OJ:C_202404229: P9_TA(2023)0443 – Monitorizarea aplicării dreptului Uniunii Europene în 2020, 2021 și 2022 – Rezoluția Parlamentului European din 23 noiembrie 2023 referitoare la monitorizarea aplicării dreptului Uniunii Europene în 2020, 2021 și 2022 (2023/2080(INI))

Vă rugăm să vă conectați la marcaj

Informatii

Data documentului: 23/11/2023; data votului
Autor: Parlamentul European, Comisia pentru afaceri constituţionale, Comisia pentru afaceri juridice, Comisia pentru petiţii
Formă: Jurnalul Oficial UE

Jurnalul Ofícial
al Uniunii Europene

Seria C

C/2024/4229

24.7.2024

P9_TA(2023)0443

Monitorizarea aplicării dreptului Uniunii Europene în 2020, 2021 și 2022

Rezoluția Parlamentului European din 23 noiembrie 2023 referitoare la monitorizarea aplicării dreptului Uniunii Europene în 2020, 2021 și 2022 (2023/2080(INI))

(C/2024/4229)

Parlamentul European,

—	având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 2 și 3,

—	având în vedere rapoartele anuale ale Comisiei pe 2020, 2021 și 2022 privind monitorizarea aplicării dreptului UE din 23 iulie 2021 (COM(2021)0432), din 15 iulie 2022 (COM(2022)0344) și, respectiv, din 14 iulie 2023 (COM(2023)0453),

—	având în vedere rezoluția sa din 9 iunie 2016 referitoare la o administrație transparentă, eficientă și independentă a Uniunii Europene (1),

—	având în vedere rezoluția sa din 7 iulie 2022 intitulată „O mai bună legiferare: unirea forțelor pentru îmbunătățirea legislației” (2),

—	având în vedere rezoluția sa din 20 ianuarie 2021 referitoare la monitorizarea aplicării dreptului Uniunii în 2017, 2018 și 2019 (3),

—	având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind o mai bună legiferare (4),

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere scrisorile din partea Comisiei pentru afaceri constituționale și a Comisiei pentru petiții,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0328/2023),

întrucât, în temeiul articolului 4 alineatul (3) din TUE, al articolului 288 alineatul (3) și al articolului 291 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), statelor membre le revine responsabilitatea principală de a transpune, aplica și a asigura respectarea dreptului UE în mod corect, armonios și în termenele stabilite; întrucât legislația europeană trebuie formulată astfel încât să faciliteze transpunerea în dreptul național;

întrucât numărul cazurilor de neîndeplinire a obligațiilor pe piața unică a scăzut brusc, cu 80 %, între 2020 și 2022; întrucât, fără supravegherea și punerea în aplicare efectivă și eficientă de către Comisie, activitățile comerciale transfrontaliere și libera circulație a persoanelor, a bunurilor, a capitalurilor și a serviciilor în UE ar putea fi grav afectate; întrucât Comisia ar trebui să ia măsuri de asigurare a respectării legii pentru a garanta toate drepturile prevăzute de dreptul UE, în special drepturile omului, mediul și protecția drepturilor și libertăților cetățenilor din întreaga UE;

întrucât, în 2020, mediul a fost de departe primul domeniu de politică în care au fost inițiate proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor cu 236 de proceduri; întrucât, deși numărul de cazuri a scăzut în 2021, în 2022 mediul se afla încă pe locul al treilea în ceea ce privește numărul de noi proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; întrucât, în 2020, 2021 și 2022, mediul a fost, de departe, primul domeniu de politică în ceea ce privește cazurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor deschise până la sfârșitul exercițiului, cu 445 de cazuri în 2020, 356 de cazuri în 2021 și 369 de cazuri în 2022;

întrucât dialogul cu autoritățile naționale pare a fi modalitatea preferată de Comisie de a soluționa procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, spre deosebire de a aduce statele membre în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), pe care o consideră o măsură de ultimă instanță, în special în procedurile privind încălcarea statului de drept și protecția drepturilor fundamentale; întrucât, în 2016, în activitatea sa privind cazurile de neîndeplinire a obligațiilor și plângerile, Comisia a decis să acorde prioritate celor mai grave încălcări ale dreptului UE care afectează în mod semnificativ interesele cetățenilor și ale întreprinderilor; întrucât 2017 a fost primul an în care Comisia a aplicat această nouă abordare, mai bine orientată;

întrucât criminalitatea organizată reprezintă o amenințare majoră la adresa securității, cetățenilor, întreprinderilor și instituțiilor publice europene; întrucât monitorizarea transpunerii corecte a legislației privind combaterea spălării banilor este esențială pentru a-i împiedica pe infractori să profite de pe urma infracțiunilor lor,

Referitor la monitorizarea și asigurarea aplicării dreptului UE

salută rapoartele Comisiei pe 2020, 2021 și 2022 privind monitorizarea aplicării dreptului UE; consideră că aceste rapoarte sunt instrumente esențiale pentru a permite controlul transpunerii și punerii în aplicare corecte a dreptului UE și recunoaște că ele permit legiuitorilor UE să identifice problemele potențiale și să caute soluții; ia act de faptul că aproape jumătate dintre procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor lansate de Comisie pentru aplicarea incorectă a dreptului UE sau neconformitatea normelor naționale cu dreptul UE sunt legate de mediu, ocuparea forței de muncă, transport și mobilitate sau piața unică;

constată că numărul total al noilor acțiuni de constatare a neîndeplinirii obligațiilor întreprinse de Comisie a scăzut de la 903 cazuri în 2020 la 551 în 2022; subliniază că numărul total de acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor legate de piața unică – cu excepția închiderii cazurilor – este îngrijorător de scăzut față de mandatele anterioare ale Comisiei; înțelege că acest lucru este legat de pandemia de COVID-19 și de numărul mai mic de instrumente legislative adoptate, întrucât majoritatea cazurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sunt legate de transpunerea tardivă; înțelege și că este important să existe un dialog între Comisie și statele membre în faza precontencioasă; consideră, cu toate acestea, că recurgerea aproape exclusiv la dialog și diplomație informală poate conduce fie la negocieri politice cu statele membre, fie la aplicarea unor standarde duble de către Comisie; regretă, prin urmare, că Comisia pare reticentă să introducă acțiuni împotriva statelor membre în fața CJUE, acolo unde acest lucru este oportun; invită Comisia să clarifice în continuare modul în care acordă prioritate încălcărilor grave ale dreptului UE, să detalieze criteriile sale de selecție și să ofere clarificări juridice cu privire la conceptele-cheie legate de acțiunea sa de monitorizare privind asigurarea respectării dreptului UE, cum ar fi „chestiune de principii mai generale” și „neaplicarea sistematică a dreptului UE”; recomandă Comisiei să scurteze perioada de dialog, să reducă la minimum și să clarifice termenul pentru procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și să nu renunțe la acționarea în justiție, care este esențială pentru a pune capăt încălcărilor dreptului UE de către statele membre și pentru a asigura protecția cetățenilor UE, precum și pentru a garanta convergența reglementărilor în cadrul pieței unice;

subliniază importanța statului de drept ca o condiție prealabilă pentru monitorizarea și aplicarea corespunzătoare a dreptului UE; subliniază îngrijorarea sa cu privire la numărul de cazuri de neîndeplinire a obligațiilor legate de statul de drept; subliniază necesitatea de a consolida mecanismele care vizează asigurarea respectării statului de drept, cum ar fi ciclul de raportare privind statul de drept sau Regulamentul privind mecanismul de condiționalitate bazat pe statul de drept (5), în conformitate cu principiile atribuirii, subsidiarității și proporționalității prevăzute la articolul 5 din TUE; își reafirmă solicitarea ca Comisia și Consiliul să înceapă neîntârziat negocierile cu Parlamentul cu privire la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale, care să fie guvernat de un acord interinstituțional în temeiul articolului 295 din TFUE, constând într-un ciclu anual de monitorizare a valorilor Uniunii, care să acopere toate aspectele legate de articolul 2 din TUE;

este preocupat de numărul enorm de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor aflate în curs, care au rămas blocate timp de mulți ani în faza precontencioasă de către Comisie, fără sesizarea CJUE cu privire la statele membre în cauză, în pofida faptului că acestea nu au respectat în mod repetat legislația UE aferentă sau nu au transpus în mod corect dispozițiile dreptului UE în sistemele lor juridice naționale; ia act de faptul că Ombudsmanul a constatat că, în unele cazuri, acest lucru poate constitui un caz de administrare defectuoasă (6); invită statele membre să adopte mecanisme de coordonare adecvate pentru transpunerea legislației UE, care să permită diferitelor servicii guvernamentale în cauză să coopereze în mod eficient la adoptarea măsurilor de transpunere;

consideră că o acțiune rapidă pentru a pune capăt încălcărilor dreptului UE de către statele membre este esențială pentru protecția deplină a drepturilor cetățenilor și că acest lucru poate fi realizat prin adoptarea unui calendar mai scurt și clar și prin consolidarea normelor juridice privind procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, precum și prin sesizarea CJUE în cazul unor încălcări persistente ale dreptului UE;

subliniază că Comisia dispune de o serie de instrumente pentru a ajuta statele membre să transpună, să aplice și să pună în aplicare dreptul UE în mod corect și la timp, inclusiv documente de orientare, planuri de punere în aplicare, grupuri de experți, documente explicative, cursuri de formare sau ateliere; subliniază că unele dintre aceste instrumente sunt utilizate ca instrumente preventive, în timp ce altele pot fi utilizate în paralel cu procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pentru a soluționa încălcările constatate ale dreptului UE, cu scopul de a evita sesizarea CJUE cu privire la caz; invită Comisia, atunci când este posibil, să ofere un sprijin mai mare autorităților naționale și regionale competente în procesul de transpunere a legislației UE;

este ferm convins că hotărârile CJUE trebuie să fie puse în aplicare pe deplin de către statele membre; subliniază că o punere în aplicare superficială a acestora, urmată de introducerea unor noi legi și politici care prezintă aceleași deficite ca cele identificate anterior de CJUE, trebuie urmată de lansarea unor proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

ia act de faptul că numărul de cazuri EU Pilot a crescut de la 212 cazuri în 2020 la 279 în 2022; ia act de faptul că, din cele 279 de cazuri din 2022, 51 au fost declanșate de plângeri și 228 de cazuri au fost deschise de Comisie în urma unor anchete din proprie inițiativă;

salută crearea, în 2020, a Grupului operativ pentru asigurarea respectării normelor privind piața unică (SMET), care este alcătuit din autorități naționale relevante și din Comisie; solicită o cooperare constantă a grupului operativ cu sistemul SOLVIT existent; salută efortul actual de a identifica modul în care SMET poate contribui la tratarea cazurilor care implică aplicarea necorespunzătoare a dreptului UE pe care SOLVIT nu a fost în măsură să le soluționeze; salută raportarea în curs cu privire la cazurile structurale SOLVIT care ar putea deveni proiecte SMET; invită Comisia, având în vedere că sprijinul sistemului SOLVIT existent este limitat, în special în cazurile transfrontaliere în care autoritățile publice încalcă drepturile cetățenilor și ale întreprinderilor, să evalueze posibilitățile de emitere a unor ordine de încetare care ar oferi claritate juridică în termen de trei luni la nivelul Uniunii, de exemplu la CJUE, pentru a asigura transpunerea, aplicarea și punerea în aplicare corectă a dreptului UE în toate statele membre;

10.

reamintește că UE și-a stabilit ca țel ca Europa să devină primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050; subliniază că, pentru a atinge obiectivele climatice, Regulamentul privind guvernanța (7) a impus statelor membre să își pregătească primele strategii pe termen lung cu o perspectivă de cel puțin 30 de ani; ia act de faptul că, în 2022, Comisia a inițiat proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva a patru state membre pentru că nu au notificat astfel de strategii; invită statele membre să adopte și să pună în aplicare de urgență și în mod corespunzător strategiile lor pe termen lung;

11.

își exprimă îngrijorarea cu privire la lacunele grave în aplicarea legislației UE în domeniul energiei și al mediului; subliniază, în special, deficiențele de transpunere din numeroase state membre identificate de Comisie în ceea ce privește Directiva privind performanța energetică a clădirilor (8), Directiva privind eficiența energetică (9), Directiva privind energia din surse regenerabile (10) și Directiva privind materialele plastice de unică folosință (11); îndeamnă statele membre să transpună în mod corect aceste legi;

12.

își exprimă îngrijorarea cu privire la deficiențele grave și întârzierile în aplicarea dreptului UE în domeniul ocupării forței de muncă, afacerilor sociale și incluziunii; ia act cu îngrijorare de faptul că, în 2022, Comisia a lansat proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva a 19 state membre pentru netranspunerea integrală a Directivei privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată (12) și împotriva altor 19 state membre pentru netranspunerea normelor UE privind condițiile de muncă transparente și previzibile;

13.

subliniază necesitatea de a pune în aplicare la nivelul UE acțiunea de combatere a discursurilor de incitare la ură și a discriminării; salută eforturile Comisiei de a proteja persoanele LGBTIQ+ împotriva discriminării, inclusiv prin trimiterea Ungariei în fața CJUE cu privire la normele naționale care discriminează persoanele pe baza orientării lor sexuale și a identității lor de gen; îndeamnă statele membre, în special Ungaria, să se asigure că legislația națională respectă pe deplin drepturile fundamentale consacrate în dreptul UE; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că deteriorarea libertății mass-mediei contribuie la o mai mare vizare a minorităților, inclusiv a persoanelor LGBTIQ+; salută, în acest sens, eforturile Comisiei de a susține libertatea și pluralismul mass-mediei și decizia sa de a trimite Ungaria în fața CJUE pentru o presupusă încălcare a libertății de exprimare, astfel cum este consacrată în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

Referitor la armonizarea punerii în aplicare a dreptului UE

14.

solicită Comisiei și statelor membre să acționeze în comun și în mod consecvent pentru a evita problemele legate de „suprareglementare”; constată că, deși sarcinile administrative suplimentare inutile ar trebui evitate, în special pentru IMM-uri, și chiar reduse pentru a preveni fragmentarea pieței unice, statele membre nu ar trebui să fie împiedicate să mențină sau să ia măsuri mai ambițioase și să adopte standarde sociale, de mediu și de protecție a consumatorilor mai înalte, în cazul în care dreptul Uniunii definește doar standarde minime; invită Comisia, în acest sens, să sprijine statele membre pentru a preveni suprareglementarea inutilă, inclusiv prin evaluarea necesității, proporționalității și fezabilității unor astfel de standarde naționale și dacă acestea nu interferează cu obiectivele de politică planificate în comparație cu legislația UE relevantă și cu legislația națională a altor state membre, precum și pe efectele potențiale ale acestor standarde asupra climatului de afaceri național, cu scopul de a preveni dezavantajele concurențiale și de a asigura norme armonizate pentru întreprinderi;

15.

consideră că, pentru a reduce problemele legate de transpunere la nivel național, Parlamentul, Consiliul și Comisia ar trebui, atunci când este permis prin tratate, să favorizeze forma juridică a regulamentelor în locul directivelor și să se concentreze pe adoptarea legislației UE elaborate pe baza principiilor clarității juridice, simplificării, transparenței și securității juridice, pentru a fi ușor de transpus și a avea o valoare adăugată europeană specifică; regretă că, de prea multe ori, procesul legislativ al UE recurge la compromisuri ambigue între cele trei instituții; subliniază că dreptul Uniunii trebuie să stabilească clar drepturile și obligațiile destinatarilor săi, în special instituțiile UE și statele membre;

16.

subliniază că lipsa unui set coerent și cuprinzător de norme codificate privind buna administrare aplicabile la nivelul Uniunii îngreunează înțelegerea rapidă și deplină de către cetățeni și întreprinderi a drepturilor pe care le au în temeiul legislației Uniunii; subliniază, prin urmare că, pentru consolidarea drepturilor cetățenilor și a transparenței, ar fi esențială codificarea normelor privind buna administrare sub forma unui regulament care să stabilească diversele ale procedurilor administrative, inclusiv notificările, termenele limită obligatorii, dreptul de a fi ascultat și dreptul oricărei persoane de a avea acces la dosarul propriu; consideră că un astfel de regulament ar spori eficacitatea, eficiența și capacitatea administrației și a serviciilor publice și, în acest sens, ar răspunde nevoilor de investiții și de reformă din Uniunea Europeană;

17.

solicită Comisiei să monitorizeze în continuare aplicarea dreptului UE și să abordeze efectul anticoncurențial al constrângerilor teritoriale în materie de aprovizionare, în vederea obținerii unei piețe unice pe deplin funcționale și a valorificării potențialelor sale beneficii pentru consumatori; reafirmă că constrângerile teritoriale în materie de aprovizionare pot apărea prin diferite practici, cum ar fi refuzul de a furniza sau amenințarea cu încetarea aprovizionării către un anumit distribuitor, limitarea cantităților disponibile spre vânzare, diferențierea fără explicație a gamelor de produse și a prețurilor între statele membre și limitarea opțiunilor lingvistice pentru ambalajul produselor;

18.

ia act cu îngrijorare de faptul că perioada medie de transpunere în UE a crescut, durata de transpunere a directivelor în legislația națională fiind în medie cu trei luni mai mare în 2019 decât în 2018;

° °

19.

încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului European al Regiunilor, Comitetului Economic și Social European și parlamentelor naționale ale statelor membre.

(1)
JO C 86, 6.3.2018, p. 126.

(2)
JO C 47, 7.2.2023, p. 250.

(3)
JO C 456, 10.11.2021, p. 56.

(4)
JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(5) Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii (JO L 433 I, 22.12.2020, p. 1).

(6) Ombudsmanul European, cauzele 2238/2021/MHZ &2249/2021/MHZ, Decizia din 16 decembrie 2022.

(7) Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).

(8) Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor (JO L 153, 18.6.2010, p. 13).

(9) Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1).

(10) Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).

(11) Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului (JO L 155, 12.6.2019, p. 1).

(12) Directiva (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului (JO L 188, 12.7.2019, p. 79).

ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/4229/oj

ISSN 1977-1029 (electronic edition)

Top

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește

Informatii

Apply Filters