în procesul de localizare; invită Comisia să asigure sprijin politic, financiar și tehnic pentru organizațiile societății civile care furnizează servicii comunitare, asigurându-se astfel că persoanele cele mai vulnerabile au acces la servicii adaptate și adecvate;

22.

solicită donatorilor și statelor membre să adopte și să implementeze declarația donatorilor de ajutor umanitar privind clima și mediul prin creșterea finanțării pentru prevenirea dezastrelor, pregătirea, acțiunile anticipative și răspunsul în caz de dezastre; solicită actorilor umanitari să semneze și să pună în aplicare Carta privind clima și mediul pentru organizațiile umanitare, pentru a maximiza sustenabilitatea din perspectiva mediului a activității lor;

23.

invită Comisia și statele membre să consolideze Mecanismul internațional de la Varșovia pentru pierderi și daune asociate impacturilor schimbărilor climatice (mecanismul pentru pierderi și daune), pentru a răspunde mai bine în cazul pierderilor și daunelor asociate impactului schimbărilor climatice;

24.

încurajează eforturile depuse de mai multe părți interesate pentru a implementa un răspuns umanitar mai verde și mai digitalizat; scoate în evidență rentabilitatea acțiunilor anticipative; solicită o abordare centrată pe factorul uman în ceea ce privește digitalizarea și utilizarea responsabilă a instrumentelor digitale inteligente; solicită consolidarea în continuare a potențialului instrumentelor digitale de a gestiona volume uriașe de date umanitare complexe și de a accelera detectarea și anticiparea dezastrelor climatice;

Abordarea centrată pe oameni

25.

accentuează că este important să se consolideze reziliența umană prin creșterea protecției, reducerea la minimum a riscurilor cu care se confruntă oamenii în situații de criză și asigurarea respectării depline a drepturilor lor, garantând totodată accesul la educație și la servicii esențiale de sănătate; solicită să se depună eforturi pentru a se consolida producția agricolă și alimentară locală și sustenabilă prin promovarea metodelor agroecologice și a pescuitului sustenabil pentru a crește disponibilitatea alimentelor și a preveni dependența de aprovizionarea externă în perioade de criză umanitară; evidențiază că trebuie implicate în mod semnificativ persoanele afectate și comunitățile locale, precum și actorii locali și naționali din domeniul umanitar în structurile de coordonare și în implementarea sistemelor de alertă timpurie, garantându-le capacitatea de a lua măsuri înainte de producerea dezastrelor, efectuând evaluări ale nevoilor și stabilind și monitorizând răspunsul umanitar;

26.

evidențiază rolul și importanța organizațiilor locale formale și informale ale societății civile în răspunsul umanitar; invită Comisia și statele membre să garanteze includerea și participarea acestora la toate procesele, în conformitate cu Orientările Comisiei privind promovarea parteneriatelor echitabile cu actorii locali în contexte umanitare;

27.

cere Comisiei să evalueze, să abordeze și să monitorizeze mai bine nevoile și accesul efectiv la asistență umanitară ale celor mai vulnerabile grupuri, inclusiv minoritățile, copiii, femeile, persoanele în vârstă, comunitățile locale, populațiile indigene și, în special, persoanele cu dizabilități și vulnerabilități intersecționale, pentru a se asigura că politica umanitară a UE nu lasă pe nimeni în urmă; subliniază dificultățile cu care se confruntă aceste grupuri și minorități atunci când accesează asistență umanitară, din cauza marginalizării, a vizării lor active pe teren sau a poziției lor socioeconomice slabe; încurajează utilizarea indicatorului de incluziune socială pentru persoanele cu dizabilități al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică pentru a urmări progresele înregistrate în acțiunile umanitare; invită Comisia să sprijine Serviciul European de Acțiune Externă să actualizeze orientările UE privind copiii și conflictele armate și să asigure punerea lor în aplicare;

28.

solicită Comisiei să consolideze Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap 2021-2030 pentru a se asigura că se răspunde în mod real cerințelor persoanelor cu dizabilități în cadrul ajutorului umanitar finanțat de UE, care ar trebui să includă colectarea de date defalcate cu privire la persoanele cu dizabilități în contexte umanitare, promovând utilizarea setului scurt de întrebări al Grupului de la Washington; cere Comisiei să consulte societatea civilă și organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități în toate etapele pregătirii strategiei; reamintește că pentru a fi fezabile, aceste obiective trebuie abordate încă de la începutul tuturor activităților de planificare și de luare a deciziilor și trebuie să li se aloce bugete specifice;

29.

sprijină ferm inițiativa Comisiei de a integra educația în situații de urgență; evidențiază necesitatea unei asistențe umanitare și pentru dezvoltare sporite pentru a sprijini protecția copiilor, educația și formarea de calitate la toate nivelurile, inclusiv în situații de criză, pentru a preveni abandonul școlar al copiilor și al tinerilor, asigurând accesul la servicii medicale de bază și perspective de integrare productivă în muncă în economiile mici și slabe, în special în cazul conflictelor de lungă durată; scoate în evidență problema așa-numitelor „generații pierdute”, care este deosebit de răspândită în cazul crizelor uitate;

30.

constată că numărul persoanelor strămutate forțat la nivel mondial este la un nivel record; solicită UE și comunității mondiale să sprijine și să asigure accesul egal și real la servicii esențiale și la asistență umanitară pentru refugiați, persoanele strămutate în interiorul țării și comunitățile-gazdă ale acestora, inclusiv pentru grupurile greu accesibile, pentru persoanele aflate în zone îndepărtate și pentru cele obligate să fugă din cauza impactului schimbărilor climatice, indiferent de statutul lor juridic, și să depună eforturi pentru soluții durabile, în special în cazul crizelor uitate; invită Comisia și statele membre să raporteze și să reitereze angajamentele asumate în cadrul Pactului mondial privind refugiații pentru a se asigura că responsabilitatea globală de a găzdui refugiați este împărțită mai echitabil; recunoaște că soluțiile durabile pentru refugiați și persoanele strămutate în interiorul țării trebuie să asigure siguranța și securitatea pe termen lung, accesul la locuri de muncă și la standarde de viață adecvate, la servicii publice esențiale și la căi de atac și justiție eficiente;

31.

subliniază că inegalitățile structurale de gen existente sunt accentuate în timpul crizelor și că, prin urmare, femeile și fetele, precum și grupurile cele mai marginalizate care suferă forme diferite și intersecționale de discriminare, cum ar fi persoanele cu dizabilități, persoanele LGBITIQ+ sau persoanele în vârstă sunt afectate în mod disproporționat de conflicte, dezastre naturale sau pericole legate de schimbările climatice; subliniază că nevoile și drepturile specifice ale acestor grupuri ar trebui avute în vedere în toate răspunsurile umanitare; reafirmă că este nevoie să se acorde prioritate serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă adecvate și prompte și acestea trebuie să fie disponibile în cadrul răspunsului umanitar imediat;

32.

invită UE și statele membre să ia măsuri decisive și pozitive privind integrarea perspectivei de gen în acțiunile umanitare, având în vedere că femeile și fetele sunt cele mai probabile victime ale conflictelor și ale dezastrelor naturale, dar și agenți ai schimbării, și să se asigure că intervențiile umanitare din toate sectoarele sunt cu adevărat bazate pe nevoi și transformatoare din punctul de vedere al genului și sprijină participarea semnificativă a organizațiilor de femei la conceperea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea răspunsului umanitar, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul Marii înțelegeri; invită Comisia să se asigure că participarea și capacitarea egală a femeilor sunt integrate în mod explicit în viitoarele mecanisme umanitare; subliniază că este necesar să se accelereze punerea în aplicare a Planului de acțiune al UE pentru egalitatea de gen III în toate acțiunile externe ale UE; regretă intensificarea violenței de gen în contexte umanitare și accentuează necesitatea de a o preveni; reamintește că, în conformitate cu principiul de „a nu face rău”, actorii umanitari din toate sectoarele au responsabilitatea de a concepe și de a implementa programarea astfel încât să se reducă la minimum riscurile de violență de gen; invită Comisia să evalueze experiențele anterioare în ceea ce privește sprijinul sectorial umanitar pentru egalitatea de gen și să introducă cheltuieli, programe și metode de urmărire și de evaluare specifice orientate către activități legate de gen; accentuează că este important să se îmbunătățească colectarea și raportarea datelor privind finanțarea legată de gen, în special în cazul în care finanțarea sprijină integrarea perspectivei de gen în acțiunile umanitare;

Un mediu propice

33.

insistă asupra necesității de a consolida rolul central și respectarea dreptului internațional umanitar, a dreptului internațional al drepturilor omului și a principiilor umanitare în acțiunea externă a UE; invită Comisia să elaboreze o strategie diplomatică umanitară împreună cu statele membre, asigurând o abordare mai sistematică și mai coordonată în ceea ce privește diplomația umanitară, iar această strategie să promoveze protecția civililor și respectarea dreptului internațional umanitar și a principiilor umanitare; recunoaște că este urgent necesar ca lucrătorii umanitari să aibă acces la populațiile afectate din zonele de conflict pentru a garanta că eforturile de acordare a ajutorului umanitar nu sunt limitate de măsuri restrictive și de obstacole birocratice;

34.

condamnă cu fermitate crimele de război și încălcările dreptului internațional umanitar; solicită ca toți făptașii să fie trași la răspundere și ca victimele să primească despăgubiri; atrage atenția că este nevoie să se folosească în mod adecvat documentația existentă pentru a-i aduce efectiv pe făptași în fața justiției; invită Comisia să evalueze posibilitatea de a institui un cadru al UE pentru a despăgubi victimele pentru încălcările dreptului internațional umanitar; regretă creșterea în întreaga lume a numărului de atacuri asupra civililor, a personalului umanitar și medical și a infrastructurii critice, inclusiv asupra spitalelor și școlilor și insistă asupra necesității de a spori măsurile de protecție și securitate pentru civili, personalul umanitar și medical și infrastructura critică și de a elabora măsuri specifice de protejare a lucrătoarelor umanitare pentru a preveni exploatarea sexuală și abuzurile sexuale; condamnă politicile discriminatorii, cum ar fi interzicerea lucrătoarelor umanitare în Afganistan;

35.

salută adoptarea Rezoluției 2664 (2022) a Consiliului de Securitate al ONU, care introduce o derogare umanitară în regimurile de sancțiuni ale ONU; solicită UE și statelor membre să se alinieze în continuare la standardul global stabilit prin Rezoluția 2664 a Consiliului de Securitate al ONU; invită Comisia să efectueze o analiză a impactului sancțiunilor asupra furnizării de ajutor umanitar și să adopte derogări umanitare permanente în regimurile sale de sancțiuni autonome pentru a asigura activități umanitare și sprijin pentru nevoile umane de bază în contexte afectate de conflicte armate, în conformitate cu dreptul internațional umanitar; insistă, de asemenea, asupra necesității de a include o derogare umanitară permanentă în viitoarea directivă privind definirea infracțiunilor și a sancțiunilor pentru încălcarea măsurilor restrictive ale Uniunii, pentru a asigura faptul că activitățile umanitare nu sunt incriminate în temeiul regimurilor de sancțiuni ale UE și că lucrătorii umanitari sunt protejați în contextele în care se aplică sancțiunile UE; invită Comisia să colaboreze îndeaproape cu instituțiile financiare și cu actorii umanitari pentru a se asigura că sunt combătute barierele administrative, inclusiv măsurile de reducere a riscurilor în legătură cu conformitatea, pentru a permite furnizarea ajutorului umanitar; invită Comisia și statele membre să includă încălcările dreptului internațional umanitar printre criteriile de includere a persoanelor sau entităților în regimurile de sancțiuni relevante ale UE și să urmărească penal și să sancționeze cu fermitate persoanele care folosesc înfometarea ca armă de război;

36.

invită Comisia să înființeze un Centru european de cercetare și inovare în domeniul umanitar, care să reunească experți din mediul academic și practicieni pentru a promova inovarea în sectorul umanitar, în special în ceea ce privește accesul la noi surse de finanțare;

37.

salută rolul pe care îl joacă organizațiile și personalul de primă intervenție de la nivel local și național în răspunsul umanitar și în acordarea de asistență celor care se confruntă cu cele mai acute nevoi; subliniază importanța colaborării cu actorii locali și a sprijinirii acestora pentru a le consolida capacitatea de acțiune în zonele afectate de conflicte, oferind totodată formare și protecție adecvate personalului umanitar și stimulând participarea comunităților afectate în răspunsul la nevoile umanitare, în conformitate cu angajamentul asumat în cadrul Marii înțelegeri, de a face ca acțiunea umanitară bazată pe principii să fie cât mai locală cu putință; atrage atenția că toți lucrătorii umanitari implicați în situații de conflict, indiferent de naționalitatea sau țara lor de origine, trebuie să aibă dreptul la protecție și sprijin egale în timpul operațiunilor de evacuare și că nu trebuie să se facă nicio diferență în funcție de originea lucrătorilor sau de alți factori discriminatori; salută nota de orientare a Comisiei privind parteneriatele echitabile și angajamentul DG ECHO de a promova agenda de localizare în discuțiile legate de Marea înțelegere; invită toți actorii umanitari să promoveze parteneriate mai echitabile, în special cu organizațiile care reprezintă persoanele cele mai marginalizate afectate de criză; invită Comisia și statele membre să respecte pe deplin și în mod semnificativ angajamentele consacrate în nota de orientare, asigurând asumarea răspunderii și sprijinul adecvat pentru parteneri, precum și partajarea echitabilă a riscurilor cu intermediarii și organizațiile locale partenere;

Rolul mass-mediei

38.

accentuează că acțiunea umanitară a UE trebuie să fie mai ușor de recunoscut ca atare; subliniază rolul esențial al mass-mediei în sensibilizarea cu privire la crize și în generarea de sprijin public pentru răspunsul la situații de criză; încurajează organizațiile mass-media să asigure relatări exacte și în timp util cu privire la crize și să aloce resurse pentru relatări aprofundate, ceea ce include asigurarea accesului jurnaliștilor în zonele afectate, facilitarea interviurilor cu populațiile afectate și sprijinirea jurnalismului de investigație pentru a scoate la iveală cauzele subiacente și dinamica crizelor;

39.

recunoaște că organizațiile mass-media poartă o anumită responsabilitate pentru crizele uitate prin acoperirea lor selectivă și prin relatările inadecvate privind cursul ulterior al evenimentelor; evidențiază că organizațiile mass-media nu ar trebui să renunțe la acoperirea conflictelor, chiar dacă acestea sunt considerate „prelungite” sau „uitate”, deoarece relatarea continuă este esențială pentru informarea în permanență a comunității internaționale, menținerea presiunii asupra părților interesate relevante și sprijinirea eforturilor de soluționare a conflictelor și de consolidare a păcii; încurajează puternic organele de presă să reflecteze asupra rolului lor și să se ocupe activ de această problemă, acordând prioritate raportării susținute și cuprinzătoare cu privire la toate crizele umanitare, indiferent de durata lor sau de locul unde au loc, pentru a se asigura că vocile populațiilor afectate sunt auzite; încurajează inițiativele și proiectele care vizează creșterea gradului de sensibilizare a publicului cu privire la crizele uitate și mobilizarea donatorilor pentru a oferi mai mult ajutor în aceste zone; invită Comisia să propună o strategie privind mass-media pentru a scoate în evidență crizele uitate, care ar trebui să includă publicarea de articole și postări sponsorizate în presa scrisă, online și pe platformele de comunicare socială, precum și oferirea de burse și cursuri de formare pentru jurnaliști;

° °

40.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Serviciului European de Acțiune Externă.

(1)
JO L 163, 2.7.1996, p. 1.

(2)
JO L 209, 14.6.2021, p. 1.

(3)
JO L 118, 14.5.2003, p. 12.

(4)
JO L 94, 3.4.2023, p. 1.

(5)
JO L 94, 3.4.2023, p. 48.

(6)
JO C 25, 30.1.2008, p. 1.

(7)
JO C 303, 15.12.2009, p. 12.

(8)
JO C 56, 15.2.2023, p. 1.

(9)
JO C 404, 6.10.2021, p. 202.

(10)
JO C 251, 30.6.2022, p. 80.

(11)
JO C 47, 7.2.2023, p. 149.

(12)
JO C 177, 17.5.2023, p. 115.