OJ:C_202404659: Avizul Comitetului Economic și Social European – Abordări și bune practici industriale și tehnologice care sprijină o societate rezilientă în domeniul apei (aviz exploratoriu la solicitarea Comisiei Europene)

Vă rugăm să vă conectați la marcaj

Informatii

Data documentului: 30/05/2024
Autor: Comitetul Economic şi Social European
Formă: Jurnalul Oficial UE
Destinatar: Comitetul European al Regiunilor, Comisia Europeană

Jurnalul Ofícial
al Uniunii Europene

Seria C

C/2024/4659

9.8.2024

Avizul Comitetului Economic și Social European

Abordări și bune practici industriale și tehnologice care sprijină o societate rezilientă în domeniul apei

(aviz exploratoriu la solicitarea Comisiei Europene)

(C/2024/4659)

Raportor:

Florian MARIN

Coraportor:

John BRYAN

Consilieri	Kevin KINSELLA (pentru raportorul Cat. 3) Josef SCHNAITL (pentru raportorul Grupului I)
Sesizare	11.12.2023
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Secțiunea competentă	Comisia consultativă pentru mutații industriale
Data adoptării în secțiune	15.5.2024
Data adoptării în sesiunea plenară	30.5.2024
Sesiunea plenară nr.	588
Rezultatul votului (pentru/împotrivă/abțineri)	215/2/2

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Este nevoie de o strategie de sine stătătoare și de un plan de acțiune privind apa pentru a asigura reziliența, securitatea și durabilitatea apei. Pentru aceasta este necesară punerea adecvată în aplicare în viitor a unui Pact albastru european, care va completa Pactul verde european. Prezentul aviz răspunde unei solicitări din partea Comisiei Europene de a se adopta un aviz exploratoriu care să aprofundeze analiza efectuată în avizul CCMI/208 (1), axată pe punerea în aplicare a principiilor directoare ale Pactului albastru (7, 9, 10, 11 și 12) și a acțiunilor din cadrul acestuia (7, 8, 9, 10 și 14-17) referitoare la industrie (2).

1.2.

Abordările și bunele practici industriale și tehnologice care sprijină o societate inteligentă în ce privește apa trebuie să fie ferm structurate în jurul unei politici cuprinzătoare și sustenabile de gospodărire a apelor pentru o industrie bazată pe reducerea, reutilizarea și reciclarea apei, pe creșterea capacității de stocare, pe reducerea poluării apei și pe introducerea și utilizarea treptată a tehnologiilor eficiente din punctul de vedere al consumului de apă (3), asigurând în același timp o tranziție justă care să protejeze competitivitatea industrială.

1.3.

Pentru a integra apa într-o politică industrială revizuită și în căile de tranziție, trebuie:

—

să adoptăm un cadru strategic industrial revizuit, inclusiv un cadru de finanțare modificat pentru infrastructură, competențe (foaia de parcurs privind dimensiunea umană), tehnologii și cercetare, care să abordeze provocările legate de apă în paralel cu politica de decarbonizare (de exemplu, Fondul pentru o tranziție albastră) și să sprijine competitivitatea industrială. Această revizuire ar trebui să fie o oportunitate de a propune un nou acord industrial pentru a oferi industriei europene o strategie consolidată care să răspundă numeroaselor provocări cu care se confruntă (în ceea ce privește apa, energia, materiile prime critice, digitalizarea și autonomia strategică) în termen de patru ani și să elaboreze planuri privind apa la nivel de bazine hidrografice, la nivel local, național și european;

—	să includem o foaie de parcurs privind dimensiunea umană (competențe, învățare pe tot parcursul vieții) în strategia industrială revizuită, pentru a asigura disponibilitatea resurselor umane necesare pentru gestionarea mutațiilor industriale în cauză;

—	să protejăm locurile de muncă de calitate și condițiile de muncă decente în situații de deficit de apă;

—	să adoptăm o abordare sectorială prin revizuirea în termen de doi ani de la parcursurile de tranziție industrială;

—	să identificăm industriile mari consumatoare de apă și să elaborăm planuri de acțiune adaptate pentru a le ajuta să devină treptat sustenabile din punctul de vedere al apei;

—	să revizuim și să clasificăm industriile, ținând cont de importanța lor pentru societate, pentru a asigura accesul la apă pentru industriile esențiale în situații de criză;

—	să acordăm prioritate suveranității și securității alimentare și să protejăm locurile de muncă și condițiile de lucru în situații de deficit de apă;

—	să respectăm un obiectiv specific de extracție netă a apei dulci în orice bazin hidrografic dat;

—

să explorăm și să dezvoltăm un mecanism european nebirocratic privind cotele similar sistemului de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) și bazat pe cererea și oferta sectorială și un mecanism de gestionare a frontierelor acvatice, precum și un rol mai important al apei în cadrul certificării EMAS și în sistemele de proiectare ecologică.

1.4.

Pentru ca o industrie să devină eficientă din punctul de vedere al consumului de apă, reducând consumul de apă și tratând și reciclând apa, aceasta trebuie:

—	să dezvolte un ecosistem european de gestionare a datelor privind apa;

—	să măsoare consumul de apă în toate procesele de producție;

—	să reducă la minimum utilizarea apei potabile în scopuri industriale;

—	să cartografieze starea actuală a infrastructurilor de canalizare din UE și să elaboreze un plan de modernizare;

—	să definească standarde și obiective de performanță SMART (4) privind utilizarea apei la nivel de sector și de întreprindere;

—	să desemneze o echipă calificată (conducere și personal) responsabilă pentru utilizarea eficientă a apei în unitățile industriale, să asigure o comunicare regulată cu angajații și să ofere cursuri de formare în domeniul apei;

—	să împărtășească bunele practici industriale și abordările tehnologice prin intermediul platformei părților interesate din cadrul Pactului albastru pentru a încuraja adoptarea acestora.

1.5.

Printre propunerile de promovare a unui sector tehnologic european eficient din punctul de vedere al consumului de apă se numără:

—	cartografierea tehnologiilor eficiente din punctul de vedere al consumului de apă existente;

—

elaborarea unei căi de tranziție pentru dezvoltarea unui sector tehnologic curat și eficient din punctul de vedere al consumului de apă, incluzând o foaie de parcurs privind dimensiunea umană pentru a asigura disponibilitatea competențelor necesare, a locurilor de muncă de calitate și a condițiilor de muncă decente.

1.6.

Pentru implementarea fondului pentru tranziție în cadrul Pactului albastru european în domeniul industrial va fi nevoie de:

—	furnizarea de fonduri UE și naționale, publice și private multianuale și cu fonduri multiple, inclusiv granturi și împrumuturi;

—	Comunitatea de cunoaștere și inovare în domeniul apei (CCI) finanțată de Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT), care este în curs de pregătire și care ar trebui să aibă un rol esențial în abordarea lacunelor din educație, cercetare, inovare și antreprenoriat;

—

sprijinirea financiară a tranziției către infrastructuri de apă sustenabile și reziliente și gospodărirea sustenabilă și rezilientă a apelor, cercetarea și adoptarea de tehnologii eficiente din punctul de vedere al consumului de apă și măsuri pentru a oferi acces la apă și la salubritate de înaltă calitate și la prețuri accesibile.

2. Integrarea apei într-o politică industrială revizuită și în căile de tranziție industrială

2.1.

Reziliența în domeniul apei poate fi definită drept capacitatea societății de a se adapta și de a răspunde la schimbările în disponibilitatea resurselor de apă, impuse de factori socioecologici. Reziliența în domeniul apei ar trebui să fie unul dintre obiectivele unei strategii industriale revizuite și al Pactului albastru european.

2.2.

Principiile 9 și 10 din Declarația privind Pactul albastru european prevăd că apa ar trebui să fie un element fundamental al strategiei industriale a UE. Aceasta ar trebui să fie adoptată în termen de doi ani. Planul industrial al Pactului verde menționează apa doar sporadic, în timp ce Regulamentul privind industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete nu o menționează deloc. Este necesar un cadru strategic revizuit, care să includă un plan de investiții multianual dedicat și un cadru de finanțare adaptat pentru infrastructura, competențele, tehnologiile și cercetarea în domeniul apei, cu scopul de a aborda provocările legate de apă în paralel cu politica de decarbonizare (acțiunea 10). Acest cadru revizuit care ar introduce o dimensiune legată de apă în politica industrială ar putea fi o ocazie de a propune un nou acord industrial, oferind industriei europene o strategie consolidată care să răspundă provocărilor pe care le implică în ceea ce privește apa, energia, materiile prime critice, digitalizarea și autonomia strategică.

2.3.

Acest acord industrial ar trebui să includă o dimensiune umană și socială, cartografiind competențele de care are nevoie industria pentru a reuși să abordeze provocările legate de apă. Această foaie de parcurs privind dimensiunea umană ar trebui să țină seama de piramida vârstelor. La nivel național și local ar trebui să se dezvolte capacitatea de a anticipa schimbările prin evaluări riguroase ale impactului și prin elaborarea de măsuri de adaptare, cum ar fi căile de tranziție de la un loc de muncă la altul.

2.4.

Revizuirea căilor de tranziție industrială în termen de doi ani ar trebui să ofere o abordare sectorială pentru ca acestea să devină eficiente din punctul de vedere al consumului de apă. Unele ecosisteme industriale ar putea deveni rapid eficiente din punctul de vedere al consumului de apă, având în vedere tehnologiile existente, în timp ce pentru alte sectoare, care au nevoie de mai mult timp pentru a se adapta, va trebui adoptată o abordare progresivă pe termen mediu și lung. În timp ce sectoarele cu emisii mari de dioxid de carbon (cum ar fi aviația) au întâmpinat uneori dificultăți în obținerea de ajutor financiar pentru decarbonizare, în special în timpul pandemiei de COVID-19, în acest caz este esențial ca industriile cu cel mai mare consum de apă să primească ajutor pentru a-și reduce treptat consumul de apă, atât prin sprijin financiar, cât și printr-un sprijin puternic pentru cercetare în domeniul tehnologiilor curate, ținând cont de consumul de apă, de energie și de materii prime critice.

2.5.

Comitetul Economic și Social European (CESE) propune identificarea industriilor mari consumatoare de apă în cadrul industriilor mari consumatoare de resurse și de energie, inclusiv industria textilă, siderurgică, hotelieră, de alimentație publică și turistică, a confecțiilor, a agriculturii și producției alimentare, chimică, a hârtiei, energetică, a construcțiilor, minieră, a centrelor de date și a autovehiculelor. Având în vedere provocările specifice cu care se vor confrunta în contextul creșterii deficitului de apă, industriile mari consumatoare de apă ar trebui să beneficieze de planuri sectoriale de acțiune adaptate, însoțite de sprijin financiar. Acest lucru le va ajuta să devină din ce în ce mai sustenabile din punctul de vedere al consumului de apă prin introducerea practicilor și tehnologiilor adecvate, cu condiția ca aceste industrii să dispună și de resursele umane necesare. Experiențele din trecut au demonstrat că, atunci când se pune în aplicare o strategie adecvată, chiar și sectoarele mari consumatoare de apă își pot eficientiza utilizarea apei. De exemplu, într-o stațiune turistică de la Marea Egee, în Grecia, apa de ploaie este captată împreună cu vaporii prin intermediul unor unități de condensare, fiind apoi folosită ca apă potabilă. Apele uzate generate de turiști sunt tratate în zone umede artificiale. Această apă recuperată este apoi folosită pentru a iriga o grădină de permacultură ecologică pentru a asigura hrana oaspeților (5).

2.6.

Societatea civilă organizată ar trebui să fie consultată și să participe, atât la nivel național, cât și la nivel local, la elaborarea căilor de tranziție revizuite, având în vedere cunoștințele sale detaliate privind constrângerile industriale dintr-un anumit sector. Comitetele de dialog social sectorial la nivel european ar trebui să discute chestiunea apei și planurile de acțiune sectoriale. Sectoarele industriale ar trebui să definească indicatori de performanță în domeniul apei pe care s-ar angaja să îi atingă treptat în timp. Acești indicatori ar trebui să fie trasabili, progresivi și abordabili la nivel sectorial.

2.7.

Într-un context de deficit de apă, industriile trebuie să își adapteze producția într-un mod care să acorde prioritate vieții umane și nevoilor esențiale. Analiza și clasificarea industriilor, ținând cont de importanța acestora pentru societate, ar trebui să fie luate în considerare pentru a asigura accesul la apă pentru sectoarele cele mai importante în situații de criză. Cu toate acestea, limitarea alimentării cu apă a unor industrii în cazul unei crize de apă este importantă pentru protejarea mediului. Astfel de decizii trebuie luate la nivel de bazin, ținând seama în același timp de diversitatea fiecărui bazin de nivel secundar.

2.8.

Pentru toate bazinele hidrografice ar trebui elaborate planuri privind apa, care să includă scenarii climatice, creșterea populației și riscurile (precum poluarea apei sau supraexploatarea). Resursele critice de apă și regimurile de alocare a apei ar trebui definite pentru a proteja în mod eficace biodiversitatea, permițând în același timp dezvoltarea activităților economice. În unele regiuni, dacă este necesar să se stabilească limite în ceea ce privește aprovizionarea cu apă, acest lucru trebuie să se facă într-un mod echitabil și sustenabil. Trebuie luate decizii privind modul în care apa este împărțită între multiple utilizări și utilizatori multipli, de exemplu între consumatori, agricultori, producția alimentară și industrie. Va trebui să se stabilească drepturi în materie de apă. Autorizațiile și licențele ar trebui să respecte un obiectiv specific de extracție netă a apei dulci, bazat pe disponibilitatea apei. Este important să utilizăm aceeași abordare pentru autorizare și permise pentru acordarea de licențe pentru infrastructura de utilizare a apei. CESE sugerează să se acorde o atenție deosebită provocărilor legate de apa dulce. Ar trebui instituită o metodologie comună bazată pe principii generale și aplicată la nivelul UE. Factorii teritoriali și industriali ar trebui să fie integrați în mod transversal în amenajarea teritoriului și în planificarea industrială. O atenție specială trebuie acordată zonelor rurale, din cauza adâncirii inegalităților dintre zonele urbane și cele rurale.

2.9.

Planurile naționale privind apa ar trebui să devină obligatorii în termen de patru ani, astfel încât să poată fi elaborată o strategie care să țină seama de necesitatea de a asigura accesul sustenabil, sigur și rezilient la apă, protejând în același timp competitivitatea industrială și oferind industriilor posibilitatea de a se dezvolta, de a crește și de a progresa. Sunt necesare modele de afaceri colaborative și o abordare de gestionare partajată între guverne și industrii. Implicarea colectivă și sprijinirea întreprinderilor, a consumatorilor și a angajaților sunt esențiale pentru progresul strategiei de reziliență în domeniul apei.

2.10.

La o scară mai largă, cooperarea transfrontalieră între industrii, state și autorități locale este importantă pentru îmbunătățirea activităților de planificare și a alocării apei. Același lucru este valabil și pentru transparența în ceea ce privește resursele la nivelul UE și pentru asigurarea unei mai bune cooperări între statele membre. Ar trebui dezvoltat un mecanism european al cotelor de apă similar cu ETS și bazat pe cererea și oferta sectorială, precum și un mecanism pentru frontiere acvatice similar mecanismului de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM). Ar trebui, de asemenea, să se aibă în vedere promovarea unui rol mai important al apei în cadrul certificării EMAS. Ar trebui consolidată importanța apei în diferite sisteme de proiectare ecologică prin adoptarea, de asemenea, a unei amprente de apă pentru produse și prin promovarea conceptului de „apă virtuală”.

3. Dobândirea statutului de industrie care utilizează apa în mod eficient datorită tratării apei, reciclării apei și reducerii consumului de apă

3.1.

În Spania, pentru a continua să funcționeze, o fabrică de hârtie nu a avut altă opțiune decât aceea de a deveni eficientă din punctul de vedere al consumului de apă, având în vedere deficitul de apă din regiune. Ca parte a eforturilor sale de gospodărire sustenabilă a apelor, compania a investit în optimizarea proceselor și în tratamente interne, ceea ce i-a permis să recicleze apa de 13 ori în procesele sale de producție (6). În plus, o investiție într-un sistem de membrane bazat pe bariere multiple la stația municipală locală de tratare a apelor uzate a permis fabricii de hârtie să înceapă să utilizeze apa recuperată pentru procesele sale în locul apei dulci, economisind 10 500 m3 de apă potabilă pe zi.

3.2.

Cu condiția ca o uzină să își cunoască consumul de apă și ca instalația de tratare a apelor uzate să poată furniza apa de calitatea solicitată, această soluție poate fi exportată, cu adaptările necesare, în alte sectoare industriale. Un alt exemplu bun de reducere a consumului de apă potabilă este cel al unei uzine din sectorul auto din Belgia, unde conectarea la stația municipală de tratare a apelor uzate din apropiere, care furnizează apă gri, a permis constructorului auto să își reducă consumul de apă potabilă la fața locului cu aproximativ 80 %. Planificarea industrială și procesele de producție ar trebui să ia în considerare necesitatea de a asigura o corelare clară între diferitele calități ale apei necesare și ale celei primite.

3.3.

Îmbunătățirea sistematică a infrastructurii de apă este esențială pentru eficientizarea utilizării apei (industriale). În Irlanda, serviciul public național reglementat a pus în aplicare un program de remediere a scurgerilor și de înlocuire a conductelor, cu obiectivul de a reduce rata națională de scurgere la 25 % până la sfârșitul anului 2030, ceea ce ar permite economisirea a 200 000 m3 de apă zilnic. S-au înregistrat deja progrese semnificative începând din 2018, rata de scurgere fiind redusă de la 46 % la 37 %. (7). Așa cum se menționează la principiul 7 din Declarație, ar trebui să existe o cartografiere clară a situației actuale a infrastructurii (inclusiv a distribuției prin conducte) pentru a evita scurgerile, în timp ce modernizarea ar trebui să permită distribuirea de apă de diferite calități. Stațiile de tratare a apei ar trebui să aibă capacitatea de a livra apă de calitate corespunzătoare pentru o serie de utilizatori și utilizări (agricultură, industrie, gospodării și organisme publice). Livrarea apei de calitate sau potabile în scopuri industriale ar trebui să fie redusă la minimum (principiul 10), cu excepția industriilor în care apa constituie materie primă sau este necesară pentru îndeplinirea criteriilor de sănătate și siguranță ale unui produs, cum ar fi în industria alimentară, a turismului și în cea a acvaculturii.

3.4.

Reutilizarea și reciclarea apei și utilizarea unei cantități mai mici de apă dulce ar trebui să devină o normă în industrie (acțiunea 9). Există bune practici care au deja rezultate pozitive. În Murcia, una dintre cele mai secetoase regiuni din Spania, care generează 20 % din producția agricolă a țării, autoritatea de tratare a apei reutilizează toate apele uzate pentru irigații, furnizând 121 hm3 de apă recuperată fermierilor și sectorului agricol numai în 2023 (8).

3.5.

Utilizarea eficientă a apei industriale va deveni o presiune socială în viitorul apropiat. Există o nevoie clară de un sistem integrat de gospodărire a apelor, care să includă o varietate de instalații de utilizare a apei cu capacitatea de a deservi diverse industrii. Colectarea de date standardizate și armonizate trebuie să fie efectuată în mod consecvent de-a lungul întregului proces de producție, începând de la nivelul fabricii. Ar trebui dezvoltată o metodologie specifică utilizată la nivelul UE pentru a maximiza utilizarea datelor colectate. Ar trebui să se ia în considerare un set comun de indicatori monitorizați la nivel de întreprindere și la nivel sectorial, cum ar fi numărul de litri pe unitate de produs, pe angajat, pe proces, pe ciclu, pe unitate de consum de energie și pe perioadă de timp, precum și un indice de utilizare a apei și unul de dependență de apă. Ar trebui definite, de asemenea, standarde, măsuri de performanță și obiective privind utilizarea apei la nivel sectorial, pentru a urmări progresele înregistrate în direcția utilizării eficiente a apei.

3.6.

CESE este preocupat de faptul că facturile la apă nu au fost incluse în revizuirea recent încheiată a Regulamentului (UE) nr. 691/2011 (9) privind conturile europene de mediu din cauza lipsei generalizate de date în rândul statelor membre. Îndemnăm Comisia să instituie structuri adecvate de colectare a datelor înainte ca statele membre să fie nevoite să colecteze și să partajeze date privind utilizarea apei. Ar trebui dezvoltat un spațiu european al datelor privind apa pentru a include aceste date, precum și resursele de apă disponibile și investițiile agregate în curs. Întreprinderile din domeniul apei, operatorii de servicii de utilități publice, industria și gospodăriile ar trebui să facă parte din fluxul de date care furnizează date esențiale privind disponibilitatea și utilizarea apei pentru a crea o societate mai eficientă din punctul de vedere al consumului de apă.

3.7.

Problema apei nu poate fi rezolvată doar de tehnologie. Trebuie să creăm o cultură a apei și să sensibilizăm societatea europeană cu privire la apă, ținând cont de importanța apei pentru dezvoltare și creștere. Ar trebui să se creeze etichete dedicate apei pentru produsele eficiente din punctul de vedere al consumului de apă, așa cum propune acțiunea 8 din Declarația CESE privind Pactul albastru. Ar trebui, de asemenea, să se elaboreze la nivelul UE o definiție comună pentru produsele sau serviciile cu impact redus asupra apei. În 2023, Guvernul Regatului Unit a introdus un nou sistem de etichete ecologice pentru produsele care utilizează sau sunt utilizate pentru apă, cum ar fi toaletele, robinetele de baie, dispozitivele pentru duș, mașinile de spălat vase, mașinile de spălat și mașinile de uscat rufe. Obiectivul este de a reduce consumul de apă cu 20 % până în 2038, economisindu-le consumatorilor o sumă estimată la 147 de milioane EUR pentru apă în 10 ani (10). Un alt bun exemplu este eticheta unificată voluntară pentru apă, un instrument inteligent care le permite consumatorilor să identifice produsele care utilizează sau sunt utilizate pentru apă cu ajutorul unei etichete comune care oferă mesaje clare, concise și ușor de înțeles cu privire la consumul de apă și energie (11).

3.8.

Apa ar trebui să facă parte din cultura organizațională industrială, inclusiv din modelul social și parteneriatul social. Apa trebuie considerată o resursă limitată. Un bun exemplu de proiect al UE privind economisirea și reutilizarea apei în sectorul turismului este proiectul Life Wat'Savereuse, derulat în bazinul mediteraneean, care evidențiază beneficiile economisirii și reutilizării apei și promovează economia circulară prin reducerea consumului de apă (12).

3.9.

Deoarece eficiența utilizării apei începe de la nivelul fabricii, ar trebui desemnată o echipă (conducere și personal) responsabilă cu utilizarea apei în mod eficient și ar trebui adoptat un plan clar de eficiență a utilizării apei pentru a reduce consumul de apă dulce, pentru a se asigura că scurgerile sunt detectate și eliminate prin verificări de rutină frecvente, pentru a adopta contoare inteligente și tehnologii curate (eficiente din punctul de vedere al consumului de apă și de energie), pentru a curăța apa după utilizare și pentru a o reutiliza și a reduce poluarea industrială (principiul 10).

3.10.

Pentru a obține sprijin din partea angajaților, este esențial să se informeze și să se consulte reprezentanții de la locul de muncă și angajații în punerea în aplicare a planului de eficiență a utilizării apei (cu accent pe economiile de apă și de costuri), precum și să se înțeleagă importanța angajamentului lor față de eficientizarea consumului de apă. Ar trebui avute în vedere stimulente pentru ca lucrătorii să îndeplinească obiectivele de utilizare eficientă a apei. Ar trebui creată și promovată o infrastructură dedicată, similară Rețelei școlilor albastre europene pentru cunoștințele în domeniul marin. Într-un context general, rolul femeilor și al tinerilor trebuie să fie analizat cu atenție (principiul 11).

3.11.

Platforma consultativă a părților interesate privind Pactul albastru al UE (acțiunea 2 din Declarația CESE) ar trebui să joace un rol important în schimbul de bune practici, în elaborarea de standarde specifice și în promovarea parteneriatelor sectoriale în domeniul apei, care să permită sectoarelor să treacă de la o abordare la nivel de uzină la o abordare sectorială industrială pentru a construi capacități comune. Ar trebui instituite parteneriate în domeniul apei între diverse comunități pentru îmbunătățirea investițiilor, a accesului la apă și a utilizării sustenabile a apei, care să implice actori publici și privați și să abordeze aspecte precum cercetarea, tehnologia, competențele și infrastructura. Ar trebui să se ofere asistență tehnică pentru a permite aceste schimburi de bune practici la nivel de sector și de ecosistem.

4. Promovarea unui sector eficient din punctul de vedere al consumului de apă prin adoptarea de tehnologii care utilizează apa în mod eficient

4.1.

Tehnologiile existente pot oferi rezultate remarcabile. CESE ar dori să prezinte câteva exemple de povești de succes din diferite sectoare industriale.

4.2.

Ar trebui dezvoltate servicii precum băncile de apă sau piețele de închiriere a apei, precum și facilități pentru o mai bună stocare a apei (pentru precipitații și inundații pluviale), fără a afecta biodiversitatea. Construirea unor sisteme de reumplere la inundații în locul sistemelor de protecție ar putea reprezenta o schimbare de paradigmă în modul în care abordăm infrastructura de apă. Apa provenită din inundații poate fi utilizată pentru irigații și pentru reîncărcarea acviferelor, iar „orașele burete” au un potențial uriaș. De asemenea, ar trebui să se ia în considerare posibilitatea utilizării în cascadă a apei. Prin utilizarea tehnologiei de osmoză inversă cu circuit închis, o fabrică de bere daneză a reușit să recicleze 90 % din toată apa utilizată pentru curățare și alte procese industriale și a redus consumul de apă cu 58,8 % (sau 500 000 m3 pe an), eliminând practic apele uzate din procesul de fabricare a berii, care necesită un consum mare de apă.

4.3.

Ca alt exemplu, o cooperativă irlandeză de produse lactate de mare dimensiune procesează 11 milioane m3 de litri de lapte anual și extrage aproximativ 11 000 m3 de apă pe zi din râul local și din puțuri de foraj la principala sa unitate de prelucrare. Prin intermediul tehnologiilor de tratare a apei, unitatea returnează în prezent aproximativ 14 500 m3 de apă curată în fiecare zi în râul local. Aceasta înseamnă că fabrica de produse lactate regenerează în râul local un surplus de apă curată și de înaltă calitate de aproximativ 30 %.

4.4.

În sectorul construcțiilor, utilizarea nanotehnologiei, prin care un strat ultrasubțire conferă sticlei proprietăți de autocurățare, reduce semnificativ costurile de curățare a ferestrelor și consumul de apă, în special în clădirile înalte (13).

4.5.

Sistemele de răcire hibride care combină tehnologiile de răcire cu apă și aer pot reduce consumul de apă cu până la 80 %, menținând în același timp performanța energetică a centralelor electrice.

4.6.

Tehnologiile care presează colorantul în țesătură cu ajutorul CO2 nu utilizează apă și reduc consumul de substanțe chimice și de energie cu 50 % față de metodele tradiționale (14).

4.7.

Toate aceste exemple ilustrează potențialul enorm al tehnologiilor existente și oportunitățile pe care industria europeană le poate oferi dacă decide să investească masiv în cercetare și dezvoltare. Dezvoltarea unei căi de tranziție specifice pentru sectorul tehnologiilor curate, care să acopere și disponibilitatea forței de muncă necesare, este extrem de importantă, la fel ca și dezvoltarea sau actualizarea de noi tehnologii inovatoare prin diverse opțiuni de finanțare adaptate la provocările legate de apă. Eforturile de transfer al celor mai bune practici în materie de eficiență și reciclare a apei între regiuni, întreprinderi și industrii trebuie intensificate, prin intermediul unor instrumente precum viitoarea platformă a părților interesate din cadrul Pactului albastru european.

5. Înființarea fondului pentru tranziția albastră în domeniul industrial și lansarea unei EIT KIC

5.1.

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) (15) estimează că „toate țările UE cheltuiesc împreună în medie 100 de miliarde EUR pe an pentru aprovizionarea cu apă și pentru salubritate. Totuși, acest lucru nu este suficient pentru a respecta Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale (16) și Directiva privind apa potabilă (17) sau pentru a acoperi investițiile necesare pentru reînnoirea infrastructurii. De asemenea, nu este suficient pentru a asigura conformitatea cu Directiva-cadru privind apa (18) și cu Directiva privind inundațiile (19) (20).

5.2.

În cazul în care UE consideră apa una dintre prioritățile sale pentru următorul mandat legislativ, va fi esențial să se abordeze acest deficit de finanțare care nu poate fi acoperit doar prin finanțare publică și tarife, de unde și necesitatea de a combina finanțarea publică și cea privată într-un sprijin financiar comun. În conformitate cu principiul 12 și cu acțiunile 14-17 din Declarația CESE privind Pactul albastru european, fondul pentru tranziția albastră ar trebui:

—

să constituie un punct unic de acces pentru finanțarea apei la nivelul UE prin intermediul unui portal online dedicat care include politica de coeziune, platforma „Tehnologii strategice pentru Europa” și politica agricolă comună, precum și fonduri suplimentare care să sprijine industriile mari consumatoare de apă să devină mai sustenabile din punctul de vedere al consumului de apă, combinate cu fonduri private (inclusiv finanțarea participativă);

—	să se bazeze pe o structură de guvernanță care să includă societatea civilă;

—	să adopte o abordare integrată bazată pe concentrări tematice la nivelul programelor operaționale;

—	să încorporeze indicatori-cheie de performanță în domeniul apei în cadrul strategic al UE, obiective tematice transversale între diferitele fonduri relevante și monitorizarea ciclică în cadrul semestrului european. Condiționalitățile sociale ar trebui, de asemenea, să fie incluse;

—	să reflecte indicatorii sectoriali privind apa definiți pentru anumite industrii în diferite fonduri, pe lângă principiul 10 și adoptând condiționalități în materie de apă pentru cererile de propuneri;

—	să adopte o abordare sectorială și regională, în cadrul căreia sectoarele mari consumatoare de apă să beneficieze de alocări speciale și să aibă prioritate în accesarea fondurilor;

—	să adopte o abordare multianuală și cu fonduri multiple, care să fie în sinergie cu diferitele perioade de programare;

—	să includă o cerere de propuneri transnațională, luând în considerare abordarea bazinelor hidrografice;

—	să coordoneze finanțarea investițiilor în domeniul apei între Comisia Europeană, Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare.

5.3.

De asemenea, sunt necesare clarificări și orientări pentru viitor în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor, pentru a evita utilizarea criteriului celui mai mic preț atunci când autoritățile publice achiziționează tehnologii în domeniul apei și pentru a integra condiționalitățile legate de apă în procedurile de atribuire a contractelor.

5.4.

Investițiile în infrastructura de apă ar trebui să fie retrase din Pactul de stabilitate și de creștere și tratate ca un bun comun. De asemenea, este important să se monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a standardelor de mediu, sociale și de guvernanță (ESG) (care includ apa) și să se adopte o abordare a întregului lanț de aprovizionare.

5.5.

Ar trebui să se continue dezvoltarea de grupuri industriale de apă și conectarea acestora cu proiectele din programul „Orizont Europa” și cu alte instrumente ale UE pentru sectorul serviciilor. Programul-cadru de cercetare ar trebui să includă un capitol dedicat apei.

5.6.

Activitatea desfășurată în cadrul Comunității de cunoaștere și inovare (CCI) în domeniul climei a Institutului European de Inovare și Tehnologie (EIT) este un exemplu excelent de dezvoltare a unei comunități de cunoaștere și inovare în domeniul apei, care abordează soluții pentru deficitul de apă în sudul Europei. EIT îmbunătățește cunoștințele prin inovare, antreprenoriat, educație și comunicare, sprijinind întreprinderile în faza de extindere și IMM-urile, oferind soluții, creând o comunitate puternică de experți și făcând schimb de cunoștințe (21). Pornind de la impactul pozitiv demonstrat de modelul de inovare al EIT, acesta va lansa o cerere de propuneri pentru o nouă CCI în domeniul apei (22). Această nouă CCI ar trebui să aibă un rol esențial în abordarea provocărilor economice, de mediu și societale majore în ceea ce privește apa dulce, secetele și inundațiile, de exemplu, prin implementarea ecosistemelor de inovare pentru o societate eficientă din punctul de vedere al consumului de apă, precum și în abordarea lacunelor în materie de educație, cercetare, inovare și antreprenoriat (23). Întrucât provocările legate de apa dulce nu au fost abordate suficient până în prezent la nivel regional, național și european, CCI în domeniul apei ar trebui să se concentreze pe consolidarea acestui aspect. Ea ar trebui să beneficieze de pe urma sinergiilor cu alte inițiative, cum ar fi accesul accelerat și ușor la fondul pentru o tranziție albastră, care ar putea fie să acorde finanțare, fie să servească drept garanție pentru accesarea de fonduri publice sau private.

5.7.

CESE solicită promovarea laboratoarelor vii orientate spre apă pentru a dezvolta, valida și extinde inovațiile, pentru a adopta modele de guvernanță, de afaceri și tehnologii inovatoare și pentru a promova politici inovatoare.

Bruxelles, 30 mai 2024.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Oliver RÖPKE

(1) Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Industrii mari consumatoare de apă și tehnologii eficiente din punctul de vedere al consumului de apă” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 349, 29.9.2023, p. 74).

(2)
https://www.eesc.europa.eu/sites/default/files/files/declaration_for_an_eu_blue_deal_en.pdf.

(3) Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Industrii mari consumatoare de apă și tehnologii eficiente din punctul de vedere al consumului de apă” (aviz din proprie inițiativă) (JO C 349, 29.9.2023, p. 74) https://www.eesc.europa.eu/ro/our-work/opinions-information-reports/opinions/water-intensive-industries-and-water-efficient-technologies.

(4) Specific, măsurabil, abordabil, relevant și încadrat în timp (SMART).

(5)
https://www.climate-kic.org/opinion/water-scarcity-in-southern-europe-problems-and-solutions/.

(6) Ordóñez, R., et al., „Evaluation of MF and UF as pretratations before to RO applied to reclaim municipal water for fresh water substitution in a paper mill: A practice experience”, Chemical Engineering Journal, volumul 166, numărul 1, 2011, p. 88-98.

(7)
https://www.water.ie/projects/national-projects/leakage-reduction-programme/.

(8)
https://euroweeklynews.com/2024/01/08/water-reuse-in-murcia-a-game-changer-for-agriculture/.

(9) Regulamentul (UE) nr. 691/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 iulie 2011 privind conturile economice de mediu europene (JO L 192, 22.7.2011, p. 1).

(10)
https://www.gov.uk/government/news/household-goods-to-carry-water-efficiency-labels#:~:text=New%20eco%2Dlabels%20to%20will,their%20energy%20and%20water%20bills.&text=Toilets%2C%20sinks%2C%20dishwashers%20and%20washing,today%20(Friday%2029%20September).

(11)
https://uwla.eu/.

(12)
https://www.water-reuse-europe.org/life-project-watsavereuse/.

(13)
https://www.azonano.com/article.aspx?ArticleID=5510.

(14)
https://www.theguardian.com/sustainable-business/sustainable-fashion-blog/2015/apr/24/nike-and-adidas-show-cautious-support-for-eco-friendly-dye-technology.

(15)
https://www.oecd.org/environment/financing-a-water-secure-future-a2ecb261-en.htm.

(16) Directiva Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, 30.5.1991, p. 40).

(17) Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2020 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 435, 23.12.2020, p. 1).

(18) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

(19) Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații (JO L 288, 6.11.2007, p. 27).

(20)
https://commission.europa.eu/news/estimating-investment-needs-and-financing-capacities-water-related-investment-eu-member-states-2020-05-28_en.

(21)
https://www.eitfood.eu/projects/water-in-south-finding-innovative-solutions-for-water-scarcity-in-southern-europe.

(22) Lansarea noii CCI depinde de rezultatul unei analize ex ante efectuate de Comisia Europeană cu sprijinul unor experți independenți. Analiza va evalua relevanța strategică a noii CCI în domeniul apei în contextul provocărilor globale și al priorităților politice ale UE.

(23) Agenda strategică de inovare a Institutului European de Inovare și Tehnologie (2021-2027) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32021D0820.

ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/4659/oj

ISSN 1977-1029 (electronic edition)

Top

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește

Informatii

Apply Filters