OJ:C_202404668: Avizul Comitetului Economic și Social European – Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor cu privire la cel de-al 9-lea raport privind coeziunea [COM(2024) 149 final]

Vă rugăm să vă conectați la marcaj

Informatii

Data documentului: 31/05/2024
Autor: Comitetul Economic şi Social European
Formă: Jurnalul Oficial UE
Destinatar: Comitetul European al Regiunilor, Comisia Europeană

Jurnalul Ofícial
al Uniunii Europene

Seria C

C/2024/4668

9.8.2024

Avizul Comitetului Economic și Social European

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor cu privire la cel de-al 9-lea raport privind coeziunea

[COM(2024) 149 final]

(C/2024/4668)

Raportor:

Matteo Carlo BORSANI

Consilieră	Eleonora TRENTO, pentru raportor
Sesizare	Comisia Europeană, 29.5.2024
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	17.5.2024
Data adoptării în sesiunea plenară	31.5.2024
Sesiunea plenară nr.	588
Rezultatul votului (pentru/împotrivă/abțineri)	179/1/2

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) salută prezentarea celui de-al 9-lea raport privind coeziunea și consideră că descrierea rezultatelor acestuia este cuprinzătoare și reprezintă un punct de plecare util pentru realizarea unui bilanț al învățămintelor desprinse și pentru a formula câteva reflecții cu privire la viitorul politicii de coeziune și la forma pe care aceasta ar putea să o ia în perspectiva extinderilor preconizate ale UE.

1.2.

CESE recomandă ca investițiile și politicile să se axeze pe stimularea bazei de producție pentru a consolida creșterea coeziunii teritoriale, subliniind că o corelație pozitivă între creșterea productivității și creșterea PIB-ului pe cap de locuitor s-a dovedit a fi singura similitudine între creșterile din toate tipurile de regiuni.

1.3.

CESE subliniază importanța competitivității pentru consolidarea coeziunii economice și relevanța investițiilor productive pentru stimularea competitivității și a creșterii economice, care, la rândul ei, are un efect de propagare pozitiv asupra coeziunii teritoriale și sociale. În acest context, CESE subliniază, totodată, că este important ca accesul la fondurile politicii de coeziune pentru investiții productive să fie extins la întreprinderile mari care fac parte din ecosistemul IMM-urilor, în anumite condiții legate de efectul în cascadă pe care acest demers l-ar putea avea asupra teritoriilor și a societății. Rezultatele coeziunii economice nu ar trebui măsurate doar în funcție de valoarea investițiilor economice într-o anumită zonă, ci și în funcție de rezultatele teritoriale și sociale, care sunt principalii factori determinanți ai creșterii durabile și echitabile.

1.4.

CESE subliniază importanța de a se garanta o piață a forței de muncă funcțională și incluzivă pentru a consolida coeziunea socială, prin măsuri menite să le ofere cetățenilor și lucrătorilor din UE un set adecvat de competențe pentru a se integra pe piața forței de muncă și a se deplasa în interiorul ei. În acest context, CESE recomandă asocierea politicilor de promovare a ocupării forței de muncă cu politici de stimulare a capacității de inserție profesională, inclusiv prin orientarea lor către acea parte a societății care riscă să fie lăsată în urmă și prin promovarea incluziunii persoanelor care nu participă, în prezent, la piața forței de muncă. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită grupurilor celor mai vulnerabile pentru care sunt necesare politici speciale de ocupare a forței de muncă. Politica de coeziune ar trebui să fie suficient de flexibilă pentru a putea aborda aceste lacune.

1.5.

CESE recomandă să se promoveze investiții strategice în administrația locală și regională, pentru a consolida sistemul care joacă un rol central în punerea în aplicare a programelor. De fapt, coeziunea socială, economică și teritorială nu se poate realiza fără a se garanta mai întâi coeziunea la nivelul capacităților administrațiilor publice. În același mod, ar trebui consolidată capacitatea partenerilor sociali și a societății civile, deoarece cooperarea lor în acest domeniu este esențială pentru realizarea obiectivelor sociale de coeziune.

1.6.

CESE recomandă să se garanteze implicarea autorităților regionale și locale, să se respecte principiul parteneriatului și să se implice partenerii sociali și organizațiile societății civile în orice proces de reflecție privind viitorul politicii de coeziune.

1.7.

CESE solicită colegiuitorilor ca bugetul global al cadrului financiar multianual (CFM) să fie mai ambițios și să asigure o finanțare adecvată a politicii de coeziune, inclusiv în perspectiva viitoarei necesități de investiții ale UE în domeniul apărării și a unei Uniuni Europene cu mai mult de 27 de state membre. Din aceste motive, CESE atrage atenția că investițiile în UE și în coeziunea sa economică, socială și teritorială, precum și în bogăția și competitivitatea acesteia, nu se pot face cu doar 1 % din VNB-ul UE.

1.8.

În acest context, CESE recomandă să se ia în considerare viitoarele extinderi avute în vedere de Uniunea Europeană, care vor necesita o politică de coeziune eficace și funcțională, pentru a garanta integrarea fără probleme a viitoarelor state membre, fără a compromite investițiile în actualele regiuni în curs de dezvoltare (1).

1.9.

CESE subliniază că, în cadrul viitoarei politici de coeziune, trebuie să se țină seama de situația fragilă a regiunilor frontaliere externe estice ale UE, în special a regiunilor limitrofe Rusiei. Politica de coeziune a UE poate atenua efectele dăunătoare ale schimbării situației geopolitice în aceste regiuni.

1.10.

În sfârșit, CESE recomandă utilizarea unor instrumente de investiții automate și ușor de pus în aplicare pentru tranziția către o Europă mai inteligentă și mai verde. Provocările pe care le implică tranziția verde și cea digitală echitabile și obiectivele ambițioase ale acestora necesită rapiditate și pregătire. Asigurarea coeziunii sociale și evitarea asimetriilor concurențiale în cadrul pieței interne și, prin urmare, în cadrul teritoriilor și al societății, înseamnă, de asemenea, realizarea coeziunii și a uniformității în ceea ce privește capacitatea fiecărui stat membru de a investi în aceste sectoare. Pentru aceste obiective, fondurile UE în domeniul climei și al tranziției ar trebui să fie mai ambițioase și să acopere deficitul actual de investiții.

2. Observații generale

2.1.

CESE salută prezentarea celui de al 9-lea raport privind coeziunea și consideră că descrierea rezultatelor acestuia este cuprinzătoare și se bazează pe fapte și cifre.

2.2.

Al 9-lea raport privind coeziunea intervine într-un moment fără precedent. Ultimii ani s-au dovedit a avea consecințe majore pentru economia, societatea și activitatea legislativă a UE, iar politica de coeziune a trebuit să se concentreze nu numai pe provocările structurale ale UE, cum ar fi declinul demografic, dubla tranziție și necesitatea unei mai mari autonomii strategice, ci și pe nevoile pe termen scurt în ceea ce privește redresarea în urma pandemiei și a crizei energetice.

2.3.

De fapt, politica de coeziune a servit de mai multe ori ca instrument de depășire a celor mai imediate consecințe ale unei crize. Un exemplu în acest sens îl constituie Regulamentul (UE) 2020/0101 (REACT-EU) și Regulamentul (UE) 2023/435 (2) (REPowerEU), prin care statelor membre li s-a permis să recurgă la fondurile structurale necheltuite și neangajate din perioada de programare 2014-2020.

2.4.

Pe baza rezultatelor raportului, se poate realiza un bilanț al învățămintelor desprinse și se pot elabora unele reflecții privind viitorul politicii de coeziune.

3. Principalele constatări și învățăminte desprinse

3.1. Importanța bazei de producție pentru consolidarea coeziunii teritoriale

3.1.1.

Coeziunea teritorială înseamnă asigurarea unei dezvoltări armonioase a zonelor foarte diverse din UE și garantarea faptului că, în fiecare colț al Europei, inegalitățile care împiedică consolidarea coeziunii economice și sociale dispar la toate nivelurile. Raportul arată că disparitățile economice rămân mari pe întregul continent și nu toate teritoriile beneficiază de aceeași dinamică de creștere, inclusiv în interiorul statelor membre (de exemplu, capcanele dezvoltării). În linii mari, zonele urbane au raportat performanțe mai bune pentru aproape toți indicatorii fiecărui domeniu tematic: orașele înregistrează progrese în ceea ce privește dezvoltarea economică, ocuparea forței de muncă și educația, sunt mai bine conectate, iar acest lucru îmbunătățește oportunitățile și viața socială și conduce, în general, la un nivel de trai mai ridicat. Cu toate acestea, raportul subliniază necesitatea unei dezvoltări teritoriale mai echilibrate ca răspuns la polarizarea puternică a factorilor de creștere între regiunile-capitală și marile centre metropolitane, pe de o parte, și regiunile cu o densitate mai scăzută a populației, pe de altă parte.

3.1.2.

În ceea ce privește coeziunea teritorială, CESE consideră că una dintre principalele constatări evidențiate în raport este deosebit de importantă, și anume corelația dintre productivitate și creșterea economică. De fapt, dacă există un element de similitudine între creșterile înregistrate în toate tipurile de regiuni, acesta constă în faptul că, în perioada 2001-2021, creșterea PIB pe cap de locuitor în UE a fost asociată, în mare măsură, cu creșterea productivității. Prin urmare, aceasta din urmă ar trebui să fie consolidată prin politici adaptate, care să stimuleze investițiile productive realizate de IMM-uri sau de întreprinderile mari, în anumite condiții care să permită un efect în cascadă pe întreg teritoriul. Atunci când acest efect în cascadă are loc, de fapt, dezvoltarea și creșterea unui centru economic generează locuri de muncă, bogăție, sporește valoarea teritoriului, oportunitățile educaționale și, în general, nivelul de trai. Prin urmare, politicile legate de coeziunea teritorială ar trebui concepute și puse în aplicare pentru a promova acest proces și pentru a contribui la reducerea inegalităților legate de teritoriu între regiuni și în interiorul acestora.

3.2. Importanța competitivității în stimularea coeziunii economice

3.2.1.

În ultimii ani, politica de coeziune a jucat un dublu rol în asigurarea unei dezvoltări economice armonioase în toate regiunile UE, nu numai prin creșterea dezvoltării economice și a rezilienței pe termen lung, ci și prin protejarea economiei UE de consecințele imediate ale multiplelor crize, care riscau să o afecteze pe termen lung.

3.2.2.

De fapt, raportul arată o diferență uriașă între consecințele pe care pandemia și criza energetică le-au avut asupra economiei UE și consecințele crizei financiare din 2009. Această diferență este legată de reacțiile la crizele respective și de măsurile luate pentru a le face față: în primele două cazuri, UE a acționat prompt, în timp ce în perioada crizei din 2009, măsurile imediate adoptate de statele membre au fost individuale și necoordonate, generând efecte asimetrice între teritorii și diferitele grupuri ale societății, precum și în cadrul acestora, și nu au luat în considerare starea societății și creșterea nivelului de sărăcie din cauza politicilor de limitare a cheltuielilor sociale. Acest demers este exact opusul a ceea ce s-a făcut în timpul pandemiei, când cheltuielile sociale au fost stimulate prin Mecanismul de redresare și reziliență pentru a garanta că nimeni nu este lăsat în urmă, așa cum s-a întâmplat în 2009.

3.2.3.

Prin urmare, flexibilitatea politicii de coeziune s-a dovedit a fi eficace și esențială pentru a proteja dezvoltarea economică și pentru a depăși șocurile economice pe termen scurt. Cu toate acestea, pentru a diminua vulnerabilitatea la aceleași șocuri economice, trebuie să se consolideze reziliența economică și socială, iar acest lucru poate fi realizat numai prin creșterea coeziunii economice și sociale, convergența ascendentă a regiunilor UE rămânând în centrul acestui demers. În acest proces, trebuie acordată o atenție deosebită regiunilor aflate în capcana dezvoltării. De fapt, actuala politică de coeziune nu dispune de instrumentele adecvate pentru a aborda sau a evita astfel de situații. Noua politică de coeziune ar trebui să țină seama de acest element și să garanteze, printr-o abordare proactivă, resursele și instrumentele care să permită evitarea capcanelor dezvoltării.

3.2.4.

Cel de al 9-lea raport subliniază importanța unor niveluri armonioase de competitivitate ca mijloc de realizare a integrării și coeziunii economice depline. Existența unor niveluri diferite de competitivitate, în contextul unei piețe unice, în care persoanele și bunurile circulă liber, duce la o creștere a disparităților teritoriale, ceea ce are ca rezultat fragmentarea pieței unice. Regiunile a căror bază de producție este mai puțin competitivă nu dispun nici de investiții adecvate în infrastructură, inovare, educație, securitate socială și alte domenii-cheie.

3.2.5.

Acest lucru evidențiază importanța investițiilor productive în stimularea competitivității și a creșterii economice, care, la rândul său, are un efect de propagare pozitiv asupra coeziunii teritoriale și sociale. În acest context, CESE subliniază importanța extinderii accesului la fondurile politicii de coeziune pentru investiții productive, în conformitate cu obiectivele sociale ale politicii de coeziune și ținând seama în special de grupurile cele mai vulnerabile, la întreprinderile mari care fac parte din ecosistemul IMM-urilor. Până la urmă, creșterea unei întreprinderi mari într-o regiune are un efect în cascadă în întregul său lanț de aprovizionare, generând creștere și pentru IMM-urile din ecosistemul său.

3.3. Importanța unei piețe a forței de muncă funcționale și incluzive pentru creșterea coeziunii sociale

3.3.1.

Coeziunea socială poate fi măsurată prin intermediul a trei indicatori principali: ocuparea forței de muncă, dezvoltarea competențelor și reducerea sărăciei. Aceste trei elemente sunt puternic interconectate și consecvente, și trebuie interpretate împreună cu alte câteva variabile care, dacă sunt abordate în mod corespunzător, au efecte pozitive, și anume egalitatea de șanse, egalitatea de gen și incluziunea migranților și a altor minorități.

3.3.2.

CESE atrage atenția că coeziunea socială europeană este strâns legată de funcționarea pieței forței de muncă, a cărei prosperitate generează bogăție și incluziune și reduce disparitățile dintre regiuni. Asigurarea coeziunii sociale înseamnă, de asemenea, garantarea „dreptului de a rămâne” al fiecărui european și crearea de oportunități și de dezvoltare în fiecare colț al Europei. Dimpotrivă, provocările demografice, inclusiv „exodul creierelor” și scăderea populației în vârstă de muncă, pot exacerba tensiunile de pe piața forței de muncă, inclusiv fenomenele de deficit de competențe și de forță de muncă, cum ar fi tinerii NEET (care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare), care riscă să exacerbeze dezechilibrele deja existente și să creeze altele noi.

3.3.3.

Prin urmare, accesul la piața forței de muncă s-a dovedit a fi esențial și trebuie stimulat prin politici ad-hoc pentru a le oferi cetățenilor și lucrătorilor UE un set adecvat de competențe pentru a se integra pe piața forței de muncă și a se deplasa în interiorul ei. În acest context, CESE subliniază că este nevoie să se asocieze politicile de promovare a ocupării forței de muncă cu politicile de stimulare a capacității de inserție profesională, inclusiv prin orientarea lor către acea parte a societății care riscă să fie lăsată în urmă și prin promovarea incluziunii persoanelor care nu participă, în prezent, la piața forței de muncă, prin politici active speciale, cum ar fi recalificarea. Politica de coeziune ar trebui să fie suficient de flexibilă pentru a aborda aceste lacune, adaptându-se la realitate, inclusiv prin implicarea activă a partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile. De asemenea, trebuie să luăm în considerare grupurile cele mai vulnerabile pentru care politicile de ocupare a forței de muncă nu sunt eficace, deoarece aceste grupuri au nevoie de politici active speciale.

3.3.3.1.

Ar trebui să se acorde o atenție deosebită grupurilor celor mai vulnerabile pentru care sunt necesare politici speciale de ocupare a forței de muncă. Politica de coeziune ar trebui să fie suficient de flexibilă pentru a putea aborda aceste lacune adaptându-se la această realitate.

3.3.4.

În plus, CESE recomandă să se ia în considerare posibilitatea de a măsura coeziunea socială nu numai între regiuni și societăți, ci și în interiorul acestora. Aceasta înseamnă concentrarea asupra inițiativelor menite să asigure un acces echitabil pe piața forței de muncă și pentru femei, migranți și minorități, pentru a le oferi tuturor mijloacele de a reduce inegalitățile și dezechilibrele. Reducerea sărăciei, locurile de muncă decente și educația de calitate asigură niveluri de trai mai ridicate și generează efecte pozitive în centrele economice în creștere. Pentru a realiza integrarea grupurilor vulnerabile sunt necesare politici active speciale de ocupare a forței de muncă și implicarea eficace a partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile, actori fundamentali în acest sector.

3.3.5.

În cele din urmă, CESE consideră că este deosebit de important ca la evaluarea eficacității proiectelor politicii de coeziune să se țină seama nu numai de investiții, ci și de rezultatele sociale și economice. De asemenea, subliniază necesitatea de a îmbunătăți implicarea partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile la toate nivelurile, pentru a crește eficacitatea politicii de coeziune.

4. Guvernanța pe mai multe niveluri și capacitatea administrativă și civilă

4.1.

Administrațiile publice ale statelor membre au performanțe și capacități diferite. Acest aspect este evident în unul dintre cele mai mari paradoxuri ale politicii de coeziune: regiunile care au nevoie de mai multe fonduri și care le primesc sunt și cele care întâmpină mai multe dificultăți în cheltuirea resurselor alocate în perioadele de programare. Această situație arată că este necesar să se îmbunătățească eficiența în cadrul structurilor administrative responsabile de guvernanța fondurilor de coeziune, care, de cele mai multe ori, nu dispun de resurse umane și de expertiză.

4.2.

În unele cazuri, acest proces este deja în curs, ca parte a reformelor sprijinite de Mecanismul de redresare și reziliență (MRR). Cu toate acestea, sunt necesare și alte acțiuni semnificative în vederea intensificării procesului de formare și de perfecționare digitală a administrației publice. Având în vedere acest aspect, CESE subliniază că nu se poate realiza coeziunea socială, economică și teritorială fără a se asigura, mai întâi, coeziunea la nivelul capacităților administrațiilor publice.

4.3.

În plus, este necesar să se consolideze rolul și capacitatea partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile la toate nivelurile, printr-o abordare bazată pe guvernanța pe mai multe niveluri, deoarece aceștia sunt actori-cheie, care cunosc realitatea de pe teren. În acest scop, este esențial, de asemenea, să se creeze și să se îmbunătățească capacitatea partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile.

4.4.

În cele din urmă, coordonarea dintre obiectivele politicilor naționale și europene este esențială pentru atingerea obiectivelor sociale ale politicii de coeziune. Promovarea coeziunii nu este responsabilitatea exclusivă a politicii de coeziune, în special în cazurile în care intervențiile europene planificate și puse în aplicare necesită un sprijin suplimentar pentru a fi finalizate. Valorificarea potențialului economic al tuturor regiunilor UE, reducând în același timp inegalitățile socioeconomice, necesită un efort comun și ar trebui să fie un obiectiv comun al politicilor de investiții, la nivel național și european, de exemplu în domeniul politicilor sociale, de mediu, fiscale și în materie de concurență în general, precum și în domeniul de aplicare al Pilonului european al drepturilor sociale și al Pactului verde european.

5. Experimentul MRR și noi modalități de realizare a coeziunii

5.1.

În ultimii ani, compararea perioadei de programare a fondurilor de coeziune 2021-2027 cu Mecanismul de redresare și reziliență (MRR) a condus la regândirea unora dintre abordările consacrate ale politicilor regionale ale UE.

5.2.

Chiar dacă o comparație sistemică, bazată pe rezultate, între modelul MRR și politica de coeziune va fi posibilă doar după evaluarea intermediară a MRR, CESE subliniază importanța păstrării anumitor pietre de temelie ale politicii de coeziune în cadrul oricărui proces de reflecție asupra viitorului politicii de coeziune.

5.3.

În acest context, CESE subliniază că este important să se mențină implicarea autorităților regionale și locale, să se respecte principiul parteneriatului și să se implice partenerii sociali și organizațiile societății civile. CESE recunoaște necesitatea unor legături mai strânse cu reformele adaptate menite să depășească obstacolele din calea creșterii economice, precum și potențialul de a face modul de punere în aplicare mai eficace și mai simplu, pe baza experienței altor instrumente ale Uniunii și a măsurilor de simplificare deja adoptate în cadrul politicii de coeziune.

6. Obiectivele intermediare ale viitoarei politici de coeziune

6.1.

Raportul Grupului la nivel înalt privind viitorul politicii de coeziune oferă o listă cuprinzătoare de recomandări, ca bază pentru discuțiile privind următoarea perioadă de programare și viitorul politicii de coeziune. CESE evidențiază unele dintre acestea în mod special, și îmbogățește discuția cu observații specifice și alte puncte de reflecție:

—	coeziunea ar trebui să garanteze că nimeni nu este lăsat în urmă;

—

coeziunea ar trebui să evolueze către o politică sistemică și dinamică care să valorifice potențialul economic neexploatat al UE, în special în zonele mai puțin dezvoltate și vulnerabile, consolidând dezvoltarea și competitivitatea pe întreg continentul și încurajând crearea și răspândirea activităților economice;

—	politica de coeziune ar trebui să abordeze principalele provocări structurale ale UE: nivelul scăzut de dezvoltare, stagnarea economică pe termen lung și lipsa de oportunități în toate regiunile și disparitățile între regiuni și diferitele grupuri ale societății, dar și în interiorul acestora;

—	politica de coeziune ar trebui să-și schimbe modul de funcționare, pentru a-și simplifica procedurile administrative, a reduce birocrația și a adopta abordări mai eficiente, care să simplifice procesele și să le facă mai ușor de utilizat;

—

menținerea și consolidarea rolului esențial al teritoriilor, al partenerilor sociali și al organizațiilor societății civile în cadrul negocierilor și al punerii în aplicare a fondului de coeziune, prin consolidarea rolului parteneriatelor. În plus, codul european de conduită privind parteneriatele și comitetele de monitorizare trebuie consolidat, pentru a se garanta că societatea civilă este implicată în mod corespunzător.

—	politica de coeziune trebuie să fie specializată, astfel încât să poată fi aplicată celor mai vulnerabile persoane sau grupuri, iar această specializare trebuie să se reflecte și la nivel financiar.

—	Politica de coeziune și obiectivele sale ar trebui integrate în semestrul european. În plus, noul cadru de guvernanță economică sugerează că cheltuielile efectuate în cadrul cofinanțării naționale a programelor UE nu vor fi limitate de regula de cheltuieli.

—	Viitoarea politică de coeziune ar trebui să fie pregătită pentru noile provocări pe care le implică o Uniune cu noi state membre, în perspectiva acțiunilor viitoare.

—

7. Coeziunea în următorul CFM

7.1.

Viitorul politicii de coeziune este strict legat de finanțarea acesteia, care va fi reînnoită în cadrul următorului CFM. În acest sens, CESE recomandă ca bugetul global al CFM să fie mai ambițios, inclusiv în perspectiva viitoarei necesități de investiții ale UE în domeniul apărării și a unei Uniuni Europene cu noi state membre. Din aceste motive, CESE atrage atenția că investițiile în UE și în coeziunea, bogăția și competitivitatea sa nu se pot face cu doar 1 % din VNB-ul UE.

7.2.

În plus, discuțiile vor trebui să abordeze și două elemente noi: o politică de coeziune pregătită pentru noile provocări ale unei Uniuni cu mai mult de 27 de state membre, și modul în care se poate îmbunătăți accesibilitatea instrumentelor ca parte a unei tranziții verzi și digitale echitabile.

7.3. O politică de coeziune pregătită pentru noile provocări pe care le implică o Uniune cu mai mult de 27 de state membre

7.3.1.

Viitoarele extinderi preconizate de Uniunea Europeană vor necesita o politică de coeziune eficace și funcțională, pentru a garanta integrarea fără probleme a viitoarelor state membre, fără a se compromite investițiile în actualele regiuni. Acest lucru necesită o analiză detaliată a implicațiilor financiare și politice ale viitoarelor extinderi.

7.3.2.

Mai mult, acest lucru presupune atragerea de noi actori în tranziția verde și cea digitală echitabilă și accelerarea unui proces de digitalizare și de decarbonizare a cărui foaie de parcurs este deja ambițioasă pentru țările care au propus-o și care s-au pregătit în acest sens de peste cinci ani.

7.3.3.

Având în vedere toate aceste provocări prezente și viitoare, este clar că volumul resurselor alocate fondurilor de coeziune nu trebuie doar menținut, ci și majorat pe parcursul negocierilor privind următorul CFM, inclusiv prin aducerea în discuție a unor noi resurse proprii.

7.4. Îmbunătățirea accesibilității instrumentelor ca parte a dublei tranziții

7.4.1.

Procesul de tranziție către o Europă mai inteligentă și mai verde va necesita eforturi enorme din partea întregii societăți și un volum de investiții fără precedent.

7.4.2.

Garantarea faptului că nimeni nu este lăsat în urmă și evitarea asimetriilor concurențiale în cadrul pieței interne înseamnă, de asemenea, realizarea coeziunii și a uniformității în ceea ce privește capacitatea fiecărui stat membru de a investi în aceste sectoare. În plus, politica de coeziune ar trebui să consolideze reziliența la schimbările climatice, deoarece unele regiuni vor fi afectate mai mult decât altele de efectele inevitabile ale schimbărilor climatice, la nivel socioeconomic. Chiar dacă aceste obiective fac deja parte din actuala politică de coeziune, procedurile birocratice lente și lipsa de eficiență a administrațiilor publice subminează în prezent uniformitatea și coeziunea procesului de tranziție.

7.4.3.

Provocările reprezentate de dubla tranziție și obiectivele ambițioase ale acesteia necesită rapiditate și pregătire; din acest motiv, este esențial să se faciliteze accesul la aceste instrumente. După cum s-a subliniat într-un aviz anterior al CESE (3), acest lucru ar putea fi realizat prin concentrarea asupra unor instrumente automate și ușor de pus în aplicare pentru a face față costurilor de restructurare economică legate de tranziția verde și de cea digitală, inclusiv prin asocierea acestora cu măsuri de identificare și prevenire a abuzurilor și a fraudelor.

7.4.4

În plus, CESE subliniază importanța luării în considerare a diferențelor regionale pentru a obține soluții „ușor de pus în aplicare” și subliniază rolul parteneriatelor în adaptarea celor mai bune soluții la fiecare regiune, cum ar fi teritoriile de frontieră ale țărilor, care necesită o atenție deosebită, deoarece disparitățile din cadrul lor sunt cel mai greu de abordat.

Bruxelles, 31 mai 2024.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Oliver RÖPKE

(1) Avizul Comitetului Economic și Social European – Rolul politicii de coeziune în viitoarele runde de extindere a UE (aviz exploratoriu) (JO C, C/2024/4660, 9.8.2024, ELI: https://data.europa.eu/eli/C/2024/4660/oj).

(2) Regulamentul (UE) 2023/435 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 februarie 2023 de modificare a Regulamentului (UE) 2021/241 în ceea ce privește capitolele privind REPowerEU din planurile de redresare și reziliență și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1303/2013, (UE) 2021/1060 și (UE) 2021/1755 și a Directivei 2003/87/CE (JO L 63, 28.2.2023, p. 1).

(3) Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a platformei „Tehnologii strategice pentru Europa” (STEP) și de modificare a Directivei 2003/87/CE, a Regulamentelor (UE) 2021/1058, (UE) 2021/1056, (UE) 2021/1057, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) 2021/1060, (UE) 2021/523, (UE) 2021/695, (UE) 2021/697 și (UE) 2021/241 [COM(2023) 335 final – 2023/0199 (COD)] (JO C, C/2023/866, 8.12.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2023/866/oj).

ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/4668/oj

ISSN 1977-1029 (electronic edition)

Top

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește

Informatii

Apply Filters