OJ:C_202404246: P9_TA(2023)0421 – TVA: norme pentru era digitală – Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 22 noiembrie 2023 referitoare la propunerea directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește normele în materie de TVA pentru era digitală (COM(2022)0701 – C9-0021/2023 – 2022/0407(CNS)) (Procedura legislativă specială – consultare)

(1a)

Pachetul „TVA în era digitală”, din care face parte prezenta directivă, urmărește să respecte principiul proporționalității în ceea ce privește, pe de o parte, obiectivul de combatere a fraudei și, pe de altă parte, dificultățile care ar putea apărea în aplicarea normelor propuse pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri și pentru microîntreprinderi, în gestionarea curentă a întreprinderilor și pentru autoritățile naționale. Noile obligații în materie de TVA care decurg din reformă ar trebui să fie simple, clare, eficace și echilibrate pentru toate părțile implicate, astfel încât să funcționeze în practică pentru întreprinderi și autoritățile administrative.

(1b)

Pachetul „TVA în era digitală” urmărește să asigure respectarea deplină a drepturilor fundamentale la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal, precum și aplicabilitatea Regulamentelor (UE) 2016/679 (1a)și (UE) 2018/1725 (1b)ale Parlamentului European și ale Consiliului pentru prelucrarea datelor cu caracter personal. Informațiile colectate ar trebui să poată fi prelucrate numai în scopul combaterii fraudei de către autoritățile fiscale competente.

(1c)

Comisia ar trebui să se asigure că drepturile contribuabililor sunt respectate, având în vedere că autoritățile fiscale vor avea acces la volume mari de date, inclusiv din sistemele de analiză algoritmică a datelor. La folosirea noilor tehnologii ar trebui să se respecte valorile Uniunii, drepturile omului și dreptul primar.

(1d)

Colectarea datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice nu ar trebui în niciun caz să încalce dreptul la viață privată al persoanelor. În caz contrar, aceasta ar fi considerată echivalentă cu supravegherea ilegală. Informațiile conținute în facturi ar putea dezvălui informații sensibile referitoare la persoane fizice specifice, de exemplu informații privind produsele achiziționate (inclusiv produse intime), servicii de călătorie sau servicii juridice.

(2)

Obligațiile de raportare în materie de TVA trebuie adaptate pentru a aborda provocările economiei platformelor și pentru a reduce necesitatea înregistrării multiple în scopuri de TVA în Uniune.

(2)

Obligațiile de raportare în materie de TVA trebuie adaptate pentru a aborda provocările economiei platformelor, pentru a reduce necesitatea înregistrării multiple în scopuri de TVA în Uniune și pentru a reduce semnificativ costurile de asigurare a conformității suportate de contribuabili, cum ar fi IMM-urile, pentru a asigura condiții echitabile și funcționarea adecvată a pieței interne.

(3)

Pierderea de venituri din TVA, cunoscută sub denumirea de „deficitul de încasare a TVA-ului”, a fost estimată în 2020 la 93 de miliarde EUR (61) în Uniune, o parte semnificativă constând în fraudă, în special în frauda intracomunitară cu firme „fantomă” (62), estimată la 40-60 de miliarde EUR (63). În raportul final al Conferinței privind viitorul Europei, cetățenii solicită „armonizarea și coordonarea politicilor fiscale în statele membre ale UE pentru a preveni evaziunea fiscală și practicile de evitare a obligațiilor fiscale”, „promovarea cooperării între statele membre ale UE pentru a se asigura că toate întreprinderile din UE își plătesc impozitele în mod echitabil”. Inițiativa privind TVA-ul în era digitală este în concordanță cu aceste obiective.

(3)

Pierderea de venituri din TVA, cunoscută sub denumirea de „deficitul de încasare a TVA-ului”, a fost estimată în 2020 la 93 de miliarde EUR (61) în Uniune, o parte semnificativă constând în fraudă, în special în frauda intracomunitară cu firme „fantomă” (62), estimată la 40-60 de miliarde EUR (63). Actualul deficit de încasare a TVA-ului demonstrează nevoia urgentă de combatere a fraudei transfrontaliere în domeniul TVA-ului și a fraudei carusel prin punerea în aplicare adecvată a unor mecanisme eficiente de schimb de informații și a unor mijloace adecvate pentru aceste schimburi, inclusiv mijloace umane, financiare, tehnice și tehnologice. În plus, magnitudinea valorii deficitului de încasare a TVA-ului diferă semnificativ de la un stat membru la altul și, prin urmare, este importantă îmbunătățirea cooperării și a coordonării la nivelul UE.

(3a)

„Deficitul de încasare a TVA” alimentează lipsa de încredere dintre autoritățile fiscale din Uniune și reprezintă mai mult decât frauda intracomunitară cu firme fantomă (MTIC). Cea mai bună modalitate de combatere a fraudei MTIC, inclusiv a fraudei de tip carusel, ar fi eliminarea scutirii de TVA pentru livrările intracomunitare de bunuri și servicii, deoarece acest tip de fraudă este cauzat în principal de o întrerupere a colectării fracționate a TVA-ului. Pentru a delimita mai bine lupta împotriva fraudei în materie de TVA, Comisia ar trebui să efectueze o analiză suplimentară cu privire la modul în care punerea în aplicare a prezentei directive ar putea pune bazele eliminării scutirii de TVA pentru livrarea intracomunitară de bunuri și prestarea intracomunitară de servicii (și anume, „sistemul definitiv de TVA”).

(3b)

Colectarea datelor pentru statisticile privind comerțul internațional (Intrastat) în contextul tranzacțiilor intracomunitare este un instrument esențial pentru administrațiile fiscale ale statelor membre în lupta împotriva fraudei în domeniul TVA și ar trebui menținută.

(3c)

Scutirea de TVA pentru livrările intracomunitare de bunuri și servicii ar putea mări posibilitatea fraudei, în special la nivelul comerțului cu amănuntul.

(4)

Pentru a spori colectarea impozitelor aferente tranzacțiilor transfrontaliere și pentru a pune capăt fragmentării existente care rezultă din punerea în aplicare de către statele membre a unor sisteme de raportare divergente, trebuie stabilite norme pentru cerințele de raportare digitală ale Uniunii. Aceste norme trebuie să furnizeze informații administrațiilor fiscale pentru fiecare tranzacție în parte, pentru a permite corelarea încrucișată a datelor, pentru a spori capacitățile de control ale administrațiilor fiscale și pentru a crea un efect disuasiv asupra neconformității, reducând în același timp costurile de asigurare a conformității pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea în diferite state membre și eliminând barierele de pe piața internă.

(4)

Pentru a spori colectarea impozitelor aferente tranzacțiilor transfrontaliere și pentru a pune capăt fragmentării existente care rezultă din punerea în aplicare de către statele membre a unor sisteme de raportare divergente, care conduc la o povară semnificativă pentru întreprinderi și la controale transfrontaliere ineficiente, trebuie stabilite norme pentru cerințele de raportare digitală ale Uniunii. Aceste norme trebuie să furnizeze informații administrațiilor fiscale pentru fiecare tranzacție în parte, pentru a permite corelarea încrucișată a datelor, pentru a spori capacitățile de control ale administrațiilor fiscale și pentru a crea un efect disuasiv asupra neconformității, reducând în același timp costurile de asigurare a conformității pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea în diferite state membre și eliminând barierele de pe piața internă.

(4a)

Frauda în domeniul TVA-ului este adesea legată de criminalitatea organizată și un număr foarte mic de astfel de rețele organizate pot fi responsabile de fraude transfrontaliere în domeniul TVA-ului de ordinul a miliarde de euro, ceea ce nu numai că afectează colectarea veniturilor în statele membre, ci are și un impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii. Prin urmare, statele membre au o responsabilitate comună în ceea ce privește protejarea veniturilor din TVA ale tuturor statelor membre.

(4b)

Comisia se va asigura că cerințele de raportare digitală sunt suficient de flexibile pentru a ține seama de experiența dobândită în unele state membre care au investit deja în facturarea și raportarea digitale, astfel încât investițiile existente în aceste state membre să nu se piardă și toate părțile interesate să poată beneficia.

(4c)

Cerințele de raportare digitală menite să furnizeze informații autorităților fiscale pentru fiecare tranzacție în parte ar trebui să fie echitabile, realizabile și echilibrate, în conformitate cu principiul proporționalității. Fiabilitatea soluțiilor tehnologice de detectare a fraudei ar trebui să conducă la o mai mare securitate juridică pentru contribuabili.

(5)

Pentru a facilita automatizarea procesului de raportare atât pentru persoanele impozabile, cât și pentru administrațiile fiscale, tranzacțiile care trebuie raportate administrațiilor fiscale trebuie să fie documentate electronic. Utilizarea facturării electronice trebuie să devină sistemul implicit de emitere a facturilor. Cu toate acestea, statelor membre trebuie să li se permită să autorizeze alte mijloace pentru livrările interne. Emiterea facturilor electronice de către furnizor și transmiterea acestora către client nu trebuie să fie condiționată de o autorizare prealabilă sau de o verificare din partea administrației fiscale.

(5)

Pentru a facilita automatizarea procesului de raportare atât pentru persoanele impozabile, cât și pentru administrațiile fiscale, tranzacțiile care trebuie raportate administrațiilor fiscale trebuie să fie documentate electronic. Utilizarea facturării electronice ar putea să devină sistemul implicit de emitere a facturilor. Cu toate acestea, statelor membre trebuie să li se permită să autorizeze alte mijloace pentru livrările interne. Emiterea facturilor electronice de către furnizor și transmiterea acestora către client nu trebuie să fie condiționată de o autorizare prealabilă sau de o verificare din partea administrației fiscale începând de la 1 ianuarie 2028.

(6)

Definiția facturii electronice trebuie aliniată cu cea utilizată în Directiva 2014/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului (64), pentru a realiza standardizarea în domeniul raportării TVA-ului.

(6)

La sfârșitul perioadei de tranziție, definiția facturii electronice trebuie aliniată cu cea utilizată în Directiva 2014/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului (64), pentru a realiza standardizarea în domeniul raportării TVA-ului. Cu toate acestea, întreprinderile, în special microîntreprinderile și micile întreprinderi, astfel cum sunt definite în Directiva 2013/34/UE (64a), și organismele non-profit, ar trebui să aibă în continuare libertatea de a adopta alte standarde în conformitate cu articolul 217 din Directiva 2006/112/CE.

(6a)

Pentru a ajuta întreprinderile și administrațiile fiscale, conținutul standardului european privind facturarea electronică ar trebui să fie accesibil, simplu și clar, în special prin publicarea pe site-ul internet al Comisiei a tuturor informațiilor relevante referitoare la standardul respectiv. Având în vedere că standardul european privind facturarea electronică menționat în Directiva 2014/55/UE este adaptat la contextul „business-to-government” (B2G), evoluția acestuia ar trebui planificată pentru a ține seama de nevoile de tip „business to business” (B2B).

(7)

Pentru ca sistemul de raportare a TVA-ului să fie pus în aplicare în mod eficient, este necesar ca informațiile să ajungă fără întârziere la administrația fiscală. Prin urmare, termenul pentru emiterea unei facturi pentru tranzacțiile transfrontaliere trebuie să fie stabilit la două zile lucrătoare de la data la care a avut loc faptul generator.

(7)

Pentru ca sistemul de raportare a TVA-ului să fie pus în aplicare în mod eficient, este necesar ca informațiile să ajungă fără întârziere la administrația fiscală. Prin urmare, termenul pentru emiterea unei facturi pentru tranzacțiile transfrontaliere trebuie să fie stabilit la opt zile lucrătoare de la data la care a avut loc faptul generator. Termenele de prescripție pentru urmărirea penală a fraudei în materie de TVA ar trebui ajustate în consecință.

(9)

Implementarea facturii electronice ca metodă implicită de documentare a tranzacțiilor în scopuri de TVA nu ar fi posibilă dacă utilizarea facturii electronice rămâne condiționată de acceptarea de către destinatar. Prin urmare, o astfel de acceptare nu trebuie să mai fie necesară pentru emiterea facturilor electronice.

(9)

Implementarea facturii electronice ca metodă implicită de documentare a tranzacțiilor în scopuri de TVA nu ar fi posibilă dacă utilizarea facturii electronice rămâne condiționată de acceptarea de către destinatar. Prin urmare, acceptarea de către destinatar nu trebuie să mai fie necesară începând cu 1 ianuarie 2028.

(10a)

Facturile centralizatoare economisesc timp și costuri și reduc sarcina administrativă legată de facturare. În plus, acestea reduc posibilitatea apariției unor erori și simplifică activitatea furnizorilor și a clienților prin simplificarea păstrării evidențelor. Cu toate acestea, pot fi utilizate și în mod abuziv, în scopuri frauduloase. Prin urmare, utilizarea facturilor centralizatoare ar trebui să fie menținută doar la tranzacțiile de la întreprindere la întreprindere și ar trebui să acopere doar o perioadă limitată.

(12)

Pentru a facilita persoanelor impozabile procesul de transmitere a datelor din facturi, statele membre trebuie să pună la dispoziția persoanelor impozabile mijloacele necesare pentru o astfel de transmitere, care trebuie să permită ca datele să fie trimise de persoana impozabilă în mod direct sau de o terță parte în numele persoanei impozabile respective.

(12)

Fluxul tot mai mare de informații schimbate zilnic necesită un software de înaltă performanță capabil să transmită informațiile în mod continuu administrațiilor naționale, în condiții de siguranță. Pentru a facilita persoanelor impozabile procesul de transmitere a datelor din facturi, statele membre trebuie să pună la dispoziția persoanelor impozabile, și în special a microîntreprinderilor și a micilor întreprinderi, așa cum sunt definite în Directiva 2013/34/UE, precum și a organismelor non-profit, mijloacele necesare pentru o astfel de transmitere, care trebuie să permită ca datele să fie trimise de persoana impozabilă în mod direct sau de o terță parte în numele persoanei impozabile respective.

(13)

Deși informațiile care trebuie transmise prin intermediul cerințelor de raportare digitală pentru tranzacțiile intracomunitare trebuie să fie similare celor transmise prin declarațiile recapitulative, este necesar să se solicite persoanelor impozabile să furnizeze date suplimentare, inclusiv date bancare și sume de plată, astfel încât administrațiile fiscale să poată urmări nu numai bunurile, ci și fluxurile financiare.

(13)

Deși informațiile care trebuie transmise prin intermediul cerințelor de raportare digitală pentru tranzacțiile intracomunitare trebuie să fie similare celor transmise prin declarațiile recapitulative, este necesar să se solicite persoanelor impozabile să furnizeze date suplimentare, inclusiv date bancare și sume de plată, astfel încât administrațiile fiscale să poată urmări nu numai bunurile, ci și fluxurile financiare, precum și să obțină informații adecvate privind fluxurile respective.

(14)

Trebuie evitată impunerea unei sarcini administrative inutile asupra persoanelor impozabile care își desfășoară activitatea în diferite state membre. Prin urmare, astfel de persoane impozabile trebuie să fie în măsură să furnizeze informațiile solicitate administrațiilor lor fiscale utilizând standardul european prevăzut în Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/1870 (65) a Comisiei, care răspunde solicitării prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2014/55/UE de a elabora un standard european pentru modelul de date semantice al elementelor principale ale unei facturi electronice. Statelor membre trebuie să li se permită să prevadă metode suplimentare de raportare a datelor, care ar putea fi mai ușor de respectat de către anumite persoane impozabile.

(14)

Trebuie evitată impunerea unei sarcini administrative inutile asupra persoanelor impozabile care își desfășoară activitatea în diferite state membre. Prin urmare, astfel de persoane impozabile trebuie să fie în măsură să furnizeze informațiile necesare administrațiilor lor fiscale utilizând standardul european prevăzut în Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/1870 (65) a Comisiei, care răspunde solicitării prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2014/55/UE de a elabora un standard european pentru modelul de date semantice al elementelor principale ale unei facturi electronice. Statelor membre trebuie să li se permită să prevadă alte metode de raportare a datelor, care ar putea fi mai ușor de respectat de către anumite persoane impozabile și care ar putea duce la reducerea poverilor inutile.

(15)

Pentru a realiza armonizarea necesară în ceea ce privește raportarea datelor privind tranzacțiile intracomunitare, informațiile care trebuie raportate trebuie să fie aceleași în toate statele membre, fără ca statele membre să aibă posibilitatea de a solicita date suplimentare.

(15)

Pentru a realiza armonizarea necesară în ceea ce privește raportarea datelor privind tranzacțiile intracomunitare, informațiile care trebuie raportate trebuie să fie aceleași în toate statele membre, fără ca statele membre să aibă posibilitatea de a solicita date suplimentare. Colectarea datelor respective ar trebui să facă posibile statistici mai bune despre amploarea fraudei în domeniul TVA-ului și ar trebui să permită reducerea fraudei respective.

(16a)

Digitalizarea face ca întreprinderile să fie din ce în ce mai vulnerabile la criminalitatea informatică și la atacurile hackerilor. Comisia și statele membre ar trebui să asigure, fiecare în măsura posibilului, protecția datelor împotriva atacurilor cibernetice și a atacurilor hackerilor sau zapperilor, în timpul transmiterii lor, tranzacție cu tranzacție, precum și în timpul stocării lor de către autoritățile fiscale.

(16b)

Normele care guvernează facturarea electronică și cerințele de raportare digitală nu se aplică achizițiilor din domeniul apărării, exceptate în temeiul articolelor 143 și 151 din Directiva 2006/112/CE.

(16c)

Pentru a asigura securitatea datelor transmise, ar trebui întocmită o listă exhaustivă a autorităților autorizate să examineze datele, împreună cu o procedură de prelucrare a datelor. EPPO, OLAF și Europol ar trebui să se afle pe lista respectivă.

(17)

Mai multe state membre au instituit cerințe de raportare divergente în ceea ce privește tranzacțiile desfășurate pe teritoriul lor, generând sarcini administrative semnificative pentru persoanele impozabile care își desfășoară activitatea în diferite state membre, deoarece acestea trebuie să își adapteze sistemele contabile pentru a se conforma acestor cerințe. Pentru a evita costurile derivate din astfel de divergențe, sistemele puse în aplicare în statele membre pentru a raporta livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate cu titlu oneros între persoane impozabile pe teritoriul lor trebuie să respecte aceleași caracteristici ale sistemului pus în aplicare pentru tranzacțiile intracomunitare. Statele membre trebuie să prevadă mijloacele electronice de transmitere a informațiilor și, la fel ca în cazul tranzacțiilor intracomunitare, trebuie să fie posibil ca persoana impozabilă să transmită datele în conformitate cu standardul european prevăzut în Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/1870, chiar dacă statul membru în cauză ar putea prevedea mijloace suplimentare de transmitere a datelor. Datele trebuie să poată fi trimise de către persoana impozabilă în mod direct sau de către o terță parte în numele persoanei respective.

(17)

Mai multe state membre au instituit, în conformitate cu articolul 273 din Directiva 2006/112/CE, cerințe de raportare divergente în ceea ce privește tranzacțiile desfășurate pe teritoriul lor. Aceste cerințe de raportare divergente aduc atingere funcționării pieței interne. Pentru a evita costurile derivate din fragmentarea cadrului de reglementare, sistemele puse în aplicare în statele membre pentru a raporta livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate cu titlu oneros între persoane impozabile pe teritoriul lor ar putea să aibă aceleași caracteristici ale sistemului pus în aplicare pentru tranzacțiile intracomunitare. Statele membre trebuie să prevadă mijloacele electronice de transmitere a informațiilor și, la fel ca în cazul tranzacțiilor intracomunitare, trebuie să fie posibil ca persoana impozabilă să transmită datele în conformitate cu standardul european prevăzut în Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/1870, cu excepția cazului în care statul membru în cauză ar putea prevedea alte mijloace de transmitere a datelor, la fel de eficace. Datele trebuie să poată fi trimise de către persoana impozabilă în mod direct sau de către o terță parte în numele persoanei respective.

(18)

Statele membre nu trebuie să fie obligate să pună în aplicare o cerință de raportare digitală pentru livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate cu titlu oneros între persoane impozabile pe teritoriul lor. Cu toate acestea, pentru a pune în aplicare o astfel de cerință în viitor, ele trebuie să o alinieze la cerințele de raportare digitală pentru tranzacțiile intracomunitare. Statele membre care dispun deja de sisteme de raportare pentru aceste tranzacții trebuie să adapteze aceste sisteme pentru a se asigura că datele sunt raportate în conformitate cu cerințele de raportare digitală pentru tranzacțiile intracomunitare.

(18)

Statele membre nu trebuie să fie obligate să pună în aplicare o cerință de raportare digitală pentru livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate cu titlu oneros între persoane impozabile pe teritoriul lor. La sfârșitul perioadei de tranziție, statele membre vor putea în continuare să introducă alte standarde, chiar dacă trebuie să accepte facturi electronice bazate pe standardul european.

(18a)

Colectarea datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice nu ar trebui în niciun caz să încalce dreptul lor la viață privată.

(19)

Pentru a evalua eficacitatea cerințelor de raportare digitală, Comisia trebuie să elaboreze un raport de evaluare care să evalueze impactul cerințelor de raportare digitală asupra reducerii deficitului de încasare a TVA-ului și asupra costurilor de punere în aplicare și de asigurare a conformității pentru persoanele impozabile și administrațiile fiscale, pentru a verifica dacă sistemul și-a atins obiectivele sau dacă are nevoie de ajustări suplimentare.

(19)

Pentru a evalua eficacitatea cerințelor de raportare digitală intracomunitară, Comisia trebuie să elaboreze un raport de evaluare care să evalueze impactul cerințelor de raportare digitală intracomunitară asupra reducerii deficitului de încasare a TVA-ului și asupra costurilor de punere în aplicare și de asigurare a conformității pentru persoanele impozabile și administrațiile fiscale, pentru a verifica dacă sistemul și-a atins obiectivele sau dacă are nevoie de ajustări suplimentare sau de o eventuală extindere la tranzacțiile interne. În plus, Comisia ar trebui să comande un studiu independent care să conțină o analiză cuprinzătoare privind frauda cu firme fantomă, care reprezintă o categorie specială de fraudă în domeniul TVA, și, în special, privind eficacitatea cerințelor de raportare digitală în combaterea acestor fraude. Comisia ar trebui, de asemenea, să comande un studiu independent pentru a efectua o evaluare aprofundată a avantajelor și dezavantajelor introducerii obligativității ghișeului unic pentru importuri (IOSS).

(20)

Statele membre trebuie să aibă posibilitatea de a pune în continuare în aplicare alte măsuri pentru a asigura colectarea corectă a TVA-ului și pentru a preveni evaziunea. Cu toate acestea, ele nu trebuie să impună obligații de raportare suplimentare pentru tranzacțiile care fac obiectul cerințelor de raportare digitală.

(20)

Statele membre trebuie să aibă posibilitatea de a pune în continuare în aplicare alte măsuri pentru a asigura colectarea corectă a TVA-ului și pentru a preveni evaziunea.

(20a)

Pentru a reduce riscul juridic la care sunt expuse întreprinderile, în special IMM-urile și microîntreprinderile, din cauza complexității cotelor de TVA în Uniune, bazele de date ale Comisiei ar putea fi extinse într-un instrument actualizat, care să fie ușor accesibil întreprinderilor, oferind informații în timp real cu privire la cotele de TVA din Uniune și răspunsuri la anchetele fiscale.

(22)

Economia platformelor a condus la o denaturare nejustificată a concurenței între prestările de servicii efectuate prin intermediul platformelor online care se sustrag impozitării TVA și livrările efectuate în economia tradițională care sunt supuse TVA. Denaturarea a avut caracterul cel mai acut în cele mai mari două sectoare ale economiei platformelor după comerțul electronic, și anume sectorul închirierii de locuințe pe termen scurt și sectorul transportului de persoane.

(22)

Există riscuri de denaturare a concurenței între prestările de servicii efectuate prin intermediul platformelor online care se sustrag impozitării TVA și livrările efectuate în economia tradițională care sunt supuse TVA.

(23)

Prin urmare, este necesar să se stabilească norme pentru a aborda denaturările concurenței în sectorul închirierii de locuințe pe termen scurt și în sectorul transportului de călători prin schimbarea rolului pe care îl joacă platformele în colectarea TVA-ului (devenind „furnizor presupus”). În conformitate cu acest model, platformele trebuie să fie obligate să perceapă TVA în cazul în care TVA este datorată, dar furnizorul subiacent nu o percepe deoarece, de exemplu, este o persoană fizică sau o persoană impozabilă care utilizează regimul special pentru întreprinderile mici.

(23)

Prin urmare, este necesar să se stabilească norme clare, echilibrate și proporționale pentru a aborda potențialele denaturări ale concurenței în sectorul închirierii de locuințe pe termen scurt și în sectorul transportului de călători prin introducerea modelului „furnizor presupus”. Conform acestui model, platformele au obligația de a percepe și de a contabiliza TVA pentru livrarea subiacentă în cazul în care furnizorul nu percepe TVA și pot face obiectul obligațiilor de raportare. Deși principiul neutralității TVA este esențial pentru sistemul de TVA și ar trebui respectat cât mai mult posibil, caracteristicile sectorului închirierii de locuințe pe termen scurt și al transportului de călători necesită o abordare specifică prin intermediul modelului furnizorului presupus.

(23a)

Întrucât instituirea unui model de furnizor presupus va atrage costuri suplimentare pentru micile platforme, ar trebui oferite stimulente pentru a le încuraja să se conformeze cât mai curând posibil, pentru a garanta condiții echitabile și condiții de concurență echitabilă pe piețele respective.

(23b)

Sistemul furnizorilor presupuși nu ar trebui să se aplice platformelor mici și medii, astfel cum sunt definite în Directiva 2013/34/UE, de exemplu micii furnizori de servicii de cazare închiriate pe termen scurt (gazde și/sau întreprinderi scutite de TVA) care contribuie la turismul durabil în Uniune și promovează călătoriile în locuri mai puțin frecventate. În plus, sistemul furnizorilor presupuși ar trebui să asigure condiții echitabile și să nu furnizeze un avantaj competitiv platformelor mari, care sunt mai în măsură să suporte costuri suplimentare.

(24)

Statele membre interpretează în mod diferit locul prestării serviciului de facilitare furnizat de platforme persoanelor neimpozabile. Prin urmare, se impune clarificarea acestei norme.

(24)

Statele membre interpretează în mod diferit locul prestării serviciului de facilitare furnizat de platforme persoanelor neimpozabile. Se impune clarificarea acestei norme, astfel încât utilizarea unei platforme de facilitare să nu creeze în niciun fel un avantaj concurențial pentru un furnizor. De asemenea, din motive de claritate și securitate juridică, este necesar să se stabilească o definiție uniformă a termenului „intermediar de platformă”.

(31a)

Implementarea diferitelor regimuri de ghișeu unic al Uniunii (UOSS) în statele membre necesită punerea la dispoziția întreprinderilor a unor specificații tehnice suficiente pentru a se asigura că declarațiile de la ghișeul unic nu diferă de la o țară la alta și, de asemenea, dând întreprinderilor opțiunea de a descărca un fișier pentru a depune o declarație privind ghișeul unic.

(31b)

Pentru a simplifica funcționarea cotidiană a întreprinderilor, Comisia ar putea lua în considerare consolidarea celor trei înregistrări actuale: ghișeul unic pentru importuri (IOSS), ghișeul unic al Uniunii (UOSS) și ghișeul unic din afara Uniunii (non-UOSS)], astfel încât toate livrările (și anume, bunurile importate, serviciile și vânzările pe piața internă) să poată fi declarate prin intermediul unui portal unic.

(32)

Printre alte măsuri, Directiva (UE) 2017/2455 a extins domeniul de aplicare al mini-ghișeului unic pentru a deveni un ghișeu unic mai larg, vizând toate prestările transfrontaliere de servicii către persoane neimpozabile care au loc în Uniune și toate vânzările intracomunitare de bunuri la distanță. În mod excepțional, interfețele electronice, cum ar fi piețele online și platformele, care devin furnizori presupuși pentru anumite livrări de bunuri în cadrul Uniunii, pot, de asemenea, să declare anumite livrări interne de bunuri în cadrul regimului UE al ghișeului unic. Pentru a sprijini obiectivul unei înregistrări unice în scopuri de TVA în Uniune, domeniul de aplicare al regimului UE al ghișeului unic trebuie extins în continuare pentru a acoperi alte livrări de bunuri, inclusiv livrările interne de bunuri de la întreprindere la consumator în Uniune de către persoane impozabile care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA în statul membru de consum, asigurându-se că întreprinderile nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în fiecare stat membru în care au loc astfel de livrări de bunuri către consumatori. În plus, domeniul de aplicare al regimului UE al ghișeului unic trebuie extins pentru a include și livrările interne de bunuri supuse regimului marjei efectuate de orice persoană, atunci când bunurile respective sunt livrate de o persoană impozabilă (comerciant persoană impozabilă) care nu este identificată în statul membru în care ar avea loc astfel de livrări de bunuri. Această modificare ar permite comercianților persoane impozabile să beneficieze de simplificările OSS și ar permite ca TVA datorată pentru aceste livrări și prestări să fie declarată și plătită într-un stat membru de identificare prin intermediul regimului UE al ghișeului unic extins.

(32)

Printre alte măsuri, Directiva (UE) 2017/2455 a extins domeniul de aplicare al mini-ghișeului unic pentru a deveni un ghișeu unic mai larg, vizând toate prestările transfrontaliere de servicii către persoane neimpozabile care au loc în Uniune și toate vânzările intracomunitare de bunuri la distanță. În mod excepțional, interfețele electronice, cum ar fi piețele online și platformele, care devin furnizori presupuși pentru anumite livrări de bunuri în cadrul Uniunii, pot, de asemenea, să declare anumite livrări interne de bunuri în cadrul regimului UE al ghișeului unic. Pentru a sprijini obiectivul unei înregistrări unice în scopuri de TVA în Uniune, domeniul de aplicare al regimului UE al ghișeului unic trebuie extins în continuare pentru a acoperi alte livrări de bunuri, inclusiv livrările interne de bunuri de la întreprindere la consumator în Uniune de către persoane impozabile care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA în statul membru de consum, asigurându-se că întreprinderile nu trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA în fiecare stat membru în care au loc astfel de livrări de bunuri către consumatori. În plus, domeniul de aplicare al regimului UE al ghișeului unic trebuie extins pentru a include și livrările interne de bunuri supuse regimului marjei efectuate de orice persoană, atunci când bunurile respective sunt livrate de o persoană impozabilă (comerciant persoană impozabilă) care nu este identificată în statul membru în care ar avea loc astfel de livrări de bunuri. Această modificare ar permite comercianților persoane impozabile să beneficieze de simplificările OSS și ar permite ca TVA datorată pentru aceste livrări și prestări să fie declarată și plătită într-un stat membru de identificare prin intermediul regimului UE al ghișeului unic extins. Cu toate acestea, ar trebui să se evite orice extindere a OSS al Uniunii la livrările de bunuri și prestările de servicii de către o persoană impozabilă altei persoane impozabile. Libertatea persoanelor impozabile cu sedii fixe în diferite state membre de a alege statul membru de identificare în scopul ghișeului unic contribuie la o piață internă favorabilă creșterii.

(33)

În mod normal, furnizorul bunurilor sau serviciilor percepe și contabilizează taxa pe valoarea adăugată. Cu toate acestea, în anumite circumstanțe, statele membre pot prevedea că, în cadrul mecanismului taxării inverse, destinatarul livrării sau prestării, mai degrabă decât furnizorul, este obligat să declare TVA datorată. Pentru a sprijini în continuare obiectivul înregistrării unice în scopuri de TVA în Uniune, trebuie stabilite norme pentru aplicarea obligatorie de către statele membre a mecanismului taxării inverse în situațiile în care un furnizor nu este stabilit în scopuri de TVA în statul membru în care este datorată TVA. Un furnizor care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii către o persoană care este înregistrată în scopuri de TVA în statul membru în care livrarea sau prestarea este impozabilă trebuie să aibă dreptul de a aplica taxarea inversă. În scopul controlului, astfel de livrări sau prestări trebuie să fie raportate în declarația recapitulativă.

(33)

În mod normal, furnizorul bunurilor sau serviciilor percepe și contabilizează taxa pe valoarea adăugată. Cu toate acestea, în anumite circumstanțe, statele membre pot prevedea că, în cadrul mecanismului taxării inverse, destinatarul livrării sau prestării, mai degrabă decât furnizorul, este obligat să declare TVA datorată. Pentru a sprijini în continuare obiectivul înregistrării unice în scopuri de TVA în Uniune, trebuie stabilite norme pentru aplicarea obligatorie de către statele membre a mecanismului taxării inverse în situațiile în care un furnizor nu este stabilit în scopuri de TVA în statul membru în care este datorată TVA. În scopul controlului, astfel de livrări sau prestări trebuie să fie raportate în declarația recapitulativă.

(35a)

IOSS ar trebui să funcționeze în mod transparent și sigur. O abordare unificată între IOSS, pe de o parte, și legislația și practica vamală, pe de altă parte, ar contribui la eliminarea inconsecvențelor, a erorilor și a dublei impuneri.

(36)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Directivei 2006/112/CE, trebuie conferite competențe Comisiei pentru o mai bună asigurare a utilizării corecte și a procesului de verificare a codurilor de înregistrare în scopuri de TVA în IOSS, în scopul scutirii prevăzute în directiva respectivă. Această împuternicire trebuie să permită Comisiei să adopte un act de punere în aplicare pentru a introduce măsuri speciale de prevenire a anumitor forme de evaziune fiscală sau de evitare a obligațiilor fiscale. Astfel de măsuri speciale implică, printre altele, corelarea numărului unic al lotului cu codul de înregistrare în scopuri de TVA în IOSS. Aceste competențe trebuie exercitate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (71) și, în acest scop, comitetul trebuie să fie cel instituit prin articolul 58 din Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (72).

(36)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Directivei 2006/112/CE, trebuie conferite competențe Comisiei pentru o mai bună asigurare a utilizării corecte și a procesului de verificare a codurilor de înregistrare în scopuri de TVA în IOSS, în scopul scutirii prevăzute în directiva respectivă. Această împuternicire trebuie să permită Comisiei să adopte un act de punere în aplicare pentru a introduce măsuri speciale de prevenire a anumitor forme de evaziune fiscală sau de evitare a obligațiilor fiscale. Astfel de măsuri speciale implică, printre altele, corelarea numărului unic al lotului cu codul de înregistrare în scopuri de TVA în IOSS. Aceste competențe trebuie exercitate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (71) și, în acest scop, comitetul trebuie să fie cel instituit prin articolul 58 din Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (72). Competențele Comisiei ar trebui să țină seama de drepturile contribuabililor la confidențialitate. Orice proiect de act de punere în aplicare trebuie transmis Parlamentului European spre informare, pentru a-și putea exercita drepturile.

(38)

Directiva 2006/112/CE prevede un tratament simplificat în materie de TVA pentru bunurile transferate în cadrul regimului de stocuri la dispoziția clientului în cazul în care sunt îndeplinite anumite condiții prevăzute. Întrucât regimul de simplificare OSS pentru transferurile de bunuri proprii este cuprinzător și vizează circulația transfrontalieră a bunurilor care fac în prezent obiectul regimului de stocuri la dispoziția clientului în temeiul articolului 17a din directiva respectivă, este necesar ca acestea să fie eliminate treptat prin includerea unei date de încheiere înainte de eliminarea completă a dispozițiilor privind stocurile la dispoziția clientului din Directiva 2006/112/CE. Prin urmare, 31 decembrie 2024 trebuie stabilită ca dată de încheiere, după care nu va mai fi posibilă aplicarea niciunui nou regim de stocuri la dispoziția clientului. În cazul regimului de stocuri la dispoziția clientului care începe la 31 decembrie 2024 sau înainte de această dată, trebuie să se aplice în continuare condițiile relevante, inclusiv termenul de 12 luni pentru transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective către cumpărătorul preconizat. În paralel cu includerea acestei noi date de încheiere, trebuie introdus un nou alineat în dispozițiile referitoare la regimul de stocuri la dispoziția clientului pentru a se asigura că respectivele dispoziții vor înceta să se aplice la 31 decembrie 2025, deoarece nu vor mai fi necesare după această dată.

(38)

Directiva 2006/112/CE prevede un tratament simplificat în materie de TVA pentru bunurile transferate în cadrul regimului de stocuri la dispoziția clientului în cazul în care sunt îndeplinite anumite condiții prevăzute. Întrucât regimul de simplificare OSS pentru transferurile de bunuri proprii este cuprinzător și vizează circulația transfrontalieră a bunurilor care fac în prezent obiectul regimului de stocuri la dispoziția clientului în temeiul articolului 17a din directiva respectivă, este necesar ca acestea să fie eliminate treptat prin includerea unei date de încheiere înainte de eliminarea completă a dispozițiilor privind stocurile la dispoziția clientului din Directiva 2006/112/CE. Prin urmare, 31 decembrie 2025 trebuie stabilită ca dată de încheiere, după care nu va mai fi posibilă aplicarea niciunui nou regim de stocuri la dispoziția clientului. În cazul regimului de stocuri la dispoziția clientului care începe la 31 decembrie 2025 sau înainte de această dată, trebuie să se aplice în continuare condițiile relevante, inclusiv termenul de 12 luni pentru transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective către cumpărătorul preconizat. În paralel cu includerea acestei noi date de încheiere, trebuie introdus un nou alineat în dispozițiile referitoare la regimul de stocuri la dispoziția clientului pentru a se asigura că respectivele dispoziții vor înceta să se aplice la 31 decembrie 2026, deoarece nu vor mai fi necesare după această dată.

(39)

Regimul marjei funcționează permițând comercianților persoane impozabile să plătească TVA pentru diferența dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare al bunurilor care intră sub incidența regimului, și anume bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecție și antichități. Pentru a se asigura că impozitarea acestor livrări specifice are loc în statul membru în care clientul este stabilit, își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită, Directiva 2006/112/CE trebuie modificată pentru a introduce o nouă normă privind locul livrării. În plus, Directiva 2006/112/CE trebuie modificată pentru a exclude în mod specific livrările de bunuri supuse regimului marjei de la aplicarea obligatorie a mecanismului taxării inverse. Cu toate acestea, pentru a sprijini obiectivul înregistrării unice în scopuri de TVA în Uniune și pentru a reduce la minimum sarcinile de asigurare a conformității, comercianții persoane impozabile care își desfășoară activitatea în cadrul regimului marjei pot opta să se înregistreze pentru a utiliza regimul UE al ghișeului unic pentru a declara și a plăti taxa pe valoarea adăugată datorată pentru anumite livrări de bunuri supuse regimului marjei prin intermediul regimului respectiv, fără a fi nevoie să se înregistreze în mai multe state membre.

(39)

Regimul marjei funcționează permițând comercianților persoane impozabile să plătească TVA pentru diferența dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare al bunurilor care intră sub incidența regimului, și anume bunuri second-hand, inclusiv bunuri de capital precum clădiri, utilaje, unelte și echipamente, obiecte de artă, obiecte de colecție și antichități. Pentru a se asigura că impozitarea acestor livrări specifice are loc în statul membru în care clientul este stabilit, își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită, Directiva 2006/112/CE trebuie modificată pentru a introduce o nouă normă privind locul livrării. În plus, Directiva 2006/112/CE trebuie modificată pentru a exclude în mod specific livrările de bunuri supuse regimului marjei de la aplicarea obligatorie a mecanismului taxării inverse. Cu toate acestea, pentru a sprijini obiectivul înregistrării unice în scopuri de TVA în Uniune și pentru a reduce la minimum sarcinile de asigurare a conformității, comercianții persoane impozabile care își desfășoară activitatea în cadrul regimului marjei pot opta să se înregistreze pentru a utiliza regimul UE al ghișeului unic pentru a declara și a plăti taxa pe valoarea adăugată datorată pentru anumite livrări de bunuri supuse regimului marjei prin intermediul regimului respectiv, fără a fi nevoie să se înregistreze în mai multe state membre.

(39a)

Recunoscând importanța practicilor durabile, este important să se asigure că metoda de calculare a TVA pentru marja de profit pentru vânzarea de bunuri second-hand și de colecție este simplă și clară. Uniunea ar trebui să analizeze dacă sunt necesare alte metode de calcul (de exemplu, o rată medie a marjei de TVA furnizată de vânzător și pe categorii de obiecte) pentru a îmbunătăți aplicarea și funcționarea regimului marjei de TVA pentru bunurile second-hand.

(39b)

Unele state membre nu scutesc donațiile în natură de TVA, chiar dacă o astfel de scutire este posibilă în temeiul Directivei TVA existente, ceea ce determină întreprinderile să distrugă bunurile de consum, în special returnările, în loc să le doneze unor cauze caritabile. Comisia ar trebui să emită orientări pentru statele membre, care să clarifice că scutirile de TVA pentru donațiile în natură sunt compatibile cu dreptul existent al Uniunii în domeniul TVA-ului.

(41a)

Implementarea simultană, în 2028, a cerințelor de raportare digitală pe piețele tuturor statelor membre va fi extrem de dificilă. O implementare progresivă a cerințelor de raportare digitală ar asigura disponibilitatea unui suficient personal calificat pentru adaptarea întregului software al întreprinderilor. Comisia ar trebui să propună întreprinderilor soluții practice de reducere a costurilor de punere în aplicare înainte de punerea în aplicare a prezentei directive.

(41b)

Pachetul „TVA-ul în era digitală” ar trebui introdus treptat începând cu 1 ianuarie 2025.

(41c)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 (1a)și a emis un aviz la 3 martie 2023 (1b).

(41d)

Extinderea serviciilor de cloud computing, ca urmare a cerințelor de raportare digitală, ar putea duce la creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră. Comisia ar trebui să ia măsuri și să ofere stimulente pentru a asigura „înverzirea” sectorului digital, de exemplu prin centralizarea centrelor de date cu scopul de a optimiza funcționarea acestora, ajutând întreprinderile să utilizeze energie din surse regenerabile în locul combustibililor fosili pentru a alimenta centrele de date și utilizând inteligența artificială pentru a reduce poluarea generată de acestea.

(41e)

Prezenta directivă implică mai multe modificări ale modului în care trebuie declarate veniturile din TVA. Ar putea avea un impact semnificativ asupra naturii muncii angajaților care lucrează în administrațiile fiscale. Prin urmare, autoritățile fiscale ar trebui să se asigure că angajații lor au acces la formarea necesară înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive.

(9)

Articolul 232 se elimină;

(9)

Articolul 232 se înlocuiește cu următorul text:

(f)

o persoană impozabilă supusă regimului special pentru întreprinderile mici.;

(4)

Articolul 35 se elimină;

(4)

Articolul 35 se înlocuiește cu următorul text:

(6)

Se introduce următorul articol 46a:

(a)

prestarea neîntreruptă a serviciilor de închiriere de locuințe pentru o perioadă de maximum 31 de nopți, cu sau fără prestarea altor servicii auxiliare;

(b)

prestarea a trei sau mai multe servicii auxiliare semnificative pe durata prestării serviciilor de închiriere de locuințe.

(1)

«transfer de bunuri proprii» înseamnă transferul de bunuri către un alt stat membru în conformitate cu articolul 17 alineatul (1), inclusiv transferurile efectuate în temeiul articolului 14a alineatul (3), și nu include transferurile de bunuri de capital, astfel cum sunt definite de statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile în conformitate cu articolul 189 litera (a), sau bunurile în legătură cu care nu există un drept deplin de deducere în statul membru respectiv.

(1)

«transfer de bunuri proprii» înseamnă transferul de bunuri către un alt stat membru în conformitate cu articolul 17 alineatul (1), inclusiv transferurile efectuate în temeiul articolului 14a alineatul (3).

(b)

în cazul în care se poate deduce, prin alte mijloace, că activitățile impozabile desfășurate de persoana impozabilă în cauză, supuse prezentului regim special au încetat;

(2)

La articolul 138, alineatul (1a) se înlocuiește cu următorul text:

(5)

Articolul 223 se elimină;

(16)

în cazul unei facturi de corecție, numărul secvențial care identifică factura rectificativă, astfel cum se menționează la punctul (2);

(16)

în cazul unei facturi de corecție, numărul secvențial care identifică factura rectificativă, astfel cum se menționează la punctul (2) sau numărul de serie al facturii rectificative sau alt identificator similar al acordului din care rezultă rectificarea, așa cum se menționează la punctul (2);

(17)

numărul IBAN al contului bancar al furnizorului în care va fi creditată plata facturii. În cazul în care numărul IBAN nu este disponibil, orice alt identificator care identifică fără echivoc contul bancar în care va fi creditată factura;

(18)

Data la care este scadentă plata livrării de bunuri sau a prestării de servicii sau, în cazul în care se convine asupra unor plăți parțiale, data și valoarea fiecărei plăți.;

(18a)

elementele esențiale ale unei facturi electronice, astfel cum sunt prevăzute la articolul 6 din Directiva 2014/55/CE, cu excepția literelor (a), (b), (i) și (k), care nu sunt necesare din punctul de vedere al logicii TVA;

(a)

analizează eficacitatea ghișeului unic pentru TVA și identifică deficiențele rămase;

(b)

evaluează dacă ar fi oportună extinderea ghișeului unic pentru TVA la restul domeniilor în care se desfășoară tranzacții de la întreprindere la consumator și care nu sunt încă incluse în domeniul său de aplicare;

(c)

evaluează dacă ar fi oportună extinderea domeniului de aplicare al ghișeului unic la tranzacțiile de la întreprindere la întreprindere;

(d)

explorează domeniile în care se poate realiza o simplificare suplimentară a procedurilor pentru întreprinderile mici și mijlocii și, astfel, se poate încuraja integrarea pieței unice.