OJ:C_202404235: P9_TA(2023)0402 – Cadrul de certificare al Uniunii pentru eliminările de dioxid de carbon – Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 21 noiembrie 2023 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui cadru de certificare al Uniunii pentru eliminările de dioxid de carbon (COM(2022)0672 – C9-0399/2022 – 2022/0394(COD)) (Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(1)

În conformitate cu Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (22) (denumit în continuare „Acordul de la Paris”), comunitatea internațională a convenit să mențină creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și să continue eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale. Uniunea și statele sale membre sunt părți la Acordul de la Paris și se angajează ferm să îl pună în aplicare prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și prin creșterea eliminării dioxidului de carbon.

(1)

În conformitate cu Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (22) (denumit în continuare „Acordul de la Paris”), comunitatea internațională a convenit să mențină creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și să continue eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale. Acest angajament a fost consolidat prin adoptarea, la 13 noiembrie 2021, în cadrul CCONUSC, a Pactului climatic de la Glasgow, în cadrul căruia Conferința părților la CCONUSC, în calitate de reuniune a părților la Acordul de la Paris, recunoaște că impactul schimbărilor climatice va fi mult mai redus dacă temperatura crește cu 1,5 oC, față de 2 oC, și decide să continue eforturile pentru a limita creșterea temperaturii la 1,5 oC. Uniunea și statele sale membre sunt părți la Acordul de la Paris și se angajează ferm să îl pună în aplicare prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și prin creșterea eliminării dioxidului de carbon, precum și prin agricultura carbonului.

(2)

La nivel mondial, cel mai recent raport (23) al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) indică o probabilitate tot mai mică de limitare a încălzirii globale la 1,5 °C, dacă, în următoarele decenii, nu au loc reduceri rapide și profunde ale emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) la nivel mondial. Raportul IPCC arată în mod clar, de asemenea, că„utilizarea eliminării dioxidului de carbon pentru a contrabalansa emisiile reziduale greu de redus este inevitabilă dacă se dorește atingerea unui nivel net de emisii de dioxid de carbon (CO2) sau de GES egal cu zero”. Acest lucru va impune desfășurarea pe scară largă a unor activități sustenabile de captare a CO2 din atmosferă și de stocare sustenabilă a acestuia în rezervoare geologice, ecosisteme terestre și marine sau produse. În prezent și în contextul politicilor actuale, Uniunea nu este pe drumul cel bun în ceea ce privește realizarea eliminărilor de dioxid de carbon necesare: eliminările de dioxid de carbon în ecosistemele terestre au scăzut în ultimii ani și, în prezent, în Uniune nu se realizează eliminări industriale semnificative de dioxid de carbon.

(2)

La nivel mondial, cel mai recent raport (23) al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) indică o probabilitate tot mai mică de limitare a încălzirii globale la 1,5 °C, dacă, în deceniile actuale și următoare, nu au loc reduceri rapide și profunde ale emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) la nivel mondial. Raportul IPCC arată, de asemenea, în mod clar că deși atingerea unui nivel net de emisii de dioxid de carbon (CO2) egal cu zero sau al unui nivel net de emisii de GES egal cu zero necesită reduceri profunde și rapide ale emisiilor brute,„utilizarea eliminării dioxidului de carbon pentru a contrabalansa emisiile reziduale greu de redus este inevitabilă dacă se dorește atingerea unui nivel net de emisii de dioxid de carbon (CO2) sau de GES egal cu zero”și că eliminarea dioxidului de carbon va fi necesară pentru a obține emisii nete negative de CO2. Acest lucru va impune desfășurarea pe scară largă a unor activități sigure și sustenabile de captare a CO2 din atmosferă și de stocare sustenabilă a acestuia în rezervoare geologice, ecosisteme terestre și marine sau produse. În prezent și în contextul politicilor actuale, Uniunea nu este pe drumul cel bun în ceea ce privește realizarea eliminărilor de dioxid de carbon necesare: eliminările de dioxid de carbon în ecosistemele terestre au scăzut în ultimii ani și, în prezent, în Uniune nu se realizează eliminări industriale semnificative de dioxid de carbon.

(3)

Scopul prezentului regulament este de a elabora un cadru voluntar de certificare al Uniunii pentru eliminările de dioxid de carbon, cu scopul de a stimula adoptarea unor eliminări de înaltă calitate ale dioxidului de carbon, cu respectarea deplină a obiectivelor privind biodiversitatea și reducerea la zero a poluării. Acesta este un instrument de sprijinire a realizării obiectivelor Uniunii în temeiul Acordului de la Paris, în special a obiectivului de realizare a neutralității climatice colective până în 2050 prevăzut în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (24). De asemenea, Uniunea s-a angajat să genereze emisii negative după 2050. Un instrument important de intensificare a eliminărilor de dioxid de carbon în ecosistemele terestre este Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului (25), care este în prezent în curs de revizuire. Scopul revizuirii este de a stabili un obiectiv al Uniunii privind eliminările nete de dioxid de carbon de 310 Mt CO2 echivalent până în 2030 și de a aloca obiectivele respective fiecărui stat membru.

(3)

Scopul prezentului regulament este de a elabora un cadru voluntar de certificare al Uniunii pentru eliminările de dioxid de carbon, agricultura carbonului și stocarea carbonului în produse cu scopul de a stimula adoptarea unor activități sustenabile și de înaltă calitate de eliminare a dioxidului de carbon, de agricultură a carbonului și de stocare a carbonului în produse, cu respectarea deplină a obiectivelor privind biodiversitatea și reducerea la zero a poluării. Acesta este un instrument de sprijinire a realizării obiectivelor Uniunii în temeiul Acordului de la Paris, în special a obiectivului de realizare a neutralității climatice colective până în 2050 prevăzut în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (24), în completarea reducerii ireversibile și treptate a emisiilor antropice de gaze cu efect de seră în toate sectoarele, pentru a îndeplini obiectivele și țintele stabilite în regulamentul menționat și obiectivele Acordului de la Paris. De asemenea, Uniunea s-a angajat să genereze emisii negative după 2050. Un instrument important de intensificare a eliminărilor de dioxid de carbon în ecosistemele terestre este Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului (25).

(4)

Cadrul de certificare al Uniunii va sprijini dezvoltarea în Uniune a unor activități de eliminare a dioxidului de carbon care să genereze beneficii clare ale eliminării nete de dioxid de carbon, evitând totodată dezinformarea ecologică. În cazul agriculturii carbonului, un astfel de cadru de certificare trebuie, de asemenea, să încurajeze adoptarea activităților de eliminare a dioxidului de carbon care generează beneficii conexe pentru biodiversitate, contribuind astfel la atingerea obiectivelor de refacere a naturii stabilite în Regulamentul privind refacerea naturii. Cadrul de certificare al Uniunii va fi esențial pentru îndeplinirea obiectivelor Uniunii de atenuare a schimbărilor climatice stabilite în acordurile internaționale și în legislația Uniunii.

(4)

Cadrul de certificare al Uniunii va sprijini dezvoltarea în Uniune a activităților de eliminare a dioxidului de carbon, de agricultură a carbonului și de stocare a carbonului în produse care să genereze beneficii clare nete, evitând totodată dezinformarea ecologică. În cazul agriculturii carbonului, un astfel de cadru de certificare trebuie, de asemenea, să încurajeze adoptarea activităților care generează beneficii conexe pentru biodiversitate, contribuind astfel la atingerea obiectivelor de refacere a naturii stabilite în Regulamentul privind refacerea naturii. Cadrul de certificare al Uniunii va fi esențial pentru îndeplinirea obiectivelor Uniunii de atenuare a schimbărilor climatice stabilite în acordurile internaționale și în legislația Uniunii.

(4a)

Mai mulți membri ai Spațiului Economic European (SEE) și alte țări terțe învecinate cu Uniunea, cum ar fi Norvegia sau Islanda, au un potențial semnificativ de stocare geologică a CO2. Prin urmare, în cazul în care se încheie un acord obligatoriu din punct de vedere juridic între Uniune și un membru al SEE sau o altă țară terță învecinată cu Uniunea, iar țara respectivă aplică aceleași cerințe juridice ca cele prevăzute în Directiva 2009/31/CE, cadrul de certificare al Uniunii ar trebui să se aplice și carbonului atmosferic sau biogenic captat în Uniune, dar stocat geologic în acel stat membru al SEE sau în acea țară învecinată Uniunii.

(4b)

Cadrul de certificare al Uniunii ar trebui să încurajeze, de asemenea, cercetarea și inovarea, subliniind totodată rolul misiunilor Orizont Europa, precum și al altor programe din domeniul tehnologiilor cu capacitate de eliminare a dioxidului de carbon, ținând seama de procesele existente și de posibilele evoluții cu scopul de a facilita accesul pe piață al noilor tehnologii.

(4c)

În acest sens, Comisia și statele membre ar trebui să se angajeze într-o cooperare interdisciplinară la care să participe instituțiile de cercetare naționale și regionale, oamenii de știință, fermierii și întreprinderile mici și mijlocii.

(5)

Pentru a-i sprijini pe operatorii dispuși să depună eforturi suplimentare pentru a spori eliminările de dioxid de carbon într-un mod sustenabil, cadrul de certificare al Uniunii trebuie să țină seama de diferitele tipuri de activități de eliminare a dioxidului de carbon, de particularitățile acestora și de impacturile aferente asupra mediului. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să prevadă definiții clare pentru noțiuni precum eliminarea de dioxid de carbon, activități de eliminare a dioxidului de carbon și alte elemente ale cadrului de certificare al Uniunii.

(5)

Activitățile legate de eliminarea dioxidului de carbon, agricultura carbonului și stocarea carbonului în produse au caracteristici diferite în ceea ce privește procesul de stocare, mediul de stocare și durata preconizată a stocării, care poate varia de la decenii la secole pentru anumite activități de agricultură a carbonului sau de stocare în anumite produse, până la stocarea permanentă în formațiuni geologice, dacă situl pentru stocarea geologică a CO2 este selectat și gestionat în mod corespunzător. Pentru a asigura integritatea cadrului, sprijinindu-i în același timp pe operatorii dispuși să depună eforturi suplimentare pentru a spori sechestrările de dioxid de carbon sau a reduce mai mult emisiile biogenice într-un mod sustenabil, cadrul de certificare al Uniunii ar trebui să facă o deosebire clară între diferitele tipuri de activități, particularitățile acestora și efectele aferente asupra mediului. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să separe în mod clar definițiile, criteriile de calitate și normele privind utilizarea legate de activitățile de eliminare a dioxidului de carbon, de agricultură a carbonului și de stocare a carbonului în produse în cadrul de certificare al Uniunii.

(5a)

În temeiul cadrului de certificare al Uniunii, activitățile care, în condiții normale și utilizând practici de gestionare adecvate, asigură stocarea permanentă a carbonului atmosferic sau biogenic timp de mai multe secole prin stocarea geologică a CO2, cum ar fi bioenergia cu captarea și stocarea carbonului și captarea și stocarea directă a carbonului din aer, sau prin mineralizarea carbonului legat în mod permanent, ar trebui considerate eliminări permanente ale carbonului. Activitățile legate de gestionarea terenurilor din subcategoriile sectorului exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii care intră sub incidența articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/841 sau cele legate de managementul zonelor costiere, care au ca rezultat sechestrarea carbonului, sau activitățile care au ca rezultat reduceri ale emisiilor biogene, cum ar fi reducerile metanului ca urmare a modificărilor furajelor sau a gestionării gunoiului de grajd, sau reducerile emisiilor de protoxid de azot ca urmare a reducerii îngrășămintelor sau a gestionării gunoiului de grajd, pentru o perioadă minimă de cel puțin cinci ani, sunt considerate activități de agricultură a carbonului. Anumite activități de agricultură a carbonului, în special reumidificarea turbăriilor, pot duce la sechestrarea carbonului odată ce turbăriile sunt complet refăcute, reducând în același timp emisiile de carbon printr-o refacere și reumidificare bine gestionate într-o fază inițială. Alte activități, cum ar fi cele bazate pe utilizarea cărbunelui din biomasă, pot fi clasificate în diferite tipuri de activități, în funcție de condițiile specifice în care se desfășoară activitățile. Având în vedere incertitudinile legate de metodologiile de măsurare și monitorizare legate de multe aplicații potențiale de stocare a carbonului în produse în etapele timpurii de dezvoltare, certificarea stocării carbonului în produse ar trebui să se limiteze inițial la produsele sau materialele lemnoase recoltate pentru construcții care stochează carbonul atmosferic și biogenic timp de cel puțin cinci decenii și ar trebui să se bazeze pe raportul care urmează să fie prezentat de Comisie în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/841, în timp ce eventualele beneficii și compromisuri ale includerii altor produse de stocare a carbonului cu durată lungă de viață ar trebui evaluate de Comisie în cadrul revizuirii prezentului regulament.

(5b)

Cadrul de certificare pentru eliminarea dioxidului de carbon ar trebui să ofere și flexibilitatea necesară pentru a răspunde particularităților regionale, tehnice, structurale și geofizice, ținând seama de varietatea condițiilor în ceea ce privește sistemele de producție din statele membre și din regiunile acestora.

(6)

Prezentul regulament trebuie să stabilească cerințele în temeiul cărora eliminările de carbon ar trebui să fie eligibile pentru certificare în baza cadrului de certificare al Uniunii. În acest scop, eliminările de dioxid de carbon trebuie cuantificate în mod precis și solid; și trebuie să fie generate numai de activitățile de eliminare a dioxidului de carbon care generează un beneficiu al eliminării nete de dioxid de carbon, sunt suplimentare, urmăresc să asigure stocarea pe termen lung a carbonului și au un impact neutru sau beneficii conexe pentru obiectivele de sustenabilitate. În plus, eliminările de dioxid de carbon trebuie să facă obiectul unui audit efectuat de părți terțe independente pentru a se asigura credibilitatea și fiabilitatea procesului de certificare. Există norme obligatorii ale Uniunii privind stabilirea prețului carbonului, instituite prin Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (26), care reglementează tratamentul emisiilor generate de activitățile reglementate de directiva respectivă. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere Directivei 2003/87/CE, decât în ceea ce privește certificarea eliminărilor de emisii provenite din utilizarea biomasei sustenabile care au un factor de emisie zero în conformitate cu anexa IV la aceasta.

(6)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească cerințele în temeiul cărora eliminările de carbon, agricultura carbonului sau stocarea carbonului în produse ar trebui să fie eligibile pentru certificare în baza cadrului de certificare al Uniunii. În acest scop, eliminările de dioxid de carbon, sechestrarea carbonului în solurile agricole, reducerea emisiilor de carbon în solurile agricole și stocarea carbonului în produse ar trebui să respecte criteriile privind emiterea și utilizarea, să fie cuantificate în mod precis și solid și ar trebui să fie generate numai de activitățile care generează un beneficiu net, sunt suplimentare, asigură sechestrarea permanentă sau pe termen lung a carbonului în solurile agricole și/sau reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și respectă cerințele de monitorizare și răspundere și au cel puțin un impact neutru sau beneficii conexe asupra obiectivelor de durabilitate în conformitate cu cerințele prevăzute în prezentul regulament. În plus, activitățile ar trebui să facă obiectul unui audit efectuat de părți terțe independente pentru a se asigura credibilitatea și fiabilitatea procesului de certificare, iar informațiile referitoare la certificate și la procesul de certificare ar trebui să fie puse la dispoziția publicului prin intermediul unui registru al Uniunii. Există norme obligatorii ale Uniunii privind stabilirea prețului carbonului, instituite prin Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (26), care reglementează tratamentul emisiilor generate de activitățile reglementate de directiva respectivă. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere Directivei 2003/87/CE, decât în ceea ce privește certificarea eliminărilor de emisii provenite din utilizarea biomasei sustenabile care au un factor de emisie zero în conformitate cu anexa IV la aceasta.

(7)

O activitate de eliminare a dioxidului de carbon trebuie să aibă ca rezultat un beneficiu al eliminării nete de dioxid de carbon care să demonstreze că are un impact pozitiv asupra climei. Beneficiul eliminării nete de dioxid de carbon trebuie calculat urmând două etape. În primul rând, operatorii trebuie să cuantifice cantitatea de eliminări suplimentare de dioxid de carbon pe care le-a generat o activitate de eliminare a dioxidului de carbon în comparație cu un nivel de referință. Ar trebui preferat un nivel de referință standardizat care să reflecte performanța standard a activităților comparabile în circumstanțe sociale, economice, de mediu și tehnologice similare și în amplasamente geografice similare, deoarece acesta asigură obiectivitatea, reduce la minimum costurile de conformitate și alte costuri administrative și recunoaște în mod pozitiv acțiunea primilor veniți care au desfășurat deja activități de eliminare a dioxidului de carbon. În contextul agriculturii carbonului, trebuie promovată utilizarea tehnologiilor digitale disponibile, inclusiv a bazelor de date electronice și a sistemelor de informații geografice, a teledetecției, a inteligenței artificiale și a învățării automate, precum și a hărților electronice, pentru a reduce costurile de stabilire a nivelurilor de referință și de monitorizare a activităților de eliminare a dioxidului de carbon. Cu toate acestea, în cazul în care nu este posibil să se stabilească un astfel de nivel de referință standardizat, se poate utiliza un nivel de referință specific proiectului pe baza performanței individuale a operatorului. Pentru a reflecta evoluțiile sociale, economice, de mediu și tehnologice și pentru a încuraja ambiția de-a lungul timpului, în conformitate cu Acordul de la Paris, nivelurile de referință trebuie actualizate periodic.

(7)

O activitate ar trebui să aibă ca rezultat un beneficiu net, demonstrând că are un impact pozitiv asupra climei. Calculul beneficiului net ar trebui să fie diferențiat pentru eliminările permanente de dioxid de carbon, sechestrarea carbonului în solurile agricole, agricultura carbonului, reducerea emisiilor de azot sau de metan și stocarea carbonului în produse, pentru a se ține seama de caracteristicile fundamental diferite ale acestora, și ar trebui să fie calculat urmând două etape. În primul rând, operatorii trebuie să cuantifice, după caz, cantitatea de eliminări suplimentare de carbon, în cazul activităților de eliminare a dioxidului de carbon, cantitatea de sechestrare suplimentară a carbonului, în cazul activităților de sechestrare a carbonului în solurile agricole sau de stocare a carbonului în produse, sau cantitatea reducerilor suplimentare ale emisiilor biogene, în cazul reducerilor emisiilor prin agricultura carbonului, pe care o activitate le-a generat în comparație cu un nivel de referință. Un nivel de referință standardizat ar trebui să fie reprezentativ pentru performanța practicilor actuale comune ale activităților comparabile în circumstanțe sociale, economice, de mediu și tehnologice similare și în amplasamente geografice similare, deoarece acesta asigură obiectivitatea, reduce la minimum costurile de conformitate și alte costuri administrative și recunoaște în mod pozitiv acțiunea primilor veniți care au desfășurat deja activități de eliminare a dioxidului de carbon. Pentru a asigura integritatea climatică a cadrului, în cazul eliminărilor permanente de dioxid de carbon, nivelul de referință standardizat ar trebui să fie reprezentativ pentru stadiul actual al tehnologiei în domeniul activităților comparabile, iar în cazul activităților de agricultură a carbonului, calculul unei valori de referință standardizate ar trebui să excludă activitățile existente care, în cazul sechestrării carbonului în solurile agricole, nu reprezintă sechestrări reale și care, în schimb, generează emisii nete de gaze cu efect de seră și, în cazul reducerii emisiilor generate de agricultura carbonului, nu reprezintă reduceri reale, ci generează o creștere și nu o reducere a emisiilor. În contextul agriculturii carbonului, trebuie promovată utilizarea tehnologiilor digitale disponibile, inclusiv a bazelor de date electronice și a sistemelor de informații geografice, a teledetecției, a sistemelor noi de cuantificare a carbonului pe teren, a inteligenței artificiale și a învățării automate, precum și a hărților electronice, pentru a reduce costurile de stabilire a nivelurilor de referință și de monitorizare a activităților. Cu toate acestea, în cazul în care nu este posibil să se stabilească un astfel de nivel de referință standardizat, se poate utiliza un nivel de referință specific proiectului pe baza performanței individuale a operatorului. Pentru a reflecta evoluțiile sociale, economice, de mediu și tehnologice și pentru a încuraja ambiția de-a lungul timpului, în conformitate cu Acordul de la Paris, Comisia ar trebui să revizuiască periodic nivelurile de referință și să le actualizeze, cel puțin o dată la cinci ani. Cu toate acestea, pentru a asigura un mediu operațional și de investiții stabil pentru operatori, odată ce o activitate a început, nivelul de referință ar trebui să rămână constant pentru operator pentru activitatea respectivă pe parcursul perioadei de monitorizare și ar trebui revizuit și actualizat numai după recertificare.

(8)

Cea de a doua etapă pentru cuantificarea beneficiului eliminării nete de dioxid de carbon trebuie să constea în scăderea oricărei creșteri a emisiilor de gaze cu efect de seră legate de realizarea activității de eliminare a dioxidului de carbon. Emisiile relevante de gaze cu efect de seră care trebuie luate în considerare includ emisiile directe, cum ar fi cele care rezultă din utilizarea unor cantități mai mari de îngrășăminte, combustibil sau energie, sau emisiile indirecte, cum ar fi cele rezultate din schimbarea destinației terenurilor, cu riscuri aferente pentru securitatea alimentară cauzate de dislocarea producției agricole. O reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră care rezultă din realizarea activității de eliminare a dioxidului de carbon nu trebuie să fie luată în considerare pentru cuantificarea beneficiului eliminării nete de dioxid de carbon, ci trebuie să fie considerată un beneficiu conex în vederea atingerii obiectivului de sustenabilitate al atenuării schimbărilor climatice; prin raportarea în certificate, scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră (la fel ca celelalte beneficii conexe legate de sustenabilitate) poate crește valoarea eliminării certificate a dioxidului de carbon.

(8)

Cea de a doua etapă pentru cuantificarea beneficiului eliminării nete trebuie să constea în scăderea oricărei creșteri a emisiilor de gaze cu efect de seră legate de ciclul de viață complet al realizării activității. Emisiile relevante de gaze cu efect de seră care trebuie luate în considerare includ emisiile directe, cum ar fi cele care rezultă din utilizarea unor cantități mai mari de îngrășăminte, substanțe chimice, combustibil sau energie, sau emisiile indirecte, cum ar fi cele rezultate din transport, din intrări de materiale, din efectele de relocare din cauza cererii concurente de energie sau căldură reziduală sau din schimbarea directă și indirectă a destinației terenurilor, cu riscuri aferente pentru securitatea alimentară cauzate de dislocarea producției agricole, și ar trebui să acopere efectele atât în interiorul cât și în afara Uniunii.

(9)

O activitate de eliminare a dioxidului de carbon generează un beneficiu al eliminării nete de dioxid de carbon atunci când eliminările de dioxid de carbon peste nivelul de referință depășesc orice creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră ca urmare a realizării activității de eliminare a dioxidului de carbon. De exemplu, în cazul activităților care asigură stocarea permanentă a carbonului prin injectarea de carbon în subteran, cantitatea de carbon stocat permanent trebuie să depășească emisiile de gaze cu efect de seră legate de energie generate de procesul industrial. În cazul agriculturii carbonului, carbonul captat printr-o activitate de împădurire sau carbonul păstrat în sol de o activitate de reumidificare a turbăriilor trebuie să depășească emisiile provenite de la utilajele folosite pentru desfășurarea activității de eliminare a dioxidului de carbon sau emisiile legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor care pot fi cauzate de relocarea emisiilor de dioxid de carbon.

(9)

O activitate generează un beneficiu net atunci când eliminările de dioxid de carbon, sechestrarea carbonului sau reducerile emisiilor peste nivelul de referință depășesc orice creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră ca urmare a realizării activității. De exemplu, în cazul activităților care asigură stocarea permanentă a carbonului prin injectarea de carbon în subteran, cantitatea de carbon stocat permanent trebuie să depășească emisiile de gaze cu efect de seră legate de energie generate de procesul industrial în timpul captării, al transportului și al stocării, precum și efectele de relocare din cauza cererii concurente de energie sau de căldură reziduală. În cazul sechestrării carbonului în solurile agricole, carbonul captat și sechestrat printr-o activitate de împădurire sau carbonul păstrat în sol de o activitate de reumidificare a turbăriilor trebuie să depășească emisiile provenite de la utilajele folosite pentru desfășurarea activității sau emisiile legate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor care pot fi cauzate de relocarea emisiilor de dioxid de carbon. În cazul reducerii emisiilor prin agricultura carbonului, reducerea emisiilor printr-o activitate de reumidificare a turbăriilor ar trebui să depășească emisiile provenite de la utilajele folosite pentru desfășurarea activității sau emisiile indirecte legate de schimbarea utilizării terenurilor care pot fi cauzate de relocarea emisiilor de dioxid de carbon.

(10)

Eliminările de dioxid de carbon trebuie cuantificate în mod relevant, exact, complet, consecvent și comparabil. Incertitudinile în ceea ce privește cuantificarea trebuie raportate și contabilizate în mod corespunzător pentru a limita riscul de supraestimare a cantității de dioxid de carbon eliminate din atmosferă. Eliminările de dioxid de carbon generate de agricultura carbonului trebuie cuantificate cu un nivel ridicat de precizie pentru a asigura cea mai înaltă calitate și pentru a reduce la minimum incertitudinile. În plus, pentru a stimula sinergiile dintre obiectivele Uniunii în materie de climă și biodiversitate, trebuie existe o obligație de monitorizare sporită a terenurilor, contribuind astfel la protejarea și sporirea rezilienței eliminărilor de dioxid de carbon bazate pe natură în întreaga Uniune. Monitorizarea prin satelit și la fața locului și raportarea emisiilor și a eliminărilor trebuie să reflecte îndeaproape aceste abordări și să utilizeze în mod optim tehnologiile avansate disponibile în cadrul programelor Uniunii, cum ar fi Copernicus, utilizând pe deplin instrumentele deja existente, și să asigure coerența cu inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră.

(10)

Activitățile ar trebui cuantificate în mod relevant, exact, complet, consecvent, comparabil și transparent. Incertitudinile în ceea ce privește cuantificarea trebuie raportate și contabilizate în mod corespunzător ca parte a metodologiilor de certificare, într-un mod prudent, proporțional cu nivelul de incertitudine și în conformitate cu abordările statistice recunoscute și cu cele mai recente dovezi științifice disponibile, pentru a limita riscul de supraestimare a cantității de dioxid de carbon eliminate din atmosferă. Sechestrarea carbonului și reducerile emisiilor generate de agricultura carbonului ar trebui cuantificate cu un nivel ridicat de precizie pentru a asigura cea mai înaltă calitate și pentru a reduce la minimum incertitudinile, pe baza utilizării metodologiilor de nivelul 3 în conformitate cu orientările IPCC din 2006 pentru inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră. În plus, pentru a stimula sinergiile dintre obiectivele Uniunii în materie de climă și biodiversitate, trebuie să se impună o obligație de monitorizare sporită a terenurilor, contribuind astfel la protejarea și sporirea rezilienței absorbanților naturali în întreaga Uniune. Monitorizarea prin satelit și la fața locului și raportarea emisiilor și a eliminărilor trebuie să reflecte îndeaproape aceste abordări și să utilizeze în mod optim tehnologiile avansate disponibile în cadrul programelor Uniunii, cum ar fi Copernicus, utilizând pe deplin instrumentele deja existente, și să asigure coerența cu inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră.

(11)

Pentru a se asigura că, prin intermediul cadrului de certificare al Uniunii, stimulentele sunt direcționate către eliminările de dioxid de carbon care nu se limitează la practicile standard, activitățile de eliminare a dioxidului de carbon trebuie să fie suplimentare. Prin urmare, aceste activități trebuie să nu se limiteze la cerințele legale, și anume operatorii trebuie să desfășoare activități care nu le sunt deja impuse de legislația aplicabilă. În plus, activitățile de eliminare a dioxidului de carbon trebuie să aibă loc datorită efectului stimulativ oferit de certificare. Un astfel de efect este prezent atunci când stimulentul creat de veniturile potențiale care rezultă din certificare modifică comportamentul operatorilor astfel încât aceștia să se implice în activitatea suplimentară de eliminare a dioxidului de carbon pentru a realiza eliminări suplimentare de dioxid de carbon.

(11)

Pentru a se asigura că, prin intermediul cadrului de certificare al Uniunii, stimulentele sunt direcționate către activitățile care nu se limitează la practicile standard, activitățile ar trebui să fie suplimentare. Prin urmare, aceste activități ar trebui să nu se limiteze la cerințele legale la nivel de operatori individuali, și anume operatorii ar trebui să desfășoare activități care nu le sunt deja impuse de legislația aplicabilă. În cazul agriculturii carbonului, aceste cerințe legale includ cerințe legale pertinente în materie de gestionare și standarde privind bunele condițiile agricole și de mediu stabilite în temeiul Titlului III, capitolul I secțiunea 2 din Regulamentul (UE) 2021/2115 și cerințe minime pertinente pentru utilizarea îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor, protecția animalelor, precum și alte cerințe obligatorii pertinente stabilite de dreptul național și de dreptul Uniunii, aplicabile la nivel de operator. În plus, activitățile ar trebui să aibă loc datorită efectului stimulativ oferit de certificare, făcând activitatea atractivă din punct de vedere financiar. Un astfel de efect este prezent atunci când stimulentul creat de veniturile potențiale care rezultă din certificare modifică comportamentul operatorilor astfel încât aceștia să se implice în activitatea suplimentară pentru a realiza beneficii nete suplimentare.

(12)

Un nivel de referință standardizat trebuie să reflecte condițiile statutare și de piață în care are loc activitatea de eliminare a dioxidului de carbon. În cazul în care o activitate de eliminare a dioxidului de carbon este impusă operatorilor prin legislația aplicabilă sau nu are nevoie de stimulente pentru a avea loc, performanța ei va fi reflectată în nivelul de referință. Din acest motiv, trebuie să se presupună că o activitate de eliminare a dioxidului de carbon care generează eliminări de dioxid de carbon în plus față de un astfel de nivel de referință este suplimentară. Prin urmare, utilizarea unui nivel de referință standardizat trebuie să simplifice demonstrarea caracterului suplimentar pentru operatori. Prin urmare, aceasta trebuie să reducă sarcina administrativă a procesului de certificare, care este deosebit de importantă în cazul micilor gestionari de terenuri.

(12)

Un nivel de referință standardizat trebuie să reflecte condițiile statutare și de piață în care are loc activitatea. În cazul în care o activitate este impusă operatorilor prin legislația aplicabilă, performanța ei va fi reflectată în nivelul de referință. Din acest motiv, ar trebui să se presupună că o activitate care generează beneficii nete în plus față de un astfel de nivel de referință este suplimentară cerințelor obligatorii. Prin urmare, utilizarea unui nivel de referință standardizat ar trebui să simplifice demonstrarea adiționalității normative pentru operatori. Prin urmare, aceasta trebuie să reducă sarcina administrativă a procesului de certificare, care este deosebit de importantă în cazul micilor gestionari de terenuri.

(13)

Carbonul atmosferic și biogenic captat și stocat printr-o activitate de eliminare a dioxidului de carbon riscă să fie eliberat înapoi în atmosferă (de exemplu, inversare) din cauze naturale sau antropice. Prin urmare, operatorii trebuie să ia toate măsurile preventive relevante pentru a atenua aceste riscuri și să monitorizeze în mod corespunzător continuarea stocării carbonului în perioada de monitorizare stabilită pentru activitatea relevantă de eliminare a dioxidului de carbon. Valabilitatea eliminării certificate a dioxidului de carbon trebuie să depindă de durata preconizată a stocării și de diferitele riscuri de inversare asociate activității respective de eliminare a dioxidului de carbon. Activitățile de stocare a carbonului în formațiuni geologice oferă suficiente certitudini pe durată foarte lungă, de câteva secole, pentru carbonul stocat și pot fi considerate ca asigurând stocarea permanentă a carbonului. Agricultura carbonului sau stocarea carbonului în produse sunt mai expuse riscului de eliberare voluntară sau involuntară a carbonului în atmosferă. Pentru a ține seama de acest risc, valabilitatea eliminărilor certificate ale dioxidului de carbon generate de agricultura carbonului și de stocarea carbonului în produse trebuie să facă obiectul unei date de expirare care să corespundă sfârșitului perioadei de monitorizare relevante. Ulterior, se presupune că carbonul este eliberat în atmosferă, cu excepția cazului în care operatorul economic dovedește menținerea stocării carbonului prin activități neîntrerupte de monitorizare.

(13)

Carbonul atmosferic și biogenic captat și stocat printr-o activitate riscă să fie eliberat înapoi în atmosferă (de exemplu, inversare) din cauze naturale, cum ar fi fenomene meteorologice extreme și evenimente de forță majoră, sau antropice. Prin urmare, operatorii trebuie să ia toate măsurile preventive relevante pentru a atenua aceste riscuri și să monitorizeze în mod corespunzător continuarea stocării carbonului în perioada de monitorizare stabilită pentru activitatea relevantă. Valabilitatea certificatului trebuie să depindă de durata preconizată a stocării sau de reducerea emisiilor biogenice și de diferitele riscuri de inversare asociate activității respective. Activitățile de stocare a carbonului în formațiuni geologice oferă suficiente certitudini pe durată foarte lungă, de câteva secole, pentru carbonul stocat și pot fi considerate ca asigurând stocarea permanentă a carbonului. Prin urmare, perioada de monitorizare și cerințele privind stocarea certificată generată de absorbțiile permanente de carbon ar trebui să fie conforme cu dispozițiile prevăzute la articolele 13, 17 și 18 din Directiva 2009/31/CE. Agricultura carbonului sau stocarea carbonului în produse sunt mai expuse riscului de eliberare voluntară sau involuntară a carbonului în atmosferă. Pentru a ține seama de acest risc, perioada de monitorizare a sechestrării certificate sau a reducerii emisiilor generate de agricultura carbonului ar trebui să acopere cel puțin întreaga perioadă în care se preconizează că rezultatele activității vor fi susținute, astfel cum se prevede în metodologia de certificare aplicabilă, iar perioada de monitorizare a sechestrării certificate generate de stocarea carbonului în produse ar trebui să acopere întreaga durată de viață a produsului, inclusiv sfârșitul ciclului său de viață. Cu toate acestea, în cazul agriculturii carbonului, pentru a evita o sarcină administrativă nejustificată pentru operatorii individuali, operatorul sau grupul de operatori ar trebui să poată alege să desemneze o persoană juridică sau o autoritate competentă, cum ar fi agenția de plăți în sensul articolului 9 din Regulamentul (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului (1a), în cazul activităților de agricultură a carbonului înregistrate în sistemul de identificare a parcelelor agricole, care să fie responsabilă de monitorizare, sub rezerva îndeplinirii tuturor cerințelor prevăzute în prezentul regulament.

(14)

Pe lângă măsurile luate pentru a reduce la minimum riscul de eliberare a dioxidului de carbon în atmosferă în timpul perioadei de monitorizare, trebuie introduse mecanisme adecvate de răspundere pentru a aborda cazurile de inversare. Astfel de mecanisme ar putea include, de exemplu, actualizarea prin reducere a unităților de eliminare a dioxidului de carbon, rezervele colective sau conturi ale unităților de eliminare a dioxidului de carbon, precum și mecanisme de asigurare în avans. Întrucât Directiva 2003/87/CE și Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (27)au stabilit deja mecanisme de răspundere în ceea ce privește stocarea geologică și relocarea emisiilor de CO2, precum și măsuri corective relevante, aceste mecanisme de răspundere și măsuri corective trebuie să se aplice pentru a evita dubla reglementare.

(14)

Pe lângă măsurile luate pentru a reduce la minimum riscul de eliberare a dioxidului de carbon în atmosferă în timpul perioadei de monitorizare, ar trebui introduse mecanisme adecvate de răspundere și ar trebui desemnată o persoană fizică sau juridică responsabilă pentru abordarea cazurilor de inversare. Pentru a evita dubla reglementare pentru activitățile permanente de eliminare a dioxidului de carbon, mecanismul de răspundere ar trebui să fie în concordanță cu mecanismul de răspundere prevăzut în Directiva 2009/31/CE, în timp ce, pentru activitățile de agricultură a carbonului, mecanismul de răspundere ar trebui să fie stabilit și aprobat ca parte a metodologiei de certificare aplicabile și să se asigure că sechestrarea echivalentă a carbonului este generată ca o compensație pentru inversare. Astfel de mecanisme ar putea include, de exemplu, actualizarea prin reducere a unităților de eliminare a dioxidului de carbon, rezervele colective sau conturi ale unităților de eliminare a dioxidului de carbon, plasarea unui procent de credite într-o rezervă gestionată de sistemul de certificare în cazul activităților de agricultură a carbonului, precum și mecanisme de asigurare în avans. Pentru a se asigura că mecanismele de răspundere continuă să fie adecvate scopului, sistemele de certificare ar trebui să monitorizeze și să asigure în permanență disponibilitatea și promptitudinea mecanismelor de răspundere pe parcursul întregii perioade de monitorizare a unei activități. (27)

(14a)

Pentru a ține seama de riscul de inversare și a asigura integritatea climatică a cadrului, unitățile certificate ar trebui să fie suspendate în registru până când inversarea este abordată prin intermediul mecanismului de răspundere. În cazul în care inversarea nu a fost abordată prin mecanismul de răspundere într-un interval de timp rezonabil, valabilitatea certificatului ar trebui să expire și unitățile corespunzătoare ar trebui să fie anulate din registru, iar operatorul sau grupul de operatori ar trebui să facă obiectul unei sancțiuni corective care să reflecte costul carbonului al cantității de carbon eliberate în atmosferă. Pentru activitățile de agricultură a carbonului și de stocare a carbonului în produse, valabilitatea unităților certificate ar trebui să fie condiționată de o dată de expirare care să corespundă sfârșitului perioadei de monitorizare relevante. Ulterior, sau în cazul în care monitorizarea este întreruptă înainte de încheierea perioadei de monitorizare, se consideră că beneficiul net generat de activitate este eliberat în atmosferă, iar unitățile corespunzătoare ar trebui anulate în registru, cu excepția cazului în care operatorul economic dovedește, prin activități neîntrerupte de monitorizare, că menține stocarea carbonului.

(15)

Activitățile de eliminare a dioxidului de carbon au un potențial puternic de a oferi soluții reciproc avantajoase pentru sustenabilitate, chiar dacă compromisurile nu pot fi excluse. Prin urmare, este oportun să se stabilească cerințe minime de sustenabilitate pentru a asigura că activitățile de eliminare a dioxidului de carbon au un impact neutru sau generează beneficii conexe pentru obiectivele de sustenabilitate privind atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor, utilizarea sustenabilă și protecția resurselor de apă și marine, tranziția către o economie circulară și prevenirea și controlul poluării. Cerințele de sustenabilitate respective trebuie, după caz și ținând seama de condițiile locale, să se bazeze pe criteriile tehnice de examinare pentru a nu prejudicia în mod semnificativ activitățile forestiere și stocarea geologică permanentă subterană a CO2, prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2021/2139 al Comisiei (28), și pe criteriile de sustenabilitate pentru materiile prime de biomasă forestieră și agricolă prevăzute la articolul 29 din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (29). Practicile care produc efecte dăunătoare asupra biodiversității, cum ar fi monoculturile forestiere, nu trebuie să fie eligibile pentru certificare.

(15)

Activitățile de eliminare a dioxidului de carbon, de agricultură a carbonului și de stocare a carbonului în produse au un potențial puternic de a oferi soluții reciproc avantajoase pentru sustenabilitate, chiar dacă compromisurile nu pot fi excluse. Prin urmare, este oportun să se stabilească cerințe minime de sustenabilitate pentru a garanta că activitățile de eliminare a dioxidului de carbon au cel puțin un impact neutru sau generează beneficii conexe pentru obiectivele de sustenabilitate privind atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor, utilizarea sustenabilă și protecția resurselor de apă și marine, tranziția către o economie circulară și prevenirea și controlul poluării, pentru a garanta că activitățile de agricultură a carbonului generează beneficii conexe cel puțin pentru obiectivul de durabilitate privind protejarea și refacerea biodiversității și a ecosistemelor și au cel puțin un impact neutru asupra obiectivelor de durabilitate privind atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, utilizarea durabilă și protecția sau îmbunătățirea calității apei și a resurselor marine, tranziția către o economie circulară, prevenirea și controlul poluării și prevenirea degradării solului, refacerea solului, îmbunătățirea fertilității solului, a gestionării nutrienților și a biocenozei solului, precum și pentru a garanta că activitățile de stocare a carbonului în produse generează beneficii conexe pentru cel puțin unul dintre obiective și are un impact neutru pentru restul obiectivelor de durabilitate privind atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor, utilizarea durabilă și protecția sau îmbunătățirea calității apei și a resurselor marine, tranziția către o economie circulară, prevenirea și controlul poluării și prevenirea degradării solului, refacerea solului, îmbunătățirea fertilității solului, a gestionării nutrienților și a biocenozei solului. Cerințele de sustenabilitate respective ar trebui, după caz, să ia în considerare impactul atât în interiorul, cât și în afara Uniunii, precum și condițiile locale și să fie în concordanță cu criteriile tehnice de examinare pentru principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative” privind activitățile forestiere și stocarea geologică permanentă subterană a CO2, prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2021/2139 (28) al Comisiei, și ar trebui să promoveze criteriile de durabilitate pentru materiile prime de biomasă forestieră și agricolă în conformitate cu criteriile de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru biomasă prevăzute la articolul 29 din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (29). Practicile care produc efecte dăunătoare asupra biodiversității, cum ar fi monoculturile forestiere, nu trebuie să fie eligibile pentru certificare.

(15a)

În plus, activitățile de agricultură a carbonului nu ar trebui să afecteze în mod negativ securitatea alimentară a Uniunii și nu ar trebui să conducă la acapararea terenurilor sau la speculă funciară. Aceste activități ar trebui să respecte drepturile comunităților locale și ale populațiilor indigene pe care le afectează, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii, precum și echilibrul dintre impactul de mediu, economic și social asupra comunităților locale și micii administratori de terenuri.

(16)

Practicile agricole care elimină CO2 din atmosferă contribuie la obiectivul neutralității climatice și trebuie recompensate, fie prin intermediul politicii agricole comune (PAC), fie prin alte inițiative publice sau private. În mod specific, prezentul regulament trebuie să țină seama de practicile agricole menționate în Comunicarea privind ciclurile durabile ale carbonului (30).

(16)

Practicile agricole care elimină CO2 din atmosferă contribuie la obiectivul neutralității climatice și trebuie recompensate, fie prin intermediul politicii agricole comune (PAC), fie prin alte inițiative publice sau private. După consultarea platformei și în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să publice orientări pentru a informa potențialii operatori sau grupuri de operatori din domeniul agriculturii carbonului, cu privire la activitățile de agricultură a carbonului care trebuie să fie prioritare în pregătirea metodologiilor de certificare.

(17)

Operatorii sau grupurile de operatori pot raporta beneficii conexe care contribuie la obiectivele de sustenabilitate, nelimitându-se la cerințele de sustenabilitate minime. În acest scop, raportarea acestora trebuie să respecte metodologiile de certificare adaptate diferitelor activități de eliminare a dioxidului de carbon, elaborate de Comisie. Metodologiile de certificare trebuie, pe cât posibil, să stimuleze generarea de beneficii conexe pentru biodiversitate care să nu se limiteze la cerințele de sustenabilitate minime. Aceste beneficii conexe suplimentare vor conferi o valoare economică mai mare eliminărilor certificate de dioxid de carbon și vor genera venituri mai mari pentru operatori. Având în vedere aceste considerații, este oportun ca Comisia să acorde prioritate elaborării unor metodologii de certificare adaptate pentru activitățile de agricultură a carbonului, care să ofere beneficii conexe semnificative pentru biodiversitate.

(17)

Operatorii sau grupurile de operatori pot raporta beneficii conexe care contribuie la obiectivele de sustenabilitate, nelimitându-se la cerințele de sustenabilitate minime, iar certificatele ar trebui să indice în mod clar beneficiile conexe pozitive generate de o activitate, după caz. În acest scop, raportarea acestora trebuie să respecte metodologiile de certificare adaptate diferitelor activități, elaborate de Comisie. Metodologiile de certificare ar trebui, pe cât posibil, să stimuleze generarea de beneficii conexe pentru biodiversitate care să nu se limiteze la cerințele de sustenabilitate minime și, în cazul activităților de agricultură a carbonului, să prevadă posibilitatea de a genera o primă pentru agricultura carbonului pentru astfel de beneficii conexe. Aceste beneficii conexe suplimentare vor conferi o valoare economică mai mare activităților certificate și vor genera venituri mai mari pentru operatori. Având în vedere aceste considerații, Comisia ar trebui să acorde prioritate elaborării unor metodologii de certificare adaptate pentru tipurile de activități care sunt cele mai mature, care au potențialul de a genera cele mai mari beneficii nete și de a oferi cele mai mari beneficii conexe. În cazul activităților de agricultură a carbonului, această prioritizare ar trebui, în plus, să țină seama de măsura în care activitățile contribuie la gestionarea durabilă a terenurilor agricole și a pădurilor.

(18)

Este oportun să se elaboreze metodologii de certificare detaliate pentru diferitele activități de eliminare a dioxidului de carbon în vederea aplicării, într-un mod standardizat, verificabil și comparabil, a criteriilor de calitate prevăzute în prezentul regulament. Metodologiile respective trebuie să asigure certificarea solidă și transparentă a beneficiului eliminării nete de dioxid de carbon generat de activitatea de eliminare a dioxidului de carbon, evitând în același timp o sarcină administrativă disproporționată pentru operatori sau pentru grupurile de operatori, în special pentru micii fermieri și deținătorii de păduri. În acest scop, Comisia trebuie să fie împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea de acte delegate care să stabilească metodologii de certificare detaliate pentru diferitele activități de eliminare a dioxidului de carbon. Aceste metodologii trebuie elaborate în strânsă consultare cu Grupul de experți privind eliminările de dioxid de carbon și cu toți ceilalți actori interesați. Ele trebuie să se bazeze pe cele mai bune dovezi științifice disponibile, pe sistemele și metodologiile publice și private existente pentru certificarea eliminărilor de dioxid de carbon și să țină seama de orice standard și norme relevante adoptate la nivel național și la nivelul Uniunii.

(18)

Este oportun să se elaboreze metodologii de certificare detaliate pentru diferitele activități în scopul de a aplica, într-un mod standardizat, verificabil și comparabil, criteriile de calitate prevăzute în prezentul regulament. Metodologiile respective ar trebui să asigure certificarea solidă și transparentă a beneficiului net generat de activitate, să fie ușor de utilizat și dezvoltate într-un mod care să faciliteze verificarea conformității lor și să evite crearea unei sarcini administrative și financiare disproporționate pentru operatori sau pentru grupurile de operatori, în special pentru micii fermieri și deținătorii de păduri și pentru întreprinderile mici și mijlocii, fără a compromite calitatea eliminărilor de dioxid de carbon sau beneficiile conexe. În acest scop, Comisia trebuie să fie împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea de acte delegate care să stabilească metodologii de certificare detaliate pentru diferitele activități de eliminare a dioxidului de carbon. Aceste metodologii ar trebui elaborate în strânsă consultare cu platforma privind eliminările de dioxid de carbon, activitățile de agricultură a carbonului și activitățile de stocare a carbonului în produse și cu toți ceilalți actori interesați. Ele trebuie să se bazeze pe o evaluare aprofundată a impactului fondată pe cele mai bune dovezi științifice disponibile și pe o perioadă de consultare publică de minimum patru săptămâni și să valorifice sistemele și metodologiile de certificare publice și private existente în cazul în care acestea respectă cerințele și criteriile stabilite în prezentul regulament și să țină seama de orice standard și norme relevante adoptate la nivel național, la nivelul Uniunii și la nivel internațional.

(19)

Pentru a asigura un proces de certificare credibil și fiabil, activitățile de eliminare a dioxidului de carbon trebuie să facă obiectul unui audit efectuat de părți terțe independente. În special, activitățile de eliminare a dioxidului de carbon trebuie să facă obiectul unui audit de certificare inițial înainte de realizarea lor, prin care să se verifice conformitatea acestora cu criteriile de calitate stabilite în prezentul regulament, inclusiv cuantificarea corectă a beneficiului preconizat al eliminării nete de dioxid de carbon. Activitățile de eliminare a dioxidului de carbon trebuie, de asemenea, să facă obiectul unor audituri periodice de recertificare pentru a verifica conformitatea eliminărilor de dioxid de carbon generate. În acest scop, Comisia trebuie să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare pentru a stabili structura, detaliile tehnice și informațiile minime care trebuie incluse în descrierea activității de eliminare a dioxidului de carbon și în rapoartele de audit privind certificarea și recertificarea.

(19)

Pentru a asigura un proces de certificare credibil și fiabil, activitățile trebuie să facă obiectul unui audit efectuat de părți terțe independente. În special, toate activitățile trebuie să facă obiectul unui audit de certificare inițial înainte de realizarea lor, prin care să se verifice conformitatea acestora cu criteriile de calitate stabilite în prezentul regulament, inclusiv cuantificarea corectă a beneficiului preconizat al eliminării nete. Toate activitățile trebuie, de asemenea, să facă obiectul unor audituri periodice de recertificare cel puțin o dată la cinci ani pentru activitățile de agricultură a carbonului și cel puțin o dată la 10 ani pentru alte activități, urmând o abordare bazată pe riscuri, pentru a verifica conformitatea eliminărilor de dioxid de carbon generate, a sechestrării carbonului în solurile agricole, a reducerii emisiilor din agricultura carbonului sau a stocării carbonului în produse. În acest scop, Comisia trebuie să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare pentru a stabili structura, detaliile tehnice și informațiile minime care trebuie incluse în descrierea activității și în rapoartele de audit privind certificarea și recertificarea.

(20)

Punerea la dispoziția administratorilor de terenuri a unor cunoștințe, instrumente și metode îmbunătățite pentru o mai bună evaluare și optimizare a eliminărilor de dioxid de carbon este esențială pentru punerea în aplicare eficientă din punctul de vedere al costurilor a acțiunilor de atenuare și pentru asigurarea implicării acestora în agricultura carbonului. Acest lucru este deosebit de relevant pentru micii fermieri sau deținători de păduri din Uniune care adesea nu dispun de know-how-ul și expertiza necesare pentru a pune în aplicare activitățile de eliminare a dioxidului de carbon și pentru a respecta criteriile de calitate necesare și metodologiile de certificare aferente. Prin urmare, este oportun să se solicite organizațiilor de producători să faciliteze furnizarea de servicii de consiliere relevante membrilor lor prin consultanță tehnică. Politica agricolă comună și ajutoarele de stat naționale pot sprijini financiar furnizarea de servicii de consiliere, schimbul de cunoștințe, formarea, acțiunile de informare sau proiectele de inovare interactivă cu fermierii și silvicultorii.

(20)

Punerea la dispoziția administratorilor de terenuri a unor cunoștințe, instrumente și metode îmbunătățite pentru o mai bună evaluare și optimizare a agriculturii carbonului este esențială pentru punerea în aplicare eficientă din punctul de vedere al costurilor a acțiunilor de atenuare și pentru asigurarea implicării acestora în agricultura carbonului. Acest lucru este deosebit de relevant pentru micii fermieri sau deținători de păduri din Uniune care adesea nu dispun de know-how-ul și expertiza necesare pentru a pune în aplicare activitățile de agricultură a carbonului și pentru a respecta criteriile de calitate necesare și metodologiile de certificare aferente. Prin urmare, este oportun să se solicite organizațiilor de producători să faciliteze furnizarea de servicii de consiliere relevante membrilor lor prin consultanță tehnică și, după caz, să le ofere îndrumări și resurse. Politica agricolă comună și ajutoarele de stat naționale, alături de alte instrumente financiare, pot sprijini financiar furnizarea de servicii de consiliere, schimbul de cunoștințe, formarea, acțiunile de informare sau proiectele de inovare interactivă cu fermierii și silvicultorii. În caz de închiriere, sistemul ar trebui să ofere beneficii financiare sau recompense adecvate administratorului terenului care efectuează lucrările.

(20a)

Toate absorbțiile, sechestrările și reducerile emisiilor biogene generate în temeiul prezentului regulament ar trebui să contribuie la realizarea contribuțiilor Uniunii stabilite la nivel național (CSN) sau a țintelor și obiectivelor climatice. Însă pentru a evita dubla contabilizare, o unitate certificată nu ar trebui să fie utilizată sau revendicată de mai mult de o persoană fizică sau juridică, cum ar fi întreprinderi sau autorități publice, altele decât un stat membru, cum ar fi consiliile municipale sau alte municipalități, în orice moment, și nu ar trebui să fie luată în calcul în inventarele de gaze cu efect de seră ale unui stat membru în niciun moment.

(20b)

Serviciile de consiliere actuale din agricultură și silvicultură, cum ar fi Sistemul de cunoștințe și inovare în agricultură (AKIS), contribuie și la lărgirea cunoștințelor și a informațiilor pentru a sprijini practicile sustenabile care îmbunătățesc sechestrarea carbonului, promovând totodată biodiversitatea și refacerea naturii, și garantează accesul ușor la aceste informații, inclusiv la folosirea soluțiilor digitale acolo unde este cazul. AKIS ar trebui să creeze și o platformă digitală pentru schimbul de cunoștințe, care oferă consiliere tehnică gestionarilor de terenuri și feedback statelor membre.

(20c)

Comisia ar trebui să sprijine și consolidarea capacităților în statele membre prin contribuții adecvate în programele de formare și educaționale, inclusiv pentru potențialele părți interesate din sectorul public și privat și pentru forța lor de muncă. Acest sprijin ar trebui să țină seama și de realitățile divergente ale statelor membre și ale regiunilor, identificând și activitățile cele mai adecvate diferitelor particularități.

(21)

Este oportun ca certificatele de eliminare de dioxid de carbon să stea la baza diferitelor utilizări finale, cum ar fi compilarea inventarelor de gaze cu efect de seră naționale și ale întreprinderilor, inclusiv în ceea ce privește Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului (31), dovada declarațiilor întreprinderilor legate de climă și de alte aspecte legate de mediu (inclusiv cu privire la biodiversitate) sau schimbul de unități verificate de eliminare a dioxidului de carbon prin intermediul piețelor voluntare de compensare a emisiilor de dioxid de carbon. În acest scop, certificatul trebuie să conțină informații exacte și transparente privind activitatea de eliminare a dioxidului de carbon, inclusiv privind eliminările totale și beneficiul eliminării nete de dioxid de carbon care respectă criteriile de calitate stabilite în prezentul regulament. Comisia trebuie, de asemenea, să fie împuternicită să adopte acte delegate pentru a detalia sau a modifica anexa II care enumeră informațiile minime pe care trebuie să le conțină certificatele.

(21)

Diferitele utilizări finale ale unităților certificate, cum ar fi compilarea inventarelor de gaze cu efect de seră naționale și ale întreprinderilor, inclusiv în ceea ce privește Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului (31), dovada declarațiilor întreprinderilor legate de climă și de alte aspecte legate de mediu (inclusiv cu privire la biodiversitate) sau schimbul de unități verificate pe piețe voluntare ar trebui reglementate prin prezentul regulament. Utilizarea unităților certificate în temeiul prezentului regulament de către o întreprindere pentru cereri voluntare de compensare sau reducere în raportarea inventarelor întreprinderilor de gaze cu efect de seră ar trebui să fie aceeași cu cea prevăzută în Directiva (UE)…/… a Parlamentului European și a Consiliului [Capacitarea consumatorilor pentru tranziția verde], care interzice utilizarea unităților certificate pentru a susține că, pe baza compensării emisiilor de gaze cu efect de seră, un produs sau o întreprindere are un impact neutru, redus sau pozitiv asupra mediului în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră. În plus, pentru posibila utilizare viitoare a unităților certificate în vederea respectării cadrului Uniunii și a cadrului național privind clima, Comisia ar trebui, până la… [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], să evalueze și, după caz, să prezinte o propunere legislativă privind stabilirea obiectivelor Uniunii pentru absorbțiile permanente de carbon și pentru sechestrarea pe uscat și ar trebui, în conformitate cu Directiva 2003/87/CE, să evalueze, până la 31 iulie 2026, modul în care stocarea permanentă a carbonului ar putea fi contabilizată și modul în care aceste emisii negative ar putea fi acoperite de comercializarea certificatelor de emisii și, după caz, să prezinte o propunere legislativă în acest sens. În acest scop, unitățile de eliminare a dioxidului de carbon, unitățile de sechestrare a carbonului în solurile agricole, unitățile de reducere a emisiilor din agricultura carbonului și stocarea carbonului în unitățile de produse ar trebui să rămână distincte, iar certificatul ar trebui să conțină informații exacte și transparente privind activitatea, inclusiv tipul de activitate, mediul de stocare și durata preconizată a rezultatelor, absorbțiile totale, sechestrarea sau reducerile emisiilor biogene, după caz, beneficiul eliminării nete, mecanismul detaliat de răspundere și persoana fizică sau juridică răspunzătoare, dovezi că activitatea îndeplinește obiectivele de durabilitate și cantitatea de unități certificate care respectă criteriile de calitate prevăzute în prezentul regulament. Comisia trebuie, de asemenea, să fie împuternicită să adopte acte delegate pentru a detalia sau a modifica anexa II care enumeră informațiile minime pe care trebuie să le conțină certificatele.

(22)

Pentru a asigura o verificare exactă, solidă și transparentă, organismele de certificare responsabile cu efectuarea certificării activităților de eliminare a dioxidului de carbon trebuie să aibă competențele și aptitudinile necesare și trebuie să fie acreditate de autoritățile naționale de acreditare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (32). Pentru a evita posibilele conflicte de interese, organismele de certificare trebuie, de asemenea, să fie complet independente de operatorul care desfășoară activitatea de eliminare a dioxidului de carbon care face obiectul certificării. În plus, statele membre trebuie să contribuie la asigurarea punerii corecte în aplicare a procesului de certificare prin supravegherea funcționării organismelor de certificare acreditate de autoritățile naționale de acreditare și prin informarea sistemelor de certificare cu privire la constatările de neconformitate relevante.

(22)

Pentru a asigura o verificare exactă, solidă și transparentă, organismele de certificare responsabile cu efectuarea certificării activităților trebuie să aibă competențele și aptitudinile necesare și trebuie să fie acreditate de autoritățile naționale de acreditare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (32). Pentru a evita posibilele conflicte de interese, organismele de certificare trebuie, de asemenea, să fie complet independente juridic și financiar de operatorul care desfășoară activitatea care face obiectul certificării. În plus, statele membre și, după caz, autoritățile regionale trebuie să contribuie la asigurarea punerii corecte în aplicare a procesului de certificare prin supravegherea funcționării organismelor de certificare acreditate de autoritățile naționale de acreditare și prin informarea sistemelor de certificare cu privire la constatările de neconformitate relevante.

(23)

Operatorii trebuie să utilizeze sisteme de certificare pentru a demonstra conformitatea cu prezentul regulament. Prin urmare, sistemele de certificare trebuie să funcționeze pe baza unor norme și proceduri fiabile și transparente și trebuie să asigure acuratețea, fiabilitatea, integritatea și nerepudierea originii, precum și protecția împotriva fraudei în ceea ce privește informațiile și datele transmise de operatori. Acestea trebuie, de asemenea, să asigure contabilizarea corectă a unităților verificate de eliminare a dioxidului de carbon, în special prin evitarea dublei contabilizări. În acest scop, Comisia trebuie să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare, inclusiv standarde adecvate de fiabilitate, transparență, contabilitate și audit independent care să fie aplicate de sistemele de certificare, astfel încât să se asigure securitatea juridică necesară în ceea ce privește normele aplicabile operatorilor și sistemelor de certificare. Pentru a asigura un proces de certificare eficient din punctul de vedere al costurilor, respectivele norme tehnice armonizate privind certificarea trebuie să aibă, de asemenea, obiectivul de a reduce sarcina administrativă inutilă pentru operatori sau pentru grupurile de operatori, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), inclusiv pentru micii fermieri și silvicultori.

(23)

Operatorii trebuie să utilizeze sisteme de certificare pentru a demonstra conformitatea cu prezentul regulament. Prin urmare, sistemele de certificare trebuie să funcționeze pe baza unor norme și proceduri fiabile și transparente și trebuie să asigure acuratețea, fiabilitatea, integritatea și nerepudierea originii, precum și protecția împotriva fraudei în ceea ce privește informațiile și datele transmise de operatori. Acestea trebuie, de asemenea, să asigure contabilizarea corectă a unităților verificate generate de o activitate certificată, în special prin evitarea dublei contabilizări. În acest scop, Comisia trebuie să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare, inclusiv standarde adecvate de fiabilitate, transparență, contabilitate și audit independent care să fie aplicate de sistemele de certificare, astfel încât să se asigure securitatea juridică necesară în ceea ce privește normele aplicabile operatorilor și sistemelor de certificare. Pentru a asigura un proces de certificare eficient din punctul de vedere al costurilor, respectivele norme tehnice armonizate privind certificarea trebuie să aibă, de asemenea, obiectivul de a reduce sarcina administrativă inutilă pentru operatori sau pentru grupurile de operatori, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), inclusiv pentru micii fermieri și silvicultori.

(24)

Pentru a asigura un control fiabil și armonizat al certificării, Comisia trebuie să poată adopta decizii de recunoaștere a sistemelor de certificare care îndeplinesc cerințele stabilite în prezentul regulament, inclusiv în ceea ce privește competența tehnică, fiabilitatea, transparența și auditul independent. Astfel de decizii de recunoaștere trebuie să fie limitate în timp. În acest scop, Comisia trebuie să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare privind conținutul și procesele de recunoaștere la nivelul Uniunii a sistemelor de certificare.

(24)

Pentru a asigura un control fiabil și armonizat al certificării, Comisia trebuie să poată adopta decizii de recunoaștere a sistemelor de certificare care îndeplinesc cerințele stabilite în prezentul regulament, inclusiv în ceea ce privește competența tehnică, fiabilitatea, transparența și auditul independent. Astfel de decizii de recunoaștere ar trebui să fie limitate în timp și ar trebui publicate. În acest scop, Comisia trebuie să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare privind conținutul și procesele de recunoaștere la nivelul Uniunii a sistemelor de certificare.

(26)

Sistemele de certificare trebuie să instituie și să mențină registre publice interoperabile pentru a asigura transparența și trasabilitatea deplină a certificatelor de eliminare de dioxid de carbon și pentru a evita riscul de fraudă și dubla contabilizare. Frauda poate apărea în cazul în care se eliberează mai multe certificate pentru aceeași activitate de eliminare a dioxidului de carbon deoarece activitatea a fost înregistrată în cadrul a două sisteme de certificare diferite sau a fost înregistrată de două ori în cadrul aceluiași sistem. Frauda poate apărea, de asemenea, atunci când același certificat este utilizat de mai multe ori pentru aceeași declarație bazată pe o activitate de eliminare a dioxidului de carbon sau o unitate de eliminare a dioxidului de carbon. Registrele trebuie să stocheze documentele care rezultă din procesul de certificare a eliminărilor de dioxid de carbon, inclusiv rezumatele auditurilor de certificare și ale rapoartelor de audit de recertificare, certificatele și certificatele actualizate, și să le pună la dispoziția publicului în format electronic. Registrele trebuie, de asemenea, să înregistreze unitățile certificate de eliminare a dioxidului de carbon care îndeplinesc criteriile de calitate ale Uniunii. Pentru a asigura condiții de concurență echitabile în cadrul pieței unice, Comisia trebuie să fie împuternicită să adopte norme de punere în aplicare care să stabilească standarde și norme tehnice privind funcționarea și interoperabilitatea registrelor respective.

(26)

Comisia trebuie să instituie și să mențină un registru al Uniunii interoperabil și public pentru a asigura transparența și trasabilitatea deplină și fiabilitatea certificatelor de eliminare de dioxid de carbon și pentru a evita riscul de fraudă și dubla contabilizare. Frauda poate apărea în cazul în care se eliberează mai multe certificate pentru aceeași activitate deoarece activitatea a fost înregistrată în cadrul a două sisteme de certificare diferite sau a fost înregistrată de două ori în cadrul aceluiași sistem. Frauda poate apărea, de asemenea, atunci când același certificat este utilizat de mai multe ori pentru aceeași declarație bazată pe o activitate sau o unitate. Toate informațiile din registrul Uniunii trebuie să fie ușor de accesat și de căutat. Sistemele de certificare ar trebui să îi furnizeze Comisiei toate informațiile care trebuie stocate și puse la dispoziția publicului în formă electronică în registrul Uniunii. Aceste informații ar trebui să includă documentele care rezultă din procesul de certificare, inclusiv rezumatele auditurilor de certificare și ale rapoartelor de audit de recertificare, certificatele și certificatele actualizate și informațiile incluse în acestea, statutul actual al unei unități certificate, de exemplu dacă este activă, retrasă/în uz sau expirată, registrul tranzacțiilor și, dacă este cazul, titularul actual și scopul pentru care este deținută certificatul de eliminare a dioxidului de carbon prețul plătit operatorului. Înainte de instituirea unui registru public al Uniunii, sistemele de certificare recunoscute de Comisie trebuie să mențină și să stocheze toate informațiile care trebuie să fie ulterior stocate și puse la dispoziția publicului în registrul Uniunii. Pentru a asigura condiții de concurență echitabile în cadrul pieței unice, Comisia trebuie să fie împuternicită să adopte norme de punere în aplicare privind structura, formatul și detaliile tehnice ale registrului Uniunii normele și procedurile pentru mecanismele de certificare pentru a transmite informațiile acestui registru al Uniunii.

(27)

Sistemele de certificare joacă un rol important în furnizarea de dovezi privind respectarea criteriilor de calitate pentru eliminările de dioxid de carbon. Prin urmare, este oportun ca Comisia să solicite sistemelor de certificare să raporteze periodic cu privire la activitatea lor. Astfel de rapoarte trebuie să fie făcute publice, integral sau, după caz, în format agregat, pentru a spori transparența și a îmbunătăți supravegherea de către Comisie. Mai mult, această raportare ar furniza Comisiei informațiile necesare pentru a raporta cu privire la funcționarea schemelor de certificare în vederea identificării bunelor practici și a prezentării, dacă este cazul, a unei propuneri privind promovarea în continuare a unor astfel de bune practici. Pentru a asigura o raportare comparabilă și coerentă, Comisia trebuie să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare care să stabilească detaliile tehnice privind conținutul și formatul rapoartelor întocmite de sistemele de certificare.

(27)

Sistemele de certificare joacă un rol important în furnizarea de dovezi privind respectarea criteriilor de calitate pentru eliminările de dioxid de carbon. Prin urmare, este oportun ca Comisia să solicite sistemelor de certificare să raporteze periodic cu privire la activitatea lor. Astfel de rapoarte ar trebui să fie făcute publice, integral sau, dacă este necesar, pentru a păstra confidențialitatea informațiilor sensibile comercial, în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii și cu dreptul intern relevant, cu excepția informațiilor sensibile din punct de vedere comercial, pentru a spori transparența, încrederea, trasabilitatea și controlul public și pentru a îmbunătăți supravegherea de către Comisie. Mai mult, această raportare ar furniza Comisiei informațiile necesare pentru a raporta cu privire la funcționarea schemelor de certificare în vederea identificării bunelor practici și a prezentării, dacă este cazul, a unei propuneri privind promovarea în continuare a unor astfel de bune practici. Pentru a asigura o raportare comparabilă și coerentă, Comisia trebuie să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare care să stabilească detaliile tehnice privind conținutul și formatul rapoartelor întocmite de sistemele de certificare.

(28)

Pentru a permite operatorilor să aplice criteriile de calitate stabilite în prezentul regulament într-un mod standardizat și eficient din punctul de vedere al costurilor, ținând seama în același timp de caracteristicile specifice ale diferitelor activități de eliminare a dioxidului de carbon, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie delegată Comisiei pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea unor metodologii de certificare detaliate pentru diferite tipuri de activități de eliminare a dioxidului de carbon. De asemenea, Comisia trebuie să poată modifica anexa II care enumeră informațiile minime care trebuie incluse în certificate. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare34. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(28)

Pentru a permite operatorilor să aplice criteriile de calitate stabilite în prezentul regulament într-un mod standardizat și eficient din punctul de vedere al costurilor, ținând seama în același timp de caracteristicile specifice ale diferitelor activități, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie delegată Comisiei pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea unor metodologii de certificare detaliate pentru diferite tipuri de activități de eliminare a dioxidului de carbon. De asemenea, Comisia trebuie să poată modifica anexa II care enumeră informațiile minime care trebuie incluse în certificate. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți și prin consultări publice pentru toate proiectele de acte delegate pentru o perioadă de cel puțin opt săptămâni, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare34. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(30)

Comisia trebuie să revizuiască punerea în aplicare a prezentului regulament la 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament și, ulterior, în termen de cel mult șase luni de la evaluarea la nivel global convenită în temeiul articolului 14 din Acordul de la Paris. Revizuirile respective trebuie să țină seama de evoluțiile relevante în ceea ce privește legislația Uniunii, progresele tehnologice și științifice, evoluția pieței în domeniul eliminărilor de dioxid de carbon și al securității alimentare, inclusiv disponibilitatea și accesibilitatea alimentelor, și trebuie să se bazeze pe rezultatele evaluării la nivel global a Acordului de la Paris.

(30)

Comisia trebuie să revizuiască punerea în aplicare a prezentului regulament la 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament și, ulterior, în termen de cel mult șase luni de la evaluarea la nivel global convenită în temeiul articolului 14 din Acordul de la Paris. Revizuirile respective trebuie să țină seama de evoluțiile relevante în ceea ce privește legislația Uniunii, progresele tehnologice și științifice, evoluția pieței în domeniul eliminărilor de dioxid de carbon, al sechestrării carbonului în solurile agricole, al stocării carbonului în produse, și al securității alimentare, inclusiv disponibilitatea și accesibilitatea alimentelor, și trebuie să se bazeze pe rezultatele evaluării la nivel global a Acordului de la Paris.

(31)

Obiectivele prezentului regulament, și anume promovarea implementării eliminărilor de înaltă calitate ale dioxidului de carbon, reducând în același timp la minimum riscul de dezinformare ecologică, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre în mod individual și, având în vedere amploarea și efectele acțiunii propuse, obiectivele respective pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii. În consecință, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității enunțat la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor respective,

(31)

Obiectivele prezentului regulament, și anume promovarea implementării eliminărilor de înaltă calitate ale dioxidului de carbon și a agriculturii de înaltă calitate a carbonului, reducând în același timp la minimum riscul de dezinformare ecologică, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre în mod individual și, având în vedere amploarea și efectele acțiunii propuse, obiectivele respective pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii. În consecință, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității enunțat la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor respective,

(a)

criterii de calitate pentru activitățile de eliminare a dioxidului de carbon care au loc în Uniune;

(a)

criterii de calitate pentru activitățile care au loc în Uniune;

(b)

norme privind verificarea și certificarea eliminărilor de dioxid de carbon;

(b)

norme privind verificarea și certificarea activităților;

(ca)

norme privind emiterea și utilizarea unităților certificate.

(a)

„eliminare de dioxid de carbon” înseamnă fie stocarea de carbon atmosferic sau biogenic în rezervoare geologice de carbon, în rezervoare biogenice de carbon, în produse și materiale durabile, precum și în mediul marin, fie reducerea emisiilor de dioxid carbon dintr-un rezervor biogenic de carbon în atmosferă;

(a)

„eliminare de dioxid de carbon” înseamnă stocarea permanentă de carbon atmosferic sau biogenic pe parcursul a câtorva secole și care nu este combinată cu recuperarea intensificată a hidrocarburilor;

(aa)

„reducere a emisiilor din agricultura carbonului” înseamnă o activitate care constă în una sau mai multe practici sau procese de sechestrare a carbonului în solurile agricole efectuate de un operator care are ca rezultat reducerea emisiilor de carbon dintr-un rezervor biogenic de carbon, reducerea emisiilor de protoxid de azot din solurile agricole sau gestionarea gunoiului de grajd sau reducerea eliberării de metan din fermentația enterică sau gestionarea gunoiului de grajd în atmosferă printr-o activitate de sechestrare a carbonului în solurile agricole;

(b)

„activitate de eliminare a dioxidului de carbon” înseamnă una sau mai multe practici sau procese desfășurate de un operator care au ca rezultat stocarea permanentă a carbonului, îmbunătățirea captării carbonului într-un rezervor biogenic de carbon, reducerea eliberării de carbon dintr-un rezervor biogenic de carbon în atmosferă sau stocarea carbonului atmosferic sau biogenic în produse sau materiale durabile;

(c)

„rezervor biogenic de carbon” înseamnă biomasă de suprafață, biomasă subterană, litieră, lemn mort și carbon organic din sol, astfel cum sunt prevăzute în partea B literele (a)-(e) din anexa I la Regulamentul 2018/841;

(c)

„rezervor biogenic de carbon” înseamnă biomasă vie, litieră, lemn mort, materie organică moartă, soluri minerale și soluri organice, astfel cum sunt prevăzute în partea B literele (a)-(f) din anexa I la Regulamentul 2018/841;

(d)

„operator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce desfășoară sau controlează o activitate de eliminare a dioxidului de carbon sau căreia i-a fost delegată o putere economică decisivă asupra funcționării tehnice a activității;

(d)

„operator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce desfășoară sau controlează o activitate, inclusiv entități publice și autorități publice sau căreia i-a fost delegată o putere economică decisivă asupra funcționării tehnice a activității; în cazul unei activități de agricultură a carbonului, un operator este un fermier, astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2115, sau un proprietar sau un administrator de pădure, astfel cum este definit în legislația națională sau o entitate publică sau autoritate publică;

(e)

„grup de operatori” înseamnă o entitate juridică care reprezintă mai mulți operatori și care are responsabilitatea de a se asigura că operatorii respectivi respectă prezentul regulament;

(e)

„grup de operatori” înseamnă o entitate juridică care reprezintă mai mulți operatori și care are responsabilitatea de a se asigura că operatorii respectivi respectă prezentul regulament; în cazul unei activități de agricultură a carbonului în solurile agricole, „grup de operatori” înseamnă o cooperativă sau o entitate juridică care reprezintă mai mulți fermieri, proprietari sau administratori de păduri, entități publice sau autorități publice sau organizații de producători sau grupuri de producători;

(f)

„perioadă de monitorizare” înseamnă o perioadă a cărei durată este determinată în funcție de tipul de activitate de eliminare a dioxidului de carbon și pe parcursul căreia stocarea carbonului este monitorizată de către operator;

(f)

„perioadă de monitorizare” înseamnă o perioadă a cărei durată este determinată pentru fiecare tip de activitate vizată la articolul 6 pe parcursul căreia stocarea carbonului este monitorizată de către operator sau de către grupul de operatori și pe durata căreia operatorul rămâne răspunzător;

(g)

„stocare permanentă a dioxidului de carbon” înseamnă o activitate de eliminare a dioxidului de carbon care, în condiții normale și utilizând practici de gestionare adecvate, stochează carbonul atmosferic sau biogenic timp de mai multe secole, inclusiv bioenergia cu tehnologii de captare și stocare a dioxidului de carbon și captarea directă a dioxidului de carbon din aer urmată de stocare;

(g)

„stocare permanentă a dioxidului de carbon” înseamnă o activitate care constă în una sau mai multe practici sau procese efectuate de un operator care, în condiții normale și utilizând practici de gestionare adecvate, stochează carbonul atmosferic sau biogenic timp de mai multe secole prin stocarea geologică a CO2 sau prin mineralizarea sa permanentă;

(h)

„agricultura carbonului” înseamnă o activitate de eliminare a dioxidului de carbon legată de gestionarea terenurilor care are ca rezultat creșterea nivelului de stocare a carbonului în biomasa vie, în materiile organice moarte și în soluri prin îmbunătățirea captării dioxidului de carbon și/sau prin reducerea eliberării de dioxid de carbon în atmosferă;

(h)

„agricultura carbonului” înseamnă o activitate legată de gestionarea terenurilor, de gestionarea zonelor costiere sau de creșterea animalelor, care are ca rezultat sechestrarea carbonului în solurile agricole sau reduceri ale emisiilor generate de agricultura carbonului pentru o perioadă de cel puțin cinci ani;

(ha)

„sechestrarea carbonului în solurile agricole” înseamnă o activitate legată de gestionarea terenurilor din subcategoriile sectorului exploatării terenurilor, al schimbării destinației terenurilor și silviculturii care intră sub incidența articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/841, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2023/839, sau legată de gestionarea zonelor costiere, constând în una sau mai multe practici sau procese de sechestrare a carbonului în solurile agricole desfășurate de un operator, care au ca rezultat creșterea cantității de carbon atmosferic sau biogen stocat în rezervoare biogene de carbon prin îmbunătățirea captării carbonului, astfel cum este definită pentru fiecare activitate în metodologia de certificare;

(i)

„stocare de dioxid de carbon în produse” înseamnă o activitate de eliminare a dioxidului de carbon care stochează carbonul atmosferic și biogenic în produse sau materiale durabile;

(i)

„stocare de dioxid de carbon în produse” înseamnă o activitate care constă în una sau mai multe practici sau procese efectuate de un operator care asigură stocarea pe termen lung a carbonului atmosferic și biogenic în produse sau materiale lemnoase recoltate pe termen lung pentru construcții timp de cel puțin cinci decenii, în concordanță cu alte obiective de mediu ale Uniunii, precum și cu Regulamentul (UE) 2018/841 și cu Orientările IPCC, astfel cum au fost adoptate de Conferința părților la CCONUSC sau de Conferința părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris;;

(ia)

„stocarea geologică a CO2” înseamnă stocarea geologică a CO2 astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2009/31/CE;

(n)

„certificat” înseamnă o declarație de conformitate eliberată de organismul de certificare care certifică faptul că activitatea de eliminare a dioxidului de carbon este conformă cu prezentul regulament;

(n)

„certificat” înseamnă o declarație de conformitate eliberată de organismul de certificare care certifică faptul că activitatea este conformă cu prezentul regulament;

(o)

„unitate de eliminare a dioxidului de carbon” înseamnă o tonă de beneficiu certificat al eliminării nete de dioxid de carbon generată de o activitate de eliminare a dioxidului de carbon și înregistrată de un sistem de certificare.

(o)

„unitate de eliminare a dioxidului de carbon” înseamnă o tonă de beneficiu certificat al eliminării nete de dioxid de carbon generată de eliminarea dioxidului de carbon și înregistrată de un sistem de certificare.

(oa)

„inversare” înseamnă eliberarea voluntară sau involuntară de carbon în atmosferă; în cazul stocării geologice a CO2, „inversare” are același înțeles ca scurgerile definite la articolul 3 alineatul (5) din Directiva 2009/31/CE sau în timpul transportului de CO2;

(ob)

„unitate de sechestrare a carbonului în solurile agricole” înseamnă o tonă de beneficiu net certificat al sechestrării de carbon în solurile agricole, generată de sechestrarea carbonului în solurile agricole;

(oc)

„unitate de produs de stocare a carbonului” înseamnă o tonă de beneficiu net certificat al stocării de carbon în produse și înregistrată de un sistem de certificare;

(od)

„unitate de reducere a emisiilor din agricultura carbonului” înseamnă o tonă de reducere netă certificată a carbonului în solurile agricole, de reducere netă a azotului în solurile agricole sau de reducere netă a metanului în solurile agricole, generată de reducerea emisiilor de carbon în solurile agricole și înregistrată într-un sistem de certificare și separată și identificată ca „unitate de reducere a emisiilor generate de agricultura carbonului – carbon”, „unitate de reducere a emisiilor generate de agricultura carbonului – azot” sau „unitate de reducere a emisiilor generate de agricultura carbonului – metan”;

(a)

sunt generate de o activitate de eliminare a dioxidului de carbon care respectă criteriile de calitate stabilite la articolele 4-7;

(a)

respectă criteriile de calitate stabilite la articolele 4-7;

(aa)

respectă normele privind utilizarea unităților prevăzute la articolul 3a;

(c)

GEScreștere reprezintă creșterea emisiilor directe și indirecte de gaze cu efect de seră, altele decât cele provenite de la rezervoarele biogenice de carbon în cazul agriculturii carbonului, care se datorează desfășurării activității de eliminare a dioxidului de carbon.

(c)

GESasociate reprezintă creșterea emisiilor directe și indirecte de gaze cu efect de seră, de-a lungul întregului ciclu de viață al activității, care se datorează desfășurării activității de eliminare a carbonului, calculată în conformitate cu protocoalele stabilite în Orientările IPCC din 2006 pentru inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră. Aceasta include și emisiile generate de consumul de energie, transport, intrările de materiale, efectele de dislocare cauzate de cererea concurentă de energie sau de căldură reziduală și schimbarea directă și indirectă a utilizării terenurilor și acoperă atât impacturile din interiorul, cât și din afara Uniunii. Certificarea unei activități de eliminare a carbonului prin stocarea de CO2 din biomasă durabilă nu conduce la o creștere a capacității instalației dincolo de ceea ce este necesar pentru captarea și stocarea dioxidului de carbon.

(a)

CSde referință reprezintă sechestrarea dioxidului de carbon în raport cu nivelul de referință,

(b)

CStotal reprezintă totalul sechestrării de carbon în urma activității de agricultură a carbonului,

(c)

GESasociate reprezintă emisiile directe și indirecte de gaze cu efect de seră, pe întregul ciclu de viață, cauzate prin desfășurarea activității de agricultură a carbonului. Aceasta include și emisiile generate de consumul de energie, transport, intrările de materiale și schimbarea directă și indirectă a utilizării terenurilor și acoperă atât impacturile din interiorul, cât și din afara Uniunii.

(a)

RCde referință reprezintă emisiile de carbon în raport cu nivelul de referință;

(b)

RCtotal reprezintă reducerea totală a emisiilor de carbon, realizate din desfășurarea activității de agricultură a carbonului;

(c)

GESasociate reprezintă emisiile directe și indirecte de gaze cu efect de seră, pe întregul ciclu de viață, cauzate de desfășurarea activității de agricultură a carbonului. Aceasta include și emisiile generate de consumul de energie, transport, intrările de materiale și schimbarea directă și indirectă a utilizării terenurilor și acoperă atât impacturile din interiorul, cât și din afara Uniunii;

(d)

N2Ode referință reprezintă emisiile de N2O în raport cu nivelul de referință cauzate de utilizarea îngrășămintelor sau a gunoiului de grajd;

(e)

N2Ototal reprezintă reducerea totală a emisiilor de N2O ca urmare a utilizării îngrășămintelor sau a gunoiului de grajd care poate fi atribuită direct activității;

(f)

CH4de referință reprezintă emisiile de CH4 în raport cu nivelul de referință, cauzate din fermentația enterică sau gospodărirea gunoiului de grajd;

(g)

CH4total reprezintă reducerea totală a emisiilor de CH4 cauzate de fermentarea enterică sau de gospodărirea gunoiului de grajd legată direct de activitatea întreprinsă;

(a)

SCPde referință reprezintă carbonul sechestrat într-un produs la nivelul de referință;

(b)

SCPtotal reprezintă carbonul total sechestrat în produsul rezultat din activitate;

(c)

GESasociate reprezintă creșterea emisiilor directe și indirecte de gaze cu efect de seră, de-a lungul întregului ciclu de viață al activității, care rezultă din desfășurarea activității de eliminare a dioxidului de carbon. Aceasta include, printre altele, emisiile generate de consumul de energie, transport, intrările de materiale, efectele de relocare cauzate de cererea concurentă de energie sau de căldură reziduală și schimbarea directă și indirectă a utilizării terenurilor și acoperă atât impacturile din interiorul, cât și din afara Uniunii.

(a)

nu se limitează la cerințele legale de la nivelul Uniunii și de la nivel național;

(a)

nu se limitează la cerințele legale de la nivelul Uniunii și de la nivel național la nivelul operatorului individual;

(b)

are loc datorită efectului stimulativ al certificării.

(b)

efectul stimulativ al certificării este necesar pentru ca activitatea să devină atractivă din punct de vedere financiar.

(a)

monitorizează și atenuează orice risc de eliberare a dioxidului de carbon stocat care apare în cursul perioadei de monitorizare;

(b)

face obiectul unor mecanisme adecvate de asumare a răspunderii, pentru a aborda eventualele emisii de carbon stocat care apar în cursul perioadei de monitorizare.

(a)

pentru activități de eliminare a dioxidului de carbon, perioada și cerințele de monitorizare sunt în concordanță cu dispozițiile articolelor 13, 17 și 18 din Directiva 2009/31/CE;

(b)

pentru activitățile de agricultură a carbonului, perioada de monitorizare și cerințele acoperă cel puțin întreaga perioadă în care se preconizează că rezultatele activității vor fi menținute, astfel cum se prevede în metodologia de certificare aplicabilă;

(c)

pentru activitățile de stocare a carbonului în produse, perioada de monitorizare acoperă întreaga durată de viață a produsului până la sfârșitul ciclului de viață al produsului.

(a)

pentru activitățile de eliminare a dioxidului de carbon, mecanismul de răspundere este coerent cu mecanismul de răspundere menționat în Directiva 2009/31/CE;

(b)

pentru activitățile de agricultură a carbonului, mecanismul de răspundere se stabilește și se aprobă ca parte a metodologiei de certificare aplicabile și se asigură că sechestrarea echivalentă a carbonului este generată ca o compensație pentru inversare;

(c)

pentru stocarea carbonului în activitățile legate de produse, mecanismul de răspundere se stabilește și se aprobă ca parte a metodologiei de certificare aplicabile și se asigură că se generează o stocare echivalentă a carbonului drept compensație pentru inversare.

(a)

atenuarea schimbărilor climatice dincolo de beneficiul eliminării nete de dioxid de carbon menționat la articolul 4 alineatul (1);

(a)

atenuarea schimbărilor climatice dincolo de beneficiul menționat la articolul 4 alineatul (1);

(aa)

evitarea riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon în țări terțe;

(b)

adaptarea la schimbările climatice;

(b)

adaptarea la schimbările climatice;

(c)

folosirea sustenabilă și protejarea resurselor de apă și a celor marine;

(c)

folosirea sustenabilă și protejarea resurselor de apă și a celor marine;

(d)

tranziția către o economie circulară;

(d)

tranziția către o economie circulară, inclusiv utilizarea eficientă a biomaterialelor obținute în mod sustenabil;

(e)

prevenirea și controlul poluării;

(e)

prevenirea și controlul poluării;

(f)

protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor.

(f)

protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor.

(a)

atenuarea schimbărilor climatice dincolo de beneficiul net al agriculturii carbonului menționat la articolul 4 alineatul (1a);

(b)

adaptarea la schimbările climatice;

(c)

folosirea sustenabilă și protejarea sau îmbunătățirea calității apei și ale resurselor marine;

(d)

tranziția către o economie circulară, inclusiv utilizarea eficientă a biomaterialelor obținute în mod sustenabil;

(e)

prevenirea și controlul poluării;

(ea)

prevenirea degradării solului, refacerea solului, îmbunătățirea fertilității solului și a gestionării nutrienților și biocenozei solului;

(f)

protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor.

(a)

atenuarea schimbărilor climatice dincolo de beneficiul net al agriculturii carbonului menționat la articolul 4 alineatul (1a);

(b)

adaptarea la schimbările climatice;

(c)

folosirea sustenabilă și protejarea sau îmbunătățirea calității apei și ale resurselor marine;

(d)

tranziția către o economie circulară, inclusiv utilizarea eficientă a biomaterialelor obținute în mod sustenabil;

(e)

prevenirea și controlul poluării;

(ea)

prevenirea degradării solului, refacerea solului, îmbunătățirea fertilității solului și a gestionării nutrienților și biocenozei solului;

(f)

protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor.

(a)

obiectivele de asigurare a robusteții eliminărilor de dioxid de carbon și de recunoaștere a protecției și refacerii ecosistemelor;

(a)

obiectivele de asigurare a robusteții activităților și de recunoaștere a protecției și refacerii ecosistemelor;

(aa)

metodologiile de certificare se bazează pe cele mai bune dovezi științifice disponibile și pe principiul precauției consacrat la articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

(ab)

rezultatul consultării publice și consilierea din partea platformei;

(ac)

standardele existente și cele mai bune practici legate de metodologiile de certificare, în cazul în care acestea respectă cerințele și criteriile stabilite în prezentul regulament;

(b)

obiectivul de a reduce la minimum sarcina administrativă pentru operatori, în special pentru micii operatori din domeniul agriculturii carbonului;

(b)

obiectivul de a reduce la minimum sarcina administrativă și financiară și de a menține procedura de certificare cât mai simplă posibil pentru operatori, în special pentru micii operatori din domeniul agriculturii carbonului și pentru întreprinderile mici și mijlocii, fără a compromite calitatea eliminărilor de dioxid de carbon sau beneficiile conexe;

(ba)

metodologiile de certificare trebuie să fie ușor de utilizat și stabilite într-un mod care să faciliteze verificarea respectării lor;

(a)

reprezentanți ai:

(i)

Agenției Europene de Mediu;

(ii)

Consiliului științific consultativ european privind schimbările climatice, instituit în temeiul articolului 10a din Regulamentul (CE) nr. 401/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (1a);

(b)

experți care reprezintă părțile interesate relevante din sectorul privat, inclusiv fermierii și proprietarii sau administratorii de păduri, precum și sectoarele de activitate care reprezintă industriile relevante implicate în domeniile vizate de prezentul regulament;

(ba)

reprezentanții sistemelor de certificare;

(c)

experți care reprezintă societatea civilă, care dețin cunoștințe de specialitate în domeniile acoperite de prezentul regulament;

(d)

experți numiți cu titlu personal care dețin cunoștințe și experiență dovedite în domeniile reglementate de prezentul regulament;

(e)

experți care reprezintă mediul academic, inclusiv universități, institute de cercetare și alte organizații științifice.

(a)

consiliază Comisia cu privire la metodologiile de certificare tehnică menționate la articolul 8, inclusiv cu privire la cerințele minime de sustenabilitate menționate la articolul 7, precum și cu privire la eventuala necesitate de a actualiza metodologiile de certificare respective;

(b)

analizează impactul metodologiilor de certificare tehnică în ceea ce privește costurile și beneficiile potențiale ale aplicării acestora;

(c)

sprijină Comisia la analizarea cererilor din partea părților interesate privind elaborarea sau revizuirea metodologiilor de certificare tehnică pentru o anumită activitate;

(d)

monitorizează și raportează periodic Comisiei cu privire la tendințele de la nivelul Uniunii și al statelor membre în ceea ce privește eliminarea dioxidului de carbon și agricultura carbonului;

(e)

oferă consiliere Comisiei cu privire la eventuala necesitate de a elabora măsuri suplimentare pentru a îmbunătăți disponibilitatea și calitatea datelor.

(f)

consiliază Comisia cu privire la ușurința de utilizare a metodologiilor de certificare tehnică, ținând seama de necesitatea de a evita sarcinile administrative inutile;

(g)

consiliază Comisia cu privire la eventuala necesitate de a modifica prezentul regulament;

(h)

oferă consiliere Comisiei cu privire la informațiile minime incluse în certificatele menționate la articolul 9, cu privire la normele și procedurile legate de sistemele de audit și de certificare și cu privire la posibila necesitate de a actualiza aceste norme și proceduri.

(b)

independente de operatori sau de grupurile de operatori și își desfășoară activitățile necesare în temeiul prezentului regulament în interes public.

(b)

independente din punct de vedere juridic și financiar de operatori sau de grupurile de operatori și își desfășoară activitățile necesare în temeiul prezentului regulament în interes public.